Cred ca si traducerea rugaciunilor principale in limba romana ar trebuie sa unifice.De exemplu catolicii si ortodocsii ar trebui sa incerce sa aiba aceiasi versiune de "Tatal nostru" si chiar sa faca o traducere comuna a Bibliei in romana aprobata de Conferinta episcopilor catolici si de Sinodul ortodox.

Toată natura ne îndeamnă să spunem astfel de cuvinte, să gîndim în acest mod. Soarele care răsare, lumina care înfrumuseţează totul, aerul limpede şi înmiresmat de arome inimitabile, totul, totul...



Şi atunci: DE CE?

DE CE ce?

"Bucura-te Marie, cea plina de har ! Domnul este cu tine.
Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul trupului tau, Isus !

Sfanta Marie, mama lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii,
Acum si-n ora mortii noastre. Amin."


Mult timp (in tinerete) nu am inteles cum sta treaba cu ora mortii noastre.
Acum stiu ca este un moment deosebit pentru noi toti. In putinele cuvinte ale
rugaciunii de mai sus stau de fapt marile adevaruri. Toate sunt puse la locul lor.
Atat primele doua versuri, care sunt spuse de inger, cat si ultimele doua, care
sunt spuse de om. E o rugaciune mare !

..de ce este atît de mult rău în lume, în general şi în cea creştină în special? De ce unde te uiţi în jur, cînd te uiţi la tine, şi în tine chiar, este atît de mult rău. De ce nu se duce lumea la biserică, de ce nu face bine, de ce este atîta jale peste tot...

RZA, ar trebui făcut un topic separat intitulat "DE CE", unde în explicaţia din primul post sa fie scrise v'o două'j de pagini ca să se termine de enumerat tot ce-ar trebui să spun eu acum .

Multi isi pun intrebarea "De ce?".
Un raspuns ar fi deoarece prin acest rau vrea sa ne incerce credinta, prin raul pe care il acceptam ne exersam vointa, credinta, speranta si iubirea. Tot raul e spre un bine, diavolul e ca un pedagog fara de care nu s-ar putea face selectia intre oamenii buni si cei rai.
Poate ca daca Dumnezeu il fereste pe om de un rau, acesta va da de unul si mai mare.
Totul e spre mantuire si nu trebuie privit ca o tortura, ci ca un test care trebuie sa-l promovezi pentru a ajunge la desavarsire.

Este luat de undeva (de unde?) citatul ăsta sau e "producţie proprie"? O chestie interesantă aici...

Cu "de ce" am vrut şi să subliniez contrastul dintre ceea ce ni se oferă şi răspunsul nostru la această ofertă. De multe ori "uit" anumite realităţi şi-mi zic că nu se poate ca noi să răspundem atît de puţin chemării lui Isus...

E greu sa explicam aceste lucruri deoarece nu-L putem intelege in totalitate pe Dumnezeu.
Citatul era personal, desi multi preoti sunt de-acrod cu el; eu tind sa cred ca raul il atragem noi prin neascultarea noastra, fiecare om e pacatos si pentru pacatele noastre ne primim pedeapsa vremelnica pe pamant sau in Purgator.

Rugaciunea

Rugaciunile mele sunt simple, cred ca Dumnezeu le aude si le-ntelege si pe acestea.
Nu-mi place sa recit texte(rugaciuni in acest caz) invatate pe de rost, desi trebuie sa recunosc ca unele sunt creatii de exceptie.

Aşa este Flower, cum zici tu. Citez mai sus o vorbă mai veche a lui Cipri, în care sintetizează foarte bine cum stau lucrurile.

Dragii mei, o sa scriu o rugaciune tare frumoasa si tare puternica. Imi cer scuze ca este prea lunga rugaciunea, dar si pacatele noastre sunt multe . Va rog deci sa o cititi cu luare aminte..... Doamne ajuta!

