Cateva fotografi realizate cu efecte de filtrare:








Acest topic a fost editat de The Dude: 26 May 2010, 08:02 AM

si inca cateva....








Acest topic a fost editat de The Dude: 26 May 2010, 08:03 AM

Filtrele destinate fotografierii se pot monta in fata sau in spatele obiectivului.
Sunt confectionate din sticla (organica, minerala, optica etc.) si au tratament multi couting (anti reflex).
In functie de scopul fiecaruia pot fi colorate (in masa sau doar in strat aplicat), sau pot avea structuri controlate sau prelucrate.

Exista si opinia (destul de raspandita) ca filtrele de calitate (Tiffen, Schneider, Hoya, Bierman + Webber) nu ar afecta in niciun fel optica.
Astfel de filtre au procese de prelucarare ce le intrec in rigoare si complexitate pe cele folosite la realizarea lentilelor de obiectiv; chiar si asa eu nu cred in aceasta teorie, intrucat niciuna din experientele mele anterioare nu ma indreptatesc sa cred asta.

Filtrele care se momteaza in spatel obiectivului sunt mai rare, insa sunt mult mai ieftine si mai eficiente. Se monteza/demonteaza mai greu, insa nu sunt atat de pretentioase. Ele au deschis calea gelurilor.

Contrar a ceea ce s-ar putea crede gelurile nu sunt lucruri care apartin sau au apartinut lui Gelu. Sunt emulsii gelatinoase cu suspensii din pigmenti de culoare aplicate pe folii subtiri din plastic. Mai nou sunt doar emulsii gelatinoase colorate, laminate si stabilizate prin procese tehnologice speciale.

Cum am spus, filtrele utilizate la fotografiere pierd teren in fata tehnicilor de post procesare (CS5 are un set de astfel de optiuni de-a dreptul fascinant), chiar si asa nimic nu se va compara vreodata cu un RAW (NEF) care a fost realizat cu filtrele dorite inainte de a intra in post procesare.

Exemple de fotografii realizate (nu de mine) cu filtrele mele preferate:

filtru dream




filtru aureolar



filtru sepia+difuser



Acest topic a fost editat de Data'q: 31 May 2010, 08:34 AM

Filtrele care sunt utilizate pentru imbunatatirea, corectia ori modificarea creativa a surselor de lumina ne impun sa deplasam discutia catre acestea.
Mai inainte sa mai spunem despre ele ca in majoritatea cazurilor aici vorbim de geluri (folii cu grade diferite de transparenta) si ca interesul pentru metodele de filtrare a luminii a aparut prima data din necesitatea de a corecta dominantele de culoare introduse de fiecare sursa in parte.


In fotografia de azi iluminatul se practica in trei variante:

- iluminatul cu surse de lumina continua
- iluminatul cu blitz-uri
- iluminatul natural controlat

Am sa le abordez in ordine inversa:

-iluminatul utilizand controlat lumina naturala

Pai soarele, marea stea, evolueaza pe bolta dupa traiectoria cunoscuta...Lasa ca reprezinta o singura sursa, insa chiar si asa in functie de momentele zilei el ofera in cele mai multe situatii numai o lumina incidenta. Nu e bine. La fotografie avem nevoie de minim doua surse pentru a echilibra un cadru. Nu zic ca nu se pot face poze cu o singura sursa; ar fi absurd. Vreau doar sa spun ca minimul necesar pentru controla lucrurile e sa ai doua.

Sigur exista fotografiile de peisaj realizate la ora de aur, sau la amurg care par sa contrazica teoria asta, insa ele functioneaza strict dupa principiul sursei unice exploatand in mod artistic ceea ce e sigur un handicap.

Cel mai dramatic simtim neajunsurile fotografierii cu o singura sursa atunci cand avem de realizat un portret sau vreun detaliu macro (o floare, o insecta...etc).
Ca sa depasim momentul ne folosim de blende si/sau de panourile de reflexie. Ele sunt suprafete reflectorizante in diverse culori si grade de reflexie care reorienteaza lumina soarelui oferind astfel surse suplimentare si/sau complementare de lumina naturala.

Cu ele poti alunga umbrele nedorite de pe fata subiectului, poti adauga lumina acolo unde nu iti pare ca ai suficienta, poti introduce tonuri de corectie daca componenta luminii nu este una neutra.

Acest topic a fost editat de The Dude: 31 May 2010, 01:48 PM

Blendele arata cam asa:







iar controlul luminii cu ajutorul lor permite realizarea unor astfel de fotografii:



Acest topic a fost editat de The Dude: 31 May 2010, 01:55 PM

- iluminatul cu blitz-uri


.....pai, cinstit si lautareste blitz-ul e al fotografului de la un cap la altul. Aia cu lumina continua, cu lampi, reflectoare, proiectoare..etc. e cam moft.
Lumina continua e pentru film, video, pentru scena..acolo nu se poate fara de ea.

Blitzul e pentru foto.

Eu am o fixatie pe fotografia de studio realizata cu lampi incandescente si de multe ori ma ratacesc in mania asta a mea, ori ma surprind controlat de ea. Sunt insa un caz particular, iar ceea ce fac eu e departe de solutia cea mai potrivita d.p.d.v.-ul al fotografiei. Am facut alegerea cu sufletul, nu cu mintea.

