N-o sa credeti, dar acum ascult... O-Zone. Si asta, pentru ca mi-am amintit de un moment special, de acum 4 ani.
O etapa a carierei mele, si ultima in educatie, a fost acum vreo 4 ani, cum spuneam. Am lucrat ca director educativ la o gradinita privata, insa "educam"
si o grupa de copii, cei din grupa pregatitoare.
A venit si momentul despartirii de gradinita, adica serbarea. Pustii erau simpatici si isteti foc, chiar daca putin cu fitze, ca deh.. familii...
Ma tot gandeam eu ca aceasta serbare tre sa fie ceva iesit din comun, ca doar o data in viata termina copilul gradinita si mai aveam ca audienta si personalitati de prin urbe.. cu pretentii, care cu siguranta voiau ceva special.
Nu mai retin acum tot ce am pregatit pentru serbare, insa am avut o dilema: sa cante copiii numai cantece de copii, de gradi, sau sa am curajul sa introduc si altceva in repertoriu ?
Pana la urma, mi-am spus: De ce nu ? Ca in pauze, nu le ardea lor de "Bate vantul frunzele", ci de O- Zone, ca asa era la moda. Si veneau cu CD-uri de acasa sa asculte O-Zone in pauza.
Ma gandeam ca o sa spuna parintii ca-s o degenerata ca pun copiilor O-Zone, dar am riscat.
Asa ca printre momentele finale ale serbarii a fost "Alba ca Zapada", jucata de ei. Personajele principale erau niste copii extrem de talentati, frumosi foc si carora li se potriveau rolurile de minune. Pana si "Oglinda" era intruchipata de un copil. Pe parcursul povestii, au existat si momente muzicale, caci aveam o caseta cu muzica speciala pentru aceasta poveste. Muzica de poveste, adica. La final, cand Alba ca Zapada "murise", trebuia ceva mai special.
Asa ca printul a venit la sicriul frumoasei si deodata a inceput sa cante... O-Zone, ati ghicit, melodia
ASTA. Pe pitici ii instruisem sa mimeze durerea si sa "planga".
Printul si-a scos din vesmantul bogat un celular si era suparat ca nu primea SMS...
)
La refren, Alba ca Zapada a "inviat" si s-a facut acolo o "hora" cu toti piticii, pana si Oglinda dansa, pana si imparateasa cea urata s-a alaturat lor.
Insa, cand a inceput sa cante O-Zone, vreau sa va spun ca parintii din sala au amutit. Nu se asteptau. M-am uitat la ei, au inceput sa rada in hohote si sa faca poze cu duiumul (iar copiii isi jucau MAGISTRAL rolurile).
Era ca la Oscar, fara exagerare.
A fost bestial. A fost printre cele mai laudate momente ale serii, si asta pentru ca acesti copii erau pur si simplu innebuniti dupa melodia asta si s.au bucurat ca nu le-am interzis-o. Au tinut secret acasa tot "desfasuratorul".
Sa va mai spun ca in 2 secunde toti parintii erau in picioare si cantau ?