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, CU MULTĂ UMILINŢĂ ŞI CERERE
A SFÂNTULUI IOAN DAMASCHIN
Îndurate şi mult milostive Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă înainte de sfârşitul meu, căci ştiu că înfricoşată şi straşnică judecată mă aşteaptă în faţa întregii zidiri, când toate faptele mele cele necurate şi spurcate vor fi descoperite, pentru că sunt de neiertat şi nevrednice de iertare, covârşind cu mulţimea lor nisipul mării, de aceea nici nu îndrăznesc, Stăpâne, să cer iertarea lor.
Mai mult decât toţi oamenii Ti-am greşit Ţie. Mai mult decât curvarul am vieţuit. Mai mult decât cel dator cu zece mii de talanţi m-am făcut dator Ţie. Mai mult decât vameşul rău am vămuit.
Mai mult decât tâlharul pe sine-mi m-am omorât. Mai mult decât curva eu, iubitorul de curvie, am curvit. Mai mult decât ninivitenii fără de pocăinţă am greşit. Mai mult decât Manase „fărădelegiie mele au covârşit capul meu şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine" şi m-am chinuit şi m-am gârbovit până în sfârşit. Pe Duhul Tău cel Sfânt L-am mâniat. Poruncile Tale nu le-am ascultat. Avuţia Ta am risipit-o. Harul Tău l-am întinat. Arvuna pe care mi-ai dat-o mie întru fărădelegi am cheltuit-o. Sufletul meu, cel făcut cu cinste după chipul Tău, l-am spurcat. Vremea pe care mi-ai dat-o mie spre pocăinţă cu vrăjmaşii Tăi am vieţuit-o. Nici o poruncă a Ta nu am păzit. Haina cu care m-ai îmbrăcat cu totul am întinat-o. Făclia cugetării drepte am stins-o. Faţa mea pe care ai strălucit-o, eu am netrebnicit-o întru păcate. Ochii mei pe care i-ai luminat de bunăvoie i-am orbit. Buzele pe care de multe ori le-ai sfinţit cu dumnezeieştile Tale Taine, cu cuvinte de ruşine le-am spurcat.
Ştiu că voi sta înaintea înfricoşatului Tău scaun ca un osândit eu, preaspurcatul. Ştiu că atunci toate cele făptuite de mine vor fi vădite şi nimic nu se va ascunde înaintea Ta. De aceea mă rog Ţie, preaîndurate şi multmilostive, iubitorule de oameni, Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". Nu zic şi „să nu mă cerţi", căci cu neputinţă este faţă de faptele mele, ci doar „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". Voi dobândi aceasta de la Tine dacă nu mă vei certa cu mânia Ta, nici cu iuţimea Ta şi nu vei arăta mânie şi iuţime înaintea îngerilor şi a oamenilor, spre ruşinarea şi ocara mea. Doamne, „nu cu mâina Ta să mă mustri pe mine". Dacă mânia unui împărat trecător nu o poate nimeni suferi, cu cât mai mult nu voi suferi eu, ticălosul, mânia Ta, a Domnului meu. Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi". Ştiu că tâlharul a cerut si îndată a dobândit iertarea. Ştiu că desfrânata din tot sufletul s-a apropiat de Tine şi a fost iertată. Ştiu că vameşul din adânc a suspinat şi s-a îndreptat. Iar eu, preaticălosul, pe toţi covârşindu-i cu păcatele, nu voiesc să le urmez lor cu pocăinţă. Pentru că nu am lacrimi neîncetate, nici mărturisire curată şi adevărată. Nu am suspin din adâncul inimii. Nu am suflet curat. Nu am dragoste după Dumnezeu. Nu am sărăcie duhovnicească. Nu am rugăciune neîncetată. Nu am înfrânare de patimi în trup. Nu am c*răţenie a gândurilor. Nu am voinţa plecată lui Dumnezeu. Deci cu ce chip sau cu ce îndrăzneală voi cere iertare? Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". De multe ori, în biserică umilindu-mă, cad la Tine, dar ieşind afară, îndată mă poticnesc în păcate. De câte ori m-ai miluit, iar eu Te-am mâniat. De câte ori îndelung ai răbdat, iar eu nu m-am întors de la păcat. De câte ori m-ai ridicat, iar eu, poticnindu-mă, iar am căzut. De câte ori m-ai ascultat, dar eu nu Te-am ascultat. De câte ori m-ai chemat, iar eu nu Ţi-am slujit Ţie. De câte ori m-ai cinstit, iar eu nu Ţi-am mulţumit. De câte ori, când păcătuiam, m-ai rugat ca un bun Părinte şi ca pe un fiu m-ai sărutat şi braţele deschizându-mi-le, mi-ai strigat: "Scoală-te, nu te teme, stai, vino înapoi, nu te cert, nu mă scârbesc de tine, nu te lepăd, nici nu mă împietresc faţă de zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mâinile Mele şi întru care M-am îmbrăcat", pentru care Mi-am vărsat sângele. Nu Mă întorc dinspre oaia Mea cea cuvântătoare care s-a pierdut, dacă vine la Mine. Nu pot să nu-i dau vrednicia dintâi. Nu pot să nu o număr cu cele nouăzeci şi nouă de oi, căci numai pentru ea M-am pogorât pe pământ şi am aprins făclia, adică trupul Meu, şi am măturat casa, si am chemat puterile cereşti prietene să ne veselim pentru găsirea ei".