Orice argumente as aduce in sprijinul limitei pe care o am aici sunt false. Blitzul ofera solutii cu mult mai eficiente si cu mult mai precise pentru orice situatie decat oricare alta alternativa. Ma mangaiam cu gandul ca pentru obiectele mici de la fotografia de produs (bijuterii, ceasuri de mana, monede etc.) blitzul nu are cele mai bune rezolvari, insa aparitia sistemelor de blitz cu fibre optice punctuale mi-au alungat si aceasta ultima alinare.

Blitzul lucreaza intr-un domeniu al temperaturii de culoare care nu reclama corectii. E usor de transportat, e durabil, e ieftin, dezvolta puteri inegalabile cu cele ale lampilor incandescente...Iar noua tehnica de iluminat cu blitzuri multiple sincronizate inlatura din discutie si ultimul argument ce sustine suprematia studioului clasic. Creative Lighting System de la Nikon rezuma in modul cel mai elegant aceasta gaselnita. Trei grupe de blitzuri (fiecare grupa cu un numar nelimitat de flash-uri) care comunica intre ele corelandu-si gradul de iluminare unul fata de celalalt in asa fel incat per ansamblu expunerea sa ramana in cei mai buni parametrii.

Ca si in cazul iluminatului continuu, iluminatul cu blitzuri interconectate a nascut si o profesie noua: strobist.

Strobistul este un fotograf care rezolva toate solutiile cu care se confrunta apeland la blitzuri si la acesoriile nenumarate ale acestora.

Poti face orice cu un sistem strobo chiar subtire configurat.
Exista filtre colorate pentru fiecare blitz. Poti face cu ele fundaluri mai bune decat orice fundal adevarat. Cu snoop-ul in fata blitzului, sau cu grid-ul poti optine efecte fabuloase, iar cu putina imaginatie poti face fotografii imposibile altfel...ca aceasta:



Cu umbrelele de reflexie sau de difuzie, cateva blende, doua trei stative si cateva slave-uri poti amenaja imediat un studio ad hoc la un sfert din pretul si din timpul pe care ti l-ar lua un studio clasic

Sistemele strobo functioneaza cel mai ades prin simpatie. Exista un blitz master si slave-uri fara numar. In felul asta poti ilumina independent diverse zone ale cadrului. Declansarea slave-urilor se face prin celule fotoelectrice care preiau unda luminoasa a masterului si o transforma in comanda. Se poate intampla insa acelasi lucru si prin unde infrarosii, sau radio. Maestria si priceperea fotografului coreleaza luminile cu expunerea impusa aparatului; daca ea exista exercitiul va fi unul plin de succes.

Azi pot afirma cu certitudine ca fotografia glamor este ocupata integral de acest mod de operare. Asta si pentru ca sectorul glamor e reprezentat cel mai ades de un anumit gen de fotografi.

Atat despre strobo si despre blitz.

Am lasat pentru la urma sistemul cel mai drag inimii mele. Iluminatul cu reflectoare si proiectoare. Lumina continua cum i se mai spune.

Cu ea poti picta efectiv. Iata un mic exemplu



As vrea sa pot arata aici cum a reusit fotograful Marek Czarnecki remarcabila bijuterie dar e prea complicat. Nu reusesc sa postez fotografiile, asa ca am sa le explic. In spatele acestei mici capodopere exista circa 12 proiectoare fiecare controland cate o raza de lumina. Fiecare raza este dimensionata altfel decat toate celelalte, fiecare este modulata si unele filtrate. Imaginea felului in care s-a realizat fotografia aminteste de un laborator complex cu sute de instrumente si cu o incalcitura uriasa de fire si de cabluri. Ca sa faca totul inca si mai complicat Marek a mai adaugat si o lumina ambientala de softbox…tot calibrata si ea.

Cred ca la fel de greu i-a fost sa faca si aceasta fotografie, care pentru un necunoscator ar putea parea o banalitate reusita

Cel mai performant sistem de iluminat de studio este fara indoiala sistemul dedolight.
E costisitor si reclama o pregatire si o intelegere foarte buna a felului in care functioneaza lumina, insa odata stapanit este inegalabil.
Intre sistemele de iluminat dedo este cel care a luat primul premiu Oscar al acestui domeniu. A fost inventat de unul care a trebuit sa ilumineze toata viata lui platourile de filmare. Omul, Dedo Weigert, a contabilizat cu atentie toate neajunsurile sistemelor cu care lucra, apoi pe rand a incercat sa le inlature adaugand propriei sale ideei fiecare dintre solutiile identificate.

Lui Dedo proiectoarele traditionale i-au parut greoaie, asa ca s-a gandit la un proiector miniatural; lui Dedo proiectoarele traditionale i s-au parut energofage, asa ca s-a gandit la unul care sa consume nesemnificativ; lui Dedo nu i-a placut deloc cum focalizau proiectoarele clasice, asa ca s-a gandit la un sistem de lentile care sa revolutioneze tot ce exista pe piata....Lui Dedo i-a parut necesar ca sistemul sa isi poata regla intensitatea dar si temperatura de culoare furnizata si a aflat o gaselnita si pentru treaba asta.




