Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Methewaiting veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

N-am avut niciodata un jurnal. Mi s-a parut inutil; atatea ganduri si sentimente si idei (mai bune sau mai proaste ) pe care si-asa le analizam fara sa trebuiasca sa le notez... Ideea cu jurnalul pe forum imi place, insa, fiindca nu am cum sa ma mai incurc in propriile ganduri. Poate ma ajutati si voi putin Daca cititi si aveti ceva de spus va invit chiar sa scrieti.. Ma rog, in limita in care se poate interveni in jurnalul altcuiva. Dar...m-ar ajuta mult, cred eu...
Mi-a spus cineva odata ca el isi traieste viata in clipe, desi nu intelege de ce si desi nu asta urmareste. Mi s-a parut atat de banal pe atunci sa spui asta. Atata inconsecventa...ha...Saracul, acuma si eu imi traiesc viata in clipe si l-as intelege daca as mai avea cum sa ajung la el...Uneori e prea usor sa pierzi pe cineva drag.
Asa ca am sa scriu aici despre clipele pe care le traiesc (am cam deviat de la subiect)...Sper sa ne fie de folos.

Foarte bine faci !
" Traieste-ti clipa !" - este indemnul epicureic !

Salut si ms de incurajare! Acuma vad eu ce fel de clipe am sa traiesc Kiss

Ma gandeam ca daca tot am vrut un jurnal ar fi ceva sa si scriu in el Ma mai gandeam si la faptul ca de multe ori am mai vrut eu cate ceva si am renuntat fiindca dura prea mult sau mi s parea mie ca cere prea mult efort. Nu e cazu jurnalului, da, asa, ca idee. Daca tot mi-a trecut prin gand si asta...

Ma obsedeaza niste versuri, cred ca suna cam asa: "Why did you sing Alleluiah/ If it meant nothing to you". Ma enerveaza ca nu stiu d unde sa le iau. Adica stiu, le-am auzit pe coloana sonora a unui film, da nu mai stiu care. Stiu ca mi-a placut melodia, cred ca la momentul ala se lega de viata mea de atunci intr-un mare fel. Nu strict versurile astea. Imi pare ca incercam sa imi dau seama cum vedea Rzv (asta e prescurtare d-aia aproape ca la masini ) rel noastra. Prin relatie inteleg ca eram prieteni buni. Ma rog, cel putin eu asta intelegeam...acuma...Oh da...Ce repede am ajuns la subiectul asta, imi vine sa imi dau in cap cu ceva. Da mai bine nu, ca doare

Revin. Azi dimineata eram putin cam dezamagita, am avut impresia ca nu ma fac inteleasa. Mi se intampla sa vb despre ceva cu cineva si sa cred ca am transmis mesaju (care de obicei nu e nici chiar asa de complicat ) ca mai apoi sa constat cu maaaaaaare uimire ca parca am fi vb despre lucruri total diferite. Din fericire am reusit sa ma fac inteleasa de data asta. Doar ca nu toata lumea are atata rabdare sa stea sa ma asculte pana stiu eu ca am zis ce aveam de zis.

Azi m-am intalnit cu "gasca" de la munte. A fost frumos la munte, in special muntele a fost frumos la munte Am vazut si eu Piatra Craiului pt prima oara. Pacat ca ne-au luat corturile apa si a trebuit sa ne intoarcem mai devreme. Azi s-a lasat cu gratar din ce am adus inapoi acasa. M-am simtit bine, sunt multumita. Plus ca am avut noroc la Remi. Hehehe. Numai ca tot nu ma trage nimic catre oamenii astia. Mai ales varu-meu e o figura...Da atat timp cat nu ne vedem prea des e bine. Nu s-a schimbat deloc, psihic vorbind. Adevaru e ca si el zice acelasi lucru despre mine si tot pe un ton de repros ironic. Da eu m-as incumeta sa zic ca nu stie ce indruga. M-am schimbat mult si multa lume mi-a spus asta. Lume in care eventual am si incredere...da si lume in care nu am incredere...asa ca, ghinionu lui. Ma enerveaza ca se baga asa in viata mea. Doar fiindca nu-mi place sa fac ce face el nu inseamna ca nu imi traiesc viata. Da nici nu ma mai obosesc sa il conving de nimic. Daca asta vrea sa creada despre mine, sa creada. si intr-un final se leaga si sfarsitu postului de inceput. Adica as putea sa il conving ca nu are dreptate, da dureaza si mi-e mult prea lene ... am lucruri mai bune de facut.

Ma doare capu, cred ca e din cauza ochelarilor. Ar trebui sa ii schimb... Da nu acu, mai e pana in octombrie. Sper sa prind o camera acceptabila in camin. In alta ordine de idei, maine ar trebui sa se intoarca lumea de la mare. Mi-au promis scoici... daca tot n-am putut sa merg cu ei... Abia astept sa-i vad, sunt curioasa cum a fost vremea pe acolo. Daca a fost ca la munte ii compatimesc Da da-o-ncolo de vreme, abia astept sa ii vad.

