Mai bine te duci in padure

la inceput a fost cuvantul...

nu exista decat ceea ce este rostit.
vorbesc de doua ori, exprim doua ganduri.


sunt oameni in jurul meu care se incapataneaza sa ma convinga sa nu controlez totul in minte, sa spun totul (in particular: sa scriu totul), chiar daca este gresit. pus in fata ta, in fata textului pe care il scrii, vezi lucruri initial invizibile.

Ti-am vazut ambele ganduri-scrise, de doua ori. Greseala nu se gaseste in cuvant dar in cel care alege sa le suprapuna, ascunzandu-si astfel primul impuls pe care nu a avut curajul sa il sustina, dupa relevare. Regandirea aceluiasi gand nu inseamna rodarea sa pana la eliminare ci adunarea fortei care sa il sustina odata rostit.

De pe balcon priveam orasul trecut. Orasul luminilor de semafor, sinelor zdruncinate de tramvai, claxoanelor taioase, oamenilor pierduti in seara. Timpul se oprise in licarirea rasfranta a unor culori care incepusera sa semene intre ele pana nu am mai reusit sa le deosebesc. O singura clipa ce imi pare acum eternitate am simtit fericirea si am plans fara sa imi dau seama.
Cat am cautat apoi sentimentul acela pe care nu vreau sa il descriu..
Niciodata luminile nu au mai fost la fel de atunci.
Apropierea oricarei clipe similare ma imobiliza intr-o incordare dureroasa. Oricat as fi adaugat sufletul ramanea deschis asteptand mai mult. Am renuntat la suflet. Nu mai exista precedent. Numai amintire.

Poţi să iubeşti două persoane în acelaşi timp?

Daca pot eu, daca poti tu sau daca e posibil?

Daca e posibil.

Nu stiu ce inseamna iubire pentru fiecare, asa ca tot va trebui sa particularizez raspunsul. Nu e posibil. Urmatoarea persoana pe care o vei intreba iti va spune ca se poate si tot asa. Increde-te in ce simti tu. Si in ce primesti.

Ziua de azi imi aminteste de vara. Pana si apusul are ceva din toropeala si seninatatea zilelor lungi care te fac sa visezi. N-am mai ascultat de ani `Nothing compares to you` a lui S.O'C , suna altfel acum dar tot la videoclipul acela ma gandesc. Imi aduc aminte ce ma miram de o femeie cheala care canta, nu cred ca mai vazusem.
Sunt momente cand simti ca e bine sa ramai singur, sa tragi `obloanele` si sa astepti sa treaca iarna. In ciuda acestui impuls care striga din tine, iesi pregatit de lupta doar pentru a salva ceva in care nici macar tu nu crezi. Acceptarea infrangerii este victoria cel mai greu de obtinut.

Greu mai merge forumul.

Multumesc , stiu , nu , stiu.
Sunt momente cand neputinta `cuvintelor` face ca linia aceea imaginara sa prinda forma. Cat ma bucur ca exista ochii, un oftat, tacerea, o imbratisare!

Exista oare o lege a compensatiei?

nu ştiu dacă există o lege adevărată a compensaţiei, dar e uneori benefic să te amăgeşti că ar exista... din cauza acelor momente în care ai vrea să întorci timpul în loc... speri să poţi atenua într-atât consecinţele negative încât să poţi concluziona că tot răul e spre bine

viaţa asta e minunată tocmai pentru că există ceea ce omului îi place să numească "lege a compensaţiei"

Frumoasa zi!
Nu stiu de ce e viata minunata uneori si nu vreau sa caut motive, pentru ca atunci cand nu le voi mai avea o sa-mi para fada.
Erwin, singurul raspuns care mi se pare plauzibil, pana la amagire, este un echilibru. Asa cum il cauta/gaseste fiecare.

Da, e o zi frumoasă. Câteodată nu te înţeleg

Nici eu. Si am incercat de mai multe ori ca tine.

