Cred ca e invers...

Nu poti fi educat, cu bun simt si cu bun gust daca porti tricouri de plastic (cu atat mai putin distins!!).

E o diferenta intre afirmatia ta si afirmatia mea.

Faptul ca va doriti sa deveniti un fin cunoscator al simbolurilor nu este un lucru rau..din contra..as spune ca este laudabil..este foarte adevarat ca in anumite medii si situatii, pregatirea si ochiul format sunt necesare
Ati pomenit de mediul academic…perfect de acord cu dumneavoastra..in mediul academic cat si cel diplomatic simbolurile au o f mare importanta…in mediul politic si cel al oamenilor de afaceri lucrurile sunt diferite..''acolo intalnim un amalgam de numa-numa'', cum ar spune unii…si pe buna dreptate

am retinut deasemenea acest pasaj:
"….uniforma…, in principiu cel putin, cel care a ales sa poarte una a ales sa urmeze o cale aspra care il poate duce chiar si pana la sacrificiul suprem pentru linistea, pacea…”

Am sa ma refer strict la simboluri…mai exact la medalii ..ce parere aveti despre modul de acordare a medaliilor pe timp de pace??..se acorda ele pe merit?..se acorda pe buna dreptate sau nu?.. special nu ma refer la vremuri de razboi, pentru ca este mult mai interesant comportamentul celor care poarta uniforma in tip de pace..ce ii determina sa aleaga acest drum?...eu cred ca multi au facut-o din infatuare nicidecum din dorinta de a veghea la linistea tarii …desi..aici as face o clasificare..generatiile dupa anii ’50, cele din anii ‚’70-’80 si cele tinere

[quote name='The Dude' date='13 Feb 2008, 03:16 AM' post='612011']
Ba este in totalitate fals, si eu iti contest afirmatiile.
Distinctia nu are cum sa vina in afara unei haine, a unui stilou (creionul nu se pune), a unui trabuc sau a uneia ori a mai multor insigne.
Ce spui tu indica ori o legenda, mai degraba un mit nascut din dorinte ascunse sau din complexe nerezolvate, ori poate o dorinta.

Realitatea impune insemne pentru a confirma distinctia.

Pentru ce crezi tu (credeti voi) ca eroii, si mai ales eroii martiri, ori marii oameni de stat, ori personalitatile marcante care au adus beneficii tarii sunt recompensati cu decoratii ???
Pentru care motiv ar mai fi ei decorati daca insemnul decoratiei..pana la urma "un accesoriu, un gablontz, o tinichea" nu ar insemna nimic in constinta colectiva ???

O afirmatie ...riscanta....Distinctia nu are cum sa vina in afara unei haine, a unui stilou (creionul nu se pune), a unui trabuc sau a uneia ori a mai multor insigne. Daca aceasta afirmatie o consideram adevarata, inseamna ca fara stilou, ceas, trabuc insigne si alte accesorii nu prea mai ramine nimic din distinctia respectiva....Si pornind tot de la aceasta afirmatie, daca imi cumpar un ceas , un trabuc si niste haine pot sa mimez "distinctia " f bine, indiferent daca eu spiritual vorbind am vreo valoare sau nu...Categoric vorbim de niste accesorii elegante, stilate.....

Pentru ce crezi tu (credeti voi) ca eroii, si mai ales eroii martiri, ori marii oameni de stat, ori personalitatile marcante care au adus beneficii tarii sunt recompensati cu decoratii ???
Pentru care motiv ar mai fi ei decorati daca insemnul decoratiei..pana la urma "un accesoriu, un gablontz, o tinichea" nu ar insemna nimic in constinta colectiva ???[/
Decoratia este un simbol, care atesta recunosterea meritelor intr-un anumit domeniu .....Intr-un mediu de cunoscatori, ea reprezinta ceva pt privitor...In alt mediu, ea nu reprezinta mare lucru.....poate privitorul stie ca posesorul a primit acea decoratie pt o fapta sau pt merite deosebite, dar nu stie exact pt ce anume, asa ca nu are cum sa-i aprecieze adevarata valoare....Spre exemplu decoratiile militare ....( si trebuie mentionat ca deobicei decoratiile se poarta in anumite situatii, nu atunci cind te duci la piata sau cureti ceapa in bucatarie)....Un alt militar, la o parada, recunoaste medaliile unui camarad si realizeaza pt ce au fost primite....Un privitor de pe margine nu vede decit o colectie de metale stralucitoare pe pieptul cuiva, care per ansamblu, cu uniforma de parada arata frumos, dar nu cunoaste simbolistica lor....Si in plus o medalie sau un accesoriu stilat nu te schimba cu nimic , doar comunica ceva cuiva care stie "citesca" aceasta informatie...
La fel de adevarat e ca o nulitate , daca are un sfatuitor de meserie, poate induce f usor in eroare lumea, mai ales pe cei care se uita numai dupa aceste "accesorii" ale distinctiei....Daca il privim pe Becali si il judecam dupa haine, ceas, masina, ce bea si ce fumeaza, s-ar putea sa ajungem la o concluzie eronata...Lucru putin probabil, avind in vedere ca personajul in cauza nu poate sa stea fara sa deschida gura, spulberind orice urma de indoiala...

Vai de cei care trec nepasatori pe langa aceste simboluri...
Prea drastic pusa problema....repet, aceste simboluri au efect in mediile de cunoscatori....

Referitor la distinctie....In primul rind ar trebui sa lamurim acest termen.....Eu personal consider ca distinctia nu e data de aceste accesorii.Acestea nu fac decit sa o sublinieze....si asta intr-un mediu de cunoscatori, accesoriile astea nu se adreseaza oricui....Persoana in totalitatea sa da masura distinctiei....Chiar si fara accesorii, distinctia iese in evidenta... La fel de adevarat este ca la ora actuala distinctia se "contopeste" destul de mult cu genealogia persoanei respective...si exista destule exemple de "singe albastru" care nu s-au comportat la nivelul standardelor impuse de genealogie....

Acum, chiar si un banal creion, daca e folosit sa zicem de un geniu ca Einstein pt scrierea teoriei relativitatii pe o banala foaie de hirtie, in opinia mea, devine un simbol al distinctiei... Asta nu inseamna ca vreau sa te contrazic la chestia cu creionul, dar e vorba de situatie....

Urmaresc cu interes subiectul, dar are un iz de Rodica Ojog Brasoveanu....

Realitatea se regaseste in vremurile apuse...
O continua crestere a nevoilor materiale , o dezvoltare a lor fara limita a determinat o anumita perceptie absurda.Judecata interior distinctia , mai înseamna rafinament si ornamentatie.Educatia in ultimele secole a fost facuta în raport cu unele valori la moda, de natura mai mult sociala si materiala.
Omul a avut o sete de a progresa, de a creste chiar interior ; omul a încercat sa depaseasca starea în care se afla dar nu in raport cu anumite valori spirituale permanente ci in raport cu oamenii. Etica moderna a avut la temelie nu atât o dorinta sincera de proprie depasire ci mai mult o dorinta de întrecere între oameni.Cu cât omul si-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizatie, cu atât el a devenit mai putin stapân pe sine, cu atât a fost mai putin liber.
Sufletul sau aparent înaltat, devenise lipsit de putere, se subtiase si se complicase. Cuprinzând ceea ce nu-i era firesc, renuntând la ceea ce îi era esential, pentru podoaba, si-a pierdut adevarata frumusete si tarie. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambitiile si gusturile nenumarate, tot rafinamentul intelectual si estetic, l-au sedus si l-au îndemnat catre o lume a decorativului si inutilului.
In setea sa de progres si de civilizatie materiala omul s-a descentrat, adica a confundat esentialul cu secundarul, dand o atentie deosebita celor ce nu-l alcatuiau în fond. Omul cetatii de azi este un om facut, este o fiinta artificiala. S-a construit înfruntând legile fiintei sale morale. Tot ceea ce a fost adaugat nefiresc si a împodobit sufletul sau mândru, nu a facut decât sa-l scoata din fagasul destinului sau propriu, de om.Aci intervine simplitatea. Omul simplu ramâne cu sine, curat si întreg, liber de elementele inutile, adaugate, exterioare. Omul simplu traieste viata din plin si firesc; o traieste astfel pentru ca este în ea.
Omul simplu traieste cu ochii în distantele mari ale lumii...
Omul simplu este acela care nu se preface, care nu-şi acordă atenţie, care nu e preocupat de reputaţia sau de imaginea sa, care nu calculează, care nu e stăpînit de frici, de griji, de nelinişti. Oare el poate fi distins???

"O floare înfloreşte într-o poieniţă din inima pădurii. Ea pur şi simplu este fără greşeală, fără pretenţii, fără să-şi pună întrebări; ea înfloreşte pentru că înfloreşte, şi nu din dorinţa de a fi privită. Dar cît de complexă este această floare pentru un botanist care caută să o înţeleagă, şi cît de simplă este aceasta pentru cel care doar o admiră, fascinat de ea. Cîte celule, cîtă organizare pentru botanist pe de o parte şi cîtă perfecţiune şi frumuseţe pentru admirator. Aceasta nu înseamnă că cel care nu caută să înţeleagă floarea, ci doar se mulţumeşte să o admire, nu este capabil de a gîndi, de a înţelege, de a analiza. Simplitatea omului nu neagă conştiinţa sau gîndirea, ci mai degrabă ea reprezintă capacitatea de a trece dincolo de acestea, fără a le anula, de nu fi prizoniera lor. Simplitatea este capacitatea de a converge către esenţă; pentru că esenţa unei flori nu o reprezinta elementele organice şi chimice care o compun, ci frumuseţea.
Contrarul simplităţii nu este complexitatea ci falsul. Cît de simple sînt operele lui Brâncuşi… dar cîtă putere au de a ne ferici şi înălţa… Cît de simplu era omul Brâncuşi, dar cît geniu, putere şi fascinaţie domneau în fiinţa sa."

Decoratiile ce subiect interzis!!... ...oare cati din cei care fac parte din constiinta colectiva...au cunostiinta ce reprezinta?? sau macar ce desemneaza??

"Este greu sa prinzi o pisica neagra intr-o incapere intunecata, mai ales daca ea nu se afla acolo."


Auch!!

Eu zic ca pentru un obisnuit al mediului academic o astfel de abilitate este vitala.
Mai mult decat atat, stiinta chiar a certificat asta: cu cat poti cunoaste mai repede si mai bine pe cineva cu atat relatia cu acea persoana va fi mai eficienta.
In viata trebuie sa interactionam permanent cu aproapele nostru. Cineva chiar a zis: "a supravietui inseamna a convietui" sau "omul singur este ca acel ranit dintr-o gloata ce e sustinut in pozitie verticala doar de presiunea multimii..cand multimea din jurul lui se risipeste omul singur cade la pamant ca o carpa".
Nu putem evolua fara aproapele nostru, si intalnim mereu si mereu alti oameni.
Cu unii trebuie sa pierdem o gramada de vreme pana a ii identifica in impostori disimulati.

Insemnele distinctiei ne ajuta esential in relatia noastra cu ceilalti, chiar si atunci cand persoana intalnita nu e capabila sa faca diferente minimale intre simboluri; dar intr-un mediu elevat (nu intr-unul cu pretentii, ci in unul cu adevarat elevat) recunoastrea insemnelor este obligatorie. Altfel, in cel mai scurt timp, cel care nu e capabil de asta va fi rejectat de acel mediu in modul cel mai brutal.
In felul asta elitele se protejaza si isi asigura o continuitate fluenta si durabila.