...And they're back! Da, adevaru e ca ma asteptam la ce mi-a dat de inteles A. in mesaj, cu toate ca acum nu sunt chiar asa de sigura ce cred despre asta... Adica, dac m-ar fi intrebat careva acum o saptamana as fi spus clar si tare care e parerea mea, nu de alta da era tare sanatoasa parerea aia. Numai ca acuma...mi-e ca nu stiu tot si ma arunc in judecati gresite. But I have the f*****g feeling I am right, after all. Om vedea cand ... ma rog...cand om avea ocazia...

"But I'm a creep, I'm a weirdo.
What the hell am I doing here?
I don't belong here....
I don't belong here...."

And then again, will I ever feel I belong somewhere?

"I got my finger on the trigger
But I don't know who to trust
When I look into your eyes
There's just devils and dust
We're a long, long way from home, Bobbie
Home's a long, long way from us
I feel a dirty wind blowing
Devils and dust

I got God on my side
I'm just trying to survive
What if what you do to survive
Kills the things you love
Fear's a powerful thing
It can turn your heart black you can trust
It'll take your God filled soul
And fill it with devils and dust

Well I dreamed of you last night
In a field of blood and stone
The blood began to dry
The smell began to rise
Well I dreamed of you last night
In a field of mud and bone
Your blood began to dry
The smell began to rise

We've got God on our side
We're just trying to survive
What if what you do to survive
Kills the things you love
Fear's a powerful thing
It'll turn your heart black you can trust
It'll take your God filled soul
Fill it with devils and dust

Now every woman and every man
They want to take a righteous stand
Find the love that God wills
And the faith that He commands
I've got my finger on the trigger
And tonight faith just ain't enough
When I look inside my heart
There's just devils and dust

Well I've got God on my side
And I'm just trying to survive
What if what you do to survive
Kills the things you love
Fear's a dangerous thing
It can turn your heart black you can trust
It'll take your God filled soul
Fill it with devils and dust

It'll take your God filled soul

Fill it with devils and dust"
[I](Bruce Springsteen - Devils and Dust)

Nu prea stiu ce sa scriu azi in jurnal. As avea atatea de spus si am atatea sentimente pe care mi-ar placea sa le pot numi. Spun asta fiindca nici macar nu ma simt in stare sa spun exact ce simt. Ce ar trebui sa simt? Ce ar trebui sa gandesc?Inca incerc sa imi dau seama.

M-am intalnit cu A. azi. Mi-a adus scoica.Ma intreb unde o sa mai ajunga acum toata povestea asta. Am crezut ca o sa spun ca pur si simplu nu ma intereseaza ce face cu Rzv. Nu cred ca o mai pot numi p A. prietena mea...nu din cauza asta, da nu a dovedit niciodata ca se respecta pe sine, si asta e f important din p meu de vedere...oricum nu ar fi corect fata de ea fiindca nu am atata incredere in ea incat sa mai spun ca e suntem prietene. Din discutia de azi nu au iesit prea multe lucruri poz.Adev e ca nici eu nu am lasat-o sa povesteasca prea mult fiindca nu am chef sa mai vina apoi sa se planga. Ciudat, e mai greu sa o fac sa nu mai aiba incredere in mine decat a fost sa ii castig increderea. Si si-asa, daca lucrurile merg bine sau nu, nu e problema mea.Nu mai vreau sa fie problema mea.

Azi am fost cu maica-mea la profu cu care am facut prega la mate si care a fost si profu ei, de altfel. Sa-i multumim, sa-i ducem o sticla de ceva.Tare de treaba profu, doar ca acuma era cam suparat. Omu asta e ceva extraordinar. Are asa un talent de a te scoate din suparare si de a te face sa vezi partea plina a paharului, da cand nu-i merg lui lucrurile prea bine si intra in cate o stare de mahnire profunda(ca nu e depresie)nu poate sa il scoata nimeni. Maica-mea a plecat mai devreme, asa ca am mai ramas nitel de vorba.Cred ca am inteles care e problema si sper sa il fi incurajat putin.Cand am ajuns acasa, i-a trimis un mesaj cu "Multumesc" maik-mii. Ma bucur ca macar ptin am reusit sa il ajut, desi nu m-as fi asteptat. Cunosc multi oameni maturi care nu vor sa primeasca sfaturi de la cei de varsta mea, unii fac urat de tot. Da mai au si astia de 18 ani dreptate cateodata;) Nu stiu daca am avut dreptate, da vreau sa cred ca am facut ceva bun azi.

Am recitit ce am scris aseara si imi pare ca m-am exprimat gresit. Nu am dat sfaturi, ci am stat de vorba si mi-am spus parerea. Si nu vreau sa editez mesajul fiindca nu mi s-ar parea corect sa fac asta in jurnal.

As vrea sa citesc "Nunta in cer", de M.Eliade, da nu reusesc sa trec de primul capitol. Nu inteleg de ce nu pot sa o citesc. N-as vrea sa o incep si apoi sa o abandonez cum fac cu cartile care ma plictisesc sau carora nu le vad mesajul. Aici nu se pune problema asa...doar ca nu pot sa o citesc...Fac mereu atatea conexiuni cu alte carti, atatea comparatii. Bine, nu ca as fi citit eu asa mult... Dar as vrea sa pot sa judec cartea asta fara comparatii, sa o apreciez ca arta, diferita de toate celelalte, dar valoroasa. Si eu abia daca am terminat primul capitol. Nu inteleg;pana la urma, e un om distins, cultivat, sensibil si indeajuns de capabil de analiza lucida a realitatii care incearca sa spuna o poveste. Poveste de dragoste pe care a trait-o. Ma enerveaza, cred, ca vorbeste la plural, ca spune ce simte si ea sau ce gandeste si ea...Nu are de unde sa stie asta...Cred ca ar trebui sa nu-l mai compar pe Eliade cu Camil Petrescu.