Vreau sa inchid usa pe dinafara. Vreau sa se dilueze unele clipe. Vreau soare. Vreau sa ma uit in oglinda pana ma satur si apoi sa ma uit la soare pana nu mai vad decat lumina si cand inchid ochii.

Si cine te opreste ? Deschide fereastra ! Doar esti la "tropice"!

Ce mai faci...

Am obosit. Visele de peste zi imi lasa noptile oarbe. Nu pot sa scriu. Blank. Mai este loc, asa se intampla mereu, nu trebuie decat sa vezi daca vor sa iasa, destupi si se ingramadesc toate pe fundul sticlei. Faceti loc dragutelor! Vine schimbul doi!

Donovan - Please don't bend

`Mergeai vorbind pe tarmul mut
Cu vantul prins in par
Da, te visez in viata mea
Daruieste-mi iubire,
Dar nu-mi indoi inima
De sticla
Nu pot promite ca voi fi aici
Pentru tine
Doar nu-mi indoi inima,
Sopti ea.`

Versurile de dragoste sunt usor ridicole. Nu mai gasesc cantecul. Cand am ajuns la mare, era seara. Pe plaja fotografi dornici sa prinda o amintire. Marea ii sfida. Am intrat, ca pana dimineata mai era o vesnicie de asteptat.

Da, cred ca versurile de dragoste pot fi usor ridicole. Nu cred ca ceea ce simti cand le citesti e. Sunt oameni ridicoli, ipocriti, convetionali, ascunsi.
As vrea sa inteleg regasirea in filmele pe care le vezi, in cartile pe care le citesti, in muzica, locuri. Ce o declanseaza? Amintirile probabil. Sau o reinviere a unor sentimente.
`Hai sa mai mergem la cabana aceea ca a fost frumos ultima data`
Poate nu e decat o asemanare, un fel de (ne)liniste pe care o ai cand realizezi ca si altii au trecut prin ceva asemanator.
De cateva saptamani `ma tin` sa lipesc ultima fila dintr-o carte. Mi s-a desprins. Nu o sa ma mai tin de-acum.

câte posibilităţi anagramatice se ascund în numele tău

`malhumorisimo`


Desigur, logica sirului de forme pe care le fac norii fumului de tigara. Arta suprema e arta intamplarii. Sa dormim asadar intr-o clipa.

Ciudat razboi de-o viata, pe un singur front de realitate interioara, singura de alfel. Sa simti ca tragi de tine in toate partile, la un pas de a te rupe in bucati. Nici una dintre ele nu esti tu cu adevarat, nimic sa mai repare. De fiecare data cand castigi, ai pierdut deja.

Fraza are doua sensuri, unul pentru optimisti, celalat pentru pesimisti. Afara nu se intrevede lupta, poate un rid si o lacrima stearsa pe fuga. Aceasta o fi evolutia de care vorbesc unii. Ce bun, daca din mine s-a rupt o bucata pe care in orice fel as incerca sa o invart, nu se mai potriveste? Odata desprinsa isi pierde forma si se goleste de orice continut. Locul ei ramane si nimic nu il mai poate umple. Am mai castigat o experienta.
Win some, lose some.

___

Plictiseala e apa la radacina vietii. A nascocit jocurile, distractiile, conversatiile, intalnirile, scrierile, visele, e mereu in cautare de nou. Cu toate astea lumea se plange din cauza ei.

scrii mult prea frumos pentru un pesimist

Eu nu m-am declarat a fi.

A fost o vreme cand vedeam aproape numai ce voiam. Realitatea mea era o oglinda distorsionata ce reflecta imagini trecute prin nu stiu cate alte oglinzi. O parte din farmecul acestei modificari voite era o infrumusetare ce hranea o stare de bine artificiala. Dar asta nu dureaza. Pana la urma nu mai poti sustine placutul-fals sau realizezi ca nu are rost. Imaginea pe care o faci asupra oamenilor e jumatate ce lasa sa treaca si jumatate ce vrei tu sa vezi (aici intervin preconceptiile, anumite idei formate, incadrari, cautarea unui anume model).
Cei mai multi dintre noi au modelul acesta in minte, o holograma pe care o suprapun peste toti cei pe care ii intalnesc sa vada cat de mult se apropie. S-a mai vorbit pe aici de asta. Holograma asta poate fi foarte bine propria imagine.
Si apoi sunt persoane care ies din tipare, intr-un fel sau altul. O armonie aproape perfecta e tulburatoare si rareori intalnita. Nu e vorba de suflete pereche. Contrastul de celalalta parte prezinta atractie temporara, dureaza doar atat cat poti invata ceva, dupa care devine incompatibil. Afectiunea poate altera foarte mult imaginea cuiva, indiferent cum si din ce cauze a luat nastere.
Am incetat sa incadrez persoanele in tipare, desi inconstient tot mai fac asta, pentru ca inevitabil regasesc in apropierea mea doar anumite caractere.
Las sa treaca un timp, nu fara incursiuni, intre mine si cineva pana sa alcatuiesc o imagine pe care sa o stiu, sa o completez, sa o las sa se formeze din ambele parti.
Distanta ca timp, ce se impune intre doua persoane ce incearca sa cunoasca ajuta la pastrarea `informatiilor` nemodificate si la eliminarea abaterilor afective.


Am folosit mai sus `aboradrea pesimist-optimist` desi nu cred intr-o asemenea impartire. Am facut-o pentru a evidentia, nu a fost cea mai buna alegere. Cu siguranta ca toti oameni vad ambele parti ale unei actiuni. Optimismul si pesimismul nu sunt cu nimic mai corecte decat raul si binele. Sunt niste categorii pur teoretice dar foarte uzuale.

,

M-ati facut sa zambesc. Multumesc.

exergy33, link-ul a fost o surpriza dintre cele mai placute si a creat o datorie pe care sper doar sa o pot onora intr-o zi cand te vei astepta mai putin.

Am trecut de cateva ori prin scrieri, sperand sa nu gasesc ceva pe care sa-mi doresc a-l pastra. Ei bine, nu a fost asa. Cu siguranta ca pe viitor voi mai face o aluzie...la poemele intr-un vers, mai bine spus la continutul catorva. Intalnirea asta a rascolit in mine pofta reprimata pentru versuri si a luminat cateva ganduri crescute stramb. Spre nelinistea mea regasirea de care vorbeam undeva in spate nu ma scapa din ochi... fug de ea si ea e "prinsa de picioarele mele".

Ca o stranie coincidenta, cat timp nu am reusit sa scriu, gandeam cum as putea sa dezvolt niste linii de idei, gasindu-ma de fiecare data fara solutie. Erau toate mult prea pline cu sensuri, iar desirarea lor nu numai ca era inutila dar si de nedorit.

De ce pontoanele sunt pozate doar asa?

Am venit cu ganduri multe, fara intentia de a le aseza aici. In oricare alt caz as fi renuntat pana la incarcare. Asa, daca nu am ce zice, am asteptat. Cand nu aveam jurnal, adica pana in tropice, repetam in gand ziua, cu cele mai nesemnificative amanunte de la coada la cap. Acum fac la fel. hahaha.
Imi place sa citesc numele de la coada la cap uneori si sa tai din litere pana ramane doar una.
Care e rostul tau jurnal?
Am cateva documente incepute, le-am recitit azi, fragmente de poezii si comentarii, cronica de carte pe care o tin sa rad cand voi imbatrani. Multe dintre ele nu le voi mai continua vreodata, dar retin si acum starea din momentul cand le-am scris. Pe.de.rost.
Voi gasi un ponton pe care il voi inchide cu apa. Am auzit de doi muzicanti: acordeonistul si drum boy ( little drum), pe care i-am ratat. De neiertat!
Si oamenii ar trebui sa isi poata face un restore point. Nu pierzi nimic. Bun.

Multumesc, passenger, cea care vorbeste cu ochii si scrie in imagini.
In lipsa disponibilitatii de a scrie alt.ceva imi voi permite sa ma folosesc de acesasta fotografie. De-acum e a mea.

Punte intre o inchisoare de piatra si un jurnal. Zile de aer si apa se succed prin fereastra de la care poti sa vezi orice. Doar sa vezi. Nu. Nu e voie. Daca vrei priveste intunecarea cum se misca pe luciu, ca pleoapele. Astazi am clipit constient 5 minute sa vad cum e, cat de usor, sa inchizi ochii, sa ii tii deschisi daca vrei. Vreau. Ii voi tine deschisi de-acum incolo. O secunda daca aluneca pleoapele, toata lumea a trecut pe langa tine, toata!!
Unde e apa infiorata, probabil a cazut o lacrima, langa celelalte. In rest e clara. Am inteles tot ce de.scria in nisip, chiar daca acum s-a sters.
Mi-am adus aminte sa sprijin capul de perete si sa inchid ochii. Cum de am uitat? N-am putut sa nu rad de aceasta scapare. Daca tot corpul e lipit de perete e o tampenie sa tii capul plecat.
Trebuie sa fi fost nebunie `curata`sa tesi in jurul unei pietre atata viata. Ce? Nu mai avea loc in interior?
E si acum ma duc la somn, perna asteapta sa-mi povesteasca un vis. De aceea e important sa ai o perna buna. hahaha.

somn usor, Gordin!

Oh! Ce ceata densa! Nici macar blocul din fata nu se vede. Am deschis larg fereastra, pentru ca nu e frig, vreau sa intre in casa. Inghite pe rand tot in cale, obiecte sterile, frunze moarte, culori, lumini, ganduri atarnate la uscat. Se simte pe langa picior cum se furiseaza cu o boare mai rece. E aproape alba, parca ninge prea repede. Daca ai sta in fata mea, ochii ar lumina intuneric in ceata. Asa as sti ca esti aici. Te asteptam.

Daca mai criptez, peste vreo saptamana nici eu nu voi mai sti ce am vrut sa spun. Cand urci treptele pe rand obosesti mai repede decat daca le urci cate doua. Si chiar ma refer la scari.

Nu pot dormi. Undeva in spatele meu se aude aceeasi simfonie de-acum trei ore. Deja nu o mai disociez de zgomotul de fundal, nu mai tresar la niciun urcus. Nu imi gasesc locul, mi se pare ca oricunde as merge, totul e strain-nou, ma surprind privind cu mirarea unui copil cum curg frunze din copaci, cum trag cainii de lese, cum unele cuvinte par sa fie ale mele desi nu le-am rostit cu voce pana acum. Respir mai greu. Imi pare ca oftez de fiecare data pentru ca am senzatia asta de calmare ce nu vrea sa se faca. Sunt lucruri pe care le gasesc ridicole, le privesc si zambesc. Ura e unul din ele, un sentiment de irosire, o irosire de sentimente adunate de-a valma pentru ca nu mai ai rabdare sa le pui la locul lor. Indiferenta poate indeplini cu succes orice ura si-ar propune fara sa afecteze colateral. Efectul e mult mai puternic. Daca te poti abtine din simtire.
In momentul in care marul va atinge locul unde e mana ta, ea nu va mai fi acolo sa il prinda. Toate merele ajung pe pamant.


E o iluzie. Marul nici nu exista. `Eu l-am pus.`

Matriosca viselor.
Te-ai trezit si cauti ferestra cu ochii, ai auzit de undeva (desi nu crezi) ca vei uita ce ai visat. Dincolo nu e lumina sa iti revii de-a binelea asa ca pe retina inca se preling ultimele randuri dintr-o inchipuire. Si becul e bun acum, chiar daca e cam slab si forma ondulata a filamentului o sa te urmareasca oriunde te-ai duce pentru cateva secunde. Nu te-ai gandit ce vei face azi, parca e duminica, nu? Dupa o gura de apa, patul pare prea imbietor si pun pariu ca locul e si acum cald sub patura. Nici nu s-au atins pleoapele intr-o rasuflare ca un zgomot (ca o bataie in teava) te face sa te rasucesti mormaind. Cu toata puterea incerci sa ignori sunetele si sa cauti starea aceea, respiri rar si adanc, te relaxezi, incerci sa nu iti misti ochii. Daca aveai si niste dopuri in urechi ar fi mers de minune. Zvarli patura, cauti geamul, e ceva schimbat, e alt geam, unul cu soare, nu esti acasa desi te simti. Mergi mai aproape sa privesti, strigate se izbesc in fata ta, strambi buzele, te incrunti, ai visat mai devreme si in momentul asta esti in altul. O caldura molcoma urca spre tample constienta unui vis. Oare ai putea sa schimbi ceva? Nu. Fara rost. Singurul lucru convenabil ar fi sa reusesti ceva de care te temi in realitate. Ce sa patesti aici? Dai buzna in baie si lasi apa rece sa iti curga in palme pana se aduna si dupa o ultima privire in oglinda o arunci pe fata. Acum e noapte si plangi, apa care iti scalda obraji nu e rece, e sarata si fierbinte. Asta trebuie sa fie un cosmar. Dar tu nu stii. Nici macar de ce plangi. Intinzi mana spre tigara aprinsa, fumul albastru se tulbura si ai impresia ca iti va intra in ochi, nu vrei. Tigara ti se lipeste de buzele uscate, neplacut. Nu iti mai pasa daca visezi sau nu,.

Actiunea politieneasca regizata - pânda. Doi indivizi cel mai adesea barbati, cel cel mai adesea unul tanar/unul batran*, cel cel cel mai adesea unul alb/unul negru, daca e film, femeie (uneori cu fusta ?!) si barbat daca e serial. Masina fara insemne. Detectiv, ranguri diferite.
- Mananca [gogoase, hahaha (supraestimata, un siretlic de promovare probabil), fast=junk-food);
- Beau: cafea mare (se varsa optional-pe ei).
Unul doarme sau fac cu randul, mai ales daca e o slujba de noapte, atentie. In timp ce doarme, colegul are flash-back-uri, sau rezolva instantaneu un alt caz (asta nu cred ca am vazut, dar ar fi ceva..), gaseste un `clue` de baza pentru cazul in curs, fumeaza (?), foarte adesea mijeste ochii sa vada mai bine, citeste ziarul neinteresat. Ascult Iris - Ultimul mic-dejun al lui Bon. Eu. Rar se moare la panda. Deci uneori.
In cazul * , tanarul primeste sfaturi de viata personala, profesionala.
- Prima miscare pe front...toata lumea treaza, armele pregatite, ne dam jos din vehicul (optional se cheama intariri). Portierele nu se incuie niciodata. Tanarul, barbatul, (alb/negru aici n-am fost atenta) deschid. In casa pe usa din spate (geamul spart) daca nu e deja deschisa, hm, detalii.
- Apare suspectul pe nepregatite, unul dintre ei striga, celalalt il alearga. Se sar garduri sau alte obstacole destul de inalte, daca depasesc anumita limita infractorul e prins agatat de el (gard de plasa?). Focuri de arma, poate o rana la picior, cu toate astea in cazul in care reuseste sa fuga intervine un cersetor. Imi scapa ceva.

In toate (?) videoclipurile formatiei ABBA cele doua femei canta in urmatoarea pozitie. Cadru indepartat cu fata spre camera (bruneta), cadru apropiat - profil(blonda). Cred ca mai schimba.