Am inceput cu multe decade in urma.
Asa era pe atunci: aparat de marit, substante, laborator. Era un cerc de pionieri. Mult timp ocupat, foarte multi bani cheltuiti, dar si rezultate pe masura.
Pentru fotograful de azi etapele ce trebuiau strbatute atunci ca sa optii o amarata de poza sunt de neconceput. Sigur, existau si atunci aparatele Polaroid cele care faceau poze instant, insa niciun fotograf adevarat nu le avea la inima.

Asadar, dupa momentul nostalgic pentru care ma scuz, sa trecem la fapte: propun aici un topic in care sa dezbatem fenomenul, cu atat mai mult cu cat el a luat o amploare considerabila in ultima vreme. Cocotat in varful piramidei construite din bogata experienta (mii de negative, doua expozitii personale si mai multe colective, cateva premii dintre care cele de la "daciada" cred ca nu se pun) ma grabesc sa va stau la dispozitie (in limita posibilitatilor) cu sfaturi si "pretioase indicatii", dar astept si raspunsuri la intrebari importante intrucat in fotografia digitala sunt relativ nou, iar in post procesarea electronica sunt de-a dreptul bata.

Fotografia e o pasiune devoratoare si o boala periculoasa. Toti cei ce au ajuns aici si nu sunt contaminati inca sa fie astfel avertizati.

Interesant topicul!


Eu am de curand de la cineva un Fujifilm 6500, nu prea stiu mare lucru despre fotografia digitala (aparat "normal" nu am), de unde crezi ca pot invata cum sa ma "joc" cu setarile?

Din manualul de instructiuni si de pe net

E o piesa foarte importanta in puzzle-ul fotografiei digitale si dupa parerea mea cel mai bun punct de pornire. Fuji este copilul ilegitim a lui Nikon (stiu ca intr-o vreme si-au dat relatia pe fata; nu mai stiu exact situatia de acum), iar Nikon e cel mai puternic brand in domeniul foto. ATENTIE, nu am spus cel mai bun (la formatul mic Leica e leader incontestabil, iar la mare Hasselblad bate tot).

Fuji are cam aceleasi meniuri, are butoanele cu aceiasi functionalitate si situate in aceleasi locuri ca nikonul. E ca si cum ai incepe sa inveti direct de la cel mai bun, insa in coditii de costuri medii.

Fuji are si un concept propriu de culoare ..Voi vorbi despre el, acum insa am sa incep cu:

Kodak....
Multi ar spune ca nu e cel mai potrivit punct din care sa incepi o disertatie despre fotografie. Totusi, conceptul Kodak Family (sau kodak moment) ascunde in sapte o pelicula cu sisteme de culori alterate in scopul de a obtine o imagine idilica.
In acest concept Kodak, combina filmul Kodakchrome (cu excelete calitati de redare a culorilor de tip vivid) cu ideea ca in amintire totul capata o aureola romantica. Cum fotografia este intotdeauna ulterioara evenimentului surprins (chiar si la ultratrapidele sisteme digitale) ea va ramane permanent cantonata in zona amintirii si deci a mirificului contaminat de nostalgie.

Dar nu despre asta doream sa vorbesc.

Cand participi la un concurs foto, mai intotdeauna esti evaluat de o comisie de profesionisti. Ei stabilesc dupa reguli oarecum consacrate ce este frumos si ce nu. In practica 98% dintre concursurile de acest fel sunt trucate. Insa nici de asta nu discutam. Discutam de faptul ca atunci cand vrei sa te situezi cat mai bine intr-o astfel de competitie incerci sa onorezi cumulativ regulile "de baza": sa respecti perspectiva, liniile de forta, dreptunghiul dinamic, contrastele adecvate, compozitia, echilibrul si nu in ultimul rand expunerea.


De fapt, as vrea sa spun aici despre rezultatul surprinzator al unor concursuri de fotografie realizate de Kodak in perioada 1995-2005. Pentru prima data, utilizand si beneficiile internetului, Kodak propune un concurs deschis. Fiecare isi posteaza creatia si fiecare puncteaza toate pozele concurente. Juriul cu tot cu regulile lui dispare. Rezultatul primului concurs de acest fel ?? O fotografie pe care toti o recunosc ca fiind reusita, dar care nu incape in tiparele frumosului. Peste 300 000 de participanti certifica astfel ca frumosul se poate gasi bine mersi si in afara normelor academice. Ca regulile sunt arbitare si orientative; ca in arta ele nu pot impune nimic ci pot cel mult recomanda ceva.

Un adevar banal printre cunoscatori. Paradoxal, de la aparitia fotografiei intreaga "arta vizuala" a trebuit sa isi reconsidere pozitiile si abordarile fata de realitate. Insa pana la momentul Kodak nimeni nu a indraznit macar sa afirme ca regulile ar fi in toatalitate neglijabile. Regret ca nu pot reproduce fotografia care a declansat aceasta revolutie. Exista pe undeva pe acasa si o voi posta ceva mai tarziu cu siguranta...

Acum inpoi la tine Abis.
Cateva sfaturi:
1. Increde-te in setarile auto. Ele sunt rezultatul unui secol si mai bine de cercetari si nu dau gres in cele mai multe situatii. Fuji are si o optica buna pe care o poti valorifica la superlativ in conditii optime de expunere: lumina naturala puternica, din spatele camerei de preferat (cea mai buna lumina dimineata pana pe la 9,30 si dupa masa de pe la 17,00), deschideri mici de diafragma (peste 8) si timpi adecvati; pentru asta e bine sa setezi modul automat in prioritate de diafragma A.

2. Numai pentru subiectul in miscare si pentru fotografiile cu o anumita dinamica utilizeaza prioritatea de timp S.

3. Modul full auto adica P e pentru situatiile in care ai nevoie sa nu ratezi poza. Nu ai timp sa faci o setare precisa si nu vrei sa risti nimic.