Azi am fost in Bucuresti, fara un scop anume...dar a fost marfa.M-am plimbat o gramada pe jos, apoi cu autobuzul, cu metroul...Gara de Nord, Politehnica, Universitate, Unirea, Piata Romana, Calea Victoriei, Calea Grivitei si din nou la Gara de Nord.Daca am uitat ceva si-asa nu conteaza... Pana la urma mi-a placut sa merg asa fara scop, de dragul de a pleca din orasul asta trist si ciudat.Glumeam intr-o zi cu Ralu ca daca Bacovia s-ar fi nascut in Ploiesti ar fi scris asa niste poezii de Eminescu nici nu s-ar mai compara cu el. Exagerez. Si cand ma gandesc ca am ocolit Bucurestiul atat de mult...Intr-adevar, e un oras in care te poti astepta la orice, si bune si rele. Dar e un oras in care mi-a placut sa fiu. Merg uneori prin Ploiesti si ma simt ca si cum nu as avea chip, ca si cum nu as fi decat una din multii...In Bucuresti am putut de multe ori sa ma simt libera;noroc ca e un oras mare. Si tocmai ce am ajuns inapoi in Ploiesti m-a izbit o multime prea mare de oameni care mergeau care-incotro, fara scop, ca niste ametiti. Doar sa fie ei acolo, pe strada, sa faca prezenta si sa-si mai etaleze nitel fitele. Sunt prea obosita de asta. Ascult Goran Bregovic - American Dreams acum. Ma face sa ma gandesc ca orasul asta nu are prea mare viitor. Oi fi eu prea pesimista? Maine seara plec la tara. Abia astept!

Si asa am stat eu la tzara doua saptamani in loc de una. Ma rog, macar de m-ar fi ajutat cu ceva. De fapt, mi-am adus aminte de cat mi-a lipsit desenul anul asta. Poate asta e chipul meu. Cine mai stie? Mi-am dat seama de ceva cand m-am intors. Nu e prea imbucurator, dar e mai bine asa. Mi-am dat seama cat de jalnic arata sufletul meu acum. Sunt atatea bucatele imprastiate peste tot. Si inca nu vreau sa incep sa le pun cap la cap; stiu un singur mod de a le pune cap la cap si asta e tocmai motivul pentru care am ales drumul asta. Nu vreau! Trebuie sa mai fie alt mod, trebuie...

Astazi vreau sa vorbesc despre prietenie. E un cuvant pe care nu pot sa il definesc, imbraca mereu contururi vagi, imi aluneca printre degete. Exact cand cred ca stiu care imi sunt prietenii incep sa ma indoiesc. De multe ori, recunosc, eu sunt vinovata; eu am un moment de criza, de cearta cu mine, care implica cearta si cu restul lumii, dar trece. Cand e vina lor e mai simplu, fiindca sunt obiectiva si am si o unealta neasteptat de folositoare, si anume adevarul. Nu suport sa periez pe nimeni. Rvenind la prima parte, cea cu momentul de criza...nici aici nu as spune ca sunt 100% numai eu de vina, fiindca de obicei criza porneste de la un lucru cat de marunt pe care la un moment dat il observ in viata mea si care nu-mi place acolo unde se afla. Si atunci incerc sa imi dau seama de ce e lucrul ala acolo, ce face el in viata mea, cum afecteaza restul. Si ajung sa gasesc ce nu-mi place si vreau sa schimb, dar numai dupa ce am mers pana la capat cu indoiala. Dupa principiul ma indoiesc, deci cuget;cuget, deci exist; exist, deci Dumnezeu exista. Bine, nu are legatura cu Dumnezeu...doar cu ce e adevarat, autentic. Acum stiu ca pare ca imi organizez viata in modul cel mai lipsit de sentimente cu putinta, ca sunt egoista si ca analizez prea mult lucrurile. Multe dintre chestiile astea sunt adevarate. In sensul ca sunt o persoana pentru care e extrem de important ca evenimentele sa aiba o logica(dar nu ignor sentimentele mele si nici pe ale altora), nu sunt egoista, dar sunt extrem de orgolioasa si, da, imi analizez viata.

Of, in ultimele trei luni m-am indepartat de atata lume...Si stiu ca e alegerea mea sa nu mai am incredere in prea multi oameni...Dar pana acum a fost relativ usor;eu am fost plecata din oras multa vreme;dar incep facultatea in cateva saptamani si atunci nu o sa mai am decat putini oameni cunoscuti in jurul meu si in aceia va trebui sa am incredere. Din pacate,unii din ei sunt oameni de care m-am indepartat. Cred ca e foarte greu sa gasesti un prieten adevarat. Nu vreau sa am mai multi prieteni decat am la momentul asta. Si prietenii mei sunt oameni deosebiti, pe care ii admir, in care am incredere, care sunt intr-adevar valorosi. Dar pe langa prieteni sunt si amicii, pe care nu vreau sa ii amestec cu prietenii. Si in amici nu am atata incredere. Deci, daca nu-mi convine ceva, plec.Si acum ma intreb:merita? Daca gresesc atunci cand plec? Daca unul dintre amicii mei imi poate deveni prieten? Dar eu nu vreau conversatii de umplutura...