Acest topic a fost editat de The Dude: 5 Jun 2010, 01:10 PM

Dedolight este rezistent la soc, la umiditate si la functionare in conditii extreme.
Accepta filtre si gobo-uri, poate lumina zone restranse pana la ordinul milimetrilor si realizeaza cu un bec de 100 de watii cam acelasi lucru pe care pana nu demult il realiza un proiector de 1000 w.

Nu ajunge niciodata la temperaturi care sa il faca de neatins, iar ultimele lampi pe care le utilizeaza pot asigura trecerea de la lumina tungsten la lumina de zi printr-o simpla comutare de buton.






Acest topic a fost editat de The Dude: 5 Jun 2010, 01:14 PM

Dar poate cel mai spectaculos lucru pe care dedolight il controleaza la perfectie este acel cosmar al fotografului denumit Stray Light (LUMINA PARAZITA)






Sigur ca pentru a realiza acest control total si dedo are nevoie de un studio cu decoruri de fond absorbante, fara ferestre sau alte surse de lumina. Atunci cand el singur asigura iluminatul unui cadru in asemenea conditii, atunci si numai atunci poate face asta mult mai bine ca oricare alta alternativa. Sa ma explic: La strobo, la iluminatul cu reflectoare, le redirectionarea luminii cu blenda sau cu panoul reflectorizant razele de lumina nu se pot focaliza intr-un fascicol modulat si din aceasta cauza ele pot "scapa" si in directii nedorite iar de acolo pot reflecta. Asta se intampla atat de frecvent incat ai putea crede ca este o regula.

La dedo lumina se duce strict acolo unde este trimisa si nu migreaza pe nicaieri.

Acest topic a fost editat de The Dude: 6 Jun 2010, 09:11 AM

Dedolight este insa departe de a fi singurul sistem de lumina continua utilizat in studioul foto.
De la predecesorul sau ARRI si pana la ultima gaselnita PANEL Light, un screen ultraplat cu foarte multe leduri si cu o lumina ce poate fi controlata in orice nuanta de culoare (intr-o gama impresionanta de temperaturi de culoare)...trecand insa si prin sistemele gen neon care n-au stat pe loc nici ele, fotograful are azi la dispozitie mijloace de exprimare nelimitate.

Foarte multe gadgeturi intregesc si ele posibilitatile fiecarei surse de lumina. Exista softboxuri, umbrele de difuzie si/sau reflexie, panouri reflectorizante sau absorbante..etc

Acum, ca sa concluzionam si cu sistemele de fotografiere: explicatia pentru amatorul plin de entuziasm care isi pierde ore lungi, zile, saptamani si uneori chiar ani intregi incercand, cu mijloace modeste sau chiar in lipsa lor totala, sa realizeze fotografii asa cum a vazut el pe net la altii, rezida in faptul ca incercarea lui e una imposibila.


Ca sa poti sa faci o fotografie importanta trebuie sa stapanesti toate elementele care concura la realizarea ei.

Mai zilele trecute am vazut pe Cultural un interviu cu un fotograf foarte la moda.
Prima tentatie, acum cand vorbesc de el, ar fi sa adaug: "e bun, da-l in ma-sa.."

Dar imi trec prin fata ochilor fotografiile care insoteau interviul. Omul nu s-a complicat cu nimic. Expuneri corecte (cel mai probabil in modul auto) obiective strict ca la carte, iluminatul fara nicio speculatie: exact acolo unde trebuie si exact cat trebuie (sincer, nici nu cred sa stie de sistemul dedo); subiecte: numai vedete sau personaje cunoscute. Cu o astfel de reteta nu avea cum sa dea gres. Totusi el merge un picut mai departe si face si putina compozitie. Nu mult, numai atat cat trebuie. Cum ai putea sa scoti din Mihai Dobrovolski un personaj de fotografie de exemplu (omul e chel, sasiu, gras si in cea mai mare parte ipocrit) ?? Solutia fotografului e sa ii bage un stecher in gura.. Ma rog....no comment.

Cand se straduie mai tare o zbarceste de-a dreptul. E vorba de ciclu de poze care face aluzie la violenta domestica. Tot asa personaje masculine de o anumita notorietate (promiscua), apar in ipostaze fortate sugerand ca ar fi victimele unor abuzuri venite din partea cealalta a cuplului..iar no comment.

Totusi, el e perceput ca un fotograf de succes si emisunea pe care am urmarit-o chiar aceasta idee incerca sa o promoveze.

Adevarul insa e ca acest baiat e un pozar mediocru, in sensul ca stapaneste suficient de bine echipamentul si ca are o conceptie proprie pe care insa a abandonat-o in favoarea unor scurtaturi. Omul e cinstit si chiar ne marturiseste asta: "sunt multumit, traiesc decent din fotografie, nu imi refuz nimic..."

Nu pot sa spun asadar: "e bun, da-l in ma-sa.." pentru ca el nu stapaneste decat o parte a elementelor care concura la realizarea unei fotografii.

Pot spune insa ca el este un excelent afacerist si un om care s-a orientat magistral pentru atingerea scopului propus, neglijand, asa cum impune legea succesului, orice artificiu de prisos...

atunci e doar un meseriaş, nu un artist!

vezi că am postat în jurnalul meu (Universul Fractal) o poză de seară... însă lipseşte al treilea subiect ca să mă încadrez în tema ta...

