Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui eyes_wide_shut veti putea citi in cadrul acestui jurnal.

Lectura placuta!

Aiurea, intr-o zi oarecare, mi-am dat seama ca am anumite abilitati pe care, in lumea reala, nu le pot exploata util. Dimpotriva, toate aceste posibilitati sau puteri imi provoaca foarte multe neplaceri si-mi ocupa timpul cu ganduri negre, eclipsand prezentul imediat. O atentie imposibila si un mod absurd de a retine mii de amanunte mici si nesemnificative imi blocheaza complet accesul la informatiile esentiale, cele cu adevarat importante intr-o lume obisnuita. Eu sunt refugiat intr-o lume nefunctionala, imbracat in zdrentele amanuntelor inutile, impovarat de corelatiile ciudate dintre nume, zile, cuvinte si anotimpuri. Dupa o pauza destul de lunga de scris (nu si de citit) aici, m-am hotarat sa revin, nu pentru mult timp, sa va spun ce am observat, sa va demonstrez inutilitatea puterii mele. Vor fi toti aici, ingramaditi fara nicio regula, de la apropiati la abia cunoscuti, de la personaje generice la persoane concrete, ascunse dupa o masca.

La intrebarea ‘de ce?’ nu va pot răspunde. Probabil, ca in toate cazurile de acest gen, e doar un simptom de boala cronica. Inadaptare la viata reala. Ar trebui marcata cu o dunga albastra, lata, pe cartea de identitate.

Nu incerca sa te schimbi acum, e prea tarziu

Pe tarimul povestilor...sper sa citesc lucruri interesante pe aici ca-mi miroase mie a talent. Spor la scris!

eyes_, ai vorbit ca un adevarat profiler

Hello, citind inceputul jurnalului tău descopăr cu uimire că poate exista cineva care

Ciudata apropierea dintre radacinile infipte adanc ale unui copac cu chip si numele care ascunde pentru cateva clipe identitatea. Nevoia de stabilitate si dorinta acuta de putere tradeaza o probabila sensibilitate capatata in ultimii ani. Cineva apropiat ti-a cerut sa-ti schimbi putin infatisarea, tu ai reusit cu greu sa renunti la parul tuns relativ scurt, care-ti dadea un aer mai dur si ai apelat la cateva accesorii mai feminine. Nu ai visat niciodata pe strada, dar ai privit in gol asezata pe o banca. Esti speriata de gandurile tale recente si incercarile de a te apropia de cineva, foarte bine camuflate, te obosesc dar nu te fac sa renunti. Stii sa pastrezi un secret, stii unul care-ti pare pitoresc si incredibil dar unele gesturi iti deconspira cunoasterea. Atitudinea tradeaza o statura inalta iar gluma care te urmeaza in semnatura arata siguranta de sine. Cu toate astea, cea mai mare dorinta a ta e sa-ti pierzi, pentru cateva zile probabil, ratiunea, sa faci gesturi nebunesti sau copilaresti. Daca nu ai facut-o pana acum de vina nu poate fi decat varsta (un punct critic) sau o seriozitate impusa de un partener. Cauti frumosul in banal, lucrurile marete iti par usor ridicole si obisnuinta e o a doua natura a ta.

Am, despre tine, informatii contradictorii… mi-ai cerut ceva simplu la prima vedere si eu am fost afectat de observatiile vechi. Am sa revin atunci cand am sa reusesc sa-mi ordonez gandurile. Pana atunci foaia mazgalita cu numele si calitatile tale va ramane lipita pe perete.

Acum, sa raspund si musafirilor

Talent? Hmm, sa nu faci greseala sa crezi ca aici e vreun 'demers' artistic. Multumesc pentru urarea finala. Am nevoie de spor, cred ca implica si timp. Eu am citit-o ca pe 'sa ai timp liber!'.

Multumesc, tikky, dar cred ca ti-ai asumat si riscul de a fi privita cu atentie

Salut, Erwin! De unde senzatia asta ca te cunosc sau ma cunosti foarte bine?

eyes_wide_shut La cât mai multe file de jurnal!

Ziua buna mi-ai lipsit.

Ma uimesti!

Păi chiar aşa am înţeles şi eu!

Prima impresie a fost ca e vorba de flori si reactiile ei si a lui Erwin pareau sa confirme asta... Sa inteleg ca asa v-ati gandit si voi sau sunt singura careia i s-a parut?
Poate asa e si ideea, sa ghicim "profilul"...

doar că eu mă gândisem la altcineva...

eyes_ o să scrie din nou atunci când vom ghici "profilul"?