4. In rest, concentreaza-te pe subiect in prima faza si fa cat mai multe poze. Secretul aici sta: pozeaza. Totul are sa vina de la sine daca lucrezi mult. Or sa apara intrebari la care vei gasi raspuns. Ai sa capeti nevoia sa iti depasesti mereu stadiu si la un moment dat vei aborda si tehnici care sa iti permita sa te joci cu expunerea...insa pentru ca sa ajungi acolo trebuie sa o stapanesti foarte bine.

Am fost contaminat dar am scapat. Totul a inceput in ziua cand am primit cadou o Smena 8, o mai am si acum, a urmat un Zenit, Exacta, dupa care am renuntat.
Imi aduc si acum aminte de mica debara transformata in "laborator" in mijlocul caruia trona un Sputnik cu care am si facut primele fotografii. Primele filme folosite nu puteau fi decat ORWO, apoi au scos si romanii Azomures, dar nu se ridicau la nivelul lui ORWO desi erau licenta Fuji. Azi exista fel de fel de aparate digitale care mai de care dotate, eu sunt adeptul clasicului film, developat pe indelete, la lucru in tavita unde poti sa "virezi" nuantele si culorile. Desi azi aparatele japoneze detin suprematia, nu trebuie sa uitam ca la multe din ele inca mai gasim lentile nemtesti si chiar fac din asta o carte de vizita. Azi am trecut la digital e mai simplu si desi are o multime de setari nu se compara cu arta fotografica clasica.

Da Marduk, se spune peste tot ca fotografia pe film este inca lidera. Eu cred insa ca asta nu-i decat o superstitie.
Pe vremurile de care zici mai erau si filme ilford si agfa si kodak...trebuia numai sa sti unde sa cauti. Eu cumparam de la AAF, de la schit.
Totusi, pe film trebuie sa te lupti cu multi factori. Imi amintesc cum la color (acolo ma tepuiam cel mai greu), in baile de albire dar si la relevare, un sfert de grad de temperatura in sus sau in jos facea diferenta intre culoarea galben si cea orange. Si apoi praful, uscarea...numai probleme.


Despre suprematie ??
Tocmai am spus: nu e la japonezi. Germanii fac de departe cele mai bune obiective. Niciun fotograf, nici cel mai natang nu ar indrazni sa afirme altceva. La aparate nemti si suedezii. Japonezi sunt doar perseverenti...cu toata hoya lor cu tot. Obiective japoneze cu lentile nemtesti nu cred sa existe. Daca te-ai gandit la Sony, apai vario sonarul lor e nemtesc de la un cap la altul.

Regret ca trebuie sa constat asta, dar evidentele o impun: tehnica digitala a lasat in urma modul clasic. Cat despre faptul ca ai scapat de boala asta.....ei bine, eu iti zic sa nu fi atat de sigur. Perioadele de acalmie intre recidive pot fi destul de lungi insa virusul lucreaza. Fiecare nou episod e mai agresiv ca cel dinaintea lui...ramai asadar vigilent si nu te increde in aparente

Mai rar gaseam si AGFA. Parca am vazut totusi un aparat japonez parca Nikon cu lentile Carl Zeiss.

Nu cu lentile ci "cu obiectiv Zeiss". Sigur ca da. Zeiss face obiective de ale sale cu montura F, adica pentru aparate Nikon. Mai nou, citesc prin presa ca Zeiss pregateste o serie de obiective intre care vestitele Distagon si Planar complet compatibile cu aparatele Nikon (adica auto focus inclusiv, cele pe montura F din prezent avand focusul manual). Totusi ele sunt si raman obiective germane, construite dupa retete germane cu lentile germane dupa tehnologii germane.

Nikon are seria proprie de obiective numita Nikor de care este foarte mandra (in mare parte pe buna dreptate). Foloseste pentru ele retete nikon si lentile din sticla "La Hoya" (made in japan de catre tokina).

Melanjurile intre retete de obiectiv, tehnologii si sticla utilizata sunt relativ rare si nu le gasesti in curtea firmelor de renume care in cel mai rau caz imprumuta obiectivul cu totul. Ani de-a randul Canon si-a echipat aparatele cu obiective nikor de exemplu. Azi isi concureaza invatatorul aproape de la egal la egal.

Mai, AAF (asociatia artistilor fotografi) avea un magazin prorpiu si gaseai de toate. Tehnic, ca sa poti cumpara trebuia sa fi membru, dar existau tot felul de scheme ca pe vremea lui ceasca. Eu mai aveam acces si pe la IATC (azi UNATC - universitatea de arta teatrala si cinematografica) de unde luam kodak "la metru"

Asadar nu exista niste criterii precise, general valabile, care sa reglementeze frumosul in fotografie; dupa cum nu exista asa ceva in niciun alt mod de manifestare al artei.

Asta ar trebui sa incurajeze orice incepator...sa il elibereze si sa il motiveze.
Sunt convins ca atunci cand incerci sa transmiti cat mai exact vibratiile emotionale pe care le-ai simtit la surprinderea unui moment deosebit al realitatii esti mult mai aproape de reusita artistica decat daca ti-ai impune sa respecti toate regulile esteticii si compozitiei pentru a comunica acelasi mesaj.

Nu este mai putin adevarat ca regulile trebuiesc cunoscute.
Este daca vreti un limbaj necesar artistului, chiar daca el alege sa nu il folosesasca in opera sa.

Pana sa ajunga sa picteze "nonconformist" sau in maniera care la consacrat, Picasso a avut mai multe perioade evolutive in care a dovedit tuturor ca stapaneste perfect penelul in stilul clasic. Intotdeauna si in orice situatie e important sa cunosti cat mai multe despre subiectul in legatura cu care doresti sa te exprimi. Ce urmeaza e asadar necesar...oricat ar fi de neplacut.

Cateva consideratii generale despre lumina, aparate foto, optica, legi ale fizicii, principii ale compozitiei, echilibrul volumelor, etc....