Exact: doar un meserias.
Fotografi romani importanti are si aceasta generatie. Chiar mai multi decat in cele anterioare, ce e insa curios e ca niciunul din astia nu a iesit la rampa.
Sau mai exact ca scena e plina de farsori si de impostura.

Nu mi-o luati in nume de rau.

Mos Clement, un amic de 80 si de ani, de departe cel mai neandemanatic personaj pe care l-am cunoscut vreodata poate fotografia, o portocala de exemplu, pe modul automat, cu un aparat performant, optinand o fotografie tehnic corect. Cineva, un critic excentric desigur, ar putea vedea in poza aia o mare reusita...

ARTA E SUBIECTIVA... Fotografiile despre care vorbesc eu aici nu au nevoie de aprecierile vreunui critic. Ele plac, surprind, impresioneaza, ne spun o poveste si ne arunca in visare. Ele nu urmaresc profit, afirmare sau celebritate dar pot aduce toate aceste fantasme mult mai usor si mai simplu decat multe alte metode si strategii atent elaborate in acest scop.

...pentru ca o fotografie buna starneste in privitorul avizat bucuria de a privi, daca nu cumva chiar acea stare de beatitudine vecina cu euforia ce ne incearca de cele mai multe ori atunci cand ne aflam in fata capodoperei...

In perioada 80-90 am facut peste 10 000 de fotografii ..Multe dintre ele nu au fost niciodata scoase pe hartie. De-a lungul vremii, atunci cand faceam ordine, sau cand a venit timpul sa imi copiez pe suport electronic arhiva, am tot selecatat din ele. Din tot maldarul ala de poze, in care nu am pus la socoteala fotografiile de familie ci numai pe cele care s-au vrut in relatie cu creatia, nu cred ca pot alege azi mai mult de doua duzini pe care sa le pot prezenta cu fruntea sus intr-o expozitie.

Acest topic a fost editat de The Dude: 9 Jun 2010, 07:36 AM

Exista o teorie a fotografului anonim.

Foarte multi artisti fotografi s-au plans ca nu au surprins pe pelicula cadre unice din cauza faptului ca si-au deconspirat prezenta. Subiectii au inceput "sa pozeze" sau si-au schimbat brusc atitudinea la descoperirea camerei foto reanuntand astfel la starea naturala ce crease momentul de frumos care l-a atras pe artist.

Teoria asta ne permite sa avansam in discutie catre un alt capitol important al ei: genuri de fotografie.

Nu insa inainte de a dezbate putin.

Fotograful anonim, sau fotograful invizibil este dupa parerea mea un mit. Sigur eu sunt contaminat ireversibil de fotografia de compozitie si sunt pozitionat de aceasta maladie exact la polul opus al instantaneului, in care nici nu cred. Asta nu inseamna ca el nu exista, sau ca el nu poate fi valoros. Dimpotriva, cele mai multe premi Pulitzer au fost castigate de asemenea fotografii.

Totusi acest gen de poze, dus la extrem a starnit o furie ce s-a reflectat si in aparitia pe piata a unei game uriase de produse ce nu au alt scop decat acela de a disimula cat mai bine fotograful. Las la o parte sistemele gen armura, sau dispozitivele de reducere a zgomotului produs de declansator, dar nu pot sa nu amintesc cu surprindere de benzile adezive destinate sa mascheze partile cromate ale aparatului sau marca acestuia (dupa logica potrivit careia gradul de artificialitate al subiectului creste direct proportional cu magnitudinea brandului de aparat foto in fata caruia se descopera)

La un seminar recent, cineva incerca chiar sa isi convinga auditorul de necesitatea renuntarii la curelele originale ale camerelor din simplul motiv ca ele au inscriptionate pe ele marca produsului. Se propunea in schimb o curea "no name" care insa era neagra de la un cap la altul.
In viziunea expozantului cureaua galben cu negru de la Nikon era o adevarata catastrofa pentru fotograf...
Cum as putea sa comentez o asemenea nerozie ???
Totusi, ea prinde si are adepti.
De la acel seminar, participantii au plecat cu aceasta importanta informatie neglijand o sumendenie de altele pentru care de fapt se aflau acolo..

Genuri de fotografie:

Fotografia de reportaj

Ea reclama un aparat cu multe posibilitati de automatizare. Reporterul nu prea e fotograf. Atentia lui nu trebuie sa fie distrasa de la eveniment si nu trebuie irosita pe efecte si setari, cu atat mai mult cu cat fotografia de reportaj accepta si greseli, uneori majore de expunere si incadrare. Reporterul e un observator atent care se foloseste de aparatul foto la fel cum cu un secol inainte se folosea de bloc-notes. Asa ca el pune la repezeala aparatul pe modul P, alege un obiectiv all around si neaparat isi pune un blitz ca sa nu mai aiba si grija luminii.

Se fac bani din asta ??? Eu zic ca nu. Nu atat cat crede lumea, ca de platit e cam singurul gen de fotografie care poate oferi un serviciu permanent. Paparatzzi e mai degraba un mit. Revistele nu cumpara poze de la oricine si atunci cand fac asta au un sistem de achizitii care nu te lasa sa te procopsesti. In plus te mai si ameninta..Ceri o suta de euro, de exemplu. Ei iti ofera 15 insa la pachet cu promisiunea ca ti se va publica si numele, ca te vor solicita de acum incolo si mai mult decat toate ca iti vor asigura asistenta legala (avocat) gratuita daca ce ai fotografiat devine subiect de litigiu.