Despre decoratii se pot spune multe.
Iarasi ma vad nevoit sa reiau o ipoteza de baza a discursului meu: nu trebuie niciun moment sa facem greseala de a ne raporta la perioada actuala.
Am vazut relativ recent cum unui personaj politic i-a fost retrasa o distinctie odata acordata.
Chiar daca e vorba de nebunul Vadim, o stangacie politica mai mare ca asta nu exista pe lume.
Distinctiile, decoratiile, alte forme de recunoastere se refera la gesturi, la actiuni anterioare actului de recunoastere oficiala si nu pot fi afectate de evenimente ce survin ulterior.
Marea parte a martirilor care au iesit in strada in decembrie 89, daca nu ar fi fost secerati de gloante in acele zile, ar fi avut cu siguranta prilejul sa dovedeasca un comportament civic reprobabil. Sa nu uitam ca ei au incalcat grav legile tarii in functiune la acel moment. Sa nu uitam ca au vandalizat, ca au distrus, ca au afectat grav ordinea si linstea publica. Sa nu uitam pana la urma cine a fost ca pozitie sociala inainte de decembrie 89 un Dan Iosif, un Dinca si/sau un Nica Leon... care ne-a dat chiar ieri la televizor o proba a gradului sau de civilizatie.
Daca revolutia esua asta era imaginea pe care istoria ar fi retinut-o in legatura cu ei.

Dar slava Domnului revolutia a reusit, si azi ne gandim la toti acesti oameni cu recunostinta, si uneori chiar cu mandrie.

Poate insa cineva sa ii retraga titlul de revolutionar lui Nica Leon pentru ca ieri si-a bagat si si-a scos din presedintele Iliescu ?? ...sau nu ca asta o merita...Poate cineva sa ii retraga calitatea de erou lui Nica Leon pentru comportamentul sau incalificabil dintro sedinta oficiala a unui organism care a influentat considerabil evolutia istoriei recente ??? Raspunsul este fara echivoc: NU !! Totusi in cazul lui Vadim nu mai suntem la fel de categorici, desi lucrurile nu sunt diferite in esenta ci doar in detalii.
Dominsoara care s-a lasat introdusa intr-un put cu putin mai larg decat gura unei caldari riscandu-si viata pentru a salva o fetita era ea in deplinatatea facultatilor sale cand a luat aceea decizie ?? Orice psiholog ar spune: NU.
Azi se cearta ca la piata cu autoritatile solicitand niste drepturi despre care ea crede ca i-se cuvin ca urmare a gestului ei, e asta atitudinea unui erou ??? Sa ii retragem pentru asta valoarea gestului care ne-a umezit la toti ochii si care ne-a redat unora speranta in spiritul romanesc in dupamiaza aia ??

Decoratiile se atribuie pentru gesturi si nu pentru atitudini.
Cei decorati sunt compensati pentru momentul lor de izbanda, chiar daca pentru unii momentul asta inseamna incununarea unui cariere cu o conduita egala.

Azi decoratiile sunt pacturi politice iar retragerea lor plata unor polite.

Favoritele mele sunt KING EDWARD Invicible. Atentionare! Niciodata, dar niciodata, nu trageti in plamani (in piept) fumul de narghilea, pipa sau trabuc.

Domnule Dude, in privinta medaliilor am propriile opinii pe care insa nu vreau sa le fac publice in totalitate…am sa spun doar ca, dpmdv medaliile au un rol extrem de important cu conditia ca acestea sa fie acordate pe merit si cu simtul responsabilitatii

In alt plan, as mentiona 3 distinse doamne din medii diferite, care pur si simplu m-au cucerit...este vorba despre Dna. Zoe Dumitrescu Busulenga membru al Academiei Romane, Dna. Marie-Rose Mociornita si Dna. Ecaterina Oproiu (cea care ani la rand ne-a iancantat cu emisiuni televizate).. sunt trei femei pe care le-am admirat si le admir… fiecare dintre ele si-au castigat respectul si aprecierea prin merite proprii…la Dna Busulenga nu am observat simboluri ostentative care sa iasa in evidenta, insa stiu ca la un moment dat simpla prezenta a dansei reprezenta un simbol …si nu as dori sa alunece discutia catre o directie gresita..ma refer la ceea ce i s-a intamplat Doamnei Busulenga la sfarsitul carierei si la modul in care s-au purtat unii dintre fostii sai elevi ..pentru mine Dna Busulenga ramane un om distins cu o cultura vasta si merite profesionale deosebite..urmeaza apoi Dna Marie-Rose Mociornita, o femeie de un rar rafinament... foloseste adesea simboluri subtile care transmit mesajul distinctiei sale, si apreciez in mod deosebit…la Dna Ecaterina Oproiu am apreciat stilull shic si elegant asortat inteligentei

Nu stiu daca este cazul sa evidentiez o anume diferenta in privinta simbolurilor, dar aceasta diferenta exista..trecand peste decoratii, insigne si altele asemnatoare care sunt hai sa zicem ’únisex’, o femeie poate purta ca simbol al distinctiei o bratara, o brosa sau colier, o poseta, de exemplu…iar un barbat un inel, un ceas, un trabuc…samd ..toate acestea trebuie insa obligatoriu asortate unei educatii alese si unei performante intelectuale pe masura

Din punctul dumneavoastra de vedere cele 3 doamne mentionate au emanat/emana distinctie sau doar le putem incadra intr-un tipar al elegantei si rafinamentului, si atat?

La narghilea evident ca tragi in piept! Ca nu e pipa, trabuc sau tigara!

Nu, nici macar la narghilea nu tragi in "piept". Doar plimbi fumul prin gura, dupa care il scoti afara. Desi multi cred ca acest fum se trage in piept, de fapt el doar se "savureaza". Tocmai de aceea sunt atat de multe arome. Orice fumator poate trage in piept orice fum, indiferent de unde provine acest fum, chestia este ca isi asuma responsabilitatea gestului respectiv.

Evident ca poti sa faci asta. Asa cum poti sa faci si cu tigarile. Numai ca nu exista nici un fumator (de tigari) adevarat care sa nu inhaleze fumul de la tigara.
La fel, nu exista nimeni care fumeaza narghilea (si nu doar se joaca) care sa nu traga in piept!

Pai daca tragi (inhalezi) in piept iti asumi responsabilitatea a ceea ce se va intampla cu sanatatea ta peste 20-30 ani. Cei care fumeaza, pipa, trabuc sau narghilea, nu sunt atat de idioti (in cazul in care stiu) incat sa traga (inhaleze) in piept.

Trasul in piept la narghilea nu este cu nimic mai daunator decat trasul in piept al fumului de tigara. Probabil ca este mult mai putin daunator...

Apoi:
- Cigar smoke, which is rarely inhaled, tastes of tobacco with nuances of other tastes. ( http://en.wikipedia.org/wiki/Cigar ) - nimic nou sub soare, stiam si eu. Confirma ce ai spus tu despre trabuc
- When a smoker inhales from the hose, smoke passes into the lungs, and the change in pressure in the jar pulls more air through the charcoal, continuing the process. ( http://en.wikipedia.org/wiki/Hookah ) - confirma ce spun eu. In mod normal, cei care fumeaza narghilea trag in plamani.

Maestre, ca de obicei, afirmi cu seninatate prostii. In primul rand, aici nu se vorbea de tigari, in al doilea rand, ai grija pe cine faci idiot, pentru ca narghileaua se trage in piept, si ai sti si tu daca ai fi binevoit sa te informezi (sau sa fumezi) inainte sa deschizi gura si in al treilea rand, poti foarte bine mersi sa tragi in piept pipa si trabuc, pentru ca indiferent cum le fumezi, daca nu le tragi in piept esti de fapt un fumator pasiv, ceea ce e la fel de daunator. De asemenea, daca vrei sa continuam discutia te invit (si pe axel) sa mergem la topicul despre fumat, cred ca e la exploratorium.

"Este greu sa prinzi o pisica neagra intr-o incapere intunecata, mai ales daca ea nu se afla acolo."
in special daca pisica nici nu exista...

Atunci cind au venit comunistii la putere au inceput sa trimita masiv in inchisori pe oricine nu era in concordanta cu ideile lor, incepind cu reprezentanti ai aristocratiei, indiferent daca acestia facusera sau nu politica, cu cadre universitare, oameni de cultura, preoti .. si terminind cu oameni obisnuiti dar care se bucurau de respect in comunitatea in care traiau. Toti acestia au fost imbracati in uniforma detinutilor, zeghe, si mare parte din ei au fost inchisi impreuna cu detinutii de drept comun.

Ce s-a intimplat? Oare fara insemnele exterioare care sa le ateste clasa, averea, mediile academice, rangul clerical, apartenenta la societati 'discrete' sau cluburi selecte ei nu se mai incadrau in categoria persoanelor distinse?
De fapt gardienii au remarcat cu stupoare ca pina si detinutii de drept comun le arata respect acestor oameni, si ca in orice fel de situatii le luau apararea distinsilor deposedati de insemne distincte exterioare.

Orice loja masonica are insemne distincte iar membrii care fac parte din ea se folosesc de aceste insemne.
Oare toti membrii lojelor masonice sunt intradevar persoane distinse?

Logica bunului simt ne invata sa cautam distinctia in interiorul omului si sa nu ne lasam pacaliti de exterior.

Si mai cred ca multa lume confunda sau asociaza distinctia cu rafinamentul.
Rafinamentul se bazeaza pe simtul estetic, o parte din acest simt al frumosului si armoniei se capata, sau nu, la nastere ... iar cealalta parte complementara se obtine prin educatie.
Iar pe tema legaturii dintre distinctie (exterioara) si rafinament se poate discuta la infinit.

Da, un risc pe care mi-l asum in totalitate.
Sunt convins ca exista persoane percepute ca distinse si la sate, si in caminele culturale, si in salile de bingo, si la stana, si in lumea de sub pod, si printre cei care colecteaza gunoiul. Pana la noi nu a razbatut numele niciunuia dine ei...cine stie poate domnul Prigoana, insa ma indoiesc ca cineva l-ar putea confunda pe el cu un om distins.

Spui insa Balacescu-Stolnici, Neagu Djuvaraa, Alexandru Paleologu, Dinu Giurescu, dar spui de fapt de patru ori distinctie.
Nu numai pentru ca apartin unei elite, nu numai pentru ca sunt cultivati si nu numai pentru ca au o demnitate deosebita, ci si din cauza "accesoriilor" care ne fac cu ochiul ici si colo, si care ne consolideaza o parere spontana..
O mica perla in acul cravatei, un inel cu rubin, taietura costumului, stiloul si ...nu pot trece mai departe aici fara a aminti de bastonul cu maner placat cu sidef negru si cu inel gros aurit pe care Conu' Alecu il purta cu multa mandrie si pe care domnia sa l-ar fi indoit cu multa placere pe spinarea celui care si-a permis sa ii puna in balanta imaginea la care a trudit atata alaturi de cea a unui zdrenturos oarescare..





Am mari suspiciuni in legatura cu asta..pentru ca daca ar fi intr-adevar asa, ai sti ca aici, la acest punct al discutiei, am gasit deja o solutie satisfacatoare pentru toti participantii onesti la dialog in legatura cu distinctia. Am ajuns acum la faza in care discutam despre insemnele ei...

exergy...Of, of, of....

Nu era vorba despre ce au facut comunisti cu distinsii, si nici despre cat de disitinsi au ramas ei dupa tratamentul aplicat: Era vorba despre afirmatia, grabita si iresponsabila a unui user care spunea nici mai mult nici mai putin ca o uniforma nu transmite niciun simbol, ca efectul ei asupra cuiva este nul. Cat de demni au ramas acesti oameni dincolo de gratii e alta discutie...ca si felul in care gardienii le-au perceput demnitatea si nu distinctia, si care nu a fost nici pe departe asa cum il relatezi tu..