Lumina...ce subiect nesfarsit.
Noi, aici, o sa ne marginim sa o abordam din punctul de vedere strict al tehnicii fotografice.
S-a crezut ca este o radiatie electromagnetica de natura ondulatorie...apoi de natura corpusculara pentru ca pana la sfarsit sa se gaseasca o cale care sa multumeasca pe toata lumea: e si ondulatorie si corpusculara. Problema este departe de a fi complet elucidata si se afla inca in dezbateri; pozitia oficiala actuala fiind pe scurt:

"Astazi se admite teoria electromagnetica a luminii ( teoria lui Huygens si Maxwell) care considera ca undele luminoase transporta cuante de energie numite fotoni.. S-a ajuns la aceasta conceptie datorita faptului ca spectroscopia moderna admite discontinuitatea energiei luminoase si existenta cuantelor de radiatii.Astfel, o parte din fenomenele care se studiaza in optica, cum ar fi reflexia, refractia, interferenta si difractia se pot interpreta comod admitand teoria ondulatorie.
Fenomenele de emisie ca efectul fotoelectric , efectul Compton , etc, nu se pot explica decat admitand teoria corpusculara. S-a ajuns astfel la dualitatea conceptiilor asupra naturii luminii."


Da n-are rost sa intram in astfel de amanunte prea adanc. E bine doar de retinut ca in calitatea ei de radiatie electromagnetica, lumina are patru proprietati fundamentale: intensitate, frecventa, lungime de unda, polarizare si faza. Vom vede cum cunoasterea acestor proprietati ne poate fi de folos in fotografie.

Important: Lumina este invizibila !!
Se poate usor demonstra. Proiectati un spot luminos, al unei lanterne de exemplu, pe un perete. De la lentila lanternei si pana la pata de lumina de pe perete nu vedem nimic. Daca aruncam cu pudra de talc pe directia razei, sau daca suflam fumul unei tigari in aceiasi directie, putem observa si raza. Altfel nu. Este deci necesar inca ceva pentru a putea pune in evidenta raza de lumina care altfel ramane invizibila.

Lumina e incolora dar compusa din culori, culori ce au lungimi de unda diferite. Se poate descompune in culorile componente la trecerea unei raze printr-o prisma (pe baza refractiei si a reflexiei). Se intampla la fel si dupa ploaie, atunci cand pe cer apare curcubeul; particulele de apa joaca in cazul asta rolul prismei. Culorile ce compun lumina sunt vizibile numai in parte. Pe cele pe care le putem vedea le numim spectru vizibil si el este neansemnat fata de intregul spectru al radiatiilor electromagnetice.



Mai trebuie stiut ca spectrul vizibil se limiteaza la dreapta de radiatiile din zona ifrarosu, iar la stanga de cele din zona ultraviolete.
Vom vedea in cele ce urmeaza ca aparatele inteleg diferit fata de ochiul uman informatiile oferite de spectru vizibil.

La acest moment si din toata polologhia trebuie retinut ca toate culorile insumate dau culoarea alba (in practica o culoare gris, numita gris neutru)

Cum prea multa fizica dintr-o data dauneaza grav concentrarii luam o pauza.

Discutam, asa ca o diversiune si numai putin, despre aparatele foto.
Si apelam iar la istorie. Primul meu aparat...nu era un Smena ca a lui Marduk, era un Certina din RDG. Cred ca ceva mai slab ca Smena, dar cu o lentila mai buna. Aparatele rusesti erau tot germane la origini. E stiut ca dupa razboi rusii au demontat fabrica de optica din Germania (de la Dresda cred) si au luat-o cu ei cu tot cu specialisti.

Dar Certina al meu avea numai trei reglaje: Diafragma, Distanta si Timp de expunere.
Inca si mai simplu de atat, nu aveam decat trei diafragme (5,6; 8; 11), doua distante (bust si peisaj) si doi timpi (adica 125 si B).

Aduc vorba despre asta pentru ca socotesc ca e una din cele mai bune metode de inceput. Cu numai atat poti face poze foarte bune.
Poti incepe de aici cu orice aparat istet ignorandu-i toate celelate posibilitati.

Perechea cea mai buna e fara indoiala 5,6/125.
La o sensibilitate de 100 ISO (DIN sau ASA cum era pe vremea mea) care atunci era o constanta, poti face poze "technically correct" din punctul de vedere al expunerii insa numai in conditii de lumina de zi foarte bune.

Dar mai important decat atat, poti experimenta cu timpul B (Bulb), timp de expunere care permite blocarea opturatorului deschis atat cat se doreste.

Daca utilizarea unui aparat foto pare atat de simpla, pe atunci ea nu era deloc asa.
In principiu, tehnic vorbind, trebuia rezolvata expunerea. Stapanirea aparatului foto, oricare ar fi el, incepe de aici si in ziua de azi.

Numai ca azi lucrurile s-au complicat ...sau poate doar par la fel de complicate cum imi pareau mie atunci cele trei butoane cu cele sapte posibilitati ale lor ??
Hai sa analizam ..

Expunerea este la aparatele de azi o setare (un set de setari) ce tine de sase factori variabili principali:

1. Diafragma,
2. Timp de expunere,
3. Sensibilitate ISO (aproape cu totul altceva decat ce obisnuia sa fie pe vremuri),
4. Distanta fata de subiect,
5. Balansul de Alb,
6. Distanta focala.

Toate aceste variabile au un numar urias de posibilitati, numar ce creste exponential cu gradul de complexitate al aparatului, iar lucrul cel mai important consta in faptul ca nu exista o singura combinatie valabila, ci mai multe...tehnic vorbind, caci artistic ar putea fi doar una...sau mai exact, cate una pentru fiecare utilizator in parte.

Am spus "Distanta fata de subiect" si "Distanta focala" in termeni separati, pentru ca atunci cand discutam de al doilea , discutam de fapt de un mod diferit de a comprima spatiul pentru ca el trebuie comprimat ca sa poata incapea intr-un format de 36x24mm cum este cel de la full frame.

