Distinctia nu cred sa fie universala. Nu cred ca exista un simbol distinctiv care sa fie transcendent, in toate culturile, universal acceptat. Poate chelia? Nu depinde neaparat de contul bancar insa, in unele grupuri dimpotriva, exprima exact opusul.

chelia? ..uite ca la ea nu m-am gandit, desi, daca analizez mai bine, chelia insoteste de multe ori distinctia... ca un fel de bonus

Distincţia are o definiţie simplă: rafinamentul. Cu el te naşti şi nu ţi-l poate lua nimeni. E aşa cum scria cineva mai sus. şi un om simplu de la ţară poate fi distins. Nu trebuie să porţi Armani ca să fii distins, felul în care porţi un lucru te ditinge, nu firma. Era o vorbă: şi un sac dacă-i pui pe ea/el are acelaşi aer, aceeaşi eleganţă şi acelaşi stil rafinat de a purta sacul ca atunci când e îmbrăcat cu haine Versace!
Ţin minte că - acum ani buni - eram la o "autoservire" pe Calea Victoriei. A intrat la un moment dat un bătrânel de o ditincţie formidabilă! Şi era îmbrăcat în zdrenţe! Cum l-am observat i l-am arătat mamei şi am zis: acest bărbat are o dictinţie înnăscută! Oare cum o fi ajuns în halul ăsta? Mâinile îi erau fine şi delicate, ochii... Doamne, ce privire şi cât era de curat!
Distins este omul în faţa căruia îţi vine să faci o reverenţă când îl vezi...

Distincţia inseamna cea ce vezi in ochii unui om cand vorbeste cu tine!!

Sorin.

Desi se intalnesc, nu cred ca sunt sinonime cele doua.

Şi cine a zis că-s sinonime? Am zis că e definită de rafinament... Sau, mai precis, şi de rafinament...

coconat.. sunt de acord cu tine..si in viziunea mea, cateodata distinctia poate exista pur si simplu, fara prezenta secundara a vreunui simbol



mutulica se pare ca tu ai fost cel mai istet ...am recitit din nou comentariile si usor usor incep sa ma lamuresc..domnul Dude cred ca s-a referit la simbolurile care, purtate fiind, pe langa distinctie indica si un anume merit sau drept dobandit...in opinia mea, aceste simboluri sunt greu de identificat..doar un cunoscator fin le poate recunoaste

Mmmmda si nu.

Mutulica cred ca m-a inteles bine insa nu pe de-antregul.
Remarca lui imi da prilejul sa deplasez discutia in alta directie.
La Masonerie.
Intr-o loja aflata in tinuta insignele sunt foarte clare. Este suficient sa privesti sortul unui mason si eventualul lui colan, ca sa afli totul in legatura cu pozitia ierarhica a acelei persoane in cadrul lojei de care apartine. Insemnele sunt asadar la vedere si spre deosebire de alte medii, toti cei care vin in contact cu ele stiu sa le citeasca.
Cand insa un mason doreste sa isi anunte calitatea aceasta a sa in mediul profan el poate purta sa zicem un inel care sa reprezinte echerul si compasul, dar poate sa o faca si prin purtarea la reverul hainei a unei minuscule piese ce reprezinta o ramura de accacia. Nu mai zic de inelele ce indica diferite grade de perfectionare care sunt greu de identificat si pentru cei mai multi dintre frati, spun doar ca in opinia mea cel cu ramurica la rever este ceva mai distins decat cal cu inelul care reprezinta direct sigla ordinului.

Divagatia imi permite doua observatii: prima, una pe care am mai atins-o si pe alte cai in cursul acestui topic, ar fi ca distinctia functioneaza in stricta legatura cu mediul si a doua ca ea este intotdeauna anuntata insa nu oricine o poate intelege.

Ar fi de prisos sa comentez in vreun fel interventia lui Coconut in care semnul egal apare intre distinctie si rafinament, sau exemplul de-a dreptul ilar al batranelului distins dar imbracat in zdrente; si nici nu o voi face, insa iarasi nu ma pot oprii de la constatarea ca fiecare dintre noi crede altceva despre distinctie si despre insemnele ei.
Fiecare o intelegem dupa cum am fost educati, dupa cum ne-am format si dupa cum ne-am intocmit scara de valori..
Pana la urma fiecare in functie de gradul sau de cultura.

Cea mai periculoasa dintre interpretarile gresite e cea care lasa distinctia in seama altor factori decat cei ai insemnelor ei.
Ii urmeaza indeaproape confuzia pe care o poate produce abuzul de insemne sau utilizarea lor necorespunzatoare (cazul manelistilor).

Ne convine cel mai mult sa credem ca distinctia ar putea sa vina din adancul nostru, ca ea nu are nevoie de nici un ajutor ca sa se poata exprima atunci cand ea exista. Gandul asta are insa nevoie de multa sustinere si atunci inventam persoane care ne dau aceasta senzatie. Spunem ca am gasit distinctia intr-un batran zdrentaros, sau intr-un tamplar elevat daoar ca sa ne convingem cat mai tare de faptul ca la randul nostru am putea fi perceputi ca distinsi fara sa facem niciun efort special pentru asta. Nu e deloc simplu sa iti rupi de la gura ca sa iti cumperi un ceas mai acatarii, sa semnezi cu altceva decat cu un stilou "Randunica", sa imbraci un costum de haine de firma cand e atat de comod sa iti cumperi un no name de la Tricodava..Toate astea nu pot fi usoare sau la indemana, dar ele il fac pe cel care le intelege rostul si sa si le doreasca si la le priceapa cat mai bine sensul.