La acest gen de fotografie poti avea un tel precis: premiul pulitzer. E major, e onorabil, e la indemana oricui si e decis de un mecanism care nu prea lasa locul subiectivismului. N-ai sa gasesti asa ceva in fotografia de arta, acolo unde capodoperele nu apuca niciodata sa treaca pragul anticamerei si acolo unde e premiat cel care are o diploma, inaintea celui care are talent sau chemare..

...tot aici, mai nou, face cariera fotografia document. Cel mai bine se castiga in criminalistica. Nu pentru ca astia ar avea preturui bune ci pentru ca au mult si mereu de lucru. In plus nu sunt deloc pretentiosi. Tot fotografie document e si cea realizata la filaj, cea pentru casele de asigurari, pentru agentiile imobiliare, etc.


Fotografia de produs

Aduce bani si satisfactii importante. Sectorul este insa puternic ocupat si e greu pana la imposibil sa razbesti. E parte a sectorului publicitar, iar acest sector este ocupat in Romania de o lume interlopa evoluata. Spagi uriase se plimba pe aici dintro directie in alta, intrucat munca poate fi foarte larg apreciata si greu de urmarit. Televiziunile vand spatiu publicitar unor companii care au in topul ierarhiei personaje ce pretind neutralitate daca nu chiar servicii in schimbul spatiului pe care il cumpara la un pret mai piperat. Cui ii mai pasa aici de materialul publicitar si de calitatea lui ??

Imi amintesc de un concurs la care am participat. Era vorba de bere. Lucrarea mea era foarte buna. Pusesem detergent in pahar ca sa se poata pastra spuma, tonurile de galben intens aveau irizari albastre pe alocuri, iar backgroundul era dintrun fundal care sugera dunele desertului. Avea contrast, avea mesaj, avea calitate.. era cool. Dar era modesta pe langa alte participari. Sa zic cine si de ce a castigat ?? Zic: fata lui ...Cu o nazbatie demna de un cretin: o pasare care zbura peste un cuib (se intampla prin 2008, iar concursul nu a avut consecinte de care sa stiu in media).

Tehnic, fotografia de produs aduce multe provocari. Exista aparatura si dispozitive special construite pentru acest gen.
Eu am folosit-o intensiv. Am castigat multi bani pozand masini de mana a doua pentru o revista, si castig multa bucurie artistica realizand teme de compozitie dupa regulile fotografiei de produs. Cum bine remarca un amic: fac poze la produse ce nu se pot cumpara...

Frate "Dude" e bine de tine. Te-ai lasat de politichie si ai imbratisat domeniul asta. Care vad ca iti da si unele satisfactii mai deosebite

La politica...m-au ciuruit.
Si apoi nu mai am tonusul necesar. Sa combat ce prietene ?? Nu a devenit clar pentru toata lumea ca ce incercam noi sa convingem acum cativa ani s-a intamplat deja ??

Pentru fanatici nu-i clar ! Imi aduc aminte cum au murit aia de gatul lui Hitler in ultimile zile ale lui !

Acest topic a fost editat de March: 10 Jun 2010, 03:52 PM

Fotografia de portret

....cea mai nedreptatita. Un fel de cenusereasa. Fiecare crede ca o stapaneste, dar adevarul e ca e cea mai grea.
Amatorii cu pretentii vin mereu cu lozinca: pai ce sa fac frate, la fatza asta zi mersi ca am scos si atat !

Nu exista fetze grele sau frumoase. Asta e regula de aur a portretului. Daca nu reusesti sa scoti ceva placut din cel mai nasol chip inseamna ca trebuie sa te intorci inapoi la studiu, pentru ca fiecare om are ceva frumos in el...pentru ca toti am fost facuti dupa chipul si asemanarea parintelui nostru ceresc.

Lumini atent manevrate pot pune in evidenta anumite parti ale chipului si estompa altele, filtrele, secretele supradiafragmari, photoshopul...Toate astea pot face adevarate minuni.

Las si eu aici putina critica la adresa unor fotografi, din perspectiva unui client doritor de poze frumoase.

1. Cut the crap. Inainte sa declari o fotografie "finala" (deci inainte sa i-o predai clientului sau sa o incluzi in galeria de portofoliu), trebuie sa fii atent si la ce se afla pe marginile imaginii.

Exemple:

A.

Nu stiu ce reprezinta banda aia maro curbata, din dreapta pozei. Prezenta ei nu ajuta cu nimic fotografia. Incadrarea persoanei din poza e la fel de proasta si daca e decupata partea din dreapta. Asa ca ar trebui taiata, pentru a nu crea inutil confuzie.



B.
In aceeasi galerie am gasit si poza asta:

Prin fereastra (din care se vede doar partea de jos), se observa... ceva. Un buchet de flori, cred. Afara, in fata ferestrei, este o bucata de lemn (suspendata?) in jurul careia sunt niste frunze. In spatele cainelui este o mizerie blurata. Toate astea distrag atentia de la subiectul fotografiei (pe care nu am reusit sa-l inteleg ).



C.

In prim-plan este un stalp cu un tomberon manjit. Panoul "Student travel" este foarte vizibil in poza initiala (mare). Partea din stanga poate fi decupata.