Ceea ce imi aminteste de o butada care il readuce in discutie pe Picasso.
Intrebat odata de un natarau de ce picteaza "nazbatiile" pe care le picteaza in loc sa picteze realitatea, Picasso a cazut un pic pe ganduri dupa care l-a intrebat pe nesabuit....daca e casatorit ?? Omul a raspuns afirmativ.
In continuare Picasso l-a intrebat daca are cumva asupra lui o poza a sotiei.
Inca si mai incurcat omul a raspuns iar afirmativ.
Picasso i-a cerut sa ii arate fotografia si omul s-a supus, scotand din portofel o poza cu consoartei.

Picasso a privit poza indelung dupa care a intrebat: Asta e sotia dumitale ?? Asta e ea in realitate ???
Tipul zice: DA !
Picasso: Asta e ea ?? Asa arata...Chiar atat de mica ???

Inapoi la fizica.
Am vazut cum e cu lumina si cu acele culori care o compun.
Culorile, prezentate schematic in graficul publicat au un numar imens de tonuri si nuante.
Trei dintre ele sunt socotite culori primare Rosu, Galben si Albastru ( a luat toata lumea pozitia de drepti cu mana la inima ??? Traiasca Romanica !!)
Alte trei sunt secundare Verde (Galben cu Albastru), Oranj (Rosu cu Galben) si Violet (Rosu cu Albastru), sunt de fapt combinatii ale primelor trei.
Observam asadar, ca din combinatia culorilor primare putem obtine prin modificarea proportiilor de participare, tot spectrul vizibil. O alta metoda analoaga de obtinere a tonurilor si nuantelor de culoare consta in inlaturarea culorilor care nu se doresc din amestec, de exemplu extragi rosul din oranj si obti galben.



Vom vedea mai departe ca aceasta importanta observatie a permis aparitia fotografiei color si ca ea sta la baza unor tehnici complexe de interventie in fotografia moderna...dar toate la timpul lor.

Acum despre felul in care aparatele de fotografiat vad si inteleg imaginile.

Aparatele foto au un ochi.
Un element receptor al imaginii.
Ca si ochiul uman, ochiul aparatului de fotografiat preia imaginea si o retransmite unui sistem de conversie care o transforma in ceva ce poate fi inteles de aparat, interpretat, mannipulat si de cele mai multe ori stocat. E nevoie de aceasta interpretare pentru ca imaginea ca atare nu poate fi prelucarata in mod direct. Chiar si pe vremea filmelor imaginea era antrenata intr-un proces chimic ale carui consecinte se concretizau prin obtinerea unui negativ.
Metafizic, este acest concept fizic cel ce a permis speculatia potrivit careia acelasi spatiu ar putea fi ocupat simultan de mai multe evenimente decat cele pe care le percepem.

Ochiul aparatului fotografic se numeste obiectiv si el este de fapt un ansamblu complicat de mecanisme si piese, ce incearca sa imite cat mai bine ochiul uman.
Un obiectiv e compus din mai multe lentile, practic pachete de lentile al caror rol este acela de a comprima imaginea si de a o retransmite cat mai fidel sistemelor de codare.

Stim din DEX ca o lentila este:

"O piesa de sticla folosita în aparatele optice, care serveste la convergenta sau la divergenta razelor de lumina. Piesa optica transparenta, de obicei marginita de două suprafete curbate (sau de una sferica și de una plana), care da imaginea reala sau virtuala a unui obiect."

Apai daca e p-asa, atunci de ce nu ajunge o singura lentila ??
Pentru ca oricat de bine realizata ar fi ea, ea introduce aberatii cromatice si distorsiuni in imagine ce necesita a fi corectate. Asa ca se adauga primei lentile inca una care sa o corecteze...Ea face treaba asta foarte bine, insa cu un pret: isi introduce propriile aberati si distorsiuni....Ce trebuiesc la randul lor corectate, asa ca mai adaugam inca o lentila la primele doua. Combinatiile astea de lentile nu se fac chiar atat de simplu cum am prezentat eu. Nu numai ca ele incearca sa transmita o imagine cat mai buna dar incearca sa o si modifice dupa anumite scopuri precise ale inginerilor proiectanti. Ei vor, de exemplu, sa realizeze un obiectiv cu care sa poata face poze de la distanta (tele-obiectiv) si atunci actioneaza intr-un anume fel, sau poate vor un obiectiv care sa poata reda detalii microscopice (macro) si atunci evalueaza lucrurile altfel..



Oricum, din ratiuni ce tin si de focalizare si de montaj lentilele se constitue in pachete ce se pot deplasa unele fata de altele in interiorul unui obiectiv. Ca sa obtinem un obiectiv rezonabil e nevoie de doua trei pachete cu cinci sase lentile in total.
Ideea este ca teoretic, la un numar "n" de lentile atat aberatiile cat si distorsiunile pot fi eliminate in totalitate, insa numarul lentilelor ce pot fi utilizate intr-un sigur obiectiv este limitat. Fiecare lentila noua, oricat ar fi ea de buna (si trebuie sa recunoastem ca din acest punct de vedere ele au atins un grad de dezvoltare greu de imaginat acum cateva zeci de ani) preia o parte din lumina care o traverseaza, ori luminozitatea unui obiectiv trebuie pastrata la un anumit nivel pentru ca el sa poata fi operational.

Asadar obiectivele fotografice au pornit de la ideea de a imita cat mai exact ochiul uman.
Desi au avansat foarte mult in aceasta directie, raman inca o sumedenie de alte lucruri de facut pentru ca scopul sa fie atins.
Niciun obiectiv nu poate in acest moment sa asigure a gama de distante focale care sa permita flexibilitatea pe care o are ochiul atunci cand el trece de la un camp larg de observatie la unul redus. Nu mai spun de cromatica, de viteza de focalizare, de mobilitate, de acuitate si acuratete...

Tot de la ochiul uman obiectivele au preluat si irisul pe care l-au denumit diafragma.
In interiorul unui obiectiv diafragma are acelasi rol ca irisul pentru ochi: se acomodeaza in functie de cantitatea de lumina disponibila pentru a asigura o imagine optima pentru fiecare situatie in parte. S-a constatat insa ca diafragma obiectivului are influente importante in calitatea imaginii obtinute. Dincolo de deschiderea de 5,6 subiectele ce compun un cadru par sa nu mai aiba nevoie de o focalizare precisa dincolo de o distanta anume specifica fiecarui obiectiv in parte. Numim asta DOF (depth of field), adica adancime de camp si tinem intotdeauna cont de ea atunci cand dorim sa imortalizam o imagine.

Si cand te gandesti de unde s-a plecat, de la o cutie cu un capacel pe care fotograful il manuia numarand secundele expunerii.

Da. Il chema Joseph Niepce. El este socotit parintele fotografiei..dupa reusita din iulie 1827, data oficiala a primei fotografii.





Desigur, daca socotim ca dagherotipia nu era tehnic un proces fotografic.
Parerile sunt insa impartite aici si chiar daca nu e tocmai corect si eu am ales sa ii dau credit lui Niepce.

Poate ca ar trebui sa ne zici ceva si despre diferenta dintre fotografie si dagherotipia, care din cate stiu se mai foloseste si azi.

Louis Jacques Mande Daguere, tot un francez.



Scenarist si plastician, a intuit corect relatia intre elementele fotosensibile si retinerea imaginilor pe care s-a straduit sa o dezvolte abandonand cercetarile intr-o faza intermediara in favoarea prietenului sau Niepce. E de mentionat ca procedeul de daghereotipie este o inventie la care Niepce a participat substantial.

Daguerotipul este tot o fotografie insa pe o placa de cupru. Procedeul e asemanator cu felul in care se realizau placutele de circuite electronice prin anii 80. Se desena circuitul cu o substanta rezistenta la acizi, pe o placa de rasini acoperita cu o folie subtire de cupru, apoi se coroda. Cuprul neprotejat se dizolva si se optinea circuitul. Rezultatul dagherotipiei este de fapt o matrita negativa care poate fi utilizata ulterior la imprimarea imaginii pe o hartie.
Uite si una din primele reusite din atelierul lui Daguere




Later edit: O varianta la daguerotip este aceea de a intarii imaginea de pe placuta de cupru prin interventia directa asupra acesteia. E mult mai putin utilizata, insa placutele de cupru tratate fotosensibil, expuse, developate si mai apoi "pictate", au starnit si starnesc inca interes in lumea plasticienilor. Nu mai departe decat in aceste zile, pe Smardan, este deschisa o expozitie de acest fel. Artistul nu mai picteaza insa pe daguerotip ci pe fotografii alb/negru, dar folosind aceiasi tehnica: tusuri speciale aplicate cu airbrush-ul pe zone precis delimitate ale pozei.

Revenind la obiecivele foto, mai trebuie sa adaugam ca astazi ele au devenit un fel de mici uzine, cu tot felul de senzori, mecanisme delicate si silentioase ce asigura reglarea claritatii imaginii, stabilitatea si intrucatva calitatea contrastului. Stiu un obiectiv care contine nici mai mult nici mai putin decat patru motoare pentru un singur sistem.

Iarasi, tratamentul lentileor a atins cote inimaginabile de la sistemele multi coating la cele nano cristal de azi.

Costul obiectivelor a evoluat si el in acelasi ritm, astazi obiectivele adevarate avand preturi mai mari ca cele ale aparatelor pe care le deservesc.



In fotografie este unul care in prezent e nepretuit. Nou, adica din magazin la prima mana a costat 5 000 usd acum 30 de ani. Dupa ce Nikon a incetat sa il mai fabrice s-a vandut o vreme cu 20 000 usd. Azi nimeni nu mai stie cat ar putea valora, avand in vedere ca obiectivul s-a fabricat in anii '70, din singurul motiv "ca Nikon sa arate lumi ca poate asa ceva".

Cateva aberatii si distorsiuni clasice ale lentilelor:


Distorsiune tip „in butoi”, ce apare in situatia in care centrul optic al sistemului este situat inapoia diafragmei (caz tipic pentru superangulare).


Distorsie „pincussion (in perna)” ce apare in cazul in carecentrul optic al sistemului este localizat anterior fata de diafragma (caz tipic pentru teleobiective).


Astigmatismul determina focalizari diferite, in functie de meridian. In planul filmului, imaginea unui punct luminos apare ca o stea cu patru colturi.


Aberatia cromatica este consecinta relatiei de directa proportionalitate intre puterea de refractie si intre frecventa oscilatiei luminoase.


Aberatia de sfericitate, dependenta de unghiul de incidenta(sus) si corectarea ei: utilizarea de lentile asferice (jos).


Reflexii parazite ce apar sub forma unor pete octogonale (deschiderea diafragmei).


Intregul articol, cu explicatii mai lamuritoare aici

Foarte interesant topicul, The Dude!
Şi eu am început cu Smena 8M şi atelierul foto de la Casa Pionierilor, n-am avut atelier propriu, însă am avut şansa de a primi filme color de "dincolo". Dezavantajul era că treceau uneori ani de zile până primeam pozele developate înapoi. Abia de când cu digitalele m-am reapucat serios de fotografie. Încă mai am de învăţat, aşa că informaţiile de aici sunt preţioase.

Te salut Erwin si ma bucur sa te regasesc pe baricade
La fel, multumesc Data'q pentru sprijinul acordat in rezolvarea unor impedimente tehnice.

Asadar obiectivele..

Dupa cum rezolva problema distantei focale, intr-o prima aproximatie, obiectivele pot fi prime, sau zoom.

Obiectivele prime sunt cele care au o singura distanta focala si in consecinta o destinatie mai precisa.

In foto de mai jos un prime clasic de 85mm


Obiectivele zoom au focale variabile intr-un anumit domeniu (de la...pana la....).

In foto de mai jos, un zoom care acopera focale de la 18 la 200mm


Este evident ca zoom-urile au fost create ca sa faciliteze treaba fotografului, insa ele o complica greu de tot pe cea a fotografului profesionist. Pana nu demult avantajele pe care obiectivele zoom le aveau fata de prime (un singur obiectiv in locul a cinci, sase) era contracarat de compromisul pe care zoom-ul trebuia sa il faca in privinta calitatii. Cele mai performante zoom-uri nu pot asigura nici azi o calitate egala a imaginii pe intreaga plaja de actiune. De aceea obiectivele cu focala fixa sunt intotdeauna superioare la acest capitol obiectivelor cu focala variabila. Si de aceea, profesionistul care nu are voie sa faca niciun rabat de la calitate va trebui sa care in continuare dupa el sacosa lui cu obiective marginindu-se la a privi cu jind si invidie pe amatorul ce face aproximativ aceiasi treaba dar cu aparatul in mana si cu cel mult o gentuta ataranata de umar.

Seria zoomurilor nano-cristal de la Nikon (14-24; 24-70; 70-300) pare sa infirme aceasta regula, insa ele sunt prea "calde" (prod.2008) ca sa ne putem exprima o opinie pertinenta.

Dude,

Ma faci sa ma apuc serios de fotografie. Astept si niste sfaturi practice pentru un neprofesionist ca mine. Pentru ca e o mare diferenta in a face fotografii cu un aparat normal si unul digital. Ma enerveaza la culme chestia aia cu ochii rosii ca de drac !

Dupa scopul in care au fost realizate obiectivele se impart in urmatoarele categorii:

Obiective All around



Obiective All around sunt zoom-uri care acopera o gama cat mai larga de focale, scopul lor fiind acela de a usura (la propriu) activitatea fotografului ce trebuie sa lucreze in locatie.
Nu-i gluma.
Eu fiind un fan al obiectivelor prime (focala fixa) car dupa mine un rucsac de 25 kg pentru numai sase obiective (cele pe care le socotesc strict necesare oricarei deplasari). Nu ele cantaresc atat, ci ele plus tocurile lor, plus filtrele pentru fiecare in parte, plus parasolare, plus rucsacul, plus trusa de curatat..Si apoi, plus biltz-ul (unde poti pleca fara el ?), accesoriile de blitz (soft box, suport, filtre, si servo-urile lui), plus trepiedul (nici fara asta nu poti sa pleci), plus aparatele de telecomanda radio, plus acumulatori (aparat, blitz, servo), plus alte accesorii mici dar fara numar, plus carduri... ehehehe.

March, sunt aparate (digitale) care anuleaza efectul de "ochi rosii", cred ca in ziua de azi cele mai multe au incorporata facilitatea asta.

tips

Ar fi bine sa reusesc asta cu cat mai multe persoane pentru ca e un hobby relaxant, frumos, util si care iti da o altfel de posibilitate de exprimare...si avem atatea lucruri de spus unui altora si cuvintele nu sunt intotdeauna suficiente comunicarii...
.

Stay tuned, urmeaza...



...pana la urma nu chiar atat de multe.

Multumesc de mesaj

Domnule Abis te adresezi mie ? Oricum iti multumesc pentru sfat. Si il astept totusi pe cel ce a initiat topicul.

Obiective foto Standard.



Studiind felul in care ochiul uman "citeste" realitatea, s-a stabilit ca cel mai riguros mod de a o retine exact este prin utilizarea unui obiectv de focala 50mm de la o distanta de 5 metrii fata de subiect. In acesti parametrii se considera ca imaginea nu este alterata de influente focale si ca ea este cel mai aproape de redarea realitatii. Spunem ca acestea sunt conditiile standard de fotografiere si le definim asa pentru ca avem nevoie de un punct de reper stabil fata de care sa putem specula. Asadar, obiectivele standard sunt in general obiective prime, cu focale situate in apropierea valorii de 50mm (incepand de la 35 si pana pe la 90)

Astept sa ajungeti la partea cu tehnici si compozitie.
Spor in continuare!

Stimate Dox, problema ochilor rosii e complicata si imi propusesem sa o abordez mai pe larg dupa un expozeu care sa contina cat mai multe din elementele de baza ale fotografiei. In practica, pe scurt, e asa cum spune Abis. Multe aparate compact au o functie speciala pentru prevenirea fenomenului, o functie care aduce cu ea mai multe neajunsuri decat efecte benefice. Cel mai simplu se pot corecta din post procesare pentru ca si cel mai prapadit program are aceasta facilitate. Insa tehnic e ceva mai complicat...vom vedea de ce...Ramai pe frecventa

Tele-obiective.



Obiective cu efect de telescop sau de luneta, construite special pentru a realiza fotogtrafii de la distanta. Sunt cele mai spectaculoase, insa in practica isi gasesc rar utilizarea si raman cantonate intr-un segment strict de intrebuintare. Un segment ce cuprinde activitati sportive, spionaj, observare ornitologica, voayeur-ism. Sunt obiective pretentioase, scumpe, si necesita o experienta bogata din partea utilizatorului.
Au putine diafragme disponibile, se misca foarte usor si sistemele de reducere a vibratiilor nu sunt intotdeauna eficiente pentru a anula efectele miscarii, iar la unghiuri mici de fotografiere (focalele lungi au unghiuri proportinal mici) se orienteaza greoi facilitand ratarea momentului de poza.

Cred ca i-a scapat un porumbel sau ii este dor de March!

Obiective Fish-eye




Sunt obiective ce asigura un unghi de acoperiere diagonal de 180 grade. Aceste obiective va permit sa captati imagini dintr-o perspectiva pe care niciun ochi uman nu o poate acoperi, putand folosi deformarile si distorsiunile geometrice in scop creativ.

Obiective Macro



Sunt obiecive proiectate sa realizeze fotografii de la distante foarte scurte. Utilizate pentru reproducerea de detalii, sau pentru micro fotografie ele au ca o caracteristica de baza o rezolutie foarte exacta. Pot avea focale diferite insa cel mai uzual le intalnim pe la 60 mm.
Cele mai indicate pentru flori, insecte, bijuterii, fotografie de produs si reproduceri de arta.

Obiective Wide. (..si Ultra Wide)




Obiective destinate fotografierii in spatii mici. Au unghiul de poza foarte mare, adica pot cuprinde in imagine grupuri mari de la distante reduse. Nu ajung ca cele fisheye chiar pana la 180 de grade, dar se apropie foarte mult. Diferenta dintre ele si cele fiheye fiind aceea ca ele nu deformeaza (exagerat) imaginea. Sunt preferatele mele.



PS IMPORTANT: niciuna din fotografiile pe care le citez aici nu imi apartine !!!

Obiective Lensbaby






Obiectivul Lensbaby, este un obiectiv capabil de focus selectiv destinat aparatelor foto reflex, pe film sau digitale.Acest obiectiv permite selectarea unei anumite zone din cadru care sa apara in focus, iar restul cadrului (din jurul "sweet spot"-ului ales) aparand nefocalizat gradual.
Toate obiectivele Lensbaby aduc o zona din fotografie in clar, inconjurand zona respectiva cu zone de neclaritate ce creste gradual. Focalizarea pe Lensbaby Muse de exemplu, se face prin comprimarea obiectivului si alegerea punctului de focus prin miscarea tubului obiectivului. Lensababy va permite mutarea sweet spot-ului (punctul de clar) oriunde in perimetrul cadrul ales pentru fotografiere (deci nu doar in centru) prin simpla arcuire a tubului flexibil al obiectivului.

Tilt & shift sunt obiective cu corectie de perspectiva, foarte utile in fotografia arhitecturala, peisaje sau orice alta fotografie. Sistemul optic include un element ce corecteaza aberatiile cromatice si distorsiunile. Rezultatul este vazut in calitatea deosebita a imaginilor. Tehnic obiectivul se frange de la jumatate, putand astfel sa se incilne fata de axa sa, "ruperea" realizandu-se prin actionarea unui surub, sau a unor suruburi.

In ziua de azi fiecare mare producator de aparate foto isi realizeaza si propriile obiective pentru aparatele sale.
Exista si cateva firme care produc strict numai obiective: Tokina, Sigma, Tamron, etc. si ele intra in categoria de producatori denumita third part.

Sunt glasuri care sustin ca obiectivul foto e cel mai important in realizarea unei fotografi de calitate, dupa principiul ca el este elementul cheie care asigura preluarea primara a imaginii. Aceasta teorie e speculata la greu de producatori care vin mereu cu variante noi, imbunatatite, la obiective mai vechi ce nu se mai vand ca mai inainte. E o teorie profund falsa. In lipsa unui aparat performant, un obiectiv performant nu poate fi pus in evidenta decat partial. Reversul teoriei functioneaza insa foarte bine. Unele dintre cele mai reusite fotografii pe care le-am realizat au fost facute cu obiective construite acum 30-40 de ani montate pe aparate moderne. Sigur ca majoritatea functiilor erau inoperante insa optica era de neegalat.

Mai trebuie stiut ca obiectivele sunt foarte sensibile la orice influenta ce se interpune intre partea frontala si subiect.
Sunt mahnit ca nimeni, prin magazine sau pe site-uri specializate, nu spune mai nimic despre ce efecte (importante) poate avea un simplu filtru UV (cu rol de protectie mecanica a lentilei frontale in cele mai multe cazuri) asupra calitatii imaginii. Din acest motiv obiectivul trebuie mentinut curat si liber de orice element, ce poate fi introdus in ecuatie numai atunci cand i se cunosc indeajuns de bine toate efectele si cand acestea sunt asumate si dorite de fotograf.

parca pe vremuri le zicea vaivinclu?

Pe vremurile de care spui eram toti o gasca.
Nu prea exista literatura de specialitate, nici cursuri, nici fotografi dispusi sa initieze ucenici.
Rupeai de unde puteai pana ajungeai intr-un grup si de acolo mai departe "impartaseai" informatia.
Iti dai seama ce talmes balmes iesea...

Sigur ca existau tot felul denumiri. Populare, ca sa zic asa...Asta e doar una din ele

Frumos topic. Si eu sunt pasionat de foto, bine, la un nivel de amator desigur. Nu am destul timp din pacate ca
sa ies sa fac fotografii. Desi tin aparatul la mine tot timpul, greu il scot din ghiozdan pentru a fotografia. De cele
mai multe ori se intampla sa surprind ceva din fuga, iar rezultatul nu este intotdeauna imbucurator.

Obiectivele prime mi se par cele mai tari, din punctul meu de vedere. Adica claritatea imaginii conteaza enorm, cel putin
pentru mine, asta si incadrarea.

Am un f1.8 de 50mm pt Nikon si sunt super incantat de el. Mi-am luat si inel inversor si merge si pt macro acelasi obiectiv.
Din pacate aparatul meu nu e full frame si acei 50 mm sunt cam 85 la mine, ceea ce e suparator.



Eu am filtru UV pe toate obiectivele, asa am inceput si asa am avut mereu, pentru protectie sunt chiar bune, avand in vedere ca in viata de student
rucsacul nu e mereu pe bancheta din spate a masinii...



Imi plac si mie cele wide, din pacate unele obiective mai ieftine de la Nikon sunt alea pentru full frame mai vechi, asa ca wide-ul nu mai e chiar wide pt mine.

Ce parere ai Dude, intre canon si nikon in ceea ce priveste senzorul de imagine?
Am impresia, de ceva vreme incoace, ca aparatele Canon care sunt cu o clasa sub D80-ul meu, au senzor mai bun de imagine. Nikonul meu are un zgomot oribil la iso mai mare de 400...de aia mi-am luat ob cu 1.8 diafragma...

Cu privire la tot ce ai zis mai sus, despre obiective si aparate, eu totusi consider ca lucrul cel mai important intr-o fotografie este incadrarea, apoi expunderea si toate celelalte...pentru mine incadrarea e cea mai dificila parte.

Nu ar trebui sa te deranjeze prea tare. Nikon D80 sunt aparate foarte bine cotate de catre cunoscatori, iar formatul DX nu e unul atat de deranjant daca inveti sa te obisnuiesti cu el. A fost mai greu pentru cei ca mine, care au inceput cu filmulul unde cadrul avea 24x36mm si care au capatat experienta tot pe acest format. Astia s-au vazut dintr-o data nevoiti sa reconsidere tot ce au invatat pana sa apara full frame-ul. Ma rog, full frame-ul accesibil.



Si eu am la fel, insa nu e o treaba cushera. Ma intriga acum doi, trei ani diferenta de calitate intre pozele facute de mine si cele facute de un coleg in aceiasi sesiune (acceleasi conditii, aceleasi aparate, aceleasi obiective si aproximativ acelasi subiect). Sigur, fiecare incerca sa gaseasca un unghi, o atitudine sau o situatie prin care sa personalizeze evenimentul. Cu o uriasa surprindere am constatat ca diferenta o facea filtrul meu UV pe care il pusesem acolo pentru protectie. Acum, concluzia asta nu ar fi fost atat de evidenta daca nu as fi avut un filtru UV mai special (clear sky), adica unul care si umbla putin in culoare. Dincolo de aceasta experienta eu inlatur filtrul UV ori de cate ori am de facut o fotografie cu mari pretentii de claritate si intotdeauna la portret.



DX-ul are o gama mult mai larga de Ultra Wide decat full frame-ul. Daca te gandesti putin e si logica sa fie asa (nevoia sa “ingramadesti” cat mai multa informatie pe un senzor mai mic), sunt scumpe insa, dar poti sa iti procuri de la mana a doua. Chiar se merita pentru ca iti repet D80 e un aparat bun. Oricum, daca esti nerabdator studiaza si varianta lentilelor aditionale. Ele modifica focala. Se monteaza in fata, sau in spatele obiectivului si transforma un obiectiv standard (f50) in unul wide (f25 sau mai mica) sau intr-un teleobiectiv (f100 sau mai mult). Daca sunt de calitate, lentilele aditionale ce modifica focala nu au influente semnificative in optica obiectivului.



Eu cred diferit. Cred ca trebuie sa stapanesti tehnic aparatul si ca numai dupa aceea poti aborda compozitia. Sa ma explic. De cele mai multe ori compozitia impune interventii in expunere. Ai de fotografiat un camp cu maci de exemplu. Alegi unghiul cu rigoarea de care vorbesti, dar trebuie sa alegi si focala si distanata optima fata de firul de floare (ori de manunchi), diafragma si timpul, iso-ul...Cerul....pur si simplu cerul nu poti sa il lasi asa cum e in 99% din situatii. Toate astea sunt insa setari ce tin de expunere. Asadar expunerea e indisolubil legata de compozitie. Unii ar spune chiar ca expunerea contine inauntrul ei alegerea cadrului si dispunerea subiectului (subiectilor). Cand lucram in strobo (tehnica de iluminare cu ajutorul blitz-urilor) lucrul asta devine evident si mult mai usor de priceput.

Tricky question…
Pana la seria D300/D700, Nikon a stat clar mai prost la acest capitol decat Canon-ul. Dupa asta lucrurile s-au echilibrat. Dieferenta insa este una subtila si discutabila. Disputa Nikon/Canon e una larga, pe multe planuri si cu rezultatul cunoscut inca inainte de abordare. Vom vorbi mult despre ea, pana atunci eu recomand tuturor sa faca un efort si sa cumpere Nikon ori de cate ori au ocazia sa o faca. La aceiasi bani Canon ofera mai bine si mai mult insa nikon e nikon si cu un nikon mai prapadit dar bine stapanit poti avea realizari mai importante decat cu un canon mai bine dotat. Strict parerea mea….adica a unia care a lucrat foarte putin cu canon si enorm de mult cu nikon-ul (deci subiectiv pana departe)

Pai asta e, ca eu am inceput cu un Canon EOS500, rebelul adica. Si dupa 2-3 ani de facut poze pe film, am strans de nikonul asta. Era destul de enervant pe film, 50% din cadrele trase nu erau deloc imbucuratoare si ma costa destul de mult ca timp si bani developatul, scanatul etc.

Sincer vreau sa mai incerc pe film pt ca imi place cum se vede, sunetul aparatului care trage filmul, mirosul rolei de film, ideea ca poza e fizic imprimata pe ceva, faptul ca fiecare poza trebuie pregatita cu grija ca nu poti sa te uiti pe ecran cum a iesit etc.

Momentan imi caut baterii pentru canonul meu pe film, le-am pierdut pe cele originale.

\

De acord cu tine la partea cu stapanitul. Ma refeream aici insa la ce faci cand deja ai gasit expunerea potrivita. Partea tehnica se stapaneste relativ usor, e doar de invatat. Incadrarea mai tine si de talent.

Prima, o corectie necesara: lentilele care modifica focala se numesc (mai nou) convertoare.
Blakut, baterii pentru Canonul tau gasesti la f64, adica aici.

Asa e cu filmul, si chiar daca faci varza jumatate din pozele de pe un film, castigi in schimb ceva mult mai important: experienta. Din nicio alta parte nu poti castiga mai bine asa ceva. La UNATC, la Arte Plastice, peste tot pe unde se mai preda cu responsabilitate fotografia, dar absolut peste tot, studentii sunt invatati sa faca si pe film. Am subliniat cuvantul responsabilitate pentru ca azi piata e plina de tot felul de mascarici care se erijeaza in profesori, organizeaza seminarii, workshopuri, alte alea, dar care habar n-au pe ce lume traiesc.

Despre compozitie, cadre, volume, spatiu, perspectiva abordarea artistica in general mi-am propus sa vorbesc abia dupa ce epuizez elementele de cultura generala. Asata nu pentru ca onorabila audienta nu le-ar cunoaste deja, dar pentru ca socotesc necesar sa stabilim o baza comuna de discutii .
O scurta recapitulare oricum nu strica nimanui ...