Cosmin

Incaperea inalta, cioplita adanc in inima muntelui, pastra o temperatura constanta, relativ placuta. Doar umezeala persistenta il sacaia putin, senzatia de jilav fiind accentuata de pielea lui rece, plina de cruste nedureroase. Se obisnuise de mic cu aceste picaturi fine de apa lipite de bratele si fata sa. Acum, broboane de transpiratie urat mirositoare inlocuiau moleculele de apa. Prefera intunericul caminului sau, aici se simtea altfel, avea incredere totala in el, in puterea lui de seductie, in posibilitatile lui de a realiza orice isi propunea. Simtul proprietatii, ascutit in ani lungi de victorii facile, ii conferea o siguranta odihnitoare. Peste tot, in jur, erau imprastiate diverse obiecte, pornind de la paturi din par de camila cu modele complicate si terminand cu narghilele de diverse dimensiuni, suflate cu aur. Patul urias, rotund, aflat in mijlocul incaperii, era si el un depozit de artefacte. O multime de carti vechi, imbracate pretentios in piele, alcatuiau o biblioteca demna de invidiat. Multe dintre ele erau asezate in dezordine pe jos, in lipsa unui loc castigator pe rafturile asimetrice din lemn nefinisat. Tacamurile desperecheate, toate din argint, erau intinse la intamplare pe masa rotunda, inalta, din lemn masiv. Resturi ale unui pranz copios se uscau in uitare pe un servet patat in diverse culori asortate. Pe jos, firimituri de paine uscata erau amestecate cu rotocoale mari de praf si par naparlit. Paharul cu vin rosu, pe jumatate plin, astepta in liniste ca buzele lui carnoase sa-l atinga din nou cu pofta. Cazuse pe ganduri, lasand digestia sa se desfasoare in liniste, cu incetineala recomandata de un nutritionist. Vitaminele si lipsa unei activitati imediate, ii pompau in vene o stare de moleseala, usor de confundat cu fericirea. Enzimele secretate de un stomac puternic, obisnuit cu excesele, isi faceau treaba cu constiinciozitate, fara sa lase nimic nedigerat. Zgomotele scoase de organismul sau viguros erau atenuate de sunetele melodioase ale unei cutiute muzicale. Odata terminata, digestia lasase locul liber pentru gindurile negre, care, dupa o astfel de masa indestulatoare, mereu ii dadeau tarcoale. Isi amintea iarasi de figura delicata a Ilenei, de parul sau blond, lung si ondulat in bucle largi, perfecte. Ghicea silueta ei subtire prin rochia alba cu guler albastru, stia ca aceasta carpa pretentioasa era singurul obstacol intre el si starea de extaz de care-si amintea cu greu. Trecuse ceva vreme de la ultima experienta implinita, dar isi amintea cu regret figura aceea imbatranita si plina de rautate care se zbatuse sub greutatea lui. Simtea iarasi, pe pleoapele inchise ale ochilor sai galbeni, rasuflarea otravita a scorpiei. Un fior nervos ii strabatuse corpul plin de muschi. Ileana il fascina cu simplitatea si eleganta deplasarii ei, cu felul ei sportiv de abordare a inaltimilor tinutului. El se misca greoi, mergand intotdeauna pe marginea drumurilor, incercand sa-si ascunda mersul schiopatat provocat de un picior mai scurt si figura care provoca doar teama. Isi imagina cum, imbracat intr-un costum croit superb pentru a-i masca defectele fizice marunte, valsa impreuna cu femeia visurilor lui. O vedea apoi aplecata peste masa uriasa, gatind pentru el, intr-un preludiu complicat si original. Isi imagina si lucruri mai intime, mergand pana la un final epopeic, incununat cu un strigat de victorie care ar fi ingrozit din nou tinutul. Imaginile derulate rapid ii trezira o pofta uriasa de viata, o dorinta nestavilita de a ucide pentru ea. Isi scutura capul masiv, sustinut de un gat scurt, foarte puternic. Chipul tanarului blond, cu mustacioara lui subtire si atitudinea feminina, ii aparu subit in fata ochilor. Acesta se invartea zilnic in jurul Ilenei, afisandu-se ca un pretendent respectabil, plin de posibilitati. O vena groasa cat degetul unui om se zbatea pe fruntea lui inalta, pulsand in ritmul unei inimi colosale. Urma sa-i suceasca gatul, doar el era Cosmin, stapanul lumii, zmeul-zmeilor.

Il cheama Marius - ziceai tu undeva odata ca eu le stiu pe toate . Astept cu nerabdare o noua postare a ta scrisa dis-de-dimineata .