Deci toate acestea, ca un bun şi iubitor de oameni, mi le-ai dăruit mie, Stăpâne, dar eu, ticălosul, pe toate defăimându-le, în ţara străină şi depărtată a pierzării m-am dus. Ci Tu, Preabunule, întoarce-mă iar şi nu Te iuţi asupra mea, ticălosul, Doamne, nici cu mânia Ta să nu mă mustri, Milostive, ci mai rabdă-mă. Nu Te grăbi să mă tai ca pe smochinul cel neroditor, nici cu porunci să fiu secerat mai înainte de vreme din viaţa aceasta, ci dă-mi viaţa rânduită mai dinainte şi călăuzeşte-mă către pocăinţă, Doamne.
Deci „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Stăpâne, nici cu iuţimea ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, căci neputincios sunt" cu sufletul, neputincios cu gândul, neputincios cu mintea, neputincios cu voinţa. Căci iată mi s-a dus puterea, mi s-a dus vremea, „întru deşertăciune s-au isprăvitzilele mele toate şi sfârşitul a sosit." Ci deschide, deschide, deschide mie, Doamne, cel ce cu nevrednicie bat, şi nu-mi închide uşa milostivirii Tale. Căci dacă vei închide Tu, cine îmi va deschide? Dacă nu mă vei milui Tu, cine îmi va ajuta? Nimeni altul, nimeni, ci numai Tu, Cel din fire milostiv şi îndurător. „Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt", pentru că m-a slăbănogit vrăjmaşul şi neputincios şi zdrobit m-a făcut. Iar cel neputincios şi zdrobit nu poate să se vindece singur. Cel zdrobit nu poate să se vindece singur. Cel zdrobit nu poate să-şi ajute lui însuşi. Deci „mi-luieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt".
„Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, s-a tulburat şi s-a zdrobit sufletul meu." Dar cel cu oasele zdrobite nu poate să se scoale şi să caute doctor, nu poate să alerge şi să scape de vrăjmaş. Tu, deci, mă caută, Stăpâne, Cel ce ai venit să cauţi oaia cea pierdută, Tu cercetează-mă pe mine, cel ce am căzut între tâlhari. Căci nu numai mort, ci cu totul mort m-au lăsat. Deci, „vindecă-mă, Doamne, că neputincios sunt" şi putred m-a făcut vrăjmaşul. Iar cel neputincios şi putred este cu totul doborât, este aruncat cu totul, ca un stârv ticălos. El doar cheamă pe doctor, strigă după ajutor, caută împrejur cu ochii, când va veni şi-l va cerceta „Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima" şi „îndreptează pe cei surpaţi" şi „mântuieşte pe cei deznădăjduiţi".
„Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte." Tulburare trupească şi sufletească m-a cuprins, Stăpâne, căci în patimi trupeşti am căzut, trupul si sufletul batjocută dracilor le-am făcut. „Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele", cele ce susţin pe omul cel dinlăuntru, adică: credinţa, înţelepciunea, nădejdea, dreptatea, înfrânarea, evlavia, blândeţea, smerita cugetare şi milostivirea. Aceste oase s-au zdrobit, Stăpâne. Deci „vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Căci, iată, văd că a sosit ceasul vieţii mele „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd calea cea lungă şi grea către cele de dincolo şi că nu sunt pregătit pentru dânsele, „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd pe cămătar că îmi cere datoria şi nu-i pot plăti „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd pe diac arătându-mi zapisul şi pe gealaţi că scrâşnesc asupra mea „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd mulţi paraşi, iar părtinitori nici unul „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Că m-am umplut cu totul de tulburare şi de întunecare, mă înfiorez şi mă cutremur, mă înfricoşez şi mi se rup cele dinlăuntru şi nu ştiu ce să fac sau cu ce chip să mă arăt Judecătorului meu. Mă întunec, mă tulbur, mă necăjesc, nu mă pricep şi de aceea „sufletul meu s-a tulburat foarte".
„Miluieşte-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte." Vicleanul nu încetează să mă supere, vrăjmaşii nu se opresc luptându-mă, războiul din trup mă îmboldeşte necontenit, gândurile viclene nicidecum nu se astâmpără.