Complicat, nu?Acum plec. Ma duc sa ma caut pe mine insami.

P.S.:S-ar putea sa fi devenit cinica.

Cel ma ciudat lucru e, din punctul meu de vedere, faptul ca nu reusesc sa spun ce vreau sa spun. In seara asta nu ma mai mint. Trebuie sa mi spun ca sunt o lasa daca cred ca o sa pot sa traiesc in continuare fara sa ma atasez de cineva. Sunt o lasa, imi e frica, nu mai vreau sa fiu dezamagita, dar nu pot sa mai am incredere in oameni asa cum aveam. Poate daca nu as cere atat de la oameni...dar de ce as cere mai putin? Nu pot...

nu trebuie sa-ti schimbi standardele pentru ca altii nu se pot ridica la inaltimea lor!
sunt sigura ca vei gasi oamenii care sa le aprecieze!

E tare frumos ce spui tu si iti multumesc mult! Aveam nevoie sa aud (sa citesc, de fapt, in cazul de fata) asta. Oricum nu cred ca la momentul asta as mai putea sa schimb standardele fara sa imi fac mai mult rau.

Si acum ma intorc la ce imi place mie cel mai mult sa fac: sa imi complic viata . Maine am sa il revad pe varul meu dupa vreo 2 sau 3 ani cred. But hey, who's counting? Am sa il vad si pe pustiul lui pentru prima data. Din punctul asta de vedere ma bucur nespus. La varul meu tin foarte mult; chiar e o persoana care merita tot ce e mai bun...numai ca...a trecut atata vreme si eu m-am cam indepartat pana si de el. Ma intreb cum are sa fie. Ma intreb daca o sa ma inteleaga. Sper ca da, fiindca pot sa ma cert cu toata lumea, dar cu el nu...Cred ca a ma certa cu el ar fi egal cu a ma certa cu soru'mea; mi-ar fi tare greu apoi. Dar nici eu nu prea sunt in cea mai buna stare pentru a explica unele lucruri. Doar sper sa ma inteleaga.

A, ca sa nu uit, e vorba de un alt var.

Am un nepotel tare dragut, neastamparat, cu personalitate, cum zice var'miu. Si are niste ochisori... Uf, nu poate sa nu-ti fie drag copilul asta. Cu toate ca nu cred ca as avea rabdarea sa cresc un copil. Cat despre var'miu...pai...habar n-am...imi pare bine ca l-am vazut, dar...nici nu stiu ce sa zic.Oricum, din punctul asta de vedere lucrurile nu mi-au parut atat de placute.Ma enerveaza, ca ma condamn ca nu le-am spus ca mi-a facut placere sa ii revad.Dar eu nu spun lucruri de genul asta in general...sper sa fi inteles ei.
In alta ordine de idei, diseara e reuniune de clasa. Am avut o discutie cu A. pe mess. Cica sa incerc sa ma inteleg cu Rzv macar azi. Ca el nu are nimic cu mine, doar eu sunt cea suparata. Asta ar mai fi si culmea... Cat ma enerveaza! Sper sa nu tb sa vorbesc cu el diseara fiindca de data asta ... nu conteaza...
Vreau sa stiu daca am sau nu camin! Ce poate sa le ia atata? Nu mai am chef sa astept. Poate maine afiseaza si ei ceva pe net...

M-am saturat de atatea schimbari! Cum sa ma mai pot atasa de ceva daca de patru luni incoace mai nimic in viata mea nu e stabil? Am mai trecut prin asta dar nu mai vreau sa ma prefac ca nu conteaza. Data trecuta am uitat si m-am simtit libera. Dar nu mai vreau sa uit. Vreau sa-mi amintesc fiecare detaliu si sa nu am impresia ca drumul asta pe care sunt nu e cel bun. Cine ce are cu mine si cu faptul ca nu vreau sa fac compromisuri? Pana la urma, eu sunt cea care judeca valorile din viata mea.As vrea doar sa stiu ca ma fac inteleasa, din cand in cand...