Pictura (2)

La prima vedere tabloul pare un exercitiu reusit. Cromatica e simpla, in tonuri putine, tusele sunt groase ca pentru o prima schita. Ar putea fi oricand material brut pentru o continuare detaliata. Perspectiva e reusita, adanca, accentuata de stalpii rari care marcheaza drumul catre o casa izolata, locuita in mod miraculos. Exista un echilibru cautat sau fortat al elementelor descriptive si un punct central de atractie catre un soare rece care strapunge in fante groase o perdea de nori. Aflat in fata acestui peisaj esti tentat, intr-o prima faza, sa patrunzi tremurand in spatiul creat, sa mergi anevoios inainte catre elementele importante, sa afli ce se intampla, sa scormonesti dupa detalii si idei. Te vei simti obligat sa urmezi drumul, in spiritul unei conventii absurde, alegand calea simpla catre esenta descrierii care consta in singuratatea unei lumini stinghere sau caldura unui camin. Abia dupa cateva minute observi ca, de fapt, drumul are alt sens, ca in orice moment lumina se poate stinge si cineva va veni spre tine, pasind plin de noroi si zapada, dincolo de tablou, impartasindu-ti experienta de neuitat a unei persoane care locuieste intr-un astfel de taram magic, cuprins intre singuratate, simplitate si cer. (Talvimaisema, Fanny Churberg)

Acum am certitudinea ca sub aceasta masca se ascunde o femeie. O femeie frumoasa, inteligenta si cu un simt al umorului cel putin ciudat . Nu-mi bat capul sa deduc de ce ai vrut sa cred(em) ca esti barbat. Distractie placuta in continuare !

Excelent! Imi place enorm "critica" facuta de tine! Ai dat valoare acolo unde altii probabil ca nu ar fi vazut nimic. Esti un adevarat maestru, serios! Daca ai scrie o carte as cumpara-o negresit!

O sa te provoc si eu. De doua ori. Sper sa nu deranjez! Sper sa iti faca placere sa raspunzi provocarilor mele!




si

O femeie misterioasa

La inceput, nu aveai nici macar curajul sa o privesti in ochi. De gandit sa-ti cobori privirea mai departe, pana in pamant, era inimaginabil. Priveai pe deasupra ei, undeva intr-un punct fix, departe, absolut nevinovat. Ascultai doar, cu o placere greu de ascuns, cuvintele care se impleteau armonios in fraze lungi, la doar cativa centimetri de tine. Prins intr-o capcana atat de fina si subtila, orice miscare brusca nu facea decat sa-ti adanceasca disperarea, limitandu-ti constant miscarile, cu perspectiva sigura ca iti va anula toate gradele de libertate. Glasul monoton, cu accente rare si mai ales pe vocale, il puteai asocia, la limita, cu vocea unui vechi prieten din copilarie, un fost confident de nadejde. Secunda de neatentie, atunci cand rasuflarea ei iti atingea fata nebarbierita, provoca dezastrul. Privirea cobora si trasaturile ei iti apareau ca fiind perfecte. Abia acum puteai asocia unei instinct o urma de realitate. Si totul nu facea decat sa-ti dea dreptate, asa cum de altfel stiai de la bun inceput. Toate acele cuvinte nu puteau fi proprietatea unei persoane insignifiante. Frazele nu se rotunjesc niciodata asa in interiorul unei femei banale. Pasiunea ei pentru pictura si psihologie, sensibilitatea elegant mascata si, mai ales, umorul acela fin si ciudat, nu puteau fi armele unei fiinte imperfecte. Privirea continua sa coboare si drumul acela lung pana in pamant incepea sa-si arate roadele. Erai in fata unei aratari de aproape 2 metri, cantarind peste 95 de kilograme.

Presimtirea unui strigat

A pornit cu atentie, alegand, la prima vedere, o expresie amestecata de tristete si curiozitate. Cateva umbre ale unor ganduri inca neclare par sa alunece peste privire, dar stau deocamdata cuminti, intr-un al doilea plan. Undeva, departe, e si o lacrima retinuta. Tusele sunt complet estompate de grija pentru detalii, mergand pana la o anulare completa a granitelor dintre tonuri. De aici totul o ia razna. Tusele par necontrolate, aruncate cu furie neretinuta. Nuantele par sa nu mai fie alese cu grija, apar tonuri contradictorii de rosu, portocaliu si negru. Corpul pare nenatural, intr-o pozitie neclara, nefinisata. Aceste mici scapari intentionate nu fac decat sa readuca constant privirea catre centrul imaginii, acolo unde chipul transmite alternativ diverse stari. Tarziu, una dintre ele reuseste sa se desprinda cu o oarecare lejeritate. Vei auzi un tipat de durere sau disperare. Poate e doar o sperietura. Si nu, nu va fi tipatul personajului atat de atent detaliat. E al meu.

..din cauza curbelor ample(precizam ca sa nu dam cumva de gandit ca privitorul ar fi avut de asemenea o inaltime mai mult decat ciudata)..

... in circumferinta! Insa nu se stie precis daca o chema sau nu Ozana. Cel mai probabil purta numele unei zeite puternice insa inca necunoscute, si care de aceea nu primise inca in dar un corp de marmura de la maestri sculptori in semn de adorare.

PS