„Şi Tu, Doamne, până când?" Iată, vezi, Doamne, că toate cele ale mele sunt încurcate şi ticăloase. Iată, vezi împotrivirea asupra mea, războiul trupului, cuptorul patimilor şi slăbiciunea puterii sufletului meu. De aceea, Doamne, până când nu Te milostiveşti, până când nu aperi, până când nuTe grăbeşti, până când nu vezi, până când treci cu vederea? Doamne, întru mila Ta mântuieşte-mă. Nu mă trece cu vederea pe mine, nevrednicul, pentru mila Ta. Căci nebăgarea Ta de seamă se face cădere a mea, Stăpâne.
Pentru aceasta „Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte sufletul meu şi mă mântuieşte pentru mila Ta". Ca un îndurător miluieşte-mă. Ca un milostiv îndură-Te. Ca un iubitor de oameni „mântuieşte-mă pentru mila Ta", iar nu pentru faptele mele, căci sunt rele, nu pentru ostenelile mele, căci sunt neputincios, nu pentru gândurile sau cuvintele mele, căci sunt spurcate şi necurate, ci numai pentru mila Ta, mult milostive Doamne, mântuieşte-mă. Iar dacă voieşti să mă judeci, Stăpâne, iată, eu rostesc cel dintâi osânda mea, eu mărturisesc că sunt vrednic de moarte. Deci „mântuieşte-mă pentru mila Ta". La iubirea Ta de oameni scap, Preabunule. Nu am ceva vrednic să-Ti arăt. Milostenie cer, dar să nu-mi ceri preţul ei. Adu-Ti aminte de cuvintele Tale, Doamne, cum „că se pleacă gândul omului cu dinadinsul spre cele rele din tinereţea lui". Si „omul deşertăciunii s-a asemănat si zilelelui ca umbra trec". Şi „nimeni nu este curat de întinăciune". Şi „iată că întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea". Căci „de vei lua aminte la fărădelegile noastre, nimeni nu va putea suferi, Doamne". Pentru aceea, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robului Tău, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrările mele.
Căci de vei milui pe cel vrednic, nimic nu este de mirare. De vei mântui pe cel drept, nu este ceva deosebit „Mântuieşte-mă pe mine pentru mila Ta". Fă asupra mea minunată mila Ta, Doamne. Arată întru mine milostivirea Ta, Stăpâne. Măreşte spre mine iubirea Ta de oameni, Sfinte. Arată peste mine milele Tale cele dintru început, Doamne. „Şi să nu intri la judecată cu robul Tău." Căci de vei voi să te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând eu ce să grăiesc sau ce să răspund. De aceea, „să nu intri la judecată cu robul Tău", şi să nu cântăreşti păcatele mele cu măsura Ta cumplită „ci întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le" şi „mântuieşte-mă pentru mila Ta, Doamne". Şi „mila Ta să-mi urmeze în toate zilele vieţii mele". Să-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie, celui ce rău m-am abătut de la Tine, celui ce de-a pururea fug de Tine şi către păcat de-a pururea rău alerg.
Aceasta numai cer, mă rog şi mă cerşesc: „Mântuieşte-mă pentru mila Ta". Mântuieşte-mă mai înainte de a merge la judecăţile cele de dincolo sau, mai adevărat zicând, la chinurile cele de dincolo, unde nu este pocăinţă, nici mărturisire. „Căci zice: în iad cine se va mărturisi Ţie?" Pentru aceea, „mântuieşte-mă pentru mila Ta, că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine, nici în iad cel ce se mărturiseşte Ţie". Că acolo nu este pocăinţă, nu este iertare celor ce nu se pocăiesc şi nu se mărturisesc aici. De aceea, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, care mă pocăiesc Ţie şi mă mărturisesc pentru mila Ta, Doamne, şi nu pentru faptele mele. Căci Tu ai zis, Doamne: „Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă şi oricâte veţi cere, crezând, veţi lua". De aceea, „miluieşte-mă pentru mila Ta", lubitorule de oameni, Stăpâne, ca şi întru mine să se slăvească numele Tău cel preasfânt şi preaproslăvit, DoamneDumnezeul meu, Cel ce pentru mine Te-ai făcut ca mine. Ca şi eu împreună cu toţi sfinţii numărându-mă, să Te slăvesc pe Tine, lisuse Hristoase, preabunule şi iubitorule de oameni Dumnezeul meu, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
(Cel care rosteşte această rugăciune în fiecare seară cu umilinţă, dacă ar veni asupra lui înfricoşatul ceas al morţii în noaptea aceea, cu mila lui Dumnezeu se izbăveşte de muncă.)