Nu era vorba despre masoni. Unde, apropo iar esti in eroare grava: insemnele masonice sunt universale si transced chiar si curentele alternative care coexista in acest moment pe glob. Fiecare loja are doar o sigla proprie si atat...De fapt un prapur pe care multi il copiaza si pe actele oficiale ale lojii respective. Atat.



Bunul simt nu ne invata nicidecum asa ceva.
Atunci cand el are un minim de educatie, chiar dimpotriva el ne invata sa nu neglijam niciunul din aspectele exterioare a unei persoane pe care dorim sa o etichetam.

Nu logica bunului simt, bunul simt nici nu are asa ceva: el exclude logica si propune in schimb o reactie imediata, una nepreparata anterior din calcule meschine; o reactie spontana si naturala...
Deci nu bunul simt ne invata asta, ci mai degraba nevoia noastra interioara de a gasi un corespondent pe masura asteptarilor noastre in fiecare nou interlocutor..



In sfarsit aici suntem perfect de acord...Acum poate ca ai sa iti explici mai bine reactia mea atunci cand cineva a pus cu nonsalanta si nesabuinta semnul egal intre cele doua..

Cred ca s-a strecurat o eroare ... e vorba de Balaceanu-Stolnici nu Balacescu-Stolnici, personaj aristocratic, neurolog de renume dar care are o biografie destul de dicutabila.


Ce legatura are acest raspuns cu intrebarea pusa de mine si pe care o reiau aici:
Orice loja masonica are insemne distincte iar membrii care fac parte din ea se folosesc de aceste insemne.
Oare toti membrii lojelor masonice sunt intradevar persoane distinse?... tinind cont de faptul ca ei poarta totusi niste insemne.

In primul rand, eu cred ca un insemn al distinctiei este si acela de a sti, cum sa fumezi, ce sa fumezi, cand sa fumezi. Nu ai decat sa tragi in piept ce fel de fum doresti, totusi trebuie sa sti ca fumul contine microparticule nocive indiferent prin ce sistem de filtrare l-ai trece. Iar pana la urma ajunge tot in plaman.

Trasul in piept la narghilea nu este cu nimic mai daunator decat trasul in piept al fumului de tigara. Probabil ca este mult mai putin daunator...
Chestia asta mi-a placut enorm, merita citita de toti cei care iubesc fumatul.

Din cate am inteles la lansarea topicului, scopul sau era prezentarea unor insemne ale distinctiei, o expunere, nicidecum o dezbatere pe tema "exista insemne ale distinctiei?". Mi s-a parut foarte interesant si am citit cu placere descrierile. Nu credeti ca ar fi mai bine sa purtati o asemenea discutie pe un topic separat?
Multumesc.

De fapt este vorba de nevoia umanilor de a apartine unei familii, unui trib, unei structuri comune de gandire si actiune. Insemnele reprezinta marcajul fiecarui individ, care vrea sa spuna ceva prin faptul ca tine de o anumita organizatie.

Nici pe departe, pana la urma masonii sunt si ei oameni.

Corect.

Asa este intrutotul.
M-am gandit la Horia Nestorescu Balcesti si la Balaceanu Stollnici in acelasi timp. Scuze.



Legatura este ca membrii unei loji masonice nu se folosesc de insemnele ei particulare, ci numai luminile acelei loji fac uz de ele in realatia cu Marea Loja, sau cu celelalte loji.

Masonii folosesc in relatiile dintre ei si in relatiile dintre ei si profani cam aceleasi insemne, si asta nu ii promoveaza automat intr-o categorie distinsa.
Si la masoni, ca si la celelalte categorii insemnele intregesc si anunta ceva care se presupune ca exista deja. Cand acel ceva lipseste atunci e posibil sa avem de a face cu un farsor sau cu un impostor.
In lipsa insemnelor sigur nu avem de a face cu un om distins in adevaratul sens al cuvantului nici la masoni, nici aiurea.

Fara indoiala ca DA.
Am unele retineri in legatura doamna Mociornita pe care nu am avut ocazia sa o analizez indeajuns, dar ele sunt formale si nu de esenta.


Sa ne reantoarcem acum la insemnele distinctiei..ne bate Energie obrazul...si pe buna dreptate.

Ce insemne gasesti la un calugar budist, spre exemplu?

INELUL (partea I)


Inelul a aparut ca un simbol al unui legamînt, al unui juramînt sfînt sau al unui destin asociat, numai asa se poate explica existenta inelului de logodna, care leaga, dar în acelasi timp si izoleaza, amintind de relatia stapîn-sclav.

Inelul, brãtara, colierul, pentru cã formeazã un cerc complet, reprezintã toate o unire, o legãturã foarte serioasã; la incoronare de pilda, arhiepiscopul îi punea regelui pe deget un inel, simbol al demnităţii regale, al credinţei catolice, dar şi al mariajului cu Dumnezeu.

Inelul fixat la gheara soimului demonstreaza ca, de acum, aceasta pasare va vîna numai pentru stapînul ei, asa cum inelul pus de abate pe degetul tinerei calugarite ilustreaza ca aceasta a intrat, liber consfintit, în slujba Domnului.
Dintr-un studiu publicat de Academia de inscriptii din Franta aflam ca romanii, cu mult înaintea erei noastre, purtau inele din fier, fiind conferite drept distinctii, pentru ca, mai tîrziu, sa se introduca inelul din aur, ca un simbol al functiei oficiale.

Astfel, inelele din aur puteau fi purtate de ambasadori, de senatori si de functionarii de rang egal cu ei. Pîna în epoca imperiala, cei din popor nu aveau dreptul sa poarte decît inele din fier. În secolul al III-lea î. Chr. aveau dreptul de a purta inele de aur toti cavalerii si persoanele cu merite deosebite, iar la sfîrsitul perioadei republicane alte categorii sociale au capatat acest drept.

Din secolul al III-lea d.Chr., toti oamenii liberi puteau purta inele de aur, fiind lipsiti de acest drept numai sclavii, care puteau avea numai inele de fier.

Fiecare etapa din istoria purtarii inelului de aur are normele ei specifice. Astfel, împaratul Tiberiu, în anul 23 d. Chr., a exclus de la dreptul de a purta inel de aur pe cei condamnati pentru fapte grave, pe cei scosi din rîndul cavalerilor si pe cei... ce-si vindeau sau amanetau inelul!

În zilele de doliu public se purtau inele de fier. Acuzatii, cînd se înfatisau la judecata, erau obligati sa-si scoata inelele. Si, pentru a vedea cîta importanta se acorda acestei podoabe, este semnificativ si faptul ca, la banchete, participantii erau obligati sa înmîneze inelele lor organizatorului, care le înapoia dupa aceea.

În afara de inelul oficial de aur, romanii mai purtau un inel cu valoare simbolica: inelul-pecete, pe care îl aveau la început numai împaratii. În ruinele Pompeiului s-au gasit mai multe inele-sigilii, iar la Muzeul arheologic din Florenta se afla expus un frumos inel de aur, cu o agata neagra, gasit la Roma, pe locul unde a fost Mausoleul lui Augustus. Directorul muzeului este de parere ca inelul a apartinut împaratului si ca imaginea femeii de pe el ar putea fi portretul Attiei, mama lui August.

Romanii obisnuiau sa-si împodobeasca inelele cu pietre pretioase pe care erau sapate diferite simboluri si le purtau la mîna si la degetul care le placea cel mai mult.

Pietrele folosite aveau la randul lor o simbolistica foarte aparte. Diamantul montat intr-un inel de logodna simboliza recunoasterea puritatii fecioarei, safirul era semnul fidelitatii reciproce, rubinul facea referire in Grecia Antica la culoarea singelui celor doi logodnici, care se va tranforma intr-o singura culoare comuna, aceea a noii fiinte spirituale, care se naste prin casatorie.

INELUL (partea II)


Inelul de logodna este un obiect-simbol cu o vechime remarcabila si care a marcat momentul care precede casatoria inca din antichitate. Toata simbolistica acestui obiect se lega atat de latura sociala, devenind un semn distinctiv pentru viitoarele sotii, cat si de spatiul magic, in care inelul oferit de barbat si acceptat de viitoarea sotie devenea simbolul unirii lor pe viata.


O legenda superba ne povesteste despre Gyges, regele semilegendar al Libiei (680-652 î. Chr.). Se spune ca el poseda un inel magic, care îl ajuta sa se faca nevazut. Inelul îsi manifesta puterea magica numai atunci cînd piatra sa era îndreptata înspre interiorul palmei, ceea ce însemna ca adevarata sa putere se afla în interiorul nostru, iar invizibilitatea pe care acesta o daruia, reprezenta, de fapt, retragerea noastra din lumea exterioara pentru a regasi învatamintele esentiale, provenite din lumea interioara.

Pentru nibelungi, piticii din mitologia scandinava, inelul reprezenta însasi puterea lor, cu ajutorul careia produceau aur prin magie. El le-a fost smuls, cu vîrful lancei, de catre divinitatea Wotan. Mai tîrziu, Siegfried si Brunhilda, zeita luptei din mitologia scandinava, au aruncat inelul în Rin, ca semn al renuntarii la hegemonie, pentru a înlatura nefericirea din lume si a o înlocui cu puterea izvorîta din dragoste.

Nu pot termina acest sir de consideratii fara sa amintesc de celebrul Durbatuluk, nepretuitul inel al inelelor, cel care duce simbolistica pana la apoteotic si a carui poveste este azi atat de cunoscuta incat orice comentariu ar fi deprisos.


Povestea contine un amalgam de texte in care nu mai stiu care imi apartin, sau mai exact ce parti nu imi apartin: considerati asadar totul ca fiind un citat.

Dar eu nu il gasesc deloc distins.
Sacru, sacerdot, ezoteric, misterios si intelept, unul care fara doar si poate impune respect si ...cam atat.
In casta sa distinctia nici nu exista; ea este inlocuita de ierarhie pentru ca in budism exista alte criterii de functionare.

sigur Domnule Dude..in nici un caz nu doresc sa deranjez ... desi sunt doar un pitic roz care din cand in cand ma plimb cu avionul si exersez arta conversatiei, voi face eforturi sa raman ON topic

in alta ordine de idei, am gasit un articol interesant pe care il propun tuturor spre citire..asadar, din nou, lectura placuta Doamnelor si Domnilor

" Parfum cu un usor iz de tabac, pantofi lustruiti, costum cu croiala desavarsita, camasa impecabila. Cand inalta paharul de vin, haina care se ridica usor lasa discret sa se vada, pe langa un Patek Philippe, o pereche stilata de butoni, ultimul detaliu al rafinamentului masculin.
Butonii, desi un accesoriu care poate trece nevazut pentru cei care sunt mai putin atenti la detalii, pot face diferenta in look-ul unui barbat. Pot costa la fel de mult ca un costum facut pe comanda la Loro Piana sau chiar mai mult daca este vorba de o pereche de butoni cu diamante de 10.000 de lire sterline.
Trebuie asortati de obicei cu cureaua ceasului, cu camasa cu model subtil sau cravata si, mai rar, cu jacheta. In timpul zilei se recomanda purtarea butonilor simpli cu discuri de argint sau a modelelor cu pietre semipretioase, iar seara butonii din aur .
Desi butonii sunt rezervati de obicei pentru ocazii speciale, barbatii care prefera sa adopte un still vestimentar casual/cool pot purta modele mai nonconformiste ca steaguri sau inscriptii, la camasi fara cravata si jeansi de designer. Butonii pot fi fabricati din diferite materiale, de la pietre pretioase la otel, iar designul si culorile sunt la fel de variate. Englezii par sa dea tonul si in materie de butoni stilati. La urma urmei promotorul butonilor moderni a fost regele Carol al II-lea al Angliei. Moda curtilor regale din secolul XVII le impunea barbatilor camasi cu guler si mansete dantelate. Pentru a lasa sa se vada mai multa dantela de sub haina, regele a folosit un ac ornamental pentru a ridica manseta. De-a lungul timpului, acul ornamental a devenit perechea de butoni.
Astazi acestia sunt la fel de practici ca atunci, insa au devenit accesorii indispensabile pentru o costumatie eleganta. Richard James, cunoscutul brand de pe Saville Row din Londra, propune pentru oamenii de afaceri o pereche de butoni de argint in forma de cap de mort, in valoare de 250 de lire sterline, care confera purtatorului un aer rece de conducator nemilos si in acelasi timp o nota moderna, avand in vedere ca, in ultima vreme, craniile si oasele incrucisate sunt foarte in voga. Hawes & Curtis de pe Jermyn Street, Londra, alt brand cu traditie in croitoria de top si in accesorii, propune modele de argint cu turmaline roz, ca Pink Square Screws in valoare de 20 de lire sterline. Thomas Pink de pe aceeasi Jermyn Street se bazeaza pe modele stilate ca Peacock Links, ce pot fi comandati de pe site-ul thomaspink.co.uk la pretul de 55 de lire sterline. "Cea mai mare colectie de butoni", potrivit New York Times o au insa cei de la Longmire. Clasice, contemporane sau personalizate, modelele de la Longmire sunt printre cele mai cunoscute, dar si printre cele mai scumpe, de la 100 de lire sterline pana la mii de lire o pereche cu diamante.
Cei carora le place sa se joace cu moda au de unde alege butoni cu inscriptii amuzante, cu forme ciudate ca bot de caine sau delfini. Chiar si jucatorii de pe Wall- Street pot purta butoni speciali cu inscriptii ca buy si sell sau cu imagini cu ursi si tauri sugerand cresterea sau scaderea la bursa.
Iar butonii cu inscriptii ca "Iem the boss" pe un disc si "Iem never wrong" pe altul pot fi purtati in situatii mai putin formale, insa nu la o intalnire de afaceri cu un potential partener care ar putea lua inscriptiile drept o declaratie de razboi. "

Dar dumneavoastra nu ati parasit niciodata topicul.
Fiecare nou material are nevoie de comentarii, asa ca orice discutie pe marginea unei teme on topic este ea insasi on topic.

Fascinant atat articolul cat si subiectul peste care, trebuie sa recunosc ca am trecut mult prea usor in cautarile mele.

Sigur ca butonii, aceste insemne discrete, au la randul lor efecte uriase atunci cand vine vorba de distinctie. Daca stau sa ma gandesc bine ei sunt chiar piatra care urneste o intreaga rostogolire pentru ca ei impun un anume fel de camasa, care la randul ei reclama obligatoriu un sacou sau o haina, care la randul ei cheama dupa ea restul costumului, care la randul lor solicita pantofi pe masura...Ma surprind intelegand toate astea abia acum...

De cate lucruri e in stare un simbol atat de mic....

Inca o data multumesc Michaela*

P.S. "Piticul roz" ....interesanta imagine

pitic roz?

hmmm... apropo de butoni
poate nu neaparat un semn al distinctiei cat de apartenenta la anumite "grupuri de interese"
cunosc 2 astfel de grupuri care se disting prin butoni de argint, cu anume desen
una din grupari foloseste semnul distinctiv si pe cravata ...

partea frumoasa este ca trebuie sa stii exact unde si dupa ce sa te uiti ca sa recunosti apartenenta la grup, si ca am trait sa vad ca cei ce fac parte din grup vad si recunosc imediat insemnele, chiar daca indivizii habar nu se cunosteau dinainte.

Da, mutulica...pitic roz ...avand in vedere ca merg cu pasi de pitic si am avatar roz, am decis sa-mi promovez imaginea unui pitic roz ..se asorteaza
Asa..sa revin la butoni…
De ce am scris despre ei? …deoarece, comparativ cu alte accesorii-simbol, am observat ca acestia sunt purtati rar … in general barbatii evita camasile cu mansete speciale.. sunt putine cercuri si rare ocazii in care intalnim purtatori de butoni..inca ceva..de multe ori, butonii vin asortati la acul de cravata, dar nu este o conditie obligatorie …si da… butonii pot fi atat un simbol al distinctiei cat si doar un simbol al apartenentei la un anume grup (de interese, hobby…de la caz la caz)

Si inca ceva..se spune ca accesoriile fac prima impresie… ele nu sunt doar un indiciu al elegantei vestimentare sau al bunului gust ..uneori ele pot defini statutul social sau raporturile de putere..iata si de ce, in anumite situatii, aceste accesorii merita analizate iar mesajul pe care il transmit luat in considerare

Incerc sa va 'citez' fragmente din diferite articole sugestive: ”Pentru un look matur si conservator, costumele reprezinta componenta esentiala a tinutei…Ca regula generala, daca porti costum ar trebui sa-ti pui si cravata; astfel, acul de cravata devine „un accesoriu necesar“. Din aur alb sau galben, cu diamante sau fara, de firma sau obisnuite, acele de cravata...nu pot fi exagerat de scumpe deoarece se doreste ca ele sa fie o prezenta cat mai discreta...Fiind totusi valoroase, nu-ti poti permite sa le pierzi, asa ca majoritatea sunt prevazute cu un lantisor din acelasi material, care se prinde de nasturele camasii.”
”Butonii si acul de cravata nu sunt depasite. Doar pentru ca sunt considerate accesorii clasice pentru un barbat, asta nu inseamna ca nu mai trebuie folosite. Daca au ajuns sa fie numite clasice, cu atat mai bine. Butonii trebuie purtati doar daca mansetele manecilor camasii o cer. ……Butonii si acul de cravata sunt potriviti in cazul tinutelor formale, la petreceri foarte elegante, dand un plus de clasa celui care ii poarta.”
………………………………………………………
Multe voci vor spune totusi ca butonii nu mai sunt la moda…dar:
” …tocmai din pricina asta, purtand butoni te diferentiezi de ceilalti. Poti alege, de pilda, butonii clasici (rotunzi sau patrati) sau cei in forma de diamant. Astazi, persoanele care poarta butoni opteaza, de obicei, pentru otelul inoxidabil. Daca vrei sa iesi din tipare, aurul ramane factorul de eleganta. Pentru nota de individualizare, poti sa-ti cumperi butoni cu piatra semipretioasa (onyx, zirconiu sau jad - 10.000.000, Cellini - 68.000.000 lei, Bvlgari) sau chiar cu diamant (41.600.000 lei, Giancarlo Capra). Cei mai scumpi butoni de pe piata romaneasca raman totusi cei de la Bvlgari, desi nu sunt incrustati cu diamante sau cu alte pietre pretioase"

Pentru cei interesati de subiect sau pentru curiosi, scriu si un link unde este prezentata o colectie impresionanta de butoni..hai sa zicem elita butonilor
http://www.longmire.co.uk/

Draga The Dude,
Recunosc ca nu am citit chiar toate posturile de pe acest topic, insa incercam sa inteleg ce anume vede fiecare, dar mai ales tu, initiatorul acestui topic, prin distinctie si insemnele ei. Incercand eu sa realizez ce si cum, la un momentat dat am crezut ca sunt pe calea cea buna cu intelegerea, pana cand am dat de acest post al tau cu raspunsul la o intrebare pusa de Marduk, legata de un calugar budhist, in fapt nu are importanta ce fel de calugar...
Iar raspunsul tau a fost:

In acel moment am vazut ca de fapt nu intelesesem pozitia ta, si recunosc ca nici acum nu-mi este prea clara, vis a vis de ce intelegi tu prin distinctie si semnele ei...
Deci tu zici ca distinctia nu are legatura nici cu sacrul, nici cu intelepciunea, si nici cu respectul, devreme ce precizezi ca pe un om ce are doar aceste calitati, nu-l gasesti deloc distins... Ii lipsesc accesoriile...
Atunci m-am dus la DEX sa vad ce este cu distinctia asta. Am gasit cateva definitii:
DISTÍNCŢIE, distincţii, s.f. 1. Deosebire, diferenţă. A face distincţie. Fără distincţie. 2. Fineţe, eleganţă în înfăţişare şi comportări. 3. Decoraţie sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite
DISTÍNCŢI//E ~i f. 1) Caracter distinct; lipsă de asemănare; deosebire; diferenţă. 2) Atitudine, comportare, înfăţişare aleasă, deosebită. 3) Diplomă sau titlu, care recompensează un merit al cuiva.
Asta corolat cu ce spuneai in primul post despre acel om:

Prin urmare, ca sa fiu mai scurt, chestia cu distinctia este doar pentru a iesi in evidenta, a fi mai deosebit de ceilalti. Nu ai specificat de ce un obiect apartinand unui ordin cavaleresc, sau a unui grad masonic ar trebui sa fie un semn al distinctiei cuiva in societate. Ok... in gasca voastra probabil ca simtiti dorinta unor ierarhii...Altfel ce se intampla? Probabil ca este chestie si de mandrie, nu-i asa?
Prin urmare, in acest sens, al deosebirii de ceilalti, unii apeleaza la accesorii exterioare, la insemne, la vestimentatie etc... Evident ca in functie de simbolistica accesoriilor, unii s-au grupat in cete sau mase mai mari de oameni, formand un club al lor, iar semnele distictiei lor sunt valabile doar pentru ei. Adica cei distinsi in acel grup sunt oameni firesti, sau chiar depreciati in exterior, sau in alte grupuri...
Chestia cu stilourile de zeci de mii de dolari si cu alte aceesorii asemenea, scuzati-ma dar e o mare prostie...(probabil afirmand asta, trec ca nedistins) In principiu aceste stilouri nici macar nu sunt cumparate de ei, ci le sunt daruite... Vezi sefii de state... Adica nu vad eu pe cineva, care chiar si cu bani, zicandu-si: acum ma duc sa sparg vreo 15000 $ pe un stilou ca sa le iau fata la baietii aia cu care ma intalnesc, si sa par distins in ochii lor... Mi se pare o copilarie...

Un alt aspect este dat de valoarea in sine, sau ce valoare se da unui om... De ce un om este mai valoros decat altul...

Si totusi, draga The Dude, eu stiu ca sunt cercuri unde intelepciunea, sacrul, inaltarea sufleteasa a omului, sunt semne ale distinctiei, si tot in acele cercuri, butonii si stilourile de argint si aur sunt simple tinichele, iar cei ce le poarta, zornaie mult... Desigur in cercul tau este exact invers, daca am inteles eu bine...

Prin urmare, chestia cu distinctia, dupa parerea mea, este o chestiune foarte relativa, si ca a spune ca un ins este distins, este o chestiune pur subiectiva a fiecaruia...

Daca doreai sa spui cu totul altceva decat ce am inteles eu ca ai vrut sa zici, mea culpa, poate ma poti lamuri mai exact, desi dupa cum vezi si eu ma disting prin ceva, anume prin putina intelegere. No, deci si eu sunt distins iar semnele acestei distinctii se vad chiar in acest post...

PS. Sa nu se inteleaga ca as avea ceva impotriva unei vestimentatii decente, a unor accesorii utile (cum ar fi ceasul, pixul, creionul, stiloul etc) Dar sa nu exageram...

Draga Clopotel...au trecut ani buni de cand am schimbat impreuna cateva replici..

Am vazut ca te-au deranjat afirmatiile mele in legatura cu calugarul budist si tocmai de aceea vreau sa iti atrag atentia din capul locului ca punctul tau de vedere este puternic contaminat de religiozitatea ta. Sa te gandesti la asta, si dupa aceea inca o data si la distinctie.

Acum, despre elitele alea (vad ca pe cei mai multi simpla numire a lor i-a iritat) as vrea sa spun ca niciuna nu m-a impresionat deosebit.
Am fost in cele mai inalte sfere ale masoneriei romane in trei "legislaturi" diferite, am fost in cele mai influente cercuri de afaceri din zona guvernamentala, dar si in altele mai mici. Nicaieri nu am gasit distinctie decat ocazional, iar insemnele erau in cea mai mare parte mimate. (sa nu se inteleaga de aici ca am detinut functii sau demnitati; am fost doar prezent acolo)

Am ajuns insa recent si intr-un altfel de mediu si aici am constatat ca distinctia are o valoare deosebita si ca ea nu poate exista in afara insemnelor ei.
Acest mediu m-a fascinat si m-a ajutat sa reevaluez valoarea unor intamplari din trecut pe care trebuie sa recunosc ca la-am inteles gresit la vremea lor pentru ca am crezut la fel ca tine ca distinctia nu este decat o fanfaronada.

Budistul de care am vorbit nu intruneste insusirile distinctiei. Putini clerici pot ajunge la ea. Intelepciunea, respectul, sacralul nu pot constitui in cazul preotului antecedente care sa ii sustina pretentiile la distinctie. Religia este puternic contestata in lume in chiar esenta ei zilele astea, ori un mediu in care incertitudinea este prezenta este la randul sau un mediu incert. Tot mai multe glasuri acuza religia de sarlatanerie. Distinctia nu se amesteca cu asa ceva.
Masoneria in schimb reprezinta, cel putin la nivel declarativ, o organizatie deschisa care admite in randul ei multe categorii de oameni intre care se pot strecura cu usurinta si oameni cu adevarat distinsi. Nu fac apologia ei aici ci doar constat.



Asa este..pentru cei mai multi. Eu insa am ales sa fiu un astfel de prost. Am deja un stilou Mont Blanc 147 Le Grand Traveller dimpreuna cu pixul care ii este frate (tot Le Grand) si strang bani pentru un Humbolt care m-a cucerit (circa 5000 de euro). Nu urmaresc sa imi "sparg" prietenii cu asa ceva ci o fac numai pentru mine. Am un mare respect pentru autenticitate, unicitate si pentru arta. Simt cum personalitatea mea are nevoie de un obiect ca asta pentru a putea sa isi continue desavarsirea. In mediul ala care m-a fascinat si despre care ti-am vorbit nu obiectul este important ci atitudinea ta fata de el. Acolo, insasi faptul ca am ales sa fac sacrificiul de a imi achizitiona un astfel de stilou in loc sa imi ofer o saptamana de vis in Tahiti are semnificatia lui si ea este bine receptata si inteleasa. Pentru ca acel mediu are resursele si limpezimea necesare sa priceapa astfel de gesturi si sa le dea valoarea cuvenita.

Nu castig bani cu o usurinta nemaipomenita...

Tu crezi ca eu as reusi sa "sparg" pe cineva de pa aici prin faptul ca mi-am luat un Humbolt ?? Ca am un inel ce imi atesta gradul 20 in Ordinul Masonic ??
In fata ignorantei toate insemnele astea palesc si ce e inca si mai rau se transforma in altceva, in ceva urat. Aici sau aiurea cei mai multi ar spune ori ca sunt nebun, ori ca nu vreau decat sa ma dau mare..Prea putini ar intelege si nici aceia pe deplin.



Nu am spus nicaieri asa ceva. Au mare legatura insa pot exista la fel de bine si independent sau in alte asociatii care exclud distinctia. Cazul proetului budist si al mediului clerical (cu minime exceptii) sunt exemple bune pentru asa ceva.



Cercul de care spui in prima parte a frazei nu ma intereseaza catusi de putin. El este extrem de larg si nu i-ar fi greu nimanui sa intre in el..poate "intelepciunea" sa tina de o parte pe cativa. Ma indoiesc iarasi ca un intelept nu ar aprecia butonii, stilourile de argint si aur..
Mediul de care ti-am vorbit nu m-a acceptat in totalitate, probabil ca pe buna dreptate...Nu e nici pe departe unul accesibil oricui si e un mare favor pentru tine si pentru cei care citesc acest topic insasi faptul ca eu il anunt aici si ca in felul asta mai multa lume afla de existenta lui.



...sau cu alte cuvinte o invitatie la reantoarcere in turma. In masa amorfa de cetateni gri..Asa cum ne vrea si religia o gloata comuna, turma de oi a pastorului, care sa foloseasca ceasul numai pentru a fi la curent cu ora, pixul numai pentru a completa hartoage si stiloul pentru a semna decalaratii sau petitii...asta dupa ce cu atata elocinta ne-ai citat parerea DEX-ului despre defintia distinctiei.

Nu mersi prietene...prefer sa raman aspirantul care bate la usa unei elite mai degraba decat un anonim searbad; nu din infatuare ci din ratiune. Mi-a ramas prea putin timp pe lumea asta ca sa mai imi pot permite sa il irosesc cu tot felul de fraieri. Imi trebuiesc oameni de o anumita factura ca sa pot sa imi rezolv dilemele inainte de a pleca.
Fi fericit ca te tin la curent cu demersul meu: ai numai de castigat

Draga The Dude,

Draga Clopotel...au trecut ani buni de cand am schimbat impreuna cateva replici..

Ei iata-ne din nou in dialog

Am vazut ca te-au deranjat afirmatiile mele

Nu, nicidecum... Nu lua lucrurile chiar asa in tragic... Nu m-a deranjat nimic din ce ai spus... Sunt parerile tale si ti le respect... Aici e vorba de gusturi, iar gusturile nu se discuta, cum se spune...
Evident, nici nu am negat ca nu ar fi... Totusi da-mi voie sa fac precizarea ca nu religiozitatea cat credinta, ma "contamineaza"... Dar acelasi lucru este valabil si pentru tine... Nu-ti dai seama?!!!
Si tu esti contaminat de credinta ta sa crezi ce crezi, inclusiv despre "distinctie si semnele ei"...
M-am gandit inca de la inceput, asta este evident...
Eu nu am fost iritat de nici o numire a vreunei elite, daca si la mine te-ai referit...
Iar in chestia cu masoni, fara suparare, si este doar o opinie personala, inca eu nu am vazut mason distins cu adevarat... Faptul ca se imbraca in costume (majoritatea inchise la culore, si au un aer sobru si afectat), faptul ca si-au creat tot felul de semne si simboluri etc. pe mine nu ma pot pacali ca ar fi si cu adevarat distinsi...
Ei sunt doar niste oameni care fac parte dintr-o grupare, atat si nimic mai mult...

Dar am precizat ca in interiorul unei grupari, unui mediu, distinctia tine de conventia acelui mediu... Este o banala conventie, atata tot... Iata, noi doi convenim ca de maine, daca nu purtam sabie cu ciucure si cu mai nu stiu ce brizbizuri pe ea, nu putem trece drept distinsi...
De acord, cu tot ce zici aici, nu am dreptul sa contest ca asa ar fi... Tu singur spui ca ai fost fascinat... Acest lucru nu poate sa-l nege nimeni... Dar asta nu dovedeste decat ceea ce spuneam: anume gradul total de subiectivism pe care-l activam cand vorbim despre "distinctie"...
Putem da chiar o definitie in acest sens: tot ce ne fascineaza este distins... Problema este ca nu pe toti ne fascineaza aceleasi lucruri... Asta incercam sa zic...
Evident, tu nu esti fascinat de mediul budist ci de cel masonic. Eu presonal nu sunt fascinat de nici unul din cele doua... Deci ce numeste budistul distins, pentru mine nu este, iar ce numeste masonul ca fiind distins, pentru mine iar nu este, ci sunt lucruri banale, ba unele chiar mai in rau...
Cum de altfel si putini masoni pot ajunge la ce poate un cleric...

Asta am inteles... Ce ii lipseste?! Cumva accesoriile sau imi scapa mie ceva?! Nu are tot doua maini si doua picioare in rest?

Religia este puternic contestata in lume in chiar esenta ei zilele astea, ori un mediu in care incertitudinea este prezenta este la randul sau un mediu incert.

Nu, aici faci o mare greseala si confuzie... Religia nu este contestata din interior ci din exterior, iar incertitudinea in interiorul ei nici nu exista... Ma refer la credinciosi evident...
Masonii stiu foarte bine acest lucru, mai ales ca lucreza cu sarg la asta... Ma rog, unii, e adevarat...

Tot mai multe glasuri acuza religia de sarlatanerie. Distinctia nu se amesteca cu asa ceva.

Pai exact ce spuneam... Acele glasuri nu sunt in interiorul religiei, ci din afara... Unele o sa le auzi chiar printre masoni... Prin urmare, este foarte ciudat sa afirmi ca ar afecta cumva distinctia doar pentru ca din afara, cineva nu este de acord, sau si mai rau, vrea sa discrediteze prin jocuri murdare... In acest caz, cui ii lipseste distinctia?

Masoneria in schimb reprezinta, cel putin la nivel declarativ, o organizatie deschisa care admite in randul ei multe categorii de oameni intre care se pot strecura cu usurinta si oameni cu adevarat distinsi.

Bine spus la nivel declarativ... Dar in fapt?! In fapt nu ma refer doar la ce fac unele persoane, ci chiar la principiile fundamentale ale lor?
Ok... dar nivelul declarativ are vreo valoare de distinctie? Este distins cineva doar pentru nivelul declarativ? De asta politicienii sunt distinsi cand semneaza cu stilouri Mont Blanc?!

Am deja un stilou Mont Blanc 147 Le Grand Traveller dimpreuna cu pixul care ii este frate (tot Le Grand) si strang bani pentru un Humbolt care m-a cucerit (circa 5000 de euro). Nu urmaresc sa imi "sparg" prietenii cu asa ceva ci o fac numai pentru mine.

Domnule banii tai, gusturile tale... Inseamna ca esti fericit cand iti poti satisface poftele..

Am un mare respect pentru autenticitate, unicitate si pentru arta.

Autenticitate, unicitate si arta gasesti si la un cioban in varf de munte cand isi face un fluier sa cante la mioare. Spune-mi te rog un stilou din acela Mont Blanc, este mai valoros decat un fluier facut de un cioban pasionat de munca lui? Prin ce este mai valoros concret?

No comment... Desi... Scuze... nu m-am putut abtine... Gata... serios...

In mediul ala care m-a fascinat si despre care ti-am vorbit nu obiectul este important ci atitudinea ta fata de el.

Cum vine asta, nu inteleg? Deci daca nu obiectul e important, tu pe ce arunci mii de euro?

Acolo, insasi faptul ca am ales sa fac sacrificiul de a imi achizitiona un astfel de stilou in loc sa imi ofer o saptamana de vis in Tahiti are semnificatia lui si ea este bine receptata si inteleasa.

Wow.. stiu eu... De cine este receptata si inteleasa bine? De sotia si copiii tai? Si cum le zici: "dragilor nu mai mergem in Tahiti unde am putea sa ne petrecem o saptamana de vis impreuna, ci imi voi cumpara un stilou cu banii de excursie"...?!!!
Glumesc...Scuze... Cu siguranta pustii vor aprecia acel stilou la adevarata lui valoare...

Pentru ca acel mediu are resursele si limpezimea necesare sa priceapa astfel de gesturi si sa le dea valoarea cuvenita.

Dar ai inteles ca sunt banale conventii, nu-i asa?!

Tu crezi ca eu as reusi sa "sparg" pe cineva de pa aici prin faptul ca mi-am luat un Humbolt ?? Ca am un inel ce imi atesta gradul 20 in Ordinul Masonic ??

Nu, ca noi nu suntem masoni si nu facem parte din mediul acela...

In fata ignorantei toate insemnele astea palesc si ce e inca si mai rau se transforma in altceva, in ceva urat.

De ex. pentru mine, cineva este ignorant daca intra in mediul masonic, ca membru in organizatie ma refer...Dar e doar parerea mea personala... Iar persoanele de fata se exclud...

Nu am spus nicaieri asa ceva. Au mare legatura insa pot exista la fel de bine si independent sau in alte asociatii care exclud distinctia. Cazul proetului budist si al mediului clerical (cu minime exceptii) sunt exemple bune pentru asa ceva.

Interesant este faptul ca cica, spun gurile rele nu eu, in masonerie nu poti intra daca nu esti credincios si nu crezi in Dumnezeu, indiferent in care, dar sa crezi intr-unul... Evident tot la modul declarativ... Si atunci cum de clericii nu sunt "distinsi", devreme ce si ei cred in Dumnezeu, unii chiar numai la modul declarativ, e adevarat....

...sau cu alte cuvinte o invitatie la reantoarcere in turma. In masa amorfa de cetateni gri..Asa cum ne vrea si religia o gloata comuna, turma de oi a pastorului, care sa foloseasca ceasul numai pentru a fi la curent cu ora, pixul numai pentru a completa hartoage si stiloul pentru a semna decalaratii sau petitii...asta dupa ce cu atata elocinta ne-ai citat parerea DEX-ului despre defintia distinctiei.

Pai conform DEX-ului, daca am un inel de 14K cu echer si compas pe el, costum si cravata, pot trece distins... Asa este?!

Nu mersi prietene...prefer sa raman aspirantul care bate la usa unei elite mai degraba decat un anonim searbad;

Nu am inteles inca despre ce elita vorbesti... Poate precizezi mai multe despre ea...

Mi-a ramas prea putin timp pe lumea asta ca sa mai imi pot permite sa il irosesc cu tot felul de fraieri.

Si atunci iti cumperi stilouri si butoni si cravate... Ziceai ca mai ai putin timp pe lumea asta... Crezi ca vei pleca cu multe bagaje dupa tine? Intreb si eu retoric...

Imi trebuiesc oameni de o anumita factura ca sa pot sa imi rezolv dilemele inainte de a pleca.

Si oamenii aia nu te primesc daca nu jucati X si O cu stilou de 5000 de euroi...

Draga The Dude, iarta-mi glumele proaste, dar ... tu chiar vorbesti serios?! Ok... recunosc ca nu m-am prins ca glumesti cu mine

Fi fericit ca te tin la curent cu demersul meu: ai numai de castigat

Multumesc

..acum nu stiu incotro sa ma indrept? ..sa mai scriu despre simboluri? despre distinctie? sau despre nika? ..tocmai doream sa va scriu despre alt simbol..BROSA ..........

"Din toate timpurile, femeile cu clasa, prestanta si stil, au reusit sa isi accesorizeze tinutele cu cele mai frumoase bijuterii.

Una dintre aceste bijuterii este brosa, elementul care confera mereu unei femei acea aura eleganta si pretioasa. Drept dovada a acestei afirmatii sta faptul ca brosa a rezistat din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre, fiindu-i conferita aceeasi atentie din partea reprezentantelor sexului frumos.

Este adevarat ca trebuie sa stii unde sa o prinzi si cum sa o asortezi, insa, odata ce a inceput sa iti placa sa o porti, efectul este unul garantat.

O brosa poate sa puna in valoare reverul unui taior clasic, sau mai poate fi agatata pe umarul unei rochii de seara sau pe esarfa de matase.

Mai nou, conform ultimelor tendinte, o poti agata si pe un tricou alb, dar trebuie sa si stii cu ce sa o combini in materie de pantaloni sau de incaltaminte.

In ciuda faptului ca este un accesoriu care poate aduce stralucire si unei tinute banale, brosa nu este o piesa obisnuita....broşele şi medalioanele vechi dau un parfum de epocă ţinutelor şi, prin urmare, un aer misterios celor ce le poartă. Pentru doamnele care vor să adopte acest stil, magazinele de antichităţi ascund mici comori printre care camee rare, încrustate .."

adica stati..mai bine va scriu altceva ...hahaha

" Fostul secretar de stat american, Madeleine Albright, a recunoscut ca a venit in echipa lui Bill Clinton cu "arme secrete" pentru batalii diplomatice. Armele erau celebrele ei brose.
STATUT IN PIEPT
Saddam Hussein i-a dat, fara sa vrea, ideea unui nou limbaj, spunandu-i odata ca este "o serpoaica". Madeleine si-a infipt imediat noul "statut" in piept, aparand cu un sarpe-brosa la televizor. Apoi, i-a obisnuit pe toti sa-i citeasca mesajele in brose "

Eu port broşa şi la buzunar sau oriunde văd că "pică" bine pe taior. Mai merge şi la anchiorul sânilor - dacă pot spune aşa -, dar acolo nu are voie să aibă "concurenţă" (să fie şi un colier, de exemplu) . O mai pun şi la gât, pe bluzele care nu-mi permit colierul. În general, broşa e bine să nu fie "combinată" cu multe alte bijuterii, de fapt, dacă se poate, să fie singura bijuterie (poate o pereche de cercei asortaţi n-ar face mult rău...).
Mai am şi o broşă-colier pe care o iubesc mult şi e foarte şic.

Sunt la fel de serios ca un atac de cord my friend....



...si se mai spune "dar se educa". "Credinta" mea in insemnele distinctiei nu poate contamina nimic. Ea poate cel mult afecta ceva. Am pus cuvantul intre ghilimele pentru ca atunci cand vorbim de distinctie el este folosit in exces. Cand vorbim de religie termenul poate contamina mintile mai slab echipate si le poate chiar imbolnavi grav. S-a si intamplat si se si intampla destul de frecvent asta. In psihiatrie, boala a capatat chiar si un nume special: "Delir Mistic"



Aaa aa...Nu pot sa-ti dau voie la asa ceva. Eu receptez imaginea ta de partea astalalta a monitorului, si crede-ma de aici asa arata.
Din pacate nu suntem niciodata ceea ce ne dorim sa fim, ci ceea ce suntem perceputi ca suntem.



Nope...ca si in cazul tau am despre discursul meu insemne clare care imi confirma ca nu am alunecat in vreun exces. Mediul mi-le transmite permanent printr-un fel de feed-back de care eu unul tin intotdeauna seama.
Insemnele tale venite ca raspuns ce iti spun ???



Si totusi ei exista. Am amintit aici de Alexandru Paleologu, dar se poate spune si despre un Cuza, un Kogalniceanu, un Balcescu, un Iorga..si inca de atatia altii.
Nu este insa mai putin adevarat ca lumea masonica romaneasca de azi se afla intr-un mare declin si ca ea se afla intr-o mare criza de personaje verticale si/sau distinse.



Nici nu si-au propus sa pacaleasca pe cineva, dar sunt perfect de acord cu a doua afirmatie..O grupare si nimic mai mult. O grupare unde distinctia se regaseste doar accidental, cum am mai afirmat deja.

Noi am dezbatut asta aici mai inainte si am ajuns la concluzia ca ar exista si un altfel de distinctie care transcede convenientele stabilite intr-un grup sau in altul. Incercam tocmai sa ii stabilim insemnele care o anunta si care o identifica..



Iar afirmatia ta o mare eroare. Conventia nu poate fi niciodata banala..Am discutat si despre asta pe alte topicuri si am concluzionat tot acolo ca semantica si semiotica se ocupa cel mai bine de conventie spre exemplu, atunci cand, intre altele, ne ajuta sa comunicam..



Probabil ca de asta ai si cazut in capcana de a o considera "banala". "Conventia" noastra nu ar avea nicio valoare..Iarasi am pus termenul in ghilimele pentru ca l-ai utilizat gresit. In exemplul dat de tine nu e vorba de o conventie ci de o simpla intelegere. In sensul cel mai strict (DEX) tu ai avea dreptate, insa nu sta in puterea noastra sa impunem vreun insemn al distinctiei si numai sa ne pliem pe cele existente.
Case de moda cu mare traditie incearca de ani buni de zile sa impuna noi insemne de pe pozitii confirmate si justificate, fara insa prea mare succes..
Crezi ca am reusi noi doi acolo unde ei au dat chix ????



Exemplul cel mai clar de sofism: Nu tot ce ne fascineaza este automat distins. Premiza e falsa, restul judecatii corecte, insa rezultatul ei facut pe un fundament fals ii anuleaza corectitudinea.



Ba dimpotriva ...De unde ai scos-o ???
Ma fascineaza amandoua in egala masura si in moduri diferite..Intre diferentele pe care le fac unul are distinctie occazional, altul nu are aprioric.



Problema ta...Am vrut sa zic parerea ta, dar subconstientul meu a formulat mai bine..Ramane asa !!

Ai fi surprins sa afli cati preoti s-au alaturat Ordinului, mai ales la inceputurile lui, dar si imediat dupa reaprinderea luminilor.



Exact: accesoriile. Si papuasul, si pigmeiul si eschimosul au cu totii acelasi numar de maini si de picioare si totusi...
De ce avem mereu un sentiment de superioritate in raport cu ei ???
Sau poate tu nu il ai ???
De ce curtea regelui Frantei era atat de diferita fata de cei care locuiau curtea miracolelor de pilda ???
Nu cumva accesoriile celor de la curte ii faceau diferiti, nu cumva ele alaturi de purtarile lor alese ii faceau pe ei "nobili" si pe ceilalti "prostime" ???

Acum tu poti avea parerile tale despre aceasta clasa care a perpetuat cumva si dupa revolutia franceza, insa ea va continua sa fie ceea ce este indiferent de parerile tale. Iar daca parerile tale te indeparteaza de o clasa care a influentat profund chiar evolutia omenirii atunci ai datoria sa faci ceva in legatura cu ele..



Ba deloc prietene.
Stiu ca sunt vesti cutremuratoare pentru tine, insa eu le am "din strada", adica din locul in care ele iau nastere sau mai bine zis din locul in care se intampla lucrurile.
Calatoresc enorm de vreo doi ani incoace..Am zapacit punctele cardinale si am informatii care coincid de peste tot in povestea asta.

Masoni nu au nimic cu asta te asigur.
Masoni ignora biserica, biserica in schimb lupta cu Ordinul prin toate mijloacele pentru ca vede in el un posibil concurent.
Nu vreau sa mai discut despre asta aici; ar insemna sa atac biserica si sa fac exact ce am zis ca noi nu facem.



Nu sunt.
Ei doar maimutaresc un gest pe care l-au surprins la adevaratii oameni distinsi cu care au venit in contact intr-o situatie sau in alta.

.

Nope...Am alte standarde pentru fericire, si cred ca viata nu apartine celor ce pot ci celor ce vor.
Mai cred ca orice dorinta realizata e un inger cazut, si ca e mai bine sa privesti la vitrina decat sa cumperi.
Daca vrei putem discuta despre astea intr-un topic sui generis.

Achizitia stiloului ala intra in alta sfera a preocuparilor mele, alta decat cea a fericirii...probabil in cea a necesitatii sau in alta ce tine de ego....

Ciobanul din varful muntelui, in cel mai fericit dintre cazuri practica o arta naiva. Una lipsita prin definitie de calitate, traditie si cultura.
O arta naiva surprinde si cucereste prin spontaneitatea si prin naturaletea ei si nicidecum prin valoarea ei.
Nu zic ca n-ar avea valoare, insa nu valoarea ne impresioneaza la ea.

Stiloul de care iti vorbesc insa reprezinta arta...
Materialele folosite, simbolurile utilizate, temele sugerate la editiile limitate, tehnologia inglobata..E greu de spus cu exactitate ce.

Termini de ascultat Primavara lui Vivaldi si cineva iti cere sa ii explici ce ai simtit ascultand-o..
Sigur nimeni nu face o asemena neghiobie si totusi in cazul stiloului, sau a altor obiecte de arta facem asa ceva.

Fiecare intelege mesajul stiloului asa cum poate, nu asa cum ar vrea, iar cei mai multi aleg sa nici nu isi bata capul cu asa ceva.

Si ar mai fi ceva: mesajul ciobanului poate fi receptat ca artistic de catre posesorul stiloului..poate de el mai bine decat de oricine altcineva..
Dar oare poate ciobanu' descifra mesajul stiloului ??? Mai mult ca sigur nu !!
El abia incerca sa afle ce e cu sofranu' daca e sa dam crezare unui vechi proverb romanesc.




Nu le arunc.
Atitudinea mea poate fi inteleasa astfel:
Fiecare din noi cumparam lucruri pentru a ne satisface nevoile personale.
Cumparam salam, masline, compot, chifle si o seama intreaga de alte lucruri pentru a ne rezolva probleme de ordin trupesc.
Cumparam cu utilitate.

Dar cumparam si altfel de lucruri: tablouri, statuete, cercei, ceasuri, reviste glamour..si pe astea le luam pentru a ne satisface cu totul altfel de nevoi.
Ca vem si din astea destule.

Unul care cheltuieste un purcoi de bani pe un simbol, poate fi inteles ca un nebun, dar poate fi inteles si ca o persoana gata sa faca oricand sacrificii in detrimentul lucrurilor utile si in favoarea celor spirituale. Numai un astfel de om poate fi capabil de un gest suprem.
Crezi ca gestul eroului de la Mraton ar mai fi fost posibil daca in inima acelui om nu ar fi existat deja o dimensiune care sa ii permita sacrificiul de la ceva ??..pana la urma de la orice ??



Familia mea ma va intelege corect pentru ca ea este familia mea. In familia mea toti vor intelege exact de ce am facut asta, pentru ca ei sunt ai mei dupa cum eu sunt al lor. Nu va ramane nimeni fara excursie pentru ca banii de stilou nu vor insemna restrictii pentru ei. Vor fi numai din FSN-urile proprii.
Avem mare grija unii de altii in familia mea, in niciun caz nu as lua ceva ce li se cuvine ca sa imi satisfac eu vreo toana.



Pentru ca asa cum am mai zis nici unii nici altii nu sunt prin definitie distinsi. Masonii pot fi ocazional distinsi iar clericii niciodata prin insasi esenta misiunii lor. Ei nu se limiteaza la a crede ci ei propavaduiesc..Ei au transformat religia in meserie, au inventat dogma, impunerile, amenintarile cu viata de apoi.
Ei s-au substituit divinitatii pe pamant.

Da, masoni trebuie sa creada in existenta unei fiinte supreme oricare ar fi ea.
Nu, ei nu propavaduiesc nimic.

Nicidecum..O ramura de accacia, un inel din aur cu o piatra neagra cu 20 de fatete sau cu o piatra rombica de ametist, corelate cu un costum de calitate si un comportament civilizat, rafinat si elegant pot face din cineva o persoana distinsa…si daca acel cineva este mason.



Nu are legatura cu masoneria, cu mediul de afaceri sau cu cel politic..
Nu are o componenta precisa.
O intalnesti in diverse formule la premiera spectacolelor de teatru..Nu la cea oficiala ci la cea premergatoare..La vernisajele unor expozitii, la lansarile de carte, la evenimetele culturale, instalatii, happening, manifestari, intamplari, spectacole in aer liber, poezie etc.
Am invatat sa ne cunoastem intre noi si sa ne bucuram unul de prezenta altuia.
Sunt oameni care cred doar intr-un anume tip de valoare si care nu urmaresc nimic concret, in niciun caz nu sa jupoaie sapte piei de pe carca aproapelui lor..



Cand voi pleca voi avea cu mine toate raspunsurile de la toate intrebarile care ma framanta acum. “Cand voi pleca nu voi pleca intru-totul; o buna parte din mine va ramane aici”



Regret ca recurgi la diversiuni din astea..iti astept in continuare replica.



Catusi de putin…
Ti-am spus din start: sunt la fel de serios ca un infarct !!



Nu ai pentru ce, prietene Clopotel

... si cu tichie de margaritar!

Dude, ti-ai deschis pravalie de accesorii si nu stii cum sa-ti atragi clientii! Imi trebuie si mie niste pene de strut negre si o brosa patrata(4x4) cu topaze, ai? Sunt sigura ca voi fi foarte distinsa cu ele, mai ales daca nu voi scoate nici un cuvant...

Draga Michaela*

Discutia mea cu The Dude nu trebuie sa te retina in a-ti spune in continuare punctele de vedere... Demersul meu nu este impotriva accesoriilor, fie ele stilouri, costume, cravate, butoni, masini, lanturi, brose etc... Si eu posed unele din acestea si marturisesc ca sunt folositoare... In discutia mea cu The Dude, si cred ca el a inteles foarte bine asta, eu nu doream decat sa scot in evidenta "hazliul", ca sa nu spun iluzionrea, situtiei in care omul se ataseaza de lucrurile materiale, fie ele din materiale scumpe, sau fie facute cu "arta"... Discutia despre aceste accesorii, fara doar si poate, este utila... Traim intr-o societate dominata de reguli si conventii, prin urmare, acced in frunte aceia, care cu pricepere stiu sa le manuiasca mai bine, sau care, lasa impresia ca le-ar stapani mai bine...Deci este util a afla cat mai multe detalii despre brose, cravate, inele, stilouri, etc... Nu am nici cea mai mica impotrivire aici, ba din contra, sunt si eu ochi si urechi... La urma urmei, ar fi culmea sa nu recunosc ca si eu port uneori costum si cravata, ceas, stilouri, mape etc. si as minti ca ar fi ieftine sau ca nu ar fi de firma... Din prisma asta inteleg foarte bine ce zice The Dude... Dar mi s-a parut ca exagereaza totusi in partea cealalta sustinand ca un tip daca ar avea un stilou bun, de 200$ sa zicem, ar fi mai putin distins decat daca ar avea asupra lui un Mont Blanc de 5000$...
Nici pe departe, ba din contra...
De asemenea nu vorbesc aici de colectionari... Ok... aici este altceva... Cine vrea sa colectioneze stilouri sau medalii sau ascutitori, desigur poate plati si un milion de euro pentru un exemplar deosebit... Dar acest lucru nu cred ca are de-a face cu distinctia in cauza...

Draga The Dude

Sunt la fel de serios ca un atac de cord my friend....

Nu toate atacurile de cord sunt serioase, unele sunt mai mult sperietura...
Dar, asa cum am zis mai sus, eu am convingerea ca ai inteles punctul meu de vedere...Prin urmare nu o sa mai insist la unele chestiuni...
Asa este, acesta este o afirmatie corecta. De aceea spuneam ca noi suntem influentati de educatia dobandita. Problema ca educatia buna nu exista ca termen obiectiv. Cine poate hotara daca o educatie este buna? Nimeni la modul obiectiv, caci nu exista cineva cu adevarat obiectiv care sa judece asta. Si atunci educatia este buna daca satisface cerintele acceptate...

In discursul tau eu vad o mare doza de subiectivitate, si nu cred ca esti constient de ea... Tu chiar esti convins ca educatia ta este buna si simtul tau analitic si critic este corect. Si eu sunt convins ca educatia ta este buna, aici nu am nici un dubiu chiar, insa straduindu-ma sa fiu cat mai obiectiv, trebuie sa recunosc ca simtul tau analitic si critic este puternic alterat de educatie, despre care spuneam ca dpdv obiectiv nu poate sa fie buna sau rea... Desigur in aceeasi situatie cu tine sunt si eu... Ce am spus despre tine este valabil si la mine si la toti oamenii... In momentul in care iti dezvolti educatia pe un anumit drum, convins afectiv ca acela este deosebit, atunci exista si mai mare riscul de exagerare si indepartare si mai mult de obiectivitate. Atunci afirmi ca drumul tau e cel mai cel, si cum de nu vad ceilalti ca drumul tau e cel mai cel? Desigur din ignoranta, te gandesti... Evident ca cei ce merg cu tine pe drum iti par distinsi fata de restul, fata de gloata... In fond este o chestiune psihologica, care afecteaza pe majoritatea oamenilor... Deci de la un punct, indiferent de domeniu (nu numai religios) poti intra in delir, pentru ca cei ce delireaza nu sunt numai religiosi, ci au tot felul de paranoia...

Stii ca monitorul nu prezinta situatia reala nici pe departe... In fapt eu nu te-am mintit deloc... Eu sunt ca Toma necredinciosul, religia nu ma poate convinge de nimic prin ea insasi...

Nope...ca si in cazul tau am despre discursul meu insemne clare care imi confirma ca nu am alunecat in vreun exces. Mediul mi-le transmite permanent printr-un fel de feed-back de care eu unul tin intotdeauna seama.
Insemnele tale venite ca raspuns ce iti spun ???

Insemnele mele venite de la cei ce sunt pe acelasi drum cu mine, confirma ca si la tine, ca nu as fi in vreaun exces. Dar aceste semne sunt pentru autoreglajul meu. Celelalte insemne, in general, vin exact cum preconizasem sa vina, si cu acestea din urma imi permit mici "figuri de stil" ca sa spun asa, ca-mi place cand se autobucleaza in ele insele...

Imi pare rau ca nu am participat la acea dezbatere... Si da, sunt de acord ca un anumit tip de distinctie transcede peste conventiile grupurilor. Rezolvarea cu gasirea insemnelor care o anunta si o identifica, zic eu, vine ori din ariile comune, ori, si asta este practic mai des intalnit, prin elementele care trec prin bariea fascinatiei, lucrand adanc cu psihicul omului...
Este vorba de magnetism personal... Cunosti cumva acest termen si la ce se refera el cu adevarat?! Nu te grabi sa negi ca nu ar avea legatura...
Vezi tu draga The Dude, conventia este banala sau nu doar in functie de interesul nostru pentru ea. Daca avem interes (de orice fel, inclusiv afectiv, sau indus) atunci nu e banala, daca nu, e banala de-a dreptul...
Nici o conventie nu cade din cer ca sa nu poata fi banala...

Probabil ca de asta ai si cazut in capcana de a o considera "banala". "Conventia" noastra nu ar avea nicio valoare..

Cum au inceput conventiile care au valoare? Nu toate conventiile au avut un inceput, iar cu o clipa mai inainte erau moarte... Ce valoare aveau? Niciuna... Tot noi le-am facut sa aibe valoare... Deci depinde de vointa si dorinta noastra...
Si totusi aia care au reusit au fost tot oameni ca si noi, dupa masa mergem in aceleasi locuri pitoresti... Sau crezi ca ei sunt mai civilizati si se abtin pe motiv ca nu se cade...?!

Uneori mai trebuie sa exagerez si eu, ca sa contrabalansez exagerarea ta...

Nu il am, sau ar trebui sa nu il am... De ce spun asta?! Pentru ca acolo, in mediul lor, ei sunt superiori si nu eu. Daca-l aduci pe pigmeu in mijlocul Parisului se va simti cum ma voi simti eu sau tu in mijlocul junglei lui... In mediul lui altele sunt conventiile si semnele, iar stiloul si fracul tau sau al meu, ne-ar face sa ne dam cu capul de copaci...
Si atunci nu stiu ce sentiment de superioritate ar mai putea sa te incerce... De distinctie vei fi si uitat deja...

Hai sa-ti dau si eu o veste bunul meu prieten: Indiferent ce veste mi-ai aduce tu privind credinta, pe mine ma lasa indiferent... Si stii de ce?! Pentru ca, credinta mea nu vine din exterior ci din inerior... Eu nu cred pentru ca am citit, sau am vazut la altii, sau mi-a spus cineva, ci cred pentru ca am trait eu ceea ce cred. De acea eu cred. Prin urmare ce vesti cutremuratoare poti sa-mi aduci tu de peste mari si tari?! Niciuna pentru mine...

Aici eu remarc ca te inseli... Tu numesti naiva, lipsita de calitate, traditie si cultura, arta unui cioban care a invatat-o de la parintii lui si care este de cateva sute, daca nu mii de ani, si numesti arta evoluata, de calitate, traditie si cultura, arta unei firme ce face stilouri de cateva zeci de ani, cel mult o suta doua?!

Spune-mi te rog, acum 1000 de ani nu erau oameni distinsi?! Strabunicii nostri, imbracati in itari si camese si cu fluier la brau, nu erau distinsi?! Nu?! Pentru ca nu aveau cravata si costum Armani si stilou Mont Blanc?! Tu daca traiai acum 1000 de ani mai erai asa distins si frumusel ca acu'?! No vezi dara cum ii cu distinctia asta...

Apropo... Nu te-ai intrebat niciodata de ce fac astia editii limitate?! Crezi ca li s-a terminat cerneala sau auru'?!

Nu, aici faci tu o confuzie...
Nu exista nici o garantie ca posesorul stiloului Mont Blanc poate recepta corect mesajul ciobanului... Pe testate si pe luate?! Stiloul evident...
In plus pe cioban, nu-l intereseaza absolut deloc ce semnale emana domnu' orasean cu stilou frantuzasc... Eventual e atent sa nu cada domnu' in vreo groapa sau sa nu-l rupa vreun caine, ca tare neindemanatic mai e...

Da, masoni trebuie sa creada in existenta unei fiinte supreme oricare ar fi ea.

Pai si nu ai si pentru ei mesaje cutremuratoare?! De ce doar pentru mine? Si apoi de ce trebuie sa creada intr-o fiinta suprema? Daca el nu crede ca nu a vazut simtit nici o fiinta suprema, atunci de ce trebuie sa creada in ea? Tu crezi in asa ceva?

Nu, ei nu propavaduiesc nimic.

Nu propovaduiesc dar trebuie sa creada... Mult mai subtil, recunosc...

Cand voi pleca voi avea cu mine toate raspunsurile de la toate intrebarile care ma framanta acum

Ma bucur ca ai gasit deja toate raspunsurile la intrebarile care te framanta... Putini oameni au curajul sa afirme asa ceva...

Regret ca recurgi la diversiuni din astea..iti astept in continuare replica.

Scuze, dar mi s-a parut o naivitate ce ziceai, de aceea mi-am permis o gluma...
Deci acele persoane care sa te ajute sa-ti rezolvi problemele capitale, si nu te "citesc" pe tine asa cum esti, anume distins, daca nu ai la tine un stilou de 5000 euroi, fie si inchiriat (iata o idee de afacere pentru cei ce au clienti ce vor sa para distinsi), in fapt acel om nu iti e de nici un folos. Ba mai mult, ca o parere personal, este un mare impostor... Oare daca acea persoana ar fi orb, adica nu ar vedea, ar recurge la pipaieli inainte de a te ajuta?

No, am zis ca nu scriu mult, dar m-am intins la vorba

Clopotel, atacurile de cord nu pot fi decat extrem de serioase...Sperieturile sunt altceva.
Iti doresc sa nu ai parte de niciunele.

Problema educatie nu poate tine de obiectivism sau de subiectivism...Mai degraba de stari afective care nu ne permit sa recunoastem educatia din cauza antipatiei pe care ne-o starneste un personaj, sau un altul.



Gradul de educatia, existenta sau absenta ei, e stabilit de societate. Ea este cea care ne aseaza pe diverse trepte in functie de modul in care reusim sa ne promovam imaginea pana la urma...Pentru ca nu este mai putin adevarat ca pana la un punct educatia poate fi si ea simulata...

Nu am afirmat nicaieri ca drumul meu e cel mai bun, dupa cum nu am aratat vreo disponibilitate in a negocia valoarea unor simboluri care separa elitele de masele largi de oameni. Acestea imi par deasupra oricaror evidente, si discutiile in legatura cu asta n-ar fi decat pierdere de timp.

Chiar si protocolul de stat impune utilizarea unor obiecte de un anumit nivel calitativ, in speranta ca acest nivel se va rasfrange si asupra imaginii celor ce conduc.



Da. Aura, carisma...Imi pare ca ar trebui sa fie un dar divin..Gresesc ?? ..Daca da, atunci fac asta pentru ca popular termenul a capatat alte conotatii, ramanand insa in limitele acelorasi delimitari.
Daca observatia ta e facuta insa in legatura cu insemnele distinctiei, cred ca farmecul personal isi joaca rolul lui si aici.

"Banalitatea conventiei"...tema e prea larga si s-a mai discutat pe aici. Este insa si way off topic asa ca iti propun sa lasam lucrurile asa, pana cand cineva va decide in alta parte ca e un subiect ce ar trebui reluat.

Despre credinta iar avem pareri impartite. Eu zic ca si tine ca ea nu poate veni decat din interior.
Mai zic insa ca fiecare om este credincios in felul lui.
Ateii la randul lor sunt credinciosi: ei cred in ateism, si nu trebuiesc in niciun caz marginalizati ori ignorati (sa nu zic afurisiti) de catre ceilalti credinciosi: pentru ca in locul caii simple si la indemana de a pune totul in spinarea unei divinitati, ei aleg sa inlature aceasta divinitate si sa ia calea lunga si costisituare de a o inlocui cu altceva.
Pe nedrept ateii sunt numiti necredinciosi...Biblia chiar sugereaza ca cei mai virtuosi dintre credinciosi sunt cei care vin din directia necredintei: oaia ratacita de turma sau "cred, ajuta Doamne necredintei mele..."



...si magnifica prin spontenaeitatea si naturaletea ei !! Nu eu, ci critica de arta la un ison face asta.



Iarasi; nu eu, ci critica de arta la un ison face asta.

Datoria masonica de a crede intr-o fiinta suprema este una formala: tradus asta ar insemna ca masonii trebuie sa aiba credinta.
Pentru mine de exemplu, fiinta suprema, Marele Arhitect al Universului este o entitate, o forma de energie imposibil de definit, care nu poate intervenii in cursul evenimentelor si care nu are mare legatura cu binele si raul. Ea stabileste insa un echilibru si o ordine a lucrurilor.
Pentru ea viata e un accident. O forma de manifestare a nesfarsitelor ei procese si interactiuni: "Eram linistit in neantul meu cand am fost smuls de acolo si azvarlit in straniul carnaval" isi aminteste Wiliam Butler Yeats de perioada de dinaintea nasterii lui.

Un stilou de 5000 de euro e un obiect de care personalitatea mea are nevoie in acest moment al devenirii ei.
Altii cumpara diamante pe preturi mult mai mari, altii ceasuri, altii bijuterii, altii tablouri.
E o pozitie pe care fiecare din noi si-o stabileste vis a vis de arta si de mediul in care evolueaza.
Ma judeci prea aspru aici.
Regret iar ca explicatia nu ti-a fost pe plac, din pacate acum si pentru aici, ea ramane singura disponibila. Celelate tin de o intimitate pe care nu doresc sa o tulbur.


Draga Clopotel, ori cat de placut si de instructiv mi-ar parea mie dialogul cu tine el ne abate serios de la tema in discutie.

Pe buna dreptate doamna Michaela* ne trage de maneca atunci cand spune:



Dansa este un partener cu o contributie valoroasa la acest topic si ma grabesc sa ii adresez scuzele mele pentru scurta ratacire, alaturi de invitatia (si rugamintea) de a continua ceea ce a inceput..

Eu insumi voi face la fel

Eu insa cred ca ai foarte departe de asa ceva..Incerc chiar sa imi imaginez cum ai arata
Tot asa fara sa vorbesti...ca daca rupi tacerea intr-o costumatie ca asta ..ar fi chiar periculos.



Sfatul meu e ca ar trebui sa completezi costumatia aia macar cu o fusta si o bluza...Sau daca astea iti par prea mult macar cu un tanga acolo.
S-ar putea sa mearga la Rio, da acu' ai pierdut momentul.. poate la anu'

un personaj, patru imagini ... doua fatete diferite

... la Balcic

... cu marama


... cu sirag de perle si diadema


... cu palarie frantuzeasca si rochie cu dantela de Flandra


Nu stiu daca ati recunoscut personajul. E vorba de regina Maria a Romaniei.
Intrebarile mele sunt simple : oare fara perle, diadema si toalete frantuzesti, ea devine un personaj mai putin distins?
Marama, cingatoarea, fota si ia sau camasa taraneasca ii denatureaza cumva distinctia?

Intrebarea dificila pe care vreau sa o pun in final ar suna cam asa : in ce a constat distinctia ei, in cazul in care o includeti printre personajele distinse ale epocii?

The Dude, la intrebarea mea repetata, si anume: oare toti masonii sunt intradevar persoane distinse? , ... am vazut ca te-ai dat pe dupa corcodus.
Un simplu DA, sau NU, m-ar fi lamurit 100%. Totusi am reusit sa citesc printre rinduri.
Dar se pare ca e greu, chiar foarte greu , sa dai un raspuns simplu, clar si transant.

Perfect de acord cu tine, nu pot sa apar numai cu penele, dar care este logica la cele ce iti spuneam eu? Penele sunt doar accesorii, nu vesminte, de vesminte ma ocup eu singura... Sau a fost un apropo ca de fapt furnizezi costumatii complete. Si ca sa ai idee, penele de strut nu merg la fusta si bluza ... dar nu mai lungesc vorba, ca de fapt, pravalia ta cred ca este orientata numai pentru clientela masculina, cum reiese si din "reclamele" care le faci.

termopane, termopanee..abia am sosit de la munte..mi-am pus termopane ..insa..desi sunt obosita, tot am sa scriu cateva randuri

Clopotel, am sa continui asadar cu simboluri noi...chiar am gasit ceva nou de prezentat

Coconut, recunosc..ca si tine si eu port brose cateodata ..am intotdeauna grija sa le asortez doar cu o pereche de cercei sau cu o bratara

Rahael..cand ai pomenit de pene mi-am adus aminte de o patanie a mea`la un eveniment simandicos..am purtat intr-o seara pe post de brosa o pana ..de fapt un puf..gri...mic mic dar scumpic ..si cand ma faloseam cu fulgul meu distins, a trecut un picolooo cu tava lui si mi l-a zburat sa ma fi vazut cum cautam disperata fulgul ..si acum rad cu pofta.....si mi-ai mai amintit de o gluma din tineretele mele tinerete:

intrebare: - Cum se spune corect? pana de vulpe la palarie sau pana de vulpe pe palarie?
raspuns: ....???

exergy, superbe fotografii ..ma prezint la examen..sper sa iau macar un 5 ..am sa fac referire strict la poze..privind imaginea Reginei nu pot sa nu observ atitudinea pe care aceasta o are vis-a-vis de orice podoaba sau vesmant....modul in care le poarta este distins..privirea este distinsa..tinuta..stilul este unic..iar toate acestea au fost cu siguranta doar ''accesoriile'' unui caracter admirabil si ale unei educatii alese

Nu-mi mai pociti nick-ul, va rog , imi rapiti din distinctie...



Da, fiecare moment te obliga la un anumit tip de infatisare... Cu pene de astea "distinse" nu putem merge la cumparaturi sau la serviciu, nici macar la plimbare, ci doar in locuri cu foarte mari pretentii... Daca nu ar fi existat cerinte de acest tip nu s-ar fi dat atata importanta evenimentelor din lumea creatorilor de moda. Asta-i lumea... Desi fastul exterior nu reuseste intotdeauna sa acopere intru totul golul interior. Unii se disting prin infatisare(exista multa lume care poate fi pacalita in felul asta), altii prin lumina interioara...