Am vazut o drama aseara, un film, combinatie de realitate si superstitie. Oamenii adevarati sunt tristi, de aceea se bucura de putin si se simt nauciti de prea mult. Parca prea mult rau nu te surprinde niciodata, te-ai obisnuit sa il vezi peste tot, doar fericirea te sperie. De la ea nu stii niciodata la ce sa te astepti. `..orasul asta te crede o fantoma...` De parca nu suntem toti fantome pentru cei ce nu ne cunosc, trupuri fara fata.
Stau uneori si privesc persoanele pe strada, care s-au oprit o secunda langa mine, sau trec si se uita in ochii mei. Ma face sa ma gandesc cum o fi viata lor, de unde vin, de ce rad, la ce se gandesc, daca ii asteapta cineva? In spatele oricarei ferestre e o poveste nespusa desi deja traita, o nostalgie, o speranta. La mine se va fi uitat cineva intrebandu-se de ce zambesc?

Foamea e grozava pentru moral. Cand ai cu ce o potoli. M-am dus sa-mi iau paine de la chiosc, pe alee un batran beat care tinea cu Steaua. Daca a castigat e pentru ca e ...Steaua..Steaua e Steaua.. Amin! hahaha
In sfarsit vanzatoarea s-a purtat frumos dupa eforturi sustinute de politete (Buna ziua, Multumesc, La revedere...) si aveau si paine proaspata.
A, da, cateii cand sunt mici, alearga cu partea din spate intr-o parte, parca nu ar fi a lor..haha
Mancare, deci.

Asta e cea mai lunga toamna de pana acum. Imi face in ciuda, am zis ca o iubesc doar pentru ca trece si acum nu mai pleaca. hmm..
Intr-o zi cand asteptam autobuzul (era friiig, brrr), dupa ce trecusem pe un pod unde mirosea a pepene, m-am uitat la pescarusi si porumbei. Am observat ca zboara diferit, porumbei sunt instabili asa, se clatina si dau des din aripi pe cand pescarusii plutesc lin cu aripile intinse mai mult timp.
Am vrut sa scriu de mai multe ori dar am renuntat ca nu aveam chef sa dezvolt ideea. Asa ca le voi trece aici, macar sa nu le uit:
-goluri si lipsuri,
-ce e cu albastru? (il tot intalnesc, parca mi s-a luat de el),
-reg. intregita,
-(ce mai era?) revin ca am uitat. hahaha

-mai era ceva cu interesul.

Mi-e dor. Imi aduc aminte lucruri ce-mi (sau nu) placeau odata. Ce ma facea sa rad si sa plang. Imi dau seama cat m-am schimbat si cat din mine a ramas la fel. Nu dureaza decat un moment sa ma intoarca, nu e grea trecerea in sine, e doar ciudat, ca atunci cand te plimbi dupa mult timp pe strazi cunoscute si te simti invadat de toate sentimentele. Am simtit mai mult decat am vrut. ) Mereu. Nu stiu daca e posibil sa despart complet ratiunea de emotii, am incercat, cel putin din afara. `Numai eu stiu ce`i in sufletul meu.` Desi nu sunt de acord cu conceptul asta, tind sa cred ca altele au fost ratiunile pe care a fost construit.
Ce-i leaga pe oameni? Ca de dezlegat se dezleaga singuri. Sunt zile cand ma simt legata de atatia necunoscuti, in seara asta ma leg doar de mine.
Am invatat cum sa prelungesc gandurile. Le repet. Tot ce e frumos vrei sa vezi, sa asculti mai des, mai mult. Daca le gasesc asocieri pot sa le `vad` cateva clipe si dupa ce ele au trecut. Asa se nasc si unele vise. Nu intotdeauna insa.
Astazi a nins cu fulgi mari, mi s-au asezat pe gene, o noua incercare de iarna. Ninsoarea seamana cu ceata, cu un vis care e pe cale sa se trezeasca, cu un film care se termina, cu o privire ce se inchide, cu un sfarsit fericit, cu soaptele.

Desi pe cer e-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata
Minciuna vietei ce mă-mbata-
E azi o altfel de minciuna.

Ca si atunci, duios rasuna
Cavale-n noaptea instelata,
Si-n cer zambeste-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata?

A ei lumina argintata
Cu roze albe mă-ncununa,
Si canta tot pe vechea struna,
Dar pentru mine e schimbata,
Desi pe cer e-aceeasi luna.