Omul e om, nu e perfect si din pacate mai uita cate ceva; din cate tin eu minte am uitat sa specific ceva la rugaciunea "Tatal nostru", adica nu stiam cuvantul atunci:
Painea noastra cea de toate zilele = Painea noastra pentru eternitate, pentru a intra in vesnicie, pentru a trai vesnic - nu stiu cum mi-a scapat, ieri mi-am adus aminte la ora de cateheza cand am vorbit putin de acest lucru.

As vrea sa va impartasesc si eu o rugaciune sub forma de poezie :


Spala-mi Doamne, gandul
Spala-mi Doamne, viata
Vreau sa fiu curat
Si placut in fata Ta
Numai Tu urci zorii
Si imprastii ceata
Numai Tu esti scutul
Si rasplata mea

Spala-mi Doamne, gandul
Spala-mi Doamne, viata
Ia din mintea mea
Orice gand al celui rau
Fa sa fiu ca Tine
Sa-ti ascult povata
Fa sa pot privi
Mereu in ochii Tai

Spala-mi Doamne, gandul
Spala-mi Doamne, viata
Cand troiene reci
Fac sa-mi para clipa grea
Adu primavara
Si topeste gheata
Ca sa merg mereu
Doar pe calea Ta

Si inca una :

L-am rugat pe Dumnezeu
Sa-mi dea putere,
Dar el m-a facut slab
Ca eu sa invat simplitatea si smerenia.
L-am rugat sa ma ajute
Sa fac fapte mari,
Dar El m-a micsorat
Ca eu sa fac fapte bune.
L-am rugat sa-mi dea bogatia
Ca eu sa fiu fericit,
Dar El m-a facut sarac
Ca eu sa devin intelept.
L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile
Ca eu sa pot gusta viata,
Dar El mi-a dat viata
Ca eu sa pot gusta lucrurile.
Nu am primit nimic
Din ce am cerut,
Dar am primit tot
Ce a fost bun pentru mine.
Impotriva vointei mele
Au fost ascultate rugamintile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvantat.

>Painea noastra cea de toate zilele = Painea noastra pentru eternitate, pentru a intra in vesnicie, pentru a trai vesnic
>- nu stiu cum mi-a scapat, ieri mi-am adus aminte la ora de cateheza cand am vorbit putin de acest lucru.
________________________________________________

Adevarat. Aceasta este in spiritul invataturii crestine. Asemanator
cu ceea ce a spus Isus samaritencei: "Cine va bea de la mine nu va
inseta in veci"
__________________________________

>Si inca una :

>L-am rugat pe Dumnezeu
>Sa-mi dea putere,
>Dar el m-a facut slab
>Ca eu sa invat simplitatea si smerenia.
>L-am rugat sa ma ajute
>Sa fac fapte mari,
>Dar El m-a micsorat
>Ca eu sa fac fapte bune.
>L-am rugat sa-mi dea bogatia
>Ca eu sa fiu fericit,
>Dar El m-a facut sarac
>Ca eu sa devin intelept.
>L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile
>Ca eu sa pot gusta viata,
>Dar El mi-a dat viata
>Ca eu sa pot gusta lucrurile.
>Nu am primit nimic
>Din ce am cerut,
>Dar am primit tot
>Ce a fost bun pentru mine.
>Impotriva vointei mele
>Au fost ascultate rugamintile mele.
>Sunt printre oameni
>Un om binecuvantat.
_____________________________________________

Foarte frumos, Cinderella !

Cine a scris-o ?

Si eu as vrea sa stiu de unde provin rugaciunile citate de Cinderella.

Rugaciunile Sf.Ioan Damaschinul sunt prezente si in Orologhionul/Breviarul greco-catolic.

Inorog si Cipri,

Ma bucur ca v-au placut poeziile ! din pacate, nici eu nu stiu cine sunt autorii. Poeziile le-am primit la randul meu de la doua prietene.

Iata cateva ganduri despre rugaciune, asternute pe hartie in cartea "Veniti de luati bucurie" de parintele Teofil Paraian capitolul - Rugaciunea

"Sfantul Maxim Marturisitorul de pilda, in dialogul intre un batran si un frate, a raspuns la intrebarea cum Sfantul Apostol Pavel care avea atatea griji pentru a propovadui si pentru a ajuta Bisericile spune totusi "neincetat sa va rugati", cum se ruga el neincetat? Si Sfantul Maxim Marturisitorul, raspunzind la aceasta intrebare, nu spune ca Sfantul Apostol Pavel zicea mereu: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ci spune altceva. Zice ca: "Rugaciunea neincetata este sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla". Acesta este raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul din care intelegem ca de fapt rugaciunea nu e de fapt o simpla repetare a unei formule de rugaciune, ci este o atitudine de rugaciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, sa simti ca esti lipit de Dumnezeu cu gandurile tale, sa simti ca atirni de El si sa ai nadejde in El si sa te increzi in Dumnezeu in orice ai face si ti s-ar intampla, si atunci aceasta stare sufleteasca ti se primeste de Dumnezeu ca o rugaciune"

Craiasa alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbra facem pamântului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

(Rugaciune - Mihai Eminescu)

S-ar putea spune pe buna dreptate ca Eminescu nu era catusi de putin departe de cultul marian.

Inca una:
______________________________

Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioara ;
O, maica sfânta, pururea fecioara,
În noaptea gândurilor mele vina.

Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Desi al meu e un noian de vina ;
Privirea ta de mila calda, plina,
Înduratoare - asupra mea coboara.

Strain de toti, pierdut în suferinta
adânca a nemicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.

Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta
Si reapari din cerul tau de stele :
Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie !

(Rasai asupra mea - Mihai Eminescu)

Parintele Cleopa - Treptele Rugaciunii (Fisier MP3) - click pentru download
Parintele Cleopa - Diverse Sfaturi despre Rugaciune (Fisier MP3) - click pentru download


Rugaciune a Sfantului Isaac Sirul

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele ai plans pentru Lazar si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale vindeca patimile mele, cu ranile Tale tamaduieste ranile mele, cu sangele Tau curateste sangele meu si patrunde-mi trupul cu misreasma trupului Tau, celui de viata facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul ma adapa. Trupul Tau intins pe cruce sa intinda catre Tine mintea mea cea trasa-n jos de catre diavoli. Capul Tau, pe care L-ai aplecat pe cruce, sa inalte capul meu palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum preasfanta gura Ta a fagaduit. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelegi. Sufletul Tau, pe care L-ai dat Tatalui cand erai pe cruce, sa ma povatuiasca spre Tine prin darul Tau.

Nu am inima indurerata ca sa Te caut, nu am pocainta si nici umilinta care-i intoarce pe fii la mostenirea lor, nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisus Hristoase Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata ca sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele. Da-mi asadar, Bunule, darul Tau. Tatal, Carele mai inainte de veci Te-a nascut din sanurile Sale cele mai presus de timp, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, nu ma parasi; am iesti de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si intr-ansa se vede stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mangaierea si odihna celor ce S-au ostenit pentru Tine in necazuri si in tot felul de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine, nevrednicul, cu darul si cu iubirea Ta de oameni, in vecii vecilor. Amin

Efrem si Isac Sirul sunt din ce in ce mai cunoscuti in ultima vreme...Trebuie sa.i multumim profesorului Brock( anglican), comunitatii din Bosè si Institutului Pontifical oriental din Roma...

Vreau să vă întreb ceva: aţi avut vreodată ocazia ca, în cadrul liturghiei, să vă rugaţi Tatăl Nostru ţinîndu-vă de mînă cu vecinul din dreapta şi cu cel din stînga (mişcare care, repetată de toţi, duce la formarea unui lanţ uman între toţi cei din biserică)?

Dacă nu, vă urez din tot sufletul ca să aveţi (şi voi) parte de o asemenea binecuvîntare!

Desigur ca am avut ocazia..E superb...

Era odată un rege obsedat de faptul că toată lumea nu doreşte altceva decît să-i ia puterea. Profitînd de aceasta, sfetnicul lui, care nu-i suferea pe creştini, i-a indus ideea că aceştia sînt de vină pt. toate relele din regat. Turbat de mînie regele a început să-i omoare pe toţi creştinii care-l înconjurau. Într-un tîrziu a ajuns şi la corpul său de paji, la care ţinea mult. I-a chemat la el pe toţi şi a zis: "Cine dintre voi se roagă să treacă în dreapta, lîngă gîde". Într-o atmosferă de groază, se desprinde şeful pajilor, care se duce cu pas ferm şi liniştit în... dreapta. Apoi, unul cîte unul, se mai duc şi alţii, inclusiv fiul gîdelui! "Deci voi sînteţi cei care vă rugaţi. Aveţi de gînd să o ţineţi tot aşa?", zice satrapul. Răspunde şeful corpului de paji: "Da stăpîne, şi ne vom ruga pînă la moarte!". A urmat imediat... execuţia.

Rugaţi-vă neîncetat!

ps: faptele sînt cît se poate de reale; "acţiunea" s-a petrecut undeva în Uganda de azi, în anul 1886(!!). Şeful corpului de paji, un tînăr care nu avea nici 20 de ani, Carol Lwanga pe numele său, împreună cu ceilalţi colegi ai săi, este pomenit mîine, 3 iunie, de biserica romano-catolică...

Pentru că am hotărît să fac o pauză de han, pentru că aici am "deschis ochii", vreau să închei tot aici:

Doamne, Dumnezeule, îţi mulţumesc că m-ai creat,
M-ai făcut creştin şi m-ai ocrotit pînă în această clipă.
Îţi ofer lucrările mele în această viaţă.
Fă ca ele să rămînă după Sfînta Ta Voinţă
Şi spre mai marea Ta Slavă.
Fereşte-mă de păcat şi de tot răul.
Harul Tău să rămînă întotdeauna
cu mine şi cu toţi cei dragi mie.

Amin.

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modl...order=0&thold=0
De cativa ani, intr-un satuc de pe malurile Tarnavei se produce o mare minune: Fecioara Maria coboara timp de cateva minute intre oameni pentru a-i indemna la dragoste si intelegere. Vorbele Sfintei ajung la credinciosi prin vocea maicutei Rozalia Marian.


Fecioara Maria vorbeste Rozaliei
De cativa ani, intr-un satuc de pe malurile Tarnavei se produce o mare minune: Fecioara Maria coboara timp de cateva minute intre oameni pentru a-i indemna la dragoste si intelegere. Vorbele ei sunt rostite prin maica Rozalia Marian, care mai apoi le transmite semenilor cuvintele Fecioarei Maria.