Multumesc, contraste. Te mai astept pe aici, daca ai curaj

Buna seara, Fantasee Asta e singurul motiv pentru care m-am intors: mi-au lipsit povestile.

Eyes_ o sa scrie atunci cand o sa vrea el. Ca doar e jurnalul lui

ok, scuze. nu am gândit-o ca pe o întrebare răutăcioasă.

Nici raspunsul nu s-a dorit dur Eu am inteles ca incerca sa fie diplomat. Ma gandesc ce interesanta poate deveni o astfel de comunicare mai ales cand ai profesori buni.

Si eu sunt curioasa. Am uitat sa dau binete Buna seara!

Daca stiam ca asta va deveni loc de dezbatere as fi renuntat la idee. Daca banuiam ca exista cineva care ma poate lua in serios m-as fi indoit de nevoia mea de a scrie. Daca as fi stiut ca trezesc suspiciuni m-as fi oprit la declaratia de intentii. Acum ca am vazut reactii in alt loc, zambetul a inlocuit cuvantul. Distanta dintre doua sentimente, asa cum spune lozinca, e foarte mica. Stiu ca doare.

Salut Nico, vermeer, Titus Herbert

Tikky tu ai fost simpatica. Ma crezi dur.

Concursul ramane deschis, chiar daca nu a fost initiat de mine. Odata cu incheierea lui si declararea castigatorului jurnalul va fi inchis, spre bucuria si usurarea celor care au indraznit sa-si faca simtita prezenta.

Ti-as fi cerut o poveste Fantasee, dar ideea care-mi trece acum prin minte mi se pare nepotrivita. O spun totusi, convins fiind ca tu esti in stare de orice. Povesteste-mi despre 'victoria cu orice pret'.

Gata povestea.
As vrea sa nu mai pleci.

eyes_wide_shut, ti-am citit toate postarile la han. Esti genial! Am palmele transpirate, ochii mari, sprancenele ridicate.


Adica iti multumesc.

Grea poveste, Fantasee. Sa spun ce-am inteles sau la ce m-am gandit cand te-am rugat sa o scrii?

Salut, Hashaspire!

Flori, nu stiu ce vina ai putea avea. Pot, insa, sa-ti gasesc ceva.

Fiind foarte ingaduitor cu mine insumi am sa continuu sa scriu, evitand realitatea pentru ceva timp. Mi-e teama ca in caracterele generice urmatoare se vor regasi mult mai multe personaje. Riscul odata asumat nu aseaza greutati pe umerii mei, ba dimpotriva, ma relaxeaza. Mai multi inseamna mai putin pentru fiecare.

Fotograful sau nevoia ascunsa in spatele unui obiectiv
Azi am foarte multe motive de mahnire. Unul ar fi subiectul neprietenos iar celelalte vor ramane, pentru un cititor neavizat, ascunse. Omul modern isi imagineaza ca evolutia atinge cu mantia ei orice muritor. Tot el crede ca acest cuvant are azi sensuri noi si dincolo de parul si unghiile care ar trebui sa ne paraseasca, trebuie sa vina ceva in loc, si-i place sa creada ca acestea sunt talentul si simtul artistic. Ca fapt dovedit el se ascunde in spatele unui obiectiv cat mai lung, declansand la greu, cu ochii atintiti spre cer, pamant sau orizont, observand nori, flori sau muste. Nu se opreste aici, uita de sine si de serviciul lui, citeste carti de specialitate sperand sa nu se observe inutilitatea informatiei stufoase necompensata de atingerea magica. La o mie sau doua de declansari obtine ceva frumos, neobservat in acel moment, si acest reper nu-i produce indoiala, ci satisfactie. Atunci lasa pentru cateva zile aparatul din mana si incepe sa critice. In acest punct, tavanul fiind atins, nu mai poate urca iar tot ce este subordonat iluziei se transforma in celula. Prizonier al tehnicii, omul modern se duce spre origini, agatand pe peretii pesterii, fotografii de la un botez.
(acest subiect va continua, cu nuante, nesfarsit)

Aoliooo, eyes_! Io tocmai asta fac de vreo saptamana- fotografiez rasarituri de soare, placinte, prajituri, gaze, flori, dar pe cuvant ca nu critic sau nu vreau sa critic.

Asa-i ca m-am simtit cu musca pe caciula ?

Go on.

Spune-le pe ambele, eyes.

Nu fi suparata, Kristin, nu ma gandeam la tine. Eu ma lupt cu ideea, asta si fiindca eu nu reusesc sa fac nici macar o poza decenta.