Macedonski

Frumos... Nu, de fapt : interesant jurnal, ma bucur sa te gasesc

Interesul se poate educa.
E ca si cum ai avea o gradina, in care sunt deja cultivate diverse legume, fructe (haha) si tu trebuie sa te ocupi de ele.
De exemplu ceapa, te face sa plangi dar iti place sa o cresti...
Morcovul, acesta ar fi ala pe care ti-l bagi undeva, iar daca ai productie mare, probabil esti ipohondru ( aici am mers pe ideea ca orice fobie care poate fi tratata-dezvatata, a fost invatata - fie si involuntar ca mecanism de aparare impotriva unor factori din exterior).
Pentru interes nu am cautat un corespondent, el este atentia gradinarului si in lipsa sa ..
Interesul actioneaza pe mai multe planuri, pe care in viata de zi cu zi le separi desi ceea ce te face sa le urmaresti pe toate are aceeasi radacina.
Cand actionezi asupra unuia dintre ele, fara sa iti dai seama le afectezi pe toate. Nesiguranta in propria persoana poate creea anumite sensibilitati. Cu timpul, daca acestea sunt `hranite corespunzator` devin destul de presante, in sensul ca determina persoana respectiva sa reactioneze exagerat si la niste stimuli normali. Atenuarea ei, ar fi pe de-o parte intelegerea si inalturarea cauzelor nesigurantei. Dar nu mereu.
Acum, daca aceasta din urma cu timpul a disparut - nu ca ar disparea din senin in general ci pentru ca multe persoane au nesigurante in privinta a tot felul de lucruri pe care nu le inteleg si ajung sa o faca dupa anumite experiente (odata cu maturizarea), sensibilitatea ramane. Nu spun ca exista oameni complet insensibili. In functie de situatie fiecare poate manifesta sentimente puternice care intervin peste actiuni rationale. Atunci cand incerci sa schimbi acest lucru prin lipsa de interes voita `sa nu te intereseze` si reusesti astfel sa pui sentimentele deoparte (nu in totalitate, ci sa le modifici intensitatea, cum te afecteaza), poate avea si efect negativ. Lipsa de interes chiar si cand vine vorba de sentimente poate afecta celelalte planuri.
De aceea pe termen scurt si in anumite conditii le poti separa pentru a lua o decizie, dar in general ar trebui sa functioneze bine impreuna.
In incheiere nu pot sa spun decat: Mare ti-e gradina, omule!

Unii cred ca e telepatie, altii ii spun completare, eu am considerat ca regasire ar fi un cuvant bun. [Mi se intampla si cred ca nu numai mie, ca dupa ce pronunt un cuvant de mai multe ori sa nu mai sune la fel. Uneori devine enervant.]
Regasire. regasire. RegasiregasiRe e ca un cerc.

In timpul unei discutii pe un anumit subiect este firesc pentru doua persoane sa isi completeze vorbele, pentru ca linia e trasata deja, e vorba numai de cine avanseaza mai repede si de sentimentul ala: 2 mutari in fata (ale celui care asculta, pentru ca in timp ce asculti ti-e mai usor sa gandesti `inainte` decat iti este cand vorbesti). Asa ca cei doi s-ar putea trezi ca spun aceleasi chestii deodata. Nu e telepatie ci gandirea `inainte` (un fel de anticipare).

Aici voiam sa spun ceva de ... suflete pereche. Trecand peste legende: este vorba de `si eu`. Asta se intampla inainte de o conversatie. Poate trebuia sa le schimb ordinea, dar merge si asa. (am schimbat melodia ca ramasesem prinsa in ideea anterioara)
Sunt persoane care gandesc asemanator. Adica isi dau seama de acelasi lucru din experiente diferite sau cel mult apropiate. Ajung la aceeasi concluzie. Fara sa fi discutat despre respectivul lucru, unul dintre ei isi expune parerea si celalalt isi da seama ca si el a observat.
Si eu e cand intelegi exact ce vrea sa iti spuna cineva, cand asculti o completare a ceea ce ai gandit. Cand zambesti cam ca prostul asa si vezi cum toate se aseaza la locul lor. Loc pe care il aveai deja facut. Nu spui cuvintele astea doua de dragul conversatiei, al interlocutorului, le spui pentru ca nu poti altfel, asta simti, le spui pentru tine.
Am impresia ca suna prea general si ca ar trebui sa exclud anume cazuri, dar n-am sa o fac.