Localnicii spun ca Fecioara si-a indreptat atentia asupra lor in ultimii anii, de cand maica Rozalia, care este oarba, a inceput sa se roage tot mai des si mai puternic pentru semenii ei.


Satul binecuvantat
La Seuca se ajunge pe un drum care leaga Targu-Muresul de Tarnaveni. Imediat la intrarea in localitate, pe un deal mic, sta asezata biserica romano-catolica, masiva si de neclintit. O ulita mica si plina de noroi care duce la casa maicii Rozalia sta sa se rupa sub zecile de masini venite de prin tara si strainatate. Oamenii discuta, pun intrebari, explica, unii in limba romana, altii in limba maghiara sau germana. Toti sunt veniti sa vada miracolul care se savarseste periodic, an de an: aparitia Fecioarei Maria prin vocea si sufletul maicii Rozalia. Cei care au mai fost la Seuca spun ca Dumnezeu a inceput sa faca minuni dupa primele intalniri ale maicii Rozalia cu Fecioara Maria. Maria Tit, din satul Deag, s-a vindecat de cataracta dupa ce s-a spalat pe ochi cu apa sfintita din fantana. Istvan, un baietel din Miercurea Ciuc, s-a pus pe picioare dupa ce suferise ani de zile de o boala ciudata, care nu-l lasa sa se hraneasca decat cu suc de morcovi si legume. In urma cu un an, un taran din satul vecin, Mica, a fost dus pe brate de catre rude, el fiind paralizat. Spre seara, el a plecat pe picioare, bucurandu-se de binefacerile Domnului. “Noi am fost la inceput mai sceptici. Dar ne-am convins ca e adevarat dupa ce Seuca a fost protejata de grindina si inundatii, care s-au abatut asupra satelor vecine“, spune un localnic rusinat oarecum de necredinta.


Lumina lui Dumnezeu
Maica Rozalia sade in casa, cu mainile impreunate pentru rugaciune. O camera mica, vopsita in alb, cu un crucifix pe perete care sta alaturi de o icoana. Un pat, un scaun si cel mai de pret obiect din camaruta: sculptura Fecioarei Maria invesmantata in alb, cu diadema celor 12 stele deasupra capului. Asa a vazut-o maica Rozalia pe Fecioara Maria la prima viziune. Maica Rozalia este nevazatoare, a orbit in urma cu noua ani din cauza diabetului. Incet, ea incearca sa povesteasca cum a inceput totul: “Am orbit in urma cu mai multi ani. Mi-am luat copilul, l-am adormit, iar dimineata, cand m-am desteptat, aveam un val negru peste ochi. M-am speriat foarte tare, insa mai apoi am invatat sa traiesc asa. Am asteptat timp de trei ani, trei ani plini de rugaciuni fierbinti. Dar intr-o noapte am auzit o voce: “Fiica mea, de ce esti trista?”. Prima data am crezut ca este vreo vecina. Mai apoi, ascultand glasul cald si vazand lumina puternica, nepamanteana, am inteles ce se intampla. Nerabdatoare, am intrebat-o cand am sa ma fac bine, cand am sa imi recapat vederea. Mi-a raspuns la fel de cald: “Toate la timpul potrivit, fiica mea”“. Maica Rozalia si-a dat seama mai tarziu ce insemna sa vada din nou. Era vorba de vederea duhovniceasca, de lumina lui Dumnezeu. “Acum, cand am aflat ce inseamna lumina lui Dumnezeu, nu vreau sa renunt la ea. Asa oarba cum sunt ma simt cel mai fericit om de pe pamant. Nu pot sa va descriu ce frumusete vad cateodata, cand ma rog pentru oameni si pentru sanatatea lor. Vad o lumina ovala, plina de culori si stele suprapuse, nuante de curcubeu care parca imi vorbesc despre cel care sta in fata mea.


Mesajul Fecioarei Maria
Pana acum, Fecioara Maria s-a aratat maicii Rozalia de sapte ori, langa fantana sau in biserica catolica. Si, chiar daca se arata credinciosilor maghiari, ea vorbeste intotdeauna in limba romana. Maica Rozalia crede ca si acesta este un semn de dragoste si pretuire pentru semeni. Cu apa sfintita de la fantana s-au vindecat multi oameni de diferite boli: paralizii, cancer, boli de piele, dar si cele ale sufletului. “Totusi, nimic nu se compara cu intamplarea care s-a petrecut acum un an in fata bisericii. Doua femei, una romanca si cealalta unguroaica discutau despre Dumnezeu intr-o a treia limba, amestecata. Ei bine, femeile se intelegeau si chiar se imbratisau, asa cum e firesc sa se intample cand traiesti intru Hristos“, povesteste maica Rozalia.

La Seuca, oamenii vin si din curiozitate sau pentru a afla viitorul ce li se va intampla. Dar maica Rozalia se explica ca nu aceasta este dorinta Fecioarei Maria. Ea nu proroceste viitorul, ci vorbeste despre prezent, despre dragostea intre oameni si cea fata de Dumnezeu. “In loc de a anunta despre catastrofe, Fecioara ne-a dat porunca sa umplem bisericile si sa formam un grup de rugaciune, format din sapte catolici si sapte ortodocsi, pentru a ne fi iertate pacatele si a-i intoarce la credinta pe cei rataciti“, spune maica Rozalia. Parintele Gyorgy Istvan, cel care slujeste biserica romano-catolica din Seuca, e de parere ca trebuie cercetata indelung orice aparitie miraculosa.


Vestea aparitiilor miraculoase a ajuns si la Vatican
“Cutuma noastra este sa cercetam orice aparitie miraculoasa. Oricum, viata si trairile ei m-au convins. La inceput am cerut un semn ceresc, asa cum scrie in carti. Nu a venit, insa am simtit in adancul sufletului ca Rozalia se afla in slujba adevarului. Ea este de nerecunoscut cand vorbeste cu Fecioara Maria. E plina de bucurie, de lumina, de intelepciune. Este limpede ca nu vorbeste de la ea“, povesteste preotul. Trebuie spus ca vestea aparitiilor miraculoase de la Seuca a ajuns si la Vatican, acolo unde cardinalul Ratzinger s-a interesat personal de Rozalia.

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modl...order=0&thold=0

AM editat numele Cardinalului Joseph Ratzinger (cu R la sfarsit,era cu N)

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 17 Jun 2004, 11:09 PM

Si eu sunt sceptic in rice aparitie miraculoasa; o femeie din parohie de aici de unde sunt eu, a fost la Seuca atunci cand a avut loc aparitia si mi-a spus ca a fost o atmosfera minunata, intr-adevar plina de Duh Sfant, iar soarele nu mai era orbitor, ci da o "lumina sfanta, binecuvantata, astfel cate puteai uita la el fara sa te doara ochii, se invartea si in jurul lui erau culor ca ale curcubeului" imi spune ea la intoarcere.

Asteptam verdictul Bisericii, a Sfantului Scaun Apostolic.

Pe mine nu ma intereseaza verdictul Bisericii. Biserica a facut o imensitate de prostii in trecut, asa ca e f probabil sa mai faca si alte greseli.
Dumnezeu nu este circumscris Bisericii, indiferent de "verdict".

Care este legătura dintre acest topic şi relatarea despre maica Rozalia nu a fost subliniată îndeajuns de bine în aşa fel încît să ajungă şi la înţelegerea celor mai greoi la minte, ca mine de exemplu...

Sorry...

"Incet, ea incearca sa povesteasca cum a inceput totul: “Am orbit in urma cu mai multi ani. Mi-am luat copilul, l-am adormit, iar dimineata, cand m-am desteptat, aveam un val negru peste ochi. M-am speriat foarte tare, insa mai apoi am invatat sa traiesc asa. Am asteptat timp de trei ani, trei ani plini de rugaciuni fierbinti. Dar intr-o noapte am auzit o voce: “Fiica mea, de ce esti trista?”. Prima data am crezut ca este vreo vecina. "

Pricipit?

o poezie in forma de rugaciune scrisa de profu` meu de limba si literatura romana

In locul tau la judecata
Sa fiu,pacatele ma latra..
Si toti cu mana ma arata,
Hulit mereu..Batut cu piatra

Si ranile ce le-ai avut
Cand rastingitu-te-au pe cruce,
Sa mi le dai cu imprumut -
Macar acum sa le pot duce..

Doamne, da-mi cuget bun. Doamne, da-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilinta. Doamne, da-mi cuget sa-mi marturisesc toate pacatele mele.
Doamne, da-mi smerenie si curatie si ascultare. Doamne, da-mi rabdare, voie nebiruita si blandete. Doamne, sadeste intru mine radacina bunatatilor si frica Ta in inima mea.
Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta. Doamne, apara-ma de oamenii galcevitori, de diavoli si de patimile trupesti si toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, stiu ca faci precum vrei Tu, deci sa fie si intru mine, pacatosul, voia Ta; ca binecuvantat esti in veci. Amin!
Doamne, eu ca un om am gresit, iar tu ca un Dumnezeu indurator, ma miluieste, vazand neputinta sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta in ajutorul meu, ca sa proslavesc Preasfant Numele Tau. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-ma pe mine, robul Tau in Cartea Vietii si-mi daruieste sfarsit bun.

Mi se intampla uneori ca anumite rugaciuni, sa-mi vina asa deodata in minte. Nu pot sa spun ca din prea multe repetari ale lor, dar simt nevoia sa le rostesc in gand. Cele de mai sus sunt o parte din ele.

Doamne ajuta!