2. Nu taia nejustificat subiectul principal.

Poza nu spune nimic. Nu are nicio poveste, nu se intelege nici ce importanta are cladirea, nici tanti, nici legatura tanti-cladire. Nu se vede vreo legatura intre hainele ei (...) si peisaj, etc. Prin acea "fosta usa" nu se vede nimic important. Pe langa toate astea, tanti are mana taiata. Mi se pare inacceptabil sa o consideri fotografie reusita, avand in vedere ca tanti se uita la mana, deci e concentrata la ce face. Mana e undeva sus, face ceva acolo. Se intampla ceva acolo! Nu se stie ce, ca are mana taiata.
M-am chinuit sa dau un titlu acestei poze. Ca sa fie acceptabila, poza trebuie sa se numeasca "vrej" (adica verdegribej). Poza nu a fost facuta pentru culori, ci pentru "portret".

Presupunand ca poza originala avea si partea de sus vizibila si ca era un abtibild cu "Mountain Dew" pe stalp care ar fi stricat poza (asa ca a fost taiata), inseamna ca poza este nereusita si nu trebuie inclusa in galerie. Daca te prinzi pe loc, faci inca o poza, la alt stalp, sau dezlipesti abtibildul. Daca te prinzi cand ajungi acasa, ignori poza.

Alt exemplu:

Nenea din stanga are capul si piciorul taiate, iar nenea din dreapta are rucsacul taiat. [Oamenii chiar asa se pozitioneaza in asteptarea metroului. Eventual in zig-zag, dar cu respectarea "zonei personale" de 3 metri intre necunoscuti si 1 metru intre cunoscuti].


3. Nu face poze din spatele obstacolelor, decat daca o faci cu un scop (inteles) precis.

Impresia ca un obstacol blurat face poza mai inteligenta sau mai atractiva este gresita. Daca poza de mai sus ar avea legatura cu un criminal in serie, ar avea un inteles. Dar am luat-o dintr-o galerie de "poze de la botez".
Eventualul obstacol blurat trebuie sa contribuie cat mai evident posibil la povestea spusa de restul fotografiei. De obicei "nota de misterios" este incercata de fotografii care nu sunt capabili sa faca o poza inteligenta/frumoasa cu subiectul la vedere.


5. Nu face poza inclinata, decat daca ai un motiv puternic si evident. Pozele inclinate fara motiv nu plac ochiului.


Inclinarea aparatului este, la fel ca si fotografierea din boscheti, un artificiu gresit.
Ca sa iasa placuta la vedere, o fotografie inclinata trebuie sa aiba o linie importanta orizontala sau verticala.
Exemplu:

Desi cladirea din capat e pe oblica, acele contururi ale trotuarului sunt verticale in poza inclinata. Ochiul nu respinge poza.

Un nene (Romain Laurent) chiar s-a apucat sa faca multe poze inclinate, ca asta:

Nu trebuie sa fie tot corpul pe axa. O poza poate iesi bine si daca doar antebratul e paralel cu orizontala, dar doar atunci cand antebratul are un rol important in scena.

6. Fii atent la detalii.

In imaginea de mai sus, fotograful a "surprins" cladirea care pare sa se prabuseasca (e pe o strada pe langa Gara de Nord). Si comenteaza pe site-ul pe care a pus fotografia doar despre cladire. Uimitor, el nu vede cele 23 de fire de curent suspendate. Suntem obisnuiti sa vedem fire de tensiune pe sus, asa cum la punctul 1C ditamai tomberonul verde din stanga este o prezenta fireasca intr-o fotografie a lipscanilor.

7. Nu te autointitula "fotograf profesionist" doar pentru ca te ocupi cu fotografierea.
Cred ca nici pe atestatul ministerului educatiei, pe care il obtii dupa absolvirea unor cursuri de fotografiere, la care mai du-te dracului si tu din cand in cand, nu scrie "fotograf profesionist", ci fotograf.
Cuvantul "poza" nu este jignitor. Poza=fotografie. Incearca pentru o saptamana sa spui ca "faci poze", nu ca "tragi cateva cadre".
Nu abuza de cuvintele "copyrights", "fotograf profesionist", "intra pe site/intra pe blog" . Nu abuza de watermarks. Multumesc.

P.S.: Nenea de la punctul 3 are camasa rupta.

Acest topic a fost editat de Hashaspire: 17 Jun 2010, 02:49 PM

Sigur critica e, aparent, la indemana oricui. De la cel care isi sparge plamanii la demonstratii strigand “jos guvernuuuu...!!” si pana la cel care in piata, in fata tarabei, isi freaca ganditor barba si ii spune taranului: “merele astea sunt nashpa...” De la cel ce huiduie pe stadion, la cel din amvon sau la cel in halat alb, fiecare isi exprima asa cum poate, asa cum a fost educat si asa cum intelege, opiniile proprii, care atunci cand sunt dezaprobatoare se numesc “critice”

In arta cu critica nu e deloc atat de simplu. De fapt in arta critica nici n-ar trebui sa existe, pentru ca arta nu admite reguli ci doar recomandari.

Cand vine vorba de arta e foarte riscant sa faci aprecieri mai ales daca nu stapanesti nici macar cat de cat asa-zisele elemente de cultura artistica.

Am incercat sa vorbesc despre ele aici, insa fara prea mare succes din cate se vede.