In seara asta revin putin cu picioarele pe pamant. Din fericire am uitat si de melodrama de aseara si de cinismul de azi-dimineata care anunta un fel de continuare a melodramei. Se mai intampla...
Asa, ca sa nu zic ca nu am zis nimic, reuniunea de clasa s-a desfasurat sub bagheta lui Pingy (a.k.a. profu' de mate) fiindca diriga (adica fosta) nu s-a sinchisit sa iasa din casa pe ploaie..A fost marfa ca au venit aproape toti fostii mei colegi.Ne-am urat bafta pe la facultati, desi nu prea am avut cum sa stau de vorba cu toti.Intalnirea a fost reusita, trebuie sa recunosc. Ca nu m-am simtit eu bine asta e partea a doua...da cum o fi sa te simti in largul tau cand stai la masa cu un om pe care in mod normal l-ai lua pa pumni cu prima ocazie. It's a metaphor
Si in seara asta am avut ocazia sa imi satisfac, macar putin, pofta de o poveste buna. In sensul ca m-am dus la teatru. De cand n-am mai fost la teatru...mama-mama...E vorba, de fapt, de un fel de festival. Azi a fost al doilea spectacol. Mi-a placut foarte mult organizarea, in sensul ca au stiut sa puna in functiune ideea "imi respect publicul, doresc ca publicul sa ma respecte". Ma rog, in formulare proprie...Nu a fost un spectacol de cine stie ce amploare, dar cred ca tocmai din acest motiv merita toate laudele. Piesa a fost o imbinare intre dans si teatru si cred ca s-a numit "Furie si un sarut"(omu ala vorbea repede).Sunt doar doua personaje care incearca, cred, sa fie fericite si spera sa obtina asta printr-o relatie reusita(adica sa gaseasca pe cineva care sa le primeasca dragostea si sa ii accepta asa cum sunt).Amandoi sunt hotarati sa faca sacrificiul asta, dar, in fond, e o piesa despre frica, despre asteptari, despre constientizarea treptata a ceea ce suntem;si mai e si un joc de comunicare-izolare care ajuta la toate astea. Asta am inteles eu din piesa. Acum,poate ma insel, fiindca a fost vorba de un teatru al simbolurilor, al gesticii simbolice.Neputand vorbi de un scenariu propriu-zis, nu pot sa zic ca am inteles toata povestea.Dar nu cred nici ca sunt departe.Muzica mi-a placut.Ce nu mi-a placut a fost coregrafia, la care zic eu ca se mai putea lucra.Oricum ,e un gen de spectacol prea putin cunoscut pe la noi.Presupun ca si asta e un motiv pentru care nu pot sa spun ca as vrea sa-l revad vreodata.Dar nu cred ca a fost timp pierdut.Abia astept sa vad ce se joaca maine.Poate mai povestesc.

Hei, poate ca, pana la urma, are sa fie bine. Azi am ascultat "Wind of change". Si am ascultat melodia asta cum nu am mai facut-o de multa vreme...cu ochii inchisi si cu zambetul pe buze.
Cat despre piesa de aseara, se cheama "Eu, adica ea...".Am scris alt titlu fiindca asa a avut Rzv bunavointa sa inteleaga.

In seara asta am simtit de cel putin doua ori nevoia de a fugi de tot ceea ce am. Mi se intampla sa stau de vorba cu un prieten si sa imi dau dintr-o data seama ca ma simt straina de el si de locul in care sunt. Atat. Ca nu aici as vrea sa fiu si ca nu asta as vrea sa inteleaga din cuvintele mele. Rar simt ca m-am facut inteleasa. Nu stiu de ce, rostesc cele mai simple cuvinte, dar nu sunt intelese. Si atunci vreau sa fug...dar nu am unde...fiindca , daca as fugi, m-as gasi inevitabil in aceeasi situatie. In seara asta am fugit si mi-am zis apoi ca nu se mai poate. Asa ca m-am intors...ca sa imi dau seama ca e in zadar. E chiar mai rau sa ma intorc decat sa fug. Unde sa fug?
Am vazut o piesa de teatru ieri. Unul dintre personaje era un manechin, o marioneta. Un manechin care imita oamenii pentru a intelege care e scopul miscarilor lor. Probabil ca i se pareau haotice , infricosatoare, fiindca el nu avea sentimente, deci nu putea intelege. In acelasi timp, in miscarile lui se gasea esenta miscarilor oamenilor, pierduta de acestia. Manechinul asta vea si un stapan, doar ca papusarul voia unul nou. Mi sa parut cel mai fascinant personaj din piesa.Mereu inspaimantat, mereu incercand sa inteleaga, mereu cautand, mereu lipsit de libertate. Iar actorul care l-a interpretat avea exact acea privire care poate sa exprime toate astea. M-am uitat in ochii lui....mi-am vazut in ochii lui privirea. Asta e privirea mea, chit ca o port pe dinauntru sau pe dinafara...
Daca cumva s-ar parea ca toate astea nu au sens, e doar o parere. In seara asta nu vreau logica, vreau adevar.

Azi am fost la Bucuresti, nu am reusit sa imi vad camera pt ca e in renovare caminul pana pe 15 octombrie. Am vazut o gramada de oameni disperati ca nu au camera si nu au unde sa doarma. Am vazut oameni veniti cu bagajele de la Suceava in ideea ca au camera si care nu aveau camera(Surprize stupide!). Am vazut olimpica, intrata fara concurs la ASE, la Finante, care nu avea loc in camin. Asta asa putin despre manariile de acolo. La Poli, unde o sa fiu eu studenta, n-am vazut nimic, decat ca se lucreaza si unde nu se lucreaza sunt inchise caminele. Am vazut iar oamenii disperati dinainte de vacanta, am avut un accident stupid motiv pt care am stat 4 ore sa asteptam in fata politiei sa putem pleca. Sectorul 1 e mizer. Eu o sa stau in 5. Ma rog, sper sa fie mai bine. Si nu mai vreau in Bucuresti...o sa ma simt singura...o sa-mi fie dor de maica-mea si de soru-mea , desi ziceam ca nu o sa am probleme de genul asta. Asta e ultima mea saptamana acasa.