Cuvintele mele, asteptare si nu victorie, e infrangere, Fantasee, in povestea ta. Stau aici de 4 ore, astept un semn, fiindca imi lipseste curajul si mi-e teama de reactiile mele, de ceea ce am observat, de legaturile imposibile pe care le fac. Eu n-am ce cauta in lumea asta, cineva m-a pierdut aici si eu nu stiu sa castig nici macar un zambet de seara.

Asa imi pare mie, eyes_wide_shut, ca victoria cu orice pret inseamna infrangere, in timp.
Timpul nu-ti da voie sa te temi de propriile-ti reactii si sa concediezi curajul. Nu pot sti ce ai observat, insa putine legaturi sunt cu adevarat imposibile.
Ma gandesc ca optimismul este adevarata fire a oricarui om si ca pesimistii fac un efort teribil ca sa fie astfel.
Iar tu stii sa obtii orice ai vrea, daca ai vrea.

Cata dreptate, Fantasee. Nu dorinta de victorie ar trebui sa ne conduca, ci teama de ridicol. Ma lupt cu mine sa fiu simpatic, sa plac si sa nu rad de unii, sa fiu ingaduitor si ascultator, sa iert si sa scuz, sa caut argumente pentru fiecare greseala, oricui, chiar si ei. Si totusi, exista momente cand doar tacerea te aduce acolo unde ar fi trebuit de la inceput sa stai.

Flori, parca ar incepe un film pe care l-am vazut!

Tăcerea cunoaşte taine felurite şi bine că le păstrează pentru sine. Mă bucur că te lupţi, înseamnă că tu ştii sigur că oamenii sunt mai buni decât par.

Un om trist
Exista notiuni care par sa contina adevaruri esentiale, chiar daca usor nedefinite, fara consistenta sau reprezentare in real. O ingenuchere partiala, o cruce legata de toti peretii pe care ne proiectam disperati umbrele, aripi de inger sau afirmatii decisive legate de vise. Jongland mereu cu aceleasi idei ale unei pubertati nesfarsite ei se aseaza la coada celor care asteapta ca lumea sa le ofere totul, incepand cu speranta si terminand apoteotic cu iubirea. Vad mesageri divini in fraze copiate din catedrale de carton construite de o muzica ridicola sau din juraminte eterne presarate in jocuri copilaresti. O astfel de viata traita pe muchia unor jumatati de adevaruri invesmantate in mantii negre imi pare complet lipsita de decenta. Ii vad pe toti acesti fanatici carand dupa o ei o cruce uriasa, despre care nu pot spune nimic. Nici o diferenta fata de un cercel in nas. Tristetea e o stare care traieste in timp. O tristete permanenta e mai ridicola, chiar daca mai stralucitoare, decat un cercel inutil.

... purtători de cruci mai sunt şi alţii... cei ce se dau rotunzi că ar fi aşa şi pe dincolo, dar se rezumă la a-şi proiecta nişte vise pe pereţii de sticlă... dar cine suntem noi să judecăm? la urma urmelor, suntem trişti cu toţii când ne pierdem în încrengătura fractală a destinului...

Jocul e însă la fel de sănătos ca râsul, căci "ticăloşilor de râs le e frică" (Caragiale)

Salut, Erwin

Nu avem dreptul sa-i judecam (pe toti), dar sa-i privim, chiar cu ochii inchisi, da. Iar noi nu le cerem sau recomandam ceva, ci doar le aratam ce vedem, cateodata, la ei. Si nu urmarim indreptarea (poate suntem noi strambi) sau reformarea lor, vream doar sa-i facem sa zambeasca atunci cand se privesc pentru cateva secunde in oglinda. Si, mai ales , chiar daca si noi suntem tristi, asta e doar uneori. Tristetea mea, cel putin, tine cateva clipe. N-as putea sa trag dupa mine continuu o durere fara sens si fara forma. As fi fals, chiar daca compatimit. Intelegi?

Invingatorul
Are un fizic antrenat pentru a putea pasi cu usurinta pe cea mai inalta treapta a podiumului, fata usor ascutita pentru a castiga cateva zecimi la fotografia de finis si un psihic puternic, calit de ironiile pe care a trebuit sa le suporte pana sa ajunga in varf, pe buna dreptate, as completa eu. E indiferent la lumea din jurul lui, crede chiar ca toti cei care sunt la departare de un pas au sarcina sa-l aplaude, nu-si priveste concurentii in ochi de teama sa nu i se vada disperarea pe care demult nu mai intelege de unde provine. Locul intai a devenit sarcina de serviciu dar si obsesie de noapte, se hraneste doar cu cereale pentru a fi mai usor la cantarul, eventual, obligatoriu. Isi duce prietenii in loja, le atrage atentia ca el poarta numarul 66 sau 99, numere usor de retinut, dar nu le spune niciodata ca ar fi in stare de orice ca sa castige. Stie ca o prea mare dorinta, oricat de discret prezentata indeparteaza, ar alunga spectatorii, multi dintre ei dornici doar de o mica distractie. Intr-un final, invingatorul, meritat sau nu, inchina premiul unei slabiciuni pe care a ascuns-o atat de bine pana atunci. Pentru o clipa doar, a devenit om. Lumea, insa, nu-i remarca nici acum ochii care plang, ei vad doar medalia castigata fraudulos.

Vorbeste, Erwin, despre acea persoana... stiu ca iti doresti asta

Colega de serviciu
Zambeste tot timpul, e draguta si poarta o pereche de ochelari de vedere si soare, combinati. Ar vrea sa dea in mine fiindca nu reuseste sa tina pasul cu ironiile. O atinge orice cuvant, sensibilitate rara, la dex, imposibil de vindecat de stiinta actuala. Cautand imunitatea a reusit sa indure, o secunda cat un secol, o aluzie legata de incredere. Nu poate ascunde sub o masca rece (asa cum ar trebui) ceea ce simte, tradand o personalitate incomplet formata sau nereusit definita. Lumea ii produce spaime si ii joaca feste. Nu are placeri, pasiuni sau dorinte mari. Asteapta sa treaca zilele, sa i se intample ceva miraculos sau sa se trezeasca dimineata inconjurata de flori. Viseaza la nimicuri stralucitoare care sa-i oglindeasca chipul. Maine e doar o zi cu promisiuni netinute. Cred ca la anu' se marita.

Pot si incerc

Ai curaj si-l folosesti pentru a ascunde ceva. Esti foarte comunicativa, pastrand, insa, o tacere suspecta in legatura cu anumite aspecte ale vietii tale. Asta arata dorinta si mascheaza perfect un defect de care ti-e teama. Probabil, timiditate. Nu poti sa treci peste limita impusa de conventii, esti mica de inaltime si, probabil, ai parul de lungime medie. Nu esti blonda, dar ti-a trecut prin minte sa te vopsesti. Te bucuri usor, de lucruri mici, iti plac margelele din sticla (asta e o chestie care mi-a trecut brusc prin minte si am refuzat sa o pastrez doar pentru mine) esti sensibila la suferinta animalelor, iti plac oamenii in general, foarte putini in particular si daca ar trebui sa indic o locatie unde poti fi gasita, cred ca aud larma unui liceu. Incercand sa te cuprind intr-un cuvant as gresi flagrant, dar as spune ca esti simpatica, la prima vedere, pentru toti cei care te intalnesc. Aici ma opresc, fiindca senzatia ca nu te cunosc e mai puternica decat zambetul de sfarsit

Esti cumva vecinul ? )

Super. Cu ceva mici ajustari, desigur. Nu sunt mica de inaltime, am avut suvite blonde (ceva conotatii ? )nu ascund timiditate, ci (poate) altceva, dar care e un "defect" cu repecursiuni numai asupra mea, nu si a altora, nu e o "tacere suspecta", ci normala pentru un om cu niste principii, si nu cred ca larma unui liceu ar fi cel mai potrivit loc unde m-ai putea gasi.

Chiar daca ce ai scris tu nu sunt insusirile mele predominante, nu inseamna ca majoritatea nu sunt si adevarate.

Bravo !

Eu incercam sa dau indicii celor care ar vrea sa te gaseasca. Si, vai, chestia legata de inaltime mi se parea atat de probabila, privind urmale pasilor tai. M-am inselat, dar tu esti de vina, calci prea usor.

Ce mai faci, Fantasee?

Ma uitam zilele astea la cei care mi-au trecut pragul pana acum, riscand. Am scris cate ceva despre ei, pe peretii mei, urmeaza sa ajunga frazele si aici.

Ia greseste flagrant si spune cuvantul !

N-ai sa crezi, Fantasee, dar pregatesc un text pentru cineva special. Un text care sa spuna ceva, nu totul, sa fie plin de indicii, nu simple, sa contina si informatii despre mine, nu multe, dupa care sa pot pleca linistit, fiindca trebuie sa plec de aici. Pana atunci, cateva zile mai sunt, astept sa tresar la zgomotul amintirilor

Ai dreptate, n-am să cred. Cel puţin nu că ai să poţi pleca liniştit.
Indiferent cine şi cum eşti, am să tot aştept să mai scrii.