Am spus undeva mai sus ca traim aceeasi viata. Ca sunt perioade cand trecem prin viata altcuiva, nu in sensul de intalnire ci in cel de regasire. Ne dam seama ca si altii au trecut pe acolo nu neaparat fizic. Perfectiunea pe care o sugereaza expresia `suflete pereche` o pot accepta numai in momentele cand in acelasi loc se afla simultan doua persoane. As putea sa spun ca sp e un caz particular si rar intalnit de regasire. hehe. Asta ar fi tot, exagerat putin.

E buna si lista la ceva. Somn de voie. zzZZZZZ

Am gasit o formatie care-mi place. Ha! Prima tigara pe ziua de azi. E ceva. Am deschis geamul (scrisesem gemul, hahaha). Anunturile de pe pachetele de tigari nu au niciun efect asupra mea. Ma gandeam cati le citesc ma mult de o singura data? Si daca simt ceva cand le citesc? Nu prea cred. Pentru mine anunturile astea sunt ca emisiunea aia de pe otv (mai e si altceva pe postul ala?) in care sunt invitatii atat de prosti uneori, dar tot iti vine sa te mai uiti cinci minute ( Diaconescu arata ca o combinatie intre o persoana de 35 de ani si una de 70 care l-a vazut de aproape pe Michael Jackson). Inveti si din prostii, nu? Sau numai din ele?
Nu mai stiu sa vorbesc cu oamenii, adica nu mai stiu cum vorbeam inainte. Ca era mai bine. Nu trebuie sa lasi prea mult din tine intr-o conversatie. Nu. Nu e bine sa vorbesti cu toti la fel. Pentru ca unii nu merita sa stie si altii se sperie. Le poti da ocazia cinci minute sa vezi cum reactioneaza. Am problema asta cu posibilitatile. Adica: e bine sa le vezi pe toate inainte sa te decizi. Sa nu tii partea nimanui, nici chiar a ta. Desi ai impresia ca e greu sa gresesti. Unele persoane se lasa mai greu descoperite, altele deloc, iar cand vine cineva care da toate cartile pe fata din prima ti se pare ciudat. Incerci sa cauti ceva ascuns. Oamenii sunt suspiciosi. Si aia care nu isi dau seama repede de treaba nu merita sa le vorbesti asa.
Pe de alta parte daca intr-o discutie nu esti cat de cat sincer, cu tine, oamenii s-ar putea sa te inteleaga gresit. Cum e bine?
Sa fii tu, dar nu prea mult. Atat cat sa nu isi faca o impresie gresita dar sa nu fuga de prea multa franchete. hahah. Ce ti-e si cu oamenii astia, lasa ca isi dau ei seama.

Un quick-reply. Reclame mute. Te uiti la un film (daca gasesti unul pe posturi ce-l intrerup cu publicitate) si vine calupul (heh), nu sari din pat? Adica astia modifica sonorul ( > ) cand incep reclamele. Bun. Si dintr-o data nu se mai aude nimic - reclamamuta (am scris fara spatiu, nu-l mai pun). Ma uitam intr-o seara la reclame pe mute. Au aia niste fete, de exemplu in reclama la nustiuce cognac personajul principal pe muteste seamana cu un psihopat, in reclama la pasta de dinti, unde vorbeste doctorul mult, privind spre camera ... zici ca e un idiot care vorbeste mult (hahah) . E, acum trebuie sa prinzi momentul.
Aia de la petrom sunt mai tacuti, dar te ia somnul pana trec prin toate pancartele alea. Daca erau vreo 7 oameni aliniati si faceau un fel de valuri era altceva.

Gugustiucii si balconele deschise imi amintesc de mare.
Cocorosie-beautiful boyz. Cortina se ridica, repetitie, balerinele au masti de schelet pe fata si parul alb-lung, elevul numarul cinci are voce de femeie care rasuna in toata sala. Pe perete e un tablou cu ochii holbati si limba scoasa (hah, seamana cu un vis, nu?). Dar nu e al meu. Am mai incercat sa scriu. Sa scriu, sa nu mai scriu. Din pat pot sa vad cerul printre crengile de copaci. De doua zile o punga sta prinsa de una din ele si vantul nu reuseste sa o scuture. Oamenii care spun ca nu viseaza, mint. Dupa ce te trezesti, te uiti pe fereastra si spui ca ai uitat iti activezi vreun mecanism de uitare? Daca merge uneori cu visele, merge si cu altele? Cat trebuie sa privesti prin geam pana incepi sa te uiti la tine, inauntru? Cand cazi pe ganduri, cazi in tine. Esti un gand. In mintea altcuiva. Cand faci alegeri nu ai niciodata doar doua posibilitati, doar ca e mai usor sa crezi asa, cum e mai usor sa generalizezi, sa adopti idei deja formate, sa te plangi, sa amani, sa te enervezi, sa judeci. Persoanele care se enerveaza repede holbeaza ochii(hahaha) cand povestesc o experienta neplacuta si retraiesc fiecare moment ca si cum s-ar intampla din nou. In loc sa rada. Ca a trecut iar ei poate au invatat ceva.
Oamenii sunt frumosi cand dorm. Ca niste copii.

E bine ca forumul asta nu merge cand iti vine sa scrii. Mai ales daca iti vine numai cand nu merge. Am si uitat ce aproape voiam sa zic. Eh..
Buuuuuuna seara, iubitooo, te-astept ca si caaaand ...
Hahahaha. Dap.

*



foto. D.J. Norton

Pe cai ocolite am ajuns la tine, jurnal! Tineam sa zic asta ca nu merge regula [pvt+tropical] si mi s-a parut ca suna bine in context. Brrr, e 2 jumate, somn.

`ideea de intens`

((!)

Nu mai cant.

De ce fac astia de la cora pungile de paine asa lungi. Dupa ce mananci jumate trebuie sa bagi mana pana la cot sa ajungi la ce a ramas.

..the personal unconscious - the superficial layer of the unconscious mind. The collective unconscious was the deeper and more significant layer, ancestral and shared by all people throughout time, though not everyone could access it. Dreams, symbols, and a specific group of universal archetypes were the key to uniting the collective unconscious.
Am (re)gasit.

Ce-mi place mie la orasul asta e ca are atatia oameni si toti sunt straini intre ei. Daca iti vine sa te asezi pe o banca, nu te baga nimeni in seama, gasesti liniste oricand, pentru ca ei n-au timp sa vorbeasca(de fapt cred ca le e frica). Si, daca vad un cunoscut, traverseaza pe celalalt trotuar doar sa nu intre in vorba. He, cat ii iubesc pe oameni, cateodata!
Peste tot sunt joggeri si in orice moment al zilei. Astia alearga si noaptea. Ca trebuie sa imbatranim frumos. A propos de asta, in troleu cu o amica. In statie o cucoana pe la 65 ani, deux-pieces, esarfa, freza.
Zic (admirativ): Uitat-te la ea (se tine bine).
Amica: ihim, asa o sa arati si tu ..
Dupa 5 secunde: Nu, o sa ai fata neagra si zbarcita, ca fumezi mult
Na, s-a dus si visul asta.

`e dreapta, dar de fapt e stramba..` asta am auzit-o pe strada.

Strainii sunt mult mai relaxati ca romanii, am vazut unul in autobuz, jumate intors la persoana din spate, zambea mult, vorbea tare dar nu deranjant. Pe aici toata lumea merge incruntata, parca are greutatea lumii pe umeri. Zambeste, domne!
Sa mergi cu picioarele goale prin nisip (senzatie), asta i-ar relaxa.

De ceva timp am chef sa vad un film bun, la care sa-mi vina sa zic: ptiu!

Am facut unul din testele alea stupide: ce carte de tarot esti? )
Marea preoteasa! Iuhu, m-a nimerit!

+ Precognition is the ability to know things ahead of time.The more precognitive power you have, the greater your chances will be of knowing about events before they happen. Precognition can come in many forms. One of the most common and reliable of these is through dreams. Dreams can sometimes provide very credible information about future events; however, this form of precognition can often be hardest to believe and interpret. Perhaps this is because your dreams don't seem as real or tangible as knowledge that comes to you while you're awake. That's not to suggest that all dreams are predictions of the future — far from it. Most dreams have nothing to do with precognition. Still, learning to use your dreams as guides, and becoming able to discern which dreams anticipate future events, can be very valuable skills. By keeping a journal near your bed and writing down your dreams just after you've had them, you give yourself the opportunity to go back and check what you've dreamt from time to time. You can weigh your dreams against real-life events to see if you've made any valid predictions.

Buna, tikky. Nici eu nu observasem pana nu m-am trezit intr-o zi pe strada zambind fara motiv.

Whether you're a non-taster or a supertaster or somewhere in-between depends on your sensitivity to a bitter chemical called 6-n-propylthiouracil (PROP). Non-tasters can't taste the bitterness of PROP at all. Medium tasters sense the bitterness but don_t mind it, while supertasters find the taste of PROP revolting.

The supertaster gene could be a remnant of our evolutionary past, acting as a safety mechanism to stop us eating unsafe foods and toxins.

Nowadays, the supertaster gene appears to affect people's wellbeing in other ways. Take flavonoids for example. These are the healthy antioxidant chemicals found in fruit and vegetables. Flavonoids taste unpleasantly bitter to supertasters, so they often avoid foods which contain high levels of them. On the other hand, they tend to have a lower risk of heart disease, because they also shy away from very fatty, salty and sugary foods. hmm

+

Using a cotton bud, swab some food colouring on to the tip of your tongue
Place a reinforcement ring on your tongue
Count the pink dots within the reinforcement ring. This may be easier with a magnifying glass

The pink dots are your fungiform papillae. They don't take up the food colouring. These papillae are the tiny bumps on your tongue that house your taste buds. The more papillae you have, the more taste buds you have and the more sensitive to taste you are. On average, non-tasters have fewer than 15 papillae in that area, while supertasters have over 30.

--------------------

"Nu poti implora o nuanta." EC

""Sunt un anonim.
Bine ai venit, suntem bucurosi sa te cunoastem! Vorbeste-ne despre tine.
Constient ca sunt urmarit nu mai pot lega litera de litera, de propozitie, de fraze, puncte, puncte
Sa le fi scris cand le-am gandit..., desi e imposibil sa cred ca de m-as fi apucat in chiar momentul ala, reuseam sa leg jumate de pagina fara sens.
Lucrul asta ma asigura inca o data, ca nu am invatat sa gandesc cum trebuie la timp. Acum fiecare gand scris, in loc sa fie fluid, ma tine minute in sir sa-l dezleg fara sa-l incarc in cuvinte inutile.
Sau, ca sa-mi gasesc o scuza, cum as putea sa exprim atatea sentimente in cuvinte atat de sarace? Daca mi-as fi putut inventa singur o limba...
Sunt momente, cand, intr-un exces de curaj, as face atata zarva incat sa pot determina 2, 3 priviri sa se intoarca, insa imediat ma gandesc ca sub povara lor m-as simti stingher. In schimb, din umbra privesc totul atat de avid ca ma doare(mult spus). Evit orice personalizare a obiectelor, o gasesc inutila, ca si cum imprimandu-ma in tot ce am, imi risipesc bucati din mine, sau incarcandu-ma excesiv de bagaj n-as mai putea s-o iau la goana fara regrete ca poate am lasat in urma ceva cu oarecare importanta, pe care nici macar n-o mai retin. Mi-ar putea lipsi doar oamenii si dintre cei ce ma cunosc, putini, doar unul, care fara sa cunoasca, intelege.
De cate ori ai sansa sa spui in loc de "am cunoscut pe cineva remarcabil, astazi" , "am inteles pe cineva si nici macar nu-l cunosteam prea bine"?
Sigur, am si eu orgoliu, ba chiar mai dezvoltat decat al multora, dar se hraneste pe ascuns, nu cu nume, cu lumini, cu urme pe pereti. Imi e de ajuns ca in oricare clipa, fara sa planuiesc, sa ma cuprinda un chef sa ajut pe cineva, chiar si pe mine, sa simt impulsul ca sa-l pot duce pana la capat. Asta e multumirea mea, ca ceva chiar nesemnificativ, a reusit sa ma miste. Si anonimii au nevoie de confirmari, chiar daca si le ofera singuri. Pana la urma nu e caraghios sa cauti oriunde dovezi, dar culmea, sa le si gasesti!
Ma surpind, ce-i drept destul de des, intr-o stare de mirare prosteasca, consecutiva momentului in care ai descoperit ceva cu adevarat important. Si, desi ma bucur ca nu-i nimeni sa-mi vada fata in clipele acelea, total nepotrivita cu locul in care ma aflu, as vrea sa pot da cuiva cu imprumut, senzatia (pesemne pentru ca e atat de puternica de vrea sa ma depaseasca).""

Text anonim.

"Cine esti? - Un strain: pentru politie, pentru Dumnezeu, pentru mine insumi..."

Nu stiu cat dintr-o recomandare e obligatie si cat placere, dar daca nu ai citit-o inca, ti-o recomand. E vorba despre Demiurgul cel rau. Ti-ai reamintit bine.

Nu, n-am citit-o inca. Voi tine cont de recomandare , chiar daca fac eforturi considerabile ca sa citesc cele scrise de Cioran. Pe mine ma deprima stilul in care scrie .
Sper sa o gasesc pe net in format electronic ... daca nu , atunci la vara cind voi veni acasa .
... in legatura cu nick-ul tau ...presupun ca nu este ales intimplator .

Daca implica un efort, sper ca macar sa fie si o satisfactie, altfel nu cred ca merita. Dar asta nu poate veni (daca vine) decat citind. Eu nu am gasit-o in format electronic, dar cu siguranta, acasa, o vei gasi. Nu stiu cum se face dar mereu cand e vorba de reintoarcere, acasa, isi recapata adevaratul sens.
Si uite asa, fara sa vrei, ai putea sa discuti mult, trecand de la un subiect la altul, fara sa ti se para ca ai pierdut ceva.
In legatura cu numele ... cu poza ... nu le-am ales intamplator. Poate anumite intamplari au facut ca ele sa fie asociate cu momentele in care le-am folosit sau cu altele de care sa-mi amintesc. [Acum, sincer vorbind, felul in care M.G. abordeaza unele concepte, in fotografie, desi interesant, mi se pare vizual agresiv, dar asa sunt oamenii, vor sa vada mai mult frumos, mai ales cand vine vorba de ce e in interior.]

Nu stiu daca e vorba de agresivitate ... poate ca universul alb-negru e de vina.


... sunt convinsa ca ai recunoscut imaginea .

Da, imi este cunoscuta.
Dimpotriva, eu cred ca `universul alb-negru` atenueaza. Depinde, acum, si de persoana care priveste. O fotografie poate fi mai sugestiva daca ii recreezi tu anumite `lipsuri` [si daca poti face asta, ma refer la imaginatie], daca iti recreeaza ea anumite `lipsuri` , daca o privesti si ti se lumineaza fata fara sa stii de ce, daca...
Nu m-am intrebat pana acum de ce a ales sa scoata culorile din imagini sau cum unii oameni prefera un camp cu flori unei fotografii sepia si invers.
Poate ca e mai bine si mai rapid sa alegi din mai putine variante, sau in loc sa te lasi abatut de vreo `explosie de culori` sa vezi ce ar fi in spatele lor. Asta e ideea, sa fii mai putin atent la forma in care se prezinta si mai mult la continut.

The Maestro says it's Mozart but it sounds like bubble gum



→ →

↕

→ →

.

βaharul se retrase in masa cu un clipocit. Din cauza asta floarea din coltul camerei se trezi, deschizandu-si pe rand, de sus in jos, florile mov si cascand lenes.
El o privi mustrator gandindu-se la ce citise ieri dimineata la gazeta din perete. Vicisim dextera purpurea, era pe lista celor mai otravitoare flori si din acest motiv o pusese la colt, langa fereastra. Terminand de gandit, isi desprinse o geana care se facu albastra, ondulandu-se in foma de cheie sol si o puse in carte pe post de semn. Apoi aseza cartea pe masa cu grija sa nu tulbure paharul care respira regulat.
Facu un pas inapoi pana simti lipindu-i-se de pulpa piciorul scaunului si se lasa sa cada. Era obosit si intui cum spatarul devine mai obtuz lasand sa treaca un singur gand, acela. Isi prinse mainile sub cap si simti cum picioarele i se ridica la acelasi nivel si corpul ii e impins usor in afara din sofaua care avea acum, forma sα.
Pe sub gene dibui cum se retrag draperiile si camera palpai ca o lumanare de culoare galbena. Lumina crescu pana cand luna ajunse langa fereastra si o surpinse cu coada ochiului cum voia sa fure spirala florii si sa se otraveasca in galbenpurpura. Pe data, gandul ca noaptea ar arata asa il linisti si uitθ.
Deasupra fruntii un nor de ceata racoroasa se forma pe masura ce ganduri se regrupau cand pe zile, cand pe emotii, lucru ce ii provoca o ameteala placuta. Curenti de aer adunau arome rotindu-le in cercuri parfumate deasupra nasului facand imaginile de sub pleoape sa fie vii.
Atunci, din masa, incepu sa se ridice incet paharul, o picatura sari pe langa buza si atinse lemnul care parea acum proaspat lacuit. Tocmai cand in camera purpura devenise apasator-spiralata, din apa se ridica timida o nota, apoi o alta si o alta. Ajunse pe tavan sunetele erau atat de clare incat acesta se increti usor de placere, iar aerul se curati pe lδc.
Floarea adormi si luna speriata se muta la alta fereastra.

Test

______

.You communicate best trough:

1. telephone
2. telepathy?

Asta e buna de semnatura. Ia!

This post has been edited 5 minutes ago

Dap. Mi-a placut.

This post has been edited a minute ago

Chiar nu pot pricepe de ce luna s-a speriat si a plecat! Merita sa mai ramina pentru a incerca sa simta emotia subtila a locului... a timpului... a spatiului...

Nu cred ca la alta fereastra a putut gasi ceva mai interesant!...

Frumos

Imi place `The jipsys`.

Citesti o carte, intins pe-o parte in pat, cu mana dreapta sub cap. Stanga e pe marginea cartii, degetul mare si inelarul deasupra, in spatiul gol dintre margine si scris, palma pe laterala, restul degetelor pe coperta. E ceva de cartea aia ca nu te-ai mai miscat de vreo jumatate de ora doar sa nu pierzi randul. Cand ai trecut de deznodamant esti inca atat de prins in actiune si multumit ca ai luat parte la ea incat iti vine sa te feliciti de talentul autorului. Acum simti nevoia sa te misti dar toata partea dreapta iti este amortita, mana e mai alba si la incheietura in exterior s-au imprimat in piele niste cute rosii, piciorul te furnica dureros si ai impresia ca are cu 10 kg mai mult decat tine.
La fel se intampla si cu privirea. Incepi sa vezi in ceata sau imaginea se intuneca si se lumineaza ca si cum s-ar focaliza pe un punct prea departat. Nici auzul nu e mai breaz. Cat iti ia pana sa te obisnuiesti cu un zgomot de fundal si sa-l ignori? Vreo 5-10 minute probabil.
Dupa ce tii pe limba un cub de gheata, un ardei iute sau o boamboana foarte mentolata nu prea mai simti mare lucru din nimic. La fel daca mananci acelasi fel de mancare, iti va parea la un moment dat fara gust.
Deci de asta se spune ca iti amortesc simturile.

caa, daca intr-o zi lunii i s-ar lumina si partea intunecata cred ca s-ar rupe pe jumate si ar fuge de ea. Ca s-a obisnuit asa. N-am gasit un raspuns mai interesant.

Probabil: luna, ca femeia. Trebuie sa aiba neaparat si (o) parte ascunsa. Altfel isi pierde buna parte din farmec. S-ar rupe de ea insasi, cum spui...

Oricum, e destul de hazardat sa judecam deciziile femeilor. Prin analogie, si ale lunii...

... ... ...

Ceea ce ai povestit despre lectura chiar mi s-a intimplat in trecut de mai multe ori. Eram atit de captivat de ce citisem incit nu mai stiam de mine... Se numara printre cele mai frumoase amintiri pe care le am...

give me the food

"Soarele desena profilul lui Jaqueline in penumbra pe una din ferestrele cu bare mici; trebui sa o ia de la capat de mai multe ori inainte de a ajunge la o asemanare perfecta, dar in acel moment era cu adevarat uluitoare" Gasca albastra. bv.

Plăpă

Ba chiar, superplăpă

Busuioc si măghiran in loc de rozmarin?

Shugar.

Cand mai scrii si tu ceva p-aicişa?

Aiiiiiciiiiiiiii

Sunt la a patra apa, dupa care sa vad de unde ma scot.

Cei timizi sa citeasca o carte.

se stopa non stop intr-un timp, pe-aicisha se schimba profilul atelierului (literar)?

samponul ala galben, la pernute, se numea Larex - pfui, ce amintiri mi-ai adus la suprafata...

Hehe, Larex.

.



.