E o comunicare permanenta intre simboluri la un anumit nivel al societatii.
Tatal unui amic isi dascalea fiul ori de cate ori avea prilejul invatandu-l sa fie mereu acolo unde sunt bani multi.
Desi inginer, baiatul a acceptat sa faca pe administratorul (mai degraba "baiat bun la toate") in casa unui om de afaceri de pe atunci. Era bine platit, mult mai bine ca mine care eram mare sef, si in plus avea mereu prilejul sa conduca masini de lux.
Intr-un timp afaceristul a intrat in politica si a ajuns ministru. Prietenul meu era deja directorul de fatada al uneia din firmele afaceristului.
Sfatul tatlui s-a adeverit pana la amanunt: prietenul meu a avut parte de o ascensiune comoda si lipsita de griji. Nu foarte onorabila dar extrem de bine renumerata. Poti insa sa ajungi in inalta societate si pe carari onorabile, fara compromisuri si fara constrangeri, dar trebuie sa iti faci cunoscute intentiile, sa ti le anunti, sa dai inaltei societati toate asigurarile

Domnule The Dude, dv. aveţi o problemă de percepţie. ştiu că sunteţi foarte infatuat şi nu suportaţi să fiţi contrazis, dar cred că este de prisos să vă mai atrag atenţia că cele spuse de mine au legătură cu ditincţia ca prezenţă, nu cu Masoneria sau alte caste de genul acesteia!
Cu alte cuvinte, staţi cam prost la subtilităţile de limbaj şi la capitolul vocabular. Am să vă ajut nişel cu o definiţie, pentru a vă mai lua din aerul ăsta de atoateştiutor pe care-l afişaţi aici: distincţie: atitudine, ţinută, înfăţişare aleasă, eleganţă etc. De aici şi până la distincţiile despre care bateţi dv. câmpii e un drum lung... Dar nu mă miră. Masonii stau prost în general cu modestia şi "lungul nasului". Au impresia că toate flecuşteţele alea zdrăngănitoare îi face mai... strălucitori! Strălucirea ţi-o dă atitudinea şi alura, ceea ce "străluceşte" din interior, nu de la nişte biete insigne gogonate! Dv., bărbaţii, vă găsiţi tot timpul câte un joc pe care doriţi să-l credeţi serios, nu treceţi de nivelul pubertăţii din acest punct de vedere. Când o să daţi viaţă, o să mai stăm de vorbă... N-o să vă mai ardă de nimicuri din acestea colorate, zornăitoare şi "strălucitoare"... şi nici să faceţi pe deştepţii la fiecare colţ de stradă.
Concluzie: cele scrise de mine n-au nicio legătură cu cele scrise de dv. Haina îl face pe om... până la gât! (e şi cazul "uniformei masonice"!)
Vă salut, să trăiţi... bine!

Ar fi o mare greseala sa raspund unei asemena provocari..
M-ar indeparta si de distinctie si de insemnele ei ...

Va doresc "sa dati in continuare viata" la fel de bine ca si pana acum..eu, noi, ne vom ingriji de ea cum vom putea mai bine.

Cu aceiasi stima,

Ohhh Coco,
Da' ce lectii ne predai pe aicea !

" Mmmmda si nu."

Greu domnule Dude..greu..ma misc incet si pricep greu..asta este

"...Remarca lui imi da prilejul sa deplasez discutia in alta directie.
La Masonerie.
Intr-o loja aflata in tinuta insignele sunt foarte clare..."

apropo' de masonerie.. am cunoscut doi domni, masoni declarati.., si numai distinsi nu erau ..credeti-ma pe cuvint..probabil ca am cunoscut eu pe cine nu trebuie ..pe de alta parte trebuie sa recunosc ca in masonerie distinctia este des intalnita..ar fi nedrept sa nu o spun

"Divagatia imi permite doua observatii: prima, una pe care am mai atins-o si pe alte cai in cursul acestui topic, ar fi ca distinctia functioneaza in stricta legatura cu mediul si a doua ca ea este intotdeauna anuntata insa nu oricine o poate intelege."

Corect…fiecare percepe distinctia in functie de mediu, educatie, cultura samd

"..Spunem ca am gasit distinctia intr-un batran zdrentaros, sau intr-un tamplar elevat daoar ca sa ne convingem cat mai tare de faptul ca la randul nostru am putea fi perceputi ca distinsi fara sa facem niciun efort special pentru asta. "

..acum sa nu va imaginati ca eu si Coconat ne petrecem timpul doar printre tamplari si zdrentarosi (e o gluma..ok?.sper ca nu-i problema daca mai si glumesc)

" Ne convine cel mai mult sa credem ca distinctia ar putea sa vina din adancul nostru, ca ea nu are nevoie de nici un ajutor ca sa se poata exprima atunci cand ea exista."

da..imi sustin ideea in continuare..UNEORI distinctia poate veni din adancuri si cred ca depinde de conjunctura modul in care aceasta se exprima

reintorcandu-ma la simboluri: sincera sa fiu mi-as dori sa se intre o data in subiect si sa apara cat mai multe comentarii despre aceste simboluri…ar fi tare placut sa citim condeiul cunoscatorilor

Fiecare cu "insemnele" lui. Unora le plac, altora nu.
De exemplu faimoasa mustata, bastonul cu manerul ala ciudat ,pe care si-l proptea in barbie si corbul lui Salvador Dali ? Daca nu ar fi fost Dali , cati ar fi considerat ca alea erau insemne ale distinctiei ?

Un corb e, mai degraba, insemn al originalitatii, nu al distinctiei...

Nu aici. Pentru ca Dali zicea despre acel corb ca reprezinta eleganta din infatisarea lui . Numai Dali putea zica una ca asta .

Asta asa e.
Eu ma refeream la ceea ce este general acceptat a fi distinct...

Da, e un paradox. Trebuie sa traim si cu asa ceva. Pardoxul exista pentru ca el face parte din proiectul divin, ca sa parafrazez pe cineva..
Nu va ingrijorati, odata plantat el isi va face in dumneavoastra lucrarea lui rabufnind in sens cand va veti astepta mai putin.
Discutia de aici are sa il ajute sa se elibereze.



Desigur nu despre ei vorbim acum, dupa cum nu vorbim nici de distinctia unui mason sau a altuia. Vorbeam doar de o organizatie care si-a rezolvat elegant problemele privind insemnele distinctiei atat in interior (colan si sort) cat si dinspre interior catre in afara (insigne, inele etc). Cine s-a facut ca nu pricepe exemplul a dorit de fapt sa coboare nivelul discutiei pe un teren pe care sa se simta in putere sa o poarte: cel al derizoriului, al suburbanului si al tarabei.
Asa se intampla meru cu cei ce nu au resursele necesare pentru a supravietui in "atmosfera rarefiata a ideii".




Glumele nu pot fi nicodata altfel decat binevenite, insa asocierea numelui dumneavoastra cu cel mentionat va prejudiciaza. Ironia subtila la care ati apelat in conversatiile noastre nu este chiar la indemana oricui si, pentru mine cel putin, ea face chiar si reprosurile mai apasate sa fie acceptabile si acceptate ca parti ale unei discutii, ce capata astfel titlul de polemica. Am mai afirmat ca tamplarul dumneavoastra pare sa intruneasca calitatile necesare distinctiei, insa ca si dumneavoastra imi pastrez parerea initiala in legatura cu domnia sa. Nu e absolut nicio tragedie in asta, e doar un punct pentru care nu am gasit un acord deplin. Nu trebuie nici sa ne jignim pentru asa ceva, nici sa ne pismuim si nici sa ne purtam ranchiuna. Dar dumneavoastra ati inteles deja perfect asta.



Poate veni si de acolo insa neansotita de insemne ea ramane la fel de anonima ca o moneda de 50 de bani. In Domnu Trandafir, Sadoveanu construieste un astfel de personaj. Ceva la care distinctia vine din interior, si exista fara a fi comunicata. Ea e perceputa insa de ceilalti chiar si asa. Sadoveanu zice despre Trandafir ca el avea "...un anume fel de distinctie". Adica un altfel de distinctie, adica altceva decat distinctia in sensul cel mai direct. Mai degraba ceva care inlocuieste distinctia clasica dar cu aceleasi efecte. In asa ceva cred si eu



Am sa incerc sa fac asta in cele ce urmeaza. Voi vorbi pe rand despre insemnele pe care le-am priceput si despre cele pe care le cunosc, insa voi face la fel si cu toate celelalte in speranta ca persoanele care le cunosc mai bine vor interveni cu completari si corectii.


March e un nivel ultim acela la care ajungi sa propui propriile tale insemne. Dali si-a inventat o lume, a luptat apoi impotriva ei si a fost invins.
Totusi sirul nesfarsit de excentricitati l-a propulsat cu viteza fulgerului la un nivel care a trecut fara vreo constrangere mult deasupra distinctiei.

STILOUL


A fost inventat de un roman: Petrache Poenaru. Si nu de unul oarecare ci de o ruda a lui Otetelesteanu, si acolit de-a lui Tudor Vladimirescu.
"In 1827, la data de 25 mai, obtine Brevetul francez 3208 pentru Condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se el insusi cu cerneala."
Bineinteles ca nu s-a priceput sa isi valorifice inventia.
A fost ca intotdeauna nevoie de altii.
De pe la 1900 si pana astazi, cea mai reprezentativa firma de stilouri din lume a ramas Mont Blanc-ul.
Firma este germana.
Cu astfel de stilouri s-au semnat cateva dintre cele mai importante acte juridice care au influentat istoria moderna a omenirii.
Stilourile sunt confectionate din rasini, penitele din aur cu parti mai dure din elemente ce apartin grupei platina: iridium, paladium, rodium.
Insemnele de recunoastere sunt in primul rand penita. Ea are de cele mai multe ori marcata pe ea cifra 4810 ce reprezinta inaltimea vrafului Mont Blanc, si celebra steluta alba pe fond negru ce inobileaza capatul capacului si care reprezinta stilizat varful Mont Blanc vazut de sus.

Mont Blanc produce un model de baza intitulat Meisterstuck, care are vreo cinci sase variante ce se aseamana foarte mult intre ele si mai produce si serii scurte din editii limitate ce sunt dedicate unor personalitati cu ocazia unor aniversari legate de ele. Fiecare serie limitata incearca sa surprinda cate ceva din personalitatea celui caruia ii este dedicata. Fiecare serie limitata are la randul ei doua emisiuni: una comuna care de cele mai multe ori se fabrica numai intr-un numar de 4810 exemplare si una de lux care pastreaza caracterele primei insa are un numar de numai 888 de exemplare la care se folosesc numai elemente de inobilare de cea mai inalta clasa. Pe penita seriilor 888 sta scrisa aceasta cifra in locul celei 4810.
Spre exemplu daca seria scurta Copernicus 4810, are corpul din antracit taiat cu noua inele de argint ce reprezinta orbitele celor noua planete, seria de lux va prezinta acelasi model, de data asta insa confectionat din aur alb si cu cate un diamant galben pe fiecare cerc de planeta, si desigur va avea inscriptionat pe penita 888.

Preturile stilourilor Mont Blanc sunt aceleasi indiferent de locul in care ele se pot cumpara. Exista un urias lant de magazine autorizate de firma si care se angajaza sa practice doar preturile recomandate de producator.
Ca ordin de marime stilourile din clasa Meisterstuck, adica produsul de baza, se zvarcolesc intre 250 si 500 de euro. Exista si aici editii comemorative cu preturi pe masura. Seriile scurte in emisii de 4810 exemplare se invart intre 1500 si 3000 de euro. Ele se epuizeaza foarte repede si trebuie sa fi mereu pe faza daca vrei un astfel de exemplar. Cele din seriile 888 sunt practic comandate inca inainte de a aparea pe piata. Pretul lor urca fara limite incepand de pe la 6500 de euro.

Recomandarea mea este un stilou din clasa Meisterstuck. Pretul nu este exorbitant si poate fi accesibil cuiva care isi propune sa transmita un mesaj. Stilourile astea sunt sobre, impresionante prin amestecul negru/galben si extraordinar de functionale. Pot fi usor remarcate ca ceva de calitate chiar si de catre necunoscatori.
Pe de alta parte un stilou din seriile limitate, si cu atat mai mult din seriile 888 impune multe alte accesorii pentru ca sa nu iti arunce imaginea in sfera parvenitismului sau in cea a imposturii.

La alegera unui stilou Mont Blanc trebuie aleasa si penita. Orice magazin va cere clientului precizari in legatura cu penita care poate fi EF (extra-fine) F (fine) M (Medium) si inca alte grosimi. Atentie, penita Medium lasa in fapt o urma foarte groasa.
La cumparare se primeste si un buletin de autenticitate; toate produsele originale au serii unice de fabricatie.

Stilourile Mont Blanc trebuiesc insotite de pixuri pe masura. O regula mai noua spune ca pixul este pentru a nota, iar stiloul pentru a semna, a da dedicatii, autografe etc. Seria Meisterstuck are si o linie de pixuri omoloage pentru cateva din modele.

Atat pixul cat si stiloul se poarta intr-un etui cu doua lacasuri din piele cu sigla firmei, intr-un compartiment special al buzunarului interior al unei haine dintrun costm de firma. Toate costumele de firma au asa ceva prevazut.

Stiloul nu se scoate si nu se manevreaza cu ostentatie.
Puteti fi sigur ca ochii care stiu sa vada au sa il identifice si au sa il localizeze foarte precis, fara ca dumneavoastra sa trebuiasca sa depuneti vreun efort special pentru asta.
Nici pixul, si nici mai ales stiloul nu se imprumuta. E o regula aici. Prin utilizarea indelungata fiecare stilou se personalizeaza, actele intocmite cu el putand fi certificate pentru autenticitate la fel de bine ca analiza grafologica.

Si cernelurile Mont Blanc au editii de lux, sau limitate.
Am retinut editia "sepia black" si cea "verde smarald".
Se pot face si combinatii personalizate pentru fiecare utilizator.

Piata stilourilor nu se opreste insa la Mont Blanc.
Pretentii mari ridica si alte firme insa ele vizeaza doar segmente precise ale pietii.

Astfel:Aurora este o marcace ce se adreseaza politicienilor, Cartier celor cu slabiciune pentru bijuterii, Conklin traditionalistilor, Montegrappa mediului bancar, Pelikan elitelor americane, Waterman brokerajului, Coneway Stewart elitelor militare, Namiki celor japoneze, Dupont clasei medii, . Exista peste 50 de firme mai mari sau mai mici care opereaza dupa aceleasi criterii ca Mont Blancul, dar rege nu poate fi decat unul.

Va recomand o vizita aici pentru alte detalii aici

De FLARO nu zici nimic?

distinctia e o ..atitudine pe care n-o poti avea decat trecind prin filtrul des al culturii din frageda pruncie ! presupune o armonie perfecta intre tzinuta,comportament ,limbaj ! si ,important , functioneaza oriunde si oricind;nu-i o haina pe care o dezbracam cand intram in ..mediu familial ! dpmdv distinsul nu poate fi perceput la adevarata valoare decat de cei care se apropie ca nivel de cultura si educatie de el ! exemplul meu ar fi Al Paleologu ! si-un exercitiu de inalta distinctie il realiza Iosif Sava cu invitatii sai la serate!

Dude buddy

Apropos de stilou, trebuia sa zici ceva si de povestea aia Sarkozy - Basescu

Daaa, March.
Ascultam azi dimineata niste comentarii pe chestia asta la radio si mi-a ramas in cap stiloul, de aia azi am scris despre el.
Da stai sa vezi: in protocolul administratiei de stat exista o singura firma care face aprovizionarea cu efecte din astea: Mont Blanc.
Nici nu suntem singura tara care apeleaza la ei. Fiind un contract guvernamental, exista editii speciale pentru guvern care sunt marcate corespunzator. Ele au inceput sa aiba mare cautare printre colectionari si ma gandeam ca Sarkozy dorea, fie sa isi intregeasca colectia, fie sa isi inceapa una prin subtilizarea stilourilor de la toate misiunile de la care va participa in calitate de presedinte.

Oricum, vazand prestatia lui Sarkozy de la conferinta de presa de dupa intrevederea cu Putin ma asteptam la mult mai mult de pe urma intalnirii dintre cei doi.
Da poate ca nu-i tarziu s-o faca lata alta data..
Cred ca astia doi ar fi capabili de un chef monstru...ii si vad muci pe sub masa stergand podeaua

ca sa fim si on topic, isi are si demnitatea prezidentiala limitele ei...

un simbol numit trabuc ..lectura placuta domnilor

Tutunul ajuns pe continentul european o data cu intoarcerea lui Columb din Noile Indii a adus un obicei ce s-a asimilat extrem de rapid..obicei fumatului. In nici jumatate de secol fumatul a devenit notoriu pe teritorul Spaniei si Portugaliei. Denumirea de cigar este denumirea recunoscuta a trabucurilor pe plan international. Producţia industrialã de trabucuri a fost deschisã de Cuba. Planta a devenit simbol naţional, tigarile cubaneze fiind recunoscute ca cele mai bune din lume. La început de secol XX-lea majoritatea barbatilor americani consumau tutun sub aceastã formã. Drumul pana la imaginea trabucurilor de azi este intortocheat. Inainte de Primul Razboi mondial trabucurile erau cele mai populare, insa costurile mari de fabricatie au schimbat balanta. Un impact decisiv in privinta tigarilor de foi l-a avut embargoul impus Cubei(1962) de catre Administratia Kennedy. Astfel, trabucurile cubaneze au devenit pretioase si greu de procurat.
Fumatul devine popular si pentru clasa superioara..elita(gentlemani...francezi..britanici) ca un semn al statutului lor. Preşedinţi de stat, lorzi, regi, staruri au fost de-a lungul vremii fumãtori de trabucuri.
A devenit traditie trabucul fumat dupa cina acompaniat de un pahar de cognac …fin. Acest ritual al fumatului de trabuc se pastreaza si in prezentul zilelor noastre iar imaginea trabucului este asociata cu diverse personalitati.
Astazi, trabucul continua sa fie un obiect de lux invaluit intr-o misterioasa aura. Adeseori el reprezinta simbolul aristocatiei, al rafinamentului, al imbogatitilor sau al puterii.
Cunoscatorii stiu ce mult conteaza cum, cand si cat se fumeaza un trabuc. Consumarea dureaza cateva ore. Clasicul fumator va savura trabucul dupa masa de seara, cu un pahar de Bisquit sau Napoleon, citind langa semineu sau adunandu-si gandurile tacit. Alteori va savura ritualul intr-un club select, exclusivist, asezat tacticos intr-un fotoliu de piele fina sau catifea.


Mici secrete: ”…fumatul efectiv da masura culturii de specialitate. In primul rand, niciun trabuc nu se consuma imediat dupa cumparare, in afara de rarele cazuri cand este obtinut de la un butic de lux specializat. De obicei, inainte de a fi fumat, un trabuc trebuie „imbatranit“ intre 15 zile si sase luni (sau mai mult) in „humidor“, o cutie speciala, dotata cu termometru cu un indicator de umiditate. In conditii ideale, imbatranirea se face la 15-22 de grade, cu umiditate relativa de 70%. Doar humidorul inseamna o cheltuiala de la 35 la 550 de dolari.
Trabucurile cu cap rotund se „inteapa“ - adica se perforeaza cu un cleste special, care deschide o fanta de 1-2 milimetri -, in timp ce trabucurile cu capat ascutit se taie la o treime de la varful conului cuprins intre varf si corpul cilindric al trabucului.

Trabucurile se clasifica dupa zeci de criterii, dar cele mai importante sunt grosimea, lungimea, tara de provenienta, pretul, forma, timpul de ardere si producatorul”..............” Experienta incepe prin taierea capatului inchis al trabucului. Urmeaza aprinderea, care este adesea la fel de placuta ca fumarea in sine a trabucului datorita procedeului de aprindere: prin rasucirea trabucului pana la uniformizarea jarului.”

Cei mai importanti producatori de tigari de foi sunt Cuba, Mexic, Brazilia, Nicaragua, Republica Dominicana. Davidoff din Suedia produce deasemenea trabucuri de lux sub marca proprie.
Iata si cateva dintre cele mai renumite marci :
El Rey del Mundo , Par Larranaga , Romeo y Julieta, Diplomaticos, La Corona, Montecristo, H. Upmann

Super interesant

Mai stiam ca unele trabucuri cubaneze sunt roluite pe copasele arse de soare ale unor fete tinere si ca asta le da o savoare deosebita.
S-ar putea ca informatia sa fie exagerata, dar de sunat suna bine

Acuma, pe vremea cand am incercat si eu sa fumez asa ceva (sunt nefumator convins) m-am izbit de trei probleme:

- trabucul mi se tot stingea, si nu era unul de proasta calitate.
- partea din care trageam se inmuia si se balosea, facand fumatul daca nu imposibil, cel putin chinuitor.
- nu imi gaseam deloc confortul cu el in mana. Ma stanjenea. Am incercat sa il tin intre dinti ca Johnny Ducele, dar tot fumul imi intra in ochi. In scrumiera nu era chip sa stea din cauza dimensiunilor, in maini ma impingea le gesturi nefiresti.

Ramane insa un mare insemn al distinctiei.

PS. La partea cu cognacul m-am descurcat intotdeauna mult mai bine, as zice chiar excelent. In clubul caruia ii apartin noi il numim "un digestiv" si il servim in separeu dupa cina, asa cum povesteati si dumneavoastra. Cina o numim "punct geometric".

Mihaela*

The Dude

... depinde cine-i pune pretul.

Vai de capul ălora care incerca sa-i distinga pe oamenii distinsi pe baza de gablonzuri prinse in piept, pipe din lemn de trandafir, bastoane de fildes, stilouri si mai nu stiu ce accesorii.

Vai de cei care trec nepasatori pe langa aceste simboluri...

Simbolurile exterioare, in fond banale accesorii, pot fi, si in foarte multe cazuri sunt, INSELATOARE.

...sau pot fi adevarate...


Chestia e ca tu poti trece in ignoranta pe langa ele fara sa le poti recunoaste. Invata sa le recunosti si apoi decide cat de fals sau cat de adevarat pot ele induce o imagine : insa baga de seama ca lumea, la nivelele ei cele mai de sus comunica si prin astfel de mijloace.

Suna chiar extraordinar...




Cred ca ai fi patit la fel si daca era o tigara, nu un trabuc. Asa se intampla cu majoritatea nefumatorilor cand vor sa traga cateva fumuri.

Da, lucram la o firma si sotul cuiva a nascut (nu e o greseala, ci doar o mica aluzie, un rafinament mai exact ).
Sotia in cauza ne-a impartit la toti trabucuri Coronas&Coronas, special pastrate pentru acest eveniment.
Nici aia care fumau nu s-au descurcat mai bine, asa ca am ramas cu impresia ca e nevoie de o intreaga tehnica ca sa poti practica viciul asta.

Nu ai de unde sa stii cit de mult, cunosc, sau nu cunosc, simbolurile. Inclusiv cele nobiliare.
Sunt suprasaturata de lumea la nivelele ei cele mai de sus. Si cred ca vorbesc in cunostinta de cauza atunci cind afirm ca aceste semne exterioare nu pot sa ne arate fara greseala distinctia oamenilor ce le poarta.
Si iarasi vorbesc din experienta atunci cind zic ca dupa ce am dat la o parte toate insemnele exterioare si accesoriile unor persoane "distinse", am realizat ca din ele nu a mai ramas aproape nimic, adica nimic care sa capteze atentia sau sa puna in miscare spiritul.

Bravo, Exergy! Ai pus punctul pe i!

exergy,imi pare rau,dar cred ca faci confuzie intre o tinuta impecabila a unui ...boier, dpdv al calitatii si combinatiei de articole (respectiv accesorii) si amalgamul de articole de firma care-mbraca pe unul contrafacut ! si o alta trasatura este lipsa ostentatziei ,nu sare-n ochi , poate parea mult mai .."modest" ,daca exteriorul nu s-ar armoniza cu atitudinea si limbajul;iar distinctie fara spirit nu se exista ,ca de unde atunci rafinamentul si subtilitatea !

Asta a spus şi Exergy, atunci când dai "distincţiile" jos de pe un om rămâne tot... distins, din motive de spirirt. Dar sunt o tonă de "distinşi" care fără "distincţii" nu fac nici cât o ceapă degerată...

Si sa mai spunem ca Clinton folosea trabucul cu un anume scop

Îţi dai seama ce "savoare" avea ăla! Dar fiecare cu gustul lui... distinct!

Da domnule Dude..fumatorii de trabuc sunt niste viciati…dar viciati rafinati, cu stil si farmec .. de ar fi acesta singurul lor viciu s-ar ridica cu mult deasupra multora ce au nenumarate alte vicii bine ascunse. Cum bine ati remarcat, este nevoie de o anume tehnica pentru a fuma trabuc..as adauga ca este o arta…o arta care se simte...dar care se si invata. Barbatul care alege sa fumeze trabuc, de o va face cu stil si eleganta, ne va transmite ca percepe viata intr-un mod extrem de interesant si rafinat...sa nu uitam ca trabuc au fumat, si fumeaza, atat gentlemanii cat si gangsterii


Fetelor, hop si eu..
exergy…taree pe gustul meu ai scris o fraza:
”….aceste semne exterioare nu pot sa ne arate fara greseala distinctia oamenilor ce le poarta.
Si iarasi vorbesc din experienta atunci cind zic ca dupa ce am dat la o parte toate insemnele exterioare si accesoriile unor persoane "distinse", am realizat ca din ele nu a mai ramas aproape nimic, adica nimic care sa capteze atentia sau sa puna in miscare spiritul ”

asa este..sunt destui oameni care, daca sunt dezbracati de simboluri, raman goi goluti fara strop de valoare si lumina sufleteasca..placut ar fi sa putem recunoaste intotdeauna adevaratii distinsi..care sunt totusi rari..parerea mea

simbolurile insa continua sa aiba rolul lor; desigur, mai mult sau mai putin benefic...eu una le recunosc doar in anumite situatii ...mi se intampla uneori sa trec pe langa ele fara a le observa..mai ales daca nu sunt la vedere ci purtate discret….si n-as putea spune ca ma framanta gandul in mod deosebit

Uppss!!
You did it again!!

Este in totalitate adevarat..si iti sustin cele afirmate.Distinctia nu ti-o ofera o haina..un stilou...un creion..trabuc sau cateva insigne..Am mai spus de nenumarate ori ...pentru a depasi un "anumit nivel" trebuie sa fii constient ca acel nivel nu exista.
Cei care traiesc pentru clasamente si simboluri vor deveni fascinati de iluzii.
Simbolurile pot pacali dar in acelasi timp pot atrage ca un magnet...
NU trebuie decat sa stii sa le intelegi nu sa le folosesti pentru a-ti demonstra maretia sau suprematia.

Atat deocamdata...

Distinctie, adica iesi in evidenta prin ceva, nu?
Pai te arunci in curu' gol de pe Parlament (anunti inainte TV si foto ), jos cazi pe o perna mare; in 10 minute esti distins in toata lumea . Te poate chema si Richard Branson, si poti primi chestii in fata numelui, ca 'sir' sau alte alea. Ce prostii cu apartenente la cluburi, insigne zornaitore si presulete - niste chestii din secolul XIX, ala tulbure.

Nu am facut remarca in acest sens. Viciul nu este intotdeauna de condamnat sau condamnabil.
Desi sunt mandru ca nu pot fuma, regret ca nu pot pufai un trabuc sau o pipa (pipa, care e iarasi un univers intreg, cu tot felul de tutunuri alese, preparate in amestecurile cele mai savuroase..)



MmmDa, o nuantare penibila cu izul unei manevre de evaziune.
Nu inteleg de ce userii cu o asa mare experienta de viata si cu asa o lehamite de inalta societate tin cu tot dinadinsul sa impiedice demersul acestui topic deturnandu-l spre banal, iar cineva chiar inspre suburbie.
Este evident pentru oricine si-a dat osteneala sa parcurga discutia de pana acum ca cei care s-au dovedit blazati, si care au afisat o atitudine superioara de cunoscatori avizati ai problemei habar nu au despre ce e vorba.
Totul a fost redus la o realitate imdeiata, de aici probabil si concluziile pripite si superficiale.
Nu cred ca putem vorbi de o inalta societate in Romania ultimilor zece ani sa spunem. E doar o dejectie urat mirositoare care se ridica la suprafata ca spuma murdara de la oala cu supa in care prepari fiertura. Daca vorbesti de distinctie facand referire la asa ceva atunci e normal sa crezi ca poti afla distinctie chiar si la boschetarul resemnat.

Romania a avut insa o elita recunoscuta mondial, extrem de prezenta in perioada interbelica. Insemnele care au impus-o la nivel mondial au functionat perfect. Functioneaza si acum, si sunt cativa dintre noi dispusi sa faca acest serviciu de a va pune la curent cu ele. Ce veti face cu ele de acum inainte (probabil nimic cei mai multi) este treaba fiecaruia, insa elitele asa apar: separandu-se de cei mai multi, de cei care refuza sa inteleaga, sa participe...delimitandu-se de cei care aleg calea confortabila a cotidianului, a rutinei, a comunului, a mediocritatii si pana la urma a jugului...



O experienta pe care am impartasit-o si eu atat de des...Dar eu am cunoscut si persoane care reprezentau distinctia.
Se pune acum si justificata intrebare: oare standardele noastre nu sunt strambe, oare perceptia noastra nu e contaminata de subiectivism, de o parere deformata despre noi insine, o parere care ne impiedica sa recunoastem valorile ???
Cineva spunea undeva: "Atunci cand il vede pe Brecht in papuci si halat, ignorantul nu vede geniul, retine doar halatul si papucii"

Sigur nu vorbesc aici de posturile populiste, conventionale, laice, lumesti prin care cativa "cunoscatori uzati" s-au grabit sa pateze topicul, ei sunt cu mult dedesuptul acestui nivel; ci vorbesc de nivelurile superioare cele pe care personajele cu astfel de pareri nu sunt capabile nici macar sa le recunoasca, daramite sa le comenteze.

L-am cunoscut pe profesorul academician Constantin Anastasatu in ultimi ani ai vietii lui.
Era un om de o calitate infinita. Vorbea putin, concis, fara bufeuri..Te fascina. Spunea in cinci cuvinte lucruri care altuia i-ar fi luat minute intregi.
Nu se repeta niciodata.
In prezenta lui incetai sa mai fi tu insuti..Te prabusai in admiratie.
Chiar si el avea insa o seama intreaga de "amici" care alesesera sa ii nesocoteasca valoarea, si care il vanau pentru una sau alta din pozitiile sociale pe care domnul Anastasatu le ocupa.



Corect, dar o treaba ca asta nu se poate face cu usurinta ori doar pe cale sentimentala sau afectiva.
E nevoie de instructie si de educatie, e nevoie de o cultura bogata, e nevoie de cunoastere.



Pe mine insa ma framanta in mod deosebit de ceva vreme.
Am observat ca in anumite medii, la care tanjesc, ele sunt indispensabile. Nu vorbesc de mediul politic sau de cel pe care l-am comparat cu spuma murdara pe care supa o produce la inceput, ci de un mediu cultural cu care am venit in contact recent odata cu lansarea cartii mele.
Nu am crezut ca ele sunt atat de actuale, si iarasi nu am crezut ca ele pot avea o asa mare influenta.


Incerc aici sa repar asta

Da, Clinton confunda "pe" coapse cu "printre" coapse.

Ba este in totalitate fals, si eu iti contest afirmatiile.
Distinctia nu are cum sa vina in afara unei haine, a unui stilou (creionul nu se pune), a unui trabuc sau a uneia ori a mai multor insigne.
Ce spui tu indica ori o legenda, mai degraba un mit nascut din dorinte ascunse sau din complexe nerezolvate, ori poate o dorinta.

Realitatea impune insemne pentru a confirma distinctia.

Pentru ce crezi tu (credeti voi) ca eroii, si mai ales eroii martiri, ori marii oameni de stat, ori personalitatile marcante care au adus beneficii tarii sunt recompensati cu decoratii ???
Pentru care motiv ar mai fi ei decorati daca insemnul decoratiei..pana la urma "un accesoriu, un gablontz, o tinichea" nu ar insemna nimic in constinta colectiva ???

aha si uitam:



Uppss!!
You did it again!!

Siiiiii:

Simt nevoia sa intervin cu o idee: vorbind despre oameni, nu trebuie sa uitam societatea in care acestia se desfasoara. Presupun ca distinctia anumitor oameni, acea distinctie a spiritului, ar fi usor de observat daca toti oamenii ar trai goi pusca. Dar oamenii nu traiesc goi. Din varii motive, majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta poarta imbracaminte si se ajuta de accesorii. Imbracamintea si accesoriile ne ajuta sa ne definim personalitatea, sa ne distingem unii de altii, sa comunicam.

Imi amintesc din vremea studentiei doua tipe intr-o discoteca, tipe care purtau sutiene cu doua numere mai mici. Cineva m-a atentionat ca tipele sunt prostituate si ca marimea sutienului e aleasa special sa transmita informatia asta cunoscatorilor. Sigur ca mie persoanele respective mi-ar fi inspirat eventual lipsa de gust, daca nu primeam informatia imediat. Ramane o chestiune de instruire in simboluri? La mine da.


p.s. Urmaresc subiectul cu un deosebit interes.

E bine de stiut ca subiectul intereseaza
Iti multumesc de post care pentru mine suna ca o incurajare

Evident că te distingi prin felul în care te îmbraci şi-ţi porţi... corpul! Dar acest fapt nu înseamnă că are importanţă dacă hainele pe care le porţi au insigne, sunt de firmă sau sunt puse cu faţa-n spate! (eventual ca să transită că respectiva/respectivul este homosexual). Ar fi culmea să mai pornim şi goi pe stradă, nu e de ajuns cât ne bombardează ziarele cu tot felul de... maimuţe!
Dar, până şi felul în care te dezbraci de haine transmite ceva, un anume tip de om, faptul că acela este deosebit sau nu. Şi ce arăţi în timp ce te dezbraci... Tot ceea ce mişcă la un om exprimă felul să de a fi, distinct sau nu... Nu stiloul, nu insigna, nu uniforma, nu clanul din care face parte...

Depinde la ce anume raportezi importanta.

O raprotezi la bun-simţ, gust şi educaţie.

Sau ignoranta in forma pura...desigur in cazul tau e una dublata de incapatanare...Incapatanarea de a nu recunoaste o greseala uriasa care ti-a scapat in graba condeiului...Nu ai de ce sa iti faci mari reprosuri; nu sunt multi pe aici dintre cei la care ai ales sa te raportezi, cu o dimensiune care sa le permita sa isi recunoasca greselile...ce sa mai zic despre a si-le si asuma.

Dar hai sa ne uitam mai atent la continutul postului tau, sa-l cadorisim cu o scurta analiza..nu ca ar merita una, dar doar asa de amorul artei:

Care va sa zica toti goi, dezbracati de insemne... deci depersonalizati prin uniformizare:
Asa faceau nazistii cu evreii dupa ce ii coborau din tren.
Asa se practica si azi in scoli, gimnazii, licee, in penitenciare, in cazarmi, in abatii, in secte...si oriunde se urmareste o depersonalizare ca prima faza dintr-un proces mai amplu de spalare a creierului...sau hai sa ii zicem mai elegant, ca am zis si de scoli: "de modelare a creierului".

Sa mai spunem ca si comunistii ne vroiau pe toti o masa amorfa si ca pentru a ne aduce acolo tot de la vesminte aveau de gand sa inceapa...De fapt chiar si incepusera deja cu tunicile alea din China..

Doar pentru ca ar putea sa existe insemne vagi, pe care tu pretinzi ca le si recunosti, ai fi gata sa expui lumea la un asemenea tratament ??

Pentru tine o uniforma chiar nu face nicio diferenta ?
Ei bine atunci afla ca, in principiu cel putin, cel care a ales sa poarte una a ales sa urmeze o cale aspra care il poate duce chiar si pana la sacrificiul suprem pentru linistea, pacea si confortul tau...Sau poate pentru linistea si mantuirea ta spirituala daca uniforma este o sutana.

Usurinta cu care lansezi atatea aberatii e jignitoare indiferent daca acesti oameni se afla in eroare sau nu. Ei isi anunta intentiile, alegerea, devotamentul pentru cauza careia s-au devotat, si chiar daca au gresit in alegerea lor sunt cinstiti in modul de transmitere al mesajului si trebuiesc respectati macar pentru aceasta cinste...In nici un caz nu trebuiesc condamnati pentru ca transmit mesajul.

Pai atunci n-ai dreptate.

Daca porti spre exemplu tricouri de plastic (cum imi place mie sa spun, adica din fibrel sintetice), asta denota faptul ca esti lipsit de educatie, sau de gust sau de bun simt, sau de toate la un loc. De ce? Pentru ca educatia ti-ar spune ca fibrele sintetice provoaca transpiratie din abundenta si irita piele, ceea ce e un atac catre bunul gust si bunul simt - un om cu gust si/sau bun simt nu doreste sa miroase a transpiratie, nici sa-si irite pielea.
E un exemplu simplu, dar destul de concludent, zic eu.


Evident ca daca te afli in Gulag, aceasta regula nu se mai aplica, datorila lipsei liberului arbitru.

Păi, tocmai, dacă ţineai cont de tot ceea ce am scris, ai fi văzut că la asta mă şi refer. Nu poţi fi distins în tricouri de plastic! Indiferent dacă au sau nu insigne pe ele!
Desigur că dacă ai bun-simţ nici nu vei sta crăcănat pe scaun, nu-ţi vei ţine trabucul în siktir pe buza de jos şi nici nu vei pune "epoleţii de mason" pe stradă!