Pana la urma o lucrare artistica este buna daca reuseste sa iti transmita un mesaj care sa te faca sa traiesti altfel decat absent intamplarea intalnirii cu ea. E ca in dragoste. Ne incrucisam zilnic drumurile cu sute de personaje…si totusi, numai unul (una) este (va fi) cel ales (aleasa). In fata unui singur om vibram altfel decat in fata tuturor celorlalti. In prezenta lui mecanisme ascunse declansaza in noi reactii complexe care pana la urma ne vor afecta existenta in cel mai dramatic mod..

Regulile care se aplica in arta nu sunt impuse. Nu te poti raporta la ele pentru a emite judecati categorice si nici nu le poti utiliza pentru a argumenta decisiv o controversa sau alta. Trebuiesc bine cunoscute pentru ca prin ele se poate stabili comunicarea. Limbajul comun care sa permita schimbul de informatii specifice domeniului, dar de aici si pana la a le invoca in sprijinul unei pareri sau a alteia e o cale lunga si complicata pe care foarte multi s-au ratacit...

Eu cred ca tocmai acel element incriminat de tine face mai valoros decat este cadrul respectiv (as spune ca e bordura trotuarului, prietene). Iarta-ma dar nu cunosc vreun sinonim pentru "cadru". Nu unul care sa ii acopere semantic sensul pe de-antregul. Am propriile obiectii la cropul de jos, unde imaginea se termina mult prea brusc si ceva mai multe la intreaga compozitie, asa ca nici mie nu imi place. Ceea ce nu inseamna neaparat ca ar fi proasta. Nicio fotografie nu e asa. Unele ne plac, altele nu. Atat.





Desi simt la fel, nici mie nu imi place, eu am inteles-o. Nici nu era greu. E un instantaneu. Asocierea unui caine cu o coroana mortuara..Ai zice ca se pregateste sa mearga la funeralii. E intr-adevar neangrijita (ai observat corect elementele ce trebuiau "curatate" din cadru). Cred ca artistul a incercat si aici si in prima fotografie sa ne prezinte, fie un obiectiv DC (defocus control), fie un filtru aureolar, in orice caz un gadget procurat recent pe care nu il stapaneste, insa care il umple de entuziasm. E sigur vorba de un filtru...un DC nu are unghiuri ca la prima poza

Acest topic a fost editat de The Dude: 20 Jun 2010, 06:27 PM

Aici eu zic ca te inseli. Cred ca talcul intregii fotografii sta in jocul cosurilor de gunoi care sustin cadrul prin ecoul pe care il creeaza. Asezarea lor in triunghi, corelata cu desenul corpurilor de cladire, completeaza fericit imaginea amplificandu-i dimensiunea de adancime. Cred ca putea fi si ea ceva mai ingrijita insa nu e chiar rea. Parerea mea.





S-ar putea ca poza asta sa nu spuna nimic la multi, insa de vorbit ea vorbeste, chiar prea mult. Nu numai ca are o poveste, dar are una ce abunda in detalii si intrigi. Ochiul este purtat pe un traseu ce incepe de la acareturile din curtea interioara (asezate strategic pe linia de forta), apoi ocoleste o cladire, intra printr-un portal al carui ancadrament ne trimite inapoi in timp si in alta atmosfera. Strabate apoi dusumeaua, urca pe cizme, pe pantalonii cadrilati... pe mana bagata in buzunar, incet, in diagonala, peste pieptul ornat cu romburi (simbol al vietii si al infinitului la Brancusi) pentru a sfarsi prin a se pierde undeva in necunoscut, la capatul celeilalte maini despre care nu aflam prea multe…E elementul cheie dupa mine. Sa crezi ca acest gest al fotografului a fost o stangacie, e o mare greseala. Sa spui ca e "inacceptabil" e una inca si mai mare. E "inacceptabil" pentru ca nu aflam cu ce se ocupa mana ?? Ca si cum am sti cu ce se ocupa mainile lui Venus din Milo sau la ce priveste David a lui Michelangelo..Poza e echilibrata si cromatic iar tonalitatile utilizate intregesc atmosfera de "alta epoca" prin sugestia de sepia la care ea ne invita. Mie asta imi place.

E fotografia cu metroul. Are perspectiva, are mesaj, are echilibru...si cropul il gasesc excelent. Aluzia la Magritte e evidenta insa insesizabila pentru ochiul neinformat care se grabeste sa traga concluzii inainte de a analiza, sau care nu are disponibile instrumentele cu care sa faca asa ceva.. Din intreaga selectie asta imi place cel mai mult. Repartizarea egala a subiectilor, jocul dintre focus si zonele vibrate, miscarea metroului...E valabila

As putea continua si cu celelalte, dar cred ca mi-am expus suficient punctul de vedere.
Ceea ce lui Hashaspire nu ii place, mie, pe alocuri imi place.
Cei care au pus pozele acolo sigur sunt incantati de ele.

Sunt tot atatea pareri cati privitori si niciuna nu e mai buna decat alta, asa ca a te substitui celui care decide ce e bine si ce e rau e mai mult decat o trufie ...e o impostura. Daca Hashaspire ne-ar fi spus ca lui nu ii place asta, sau ca lui nu ii place aia, din cutare sau cutare motiv totul ar fi fost ok. Dar el nu face asta.
El decreteaza, incrimina, acuza, judeca si condamna...Cea mai triviala si nepotrivita atitudine in spatiul culturii si nu numai acolo...

Acest topic a fost editat de The Dude: 20 Jun 2010, 05:32 PM

Profund gresit. Fotograful profesionist nu este un fel de semizeu ci mai degraba un palmash. Cum, cu umilinta spunea candva despre sine marele Luchian: "un zugrav". Ca sa fi profesionist iti trebuie o calificare in acest sens. Atat. Eu am trei. Pe prima am obtinut-o la capatul unui curs de cateva luni pe vremea lui Ceasca. Era ceva sub post liceala. Un fel de calificare la locul de munca. Am facut rost de ea pentru ca era obligatorie ca sa pot deveni mebru AAF.
Pe a doua am capatat-o urmand de placere niste cursuri organizate de un comerciant de aparatura. Pe a treia, onorific. Era musai si asta pentru ca fara ea nu puteam preda meseria.

Asadar "fotograf profesionist" poate fi oricine isi propune asa ceva. Un pret minim, ceva timp irosit si ai si aceasta calificare.
Am povestit deja cum pe un site m-au etichetat profi pe criteriile ca am aparate din aceasta gama si un studio personal. S-ar spune ca asta nu insemana nimic si tot gresit ar fi. Cu aparatul meu pe modul auto si bunica face poze mai bune ca Neil Armstrong acum 40 de ani. Cu un mic instructaj chiar mai bune ca multe de pe netul de azi. Nu va reusi niciodata subtilitati, dar va fi "competitiva"....




Cand profesezi o meserie pentru care ai calificare esti profesionist in acel domeniu. Cat esti de bun in meseria aia e alta mancare de peste.
Chestia cu dracuiala e penibila si nu face parte din acest dialog. Necazul e ca in ziua de azi astfel de cursuri sunt tinute de niste persoane care nu au habar de nimic. E chiar periculos sa ajungi acolo ca sa inveti ceva. Ca sa inveti cu adevarat trebuie sa iti alegi cu atentie profesorii. Insa pentru o diploma e musai sa incapi pe mana alora, dar daca nu ii deranjezi nici ei n-au sa o faca. Asa cu tu platesti, iei actul si de invatat de descurci cum poti.



La noi asa s-a impamantenit. "Pozar" in loc de "fotograf" e o jignire.
Eu folosesc deopotriva cuvantul poza si cel fotografie cu mici diferente de nuanta, dar aici si eu si tu suntem in eroare pentru ca diferenta intre termeni e una substantiala. Poza=fotografie e fals (vezi DEX). Eu unul promit sa ma corectez si indraznesc sa iti recomand sa faci si tu la fel.



Niciunul dintre aceste sfaturi nu trebuiesc urmate dupa parerea mea.
Copy right e un drept al tau pe care ai datoria sa il aperi, titlul de profesionist, daca te incanta n-ai decat sa il utilizezi cat si unde doresti; la fel si celelalte.

Acest topic a fost editat de The Dude: 20 Jun 2010, 06:06 PM

Gresit. Se numeste deploaiant si este o decupatura a hainei in zona superioara a manecilor, la imbinarea lor cu restul vesmantului, pe spate, cu scopul de a conferii o libertate mai mare de miscare si o aerisire zonala suplimentara. Artificiul vestimentar e utilizat pentru hainele sport si a fost inventat de armata (coloniala engleza daca nu gresec). A devenit celebru prin vestitele Field Jacket ale americanilor din ww2...

Acest topic a fost editat de The Dude: 20 Jun 2010, 07:10 PM

Dude, merci pentru raspuns.

Am avut nevoie de un fotograf bun si am tot cautat, filtrand dupa portofoliu, abordare si pret. Pe ultima suta de metri am gasit un fotograf care pe site-ul personal scria ca este fotograf profesionist. Galeria lui de fotografii arata binisor. Pretul era bun. L-am angajat. Era din alta localitate si am vorbit foarte putin, la telefon. La sfarsit, cand am vazut ce fotografii mi-a livrat, am inteles ca nu a facut niciun curs de fotografie. Pozele nu erau placute la vedere. Nu putea fi vorba doar de o lipsa de inspiratie in ziua aceea. Am discutat despre asta cu el si mi-a confirmat ca, de fapt, nu are nicio calificare oficiala, desi, pe site-ul personal, el se autointituleaza "fotograf profesionist". Dintre fotografiile livrate, 90% pareau facute de bunica, folosind aparatul lui Neil Armstrong. Defectele cele mai dese erau cele despre care am scris mai sus. El parea mandru de cum ii iesisera "cadrele trase". Pozele mi-au fost livrate pe un dvd plin de "copyrights" - erau pozele mele, totusi. Individului ii placea sa vada scris peste tot "copyrights". Din punctul meu de vedere, ar trebui sa se duca (dracului) la un curs. Eu m-am simtit inselat.

Sunt tot mai multi amatori care-si cumpara un aparat bunicel si au impresia ca brusc au devenit "fotografi profesionisti" (doar pentru ca se ocupa cu fotografierea).

Poate ai inteles acum retoricul meu post de mai sus.

Merci pentru info despre deploaiant. Urmaresc cu interes acest topic.

Acest topic a fost editat de Hashaspire: 20 Jun 2010, 09:28 PM