Maine plec la Bucuresti. E cam repede... Ma asteptam sa plec vineri. Trebuie sa-mi fac bagajul. La naiba! M-a palit nostalgia...desi urasc orasul asta... Dar are sa-mi fie dor cel putin de sora mea si de maica-mea. Presupun ca nu o sa mai am cum sa mai poposesc la han o vreme. Asa ca, pe curand!

Ma gandesc sa imi caut ceva de lucru.Din ce in ce mai serios ma gandesc la asta in ultima vreme,desi nu stiu cand as mai face si asta. Pana una alta,asa-i de bine acasa....sa aiba altcineva grija de mine.... ...Pacat ca maine ma intorc la Bucuresti.Si trebuie sa ma mut si in camin.

Am observat un lucru de cand a trebuit sa plec de acasa si anume ca intr-adevar m-am schimbat si ca pentru prima oara ma bucur. Nu stiu, poate toata fuga asta a mea din ultima vreme era o fuga de schimbare. Oricum, cert e ca , pt prima data in multa vreme, imi place cine sunt fiindca stiu ca asta sunt si gata.

Au trecut vreo 3 saptamani de cand stau in camin si deja ma ajunge din urma oboseala de lume.Ce-i prea mult strica.As vrea sa vin seara de la facultate si sa stau in pat,cu lumina stinsa,sa ma uit pe geam si sa ascult ceva Guns sau mai stiu eu,singura,fara sa trebuiasca sa-mi gasesc o ocupatie doar fiindca nu se poate sa stau degeaba.Vreau sa visez cu ochii deschisi sau sa analizez cat se poate de lucid micile intamplari ale zilei ce a trecut.Si sa zambesc sau nu.Si abia apoi sa am de-a face cu lumea din camin.In schimb,eu ascult nemultumirile colegelor de camera pe diverse teme, din ce in ce mai diverse...Refuz sa le judec si incerc sa le inteleg...Dar simt cum se apropie momentul limita.Stiu ca se putea mult mai rau...da parca nici asa nu-mi place.Intre timp,fac tot ce pot ca sa ajung cat mai tarziu in camera.Nu-i cea mai buna solutie.Trebuie sa ma gandesc la altceva...Desi ne intelegem destul de bine,daca stau sa ma gandesc;doar ca sunt unele momente care ma seaca de energie.Asta vreau eu sa evit,de fapt.
In rest,vin examenele si n-am prea facut nimic in acest sens Nu-i bine,trebuie sa ma apuc de invatat.Uffffff

Clipa care imi da tarcoale e fericita si e optimista si e impacata.Viata nu e asa dar acum nu conteaza decat clipa.Poate ca nu exista fericire, poate ca nu exista destin, poate ca nu exista un sens.Si ce daca?Am dreptul sa incerc.Poate am sa decid chiar eu care e sensul si care e destinul si care e fericirea si care e clipa in care am sa traiesc.Si am sa fiu libera si cei din jurul meu au sa fie si ei liberi.Si am sa stiu toate astea fiindca am sa ma cunosc indeajuns atunci.Cred ca putem sa traim in haos,dar nu cred ca scopul nostru e sa ramanem in haos.Intr-un fel sau altul,toti cauta calea de iesire.Si ne e frica tuturor uneori...Eu am pierdut si am castigat multe in ultima vreme si sunt recunoscatoare si pentru pierderi si pentru castiguri.Iubesc clipele in care am pierdut si clipele in care am castigat;uneori, e foarte greu sa le despart.
Tot ce va doresc de Craciun e sa fiti sinceri cu voi...Numai asa o sa va dati seama, de fapt, de cat de multe puteti realiza.Sarbatori fericite!

Sunt in vacanta. Si am atatea sa-mi spun. Nu o sa povestesc nimic...asta nu e un loc bun pt povesti acum...Sunt multe ganduri care imi dau tarcoale.Simt nevoia sa am incredere in cineva si nu gasesc pe nimeni. Stiu ca nimeni nu ar spune adevarul gol-golut.Stiu cel putin ca eu n-as face asta....si totusi spun multe lucruri pe care le simt si in care cred.Imi pun gandurile la bataie.Unii se joaca cu gandurile mele.Unele dintre ele mor.M-am pierdut in relatii...m-am pierdut pe drum...Si cu toate astea ma simt cum nu se poate mai bine cu mine.Tocmai asta face lucrurile atat de complicate

Si-acum imi amintesc jocuri de lumini ce cresc in ochii tai atunci cand ii privesc,
Si totul mi se pare firesc
Gasesc in ei lucruri dupa care tanjesc,
Sclipiri ma inconjoara si ma incalzesc,
Topesc ghetari care imi ingradesc,
Sentimente pe care nu mai reusesc
Si nici nu vreau sa le opresc,NU!
Glasul tau astupa glasul ratiunii
Ma simt nemuritor in infinitul fractiunii de secunda,
Cad prada fictiunii unui vis neimplinit,
Ma simt contopit cu un suflet care poate fi menit ,
Cand dintr-o data!
Luminile se sting in jurul meu
Ma afund in intunericul greu,
Aud o voce si simt o mana pe umarul meu.

Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi d amintiri,
Cuvinte,atingeri,priviri....

Ne-am cunoscut intr-o seara la un baieram
Mi-aduc aminte fiecare gest al tau,
Ce fericiti eram ca am gasit ce-am cautat atata vreme
Cu tine am uitat de necazuri ,probleme
Si curios,am gasit chiar teme comune de discutie
Care faceau ca totul sa fie perfect,
Care ne faceau sa apartinem cercului select al celor care cred ca stiu ce e iubirea
Dar normal dezamagirea si-a facut prezenta la un moment dat
Si-am aflat ca nu esti ceea ce-am sperat sa fii
Desi atingerile tale le simt inca
Desi in suflet mi-ai lasat o urma adanca
Nu regret!
Caci am invatat incet ca tot ce mi se intampla face parte din mine
Deci o parte din tine ma intregeste cumva
Dar nu pot sa nu ma intreb oare cum va reactiona ea
Cand va asculta piesa asta ,se va schimba
Va incerca sa faca ceva,nu stiu
Sau chiar mai bine...

Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi d amintiri,
Cuvinte,atingeri,priviri....

Abia acum incep sa simt ploaia rece
Si-aud aceasi voce care spune:
"Lasa totul trece!"
Dar eu sunt cel ce credea ca a invatat ca demonii au fete de ingeri
Si ingerii de fapt nu exista
Privirea-mi trista tinteste dezorientata si-n ea insista
Rugaminti atat de fierbinti incat
Ar intuneca minti si totusi
Nu mai pot sa vad in ochii tai ce simti
Si-mi vine sa plang dar strang din dinti
Si-atunci cuvintele sunt lacrimile sufletului meu
Dar numai eu stiu daca mai e sau nu al meu
Sau nici eu nu mai stiu oricum mi-e greu
Sa las totul in urma
Caci tu mi-ai furat visul
Si-acum ma confrunt cu abisul in care-am cazut
Si vreau sa te intreb:
"Cate suflete te-au urmat si s-au pierdut?"

Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi d amintiri,
Cuvinte,atingeri,priviri....

Acum incetul cu incetul am realizat
Ca tot ce mi-a ramas de la tine sunt
2 poze si-o bricheta aruncata intr-un sertar undeva,ah!
Si mii de amintiri in care eu cine eram?
Sarpele sau Adam?
Da` n-am nici un motiv sa spun ca n-am tinut la tine
De cand am spus ca "mai vorbim" au fost zeci de suspine
Si-inca te-as mai vrea
Daca ai intra prin efractie in viata mea
Dar as fi mai rece,caci acum stiu
Tot ce-i frumos repede trece
Iar daca m-ai intreba ce-am mai facut
Ti-as raspunde ca m-am renascut
S ci-am aflat ce-i aia "moarte"
Iar despre dragoste ti-as spune ca-ï o pacoste
E doar un sport extrem....de care ma tem

Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi d amintiri,
Cuvinte,atingeri,priviri....

(Veritasaga - Intre dezamagire si speranta)

Am gasit cuvintele si mi-am acceptat amintirile.Continuu si am zambetul pe buze.Si nu sunt cinica,desi eram la un pas de asta.Dar ar trebui sa invat din grsesli si tocmai din cauza asta nu pot sa ma pierd din nou.Ar fi prostesc.Si totusi,cat de adevarate ar fi trairile mele astfel?In ultima vreme sunt tot mai convinsa ca nu exista nimic ciudat;fiecare are dreptul sa vada lumea cum vrea.Nu vreau sa ma judec pe nimeni si in pozitia asta mi se pare ca oamenii sunt inca extrem de frumosi.Nici macar nu stiu daca ceea ce simt uneori are corespondent pentru ceilalti...poate nu...sunt trairi pe care incerc sa mi le explic desi nu cred ca altcineva m-ar intelege.La ce sa se raporteze?Sau la ce sa ma raportez atunci cand incerc sa le redau?Ma complac in starea asta de pierdere de sine.
M-a intrebat de unde atata dorinta de viata.Asta intr-un moment in care nu traiam,intr-o clipa franta care cadea incercand sa zambeasca de dragul lui,sa il convinga ca merita sa zambeasca,merita sa lase sa ii invie cerul in priviri.Se uita in zare.De obicei se uita in departare...ma intreb la ce...as vrea sa-i spun ca poate sa tipe,sa urle,sa se descarce,sa intrebe daca asta simte,dar ar zambi si atat.

Ich werde in die Tannen gehen
Dahin wo ich sie zuletzt gesehen
Doch der Abend wirft ein Tuch aufs Land
Und auf die Wege hinterm Waldesrand
Und der Wald er steht so schwarz und leer
Weh mir, oh weh
Und die Vögel singen nicht mehr

Ohne dich kann ich nicht sein
Ohne dich
Mit dir bin ich auch allein
Ohne dich
Ohne dich zähl ich die Stunden ohne dich
Mit dir stehen die Sekunden
Lohnen nicht

Auf den Ästen in den Gräben
Ist es nun still ohne Leben
Und das Atmen fällt mir och so schwer
Weh mir, oh weh
Und die Vögel singen nicht mehr

Ohne dich kann ich nicht sein
Ohne dich
Mit dir bin ich auch allein
Ohne dich
Ohne dich zähl ich die Stunden ohne dich
Mit dir stehen die Sekunden
Lohnen nicht ohne dich

Am inceput sa desenez din nou. Am cateva idei bune cred. O sa vad ce iese din asta. Nu stiu ce o sa fac cu desenele de data asta dar imi place sentimentul. In plus,de data asta nu cred ca trebuie sa existe un sfarsit, adica o concluzie. Intrebari si nelinisti si tristete si putin sadism. Atat. I feel good!

sa inteleg ca iti place rammstein.ei bine...si mie.ne potrivim.si deseneaza in continuare ca te descurci bine...stii tu de ce zic asta...pup pa.acum astept sa te uiti urat la mine pt ca am intrat aici

Gresit don'soara,n-o sa ma uit urat la tine.De fapt,ma bucur ca ai trecut pe-aici si ma bucur si mai mult ca mi-ai spus.Te pup si eu si pe curand!

E 8 dimineata.Am dormit vreo 3 ore azi-noapte si ar trebui sa fiu fresh pt alte cca 24.Sor'mea s-a imbatat ca un porc si a trebuit sa stau treaza sa am grija de ea.Nu mai vreau s-o vad.Am vrut s-o trimit acasa da nici gand.Mi-e o rusine de George,desi fara el cred ca innebuneam naibii si incepeam sa ma dau cu capul de pereti. Ma rog,am crezut ca nu o sa mai faca aceeasi greseala dar se pare ca nu stie unde sa se opreasca.In ultima vreme s-a purtat bine,asa ca am crezut ca o sa se opreasca......am crezut prost.Asta e,daca mai ramane pana marti aici macar am satisfactia ca pot sa o pun fata in fata cu ce a facut.Daca pleca azi,maica-mea nu afla nimic.Asa a ales ea,treaba ei,sa se descurce.Cand te dai cu capul de pragul de sus ar trebui sa inveti ceva.Daca nu,exista un singur raspuns.De acum ma doare in cot de tot.

Mi-e sila....Am atat de mult de lucru semestrul asta si sincer,nu ma simt in stare.Pe langa asta,se pare ca am si probleme de sanatate.O sa ma coste extrem de mult sa fac ce spune doctoru'...nu prea stiu cum o sa ma descurc.Dar nu vreau sa devina mai serios,asa ca trebuie sa am grija de mine.Vreau ceva sa-mi inveseleasca ziua...adica astept ceva sa-mi inveseleasca ziua sper sa mearga.Atat deocamdata

Azi-noapte am avut un vis ciudat.Am visat ca dadeam o petrecere de ziua mea si a venit si el.Eu am plecat putin sa cumpar ceva si cand m-am intors disparuse.Am dormit to timpul petrecerii,era un somn ciudat,eram fortata sa drom.Luase foc balconul si eu nu puteam sa ma trezesc.Cand m-am trezit,in sfarsit,erau multi oameni acolo,oameni pe care ii cunosc dar care nu fusesera de la inceput.Si toti pareau ca s-au simtit excelent.Doar el nu mai era si nu stia nimeni nimic de el.Am mai visat apoi ca merg la el,ne-am uitat unul la celalalt si ne-am intrebat "Si acum?".E prima oara cand il visez.Azi nu l-am vazut.Ma gandesc uneori ca poate sa dispara,pur si simplu,ca in visul meu.Vreau sa-l vad,mi-e greu acum,vreau sa-mi aminteasca faptul ca iubesc viata.Acum imi e frica.

Nu stiu daca sunt sau nu gata sa scriu despre ceea ce ma framanta in ultima vreme,dar as vrea sa incerc macar sa-mi pun ordine in idei.
Sa incep cu inceputul.Weekendul asta am dat o fuga pana acasa fiindca nu mai aveam nici bani si nici mancare.E tare scump regimul asta,mai ales ca ma obisnuisem sa nu prea dau bani pe mancare.Aseara am iesit cu Cezy la o bere si un biliard scurt...Ma rog,mai lung.Imi era dor de o seara ca asta,sa beau si sa uit.Sau poate sa imi amintesc si mai tare.Ma rog,mi-am cam luat bataie de la ea.Cand am ajuns in camin cineva canta la chitara undeva la acelasi etaj cu noi.Am iesit pe hol sa fumez o tigara si am ascultat "Aproape de voi",de la Cargo.Am plans.Acum sunt acasa si ma simt oarecum sechestrata,nu stiu de ce.In tren am intalnit cele mai arogante doua cupluri pe care le-am vazut in viata mea.
Ma simt ca intr-un roman de Camil Petrescu.Iubirile celorlalti mi se par de multe ori vulgare sau placide sau gresite,pur si simplu.Asa si cu astia.Pe una din tipe imi venea sa o iau la bataie.Ceilalti doi se potriveau mai bine,erau la fel de aroganti.
Ca veni vorba de asta,as vrea sa citesc ceva da nu stiu ce...........
Si acum ca am ajuns aici imi dau seama ca nu sunt inca gata sa scriu.Asta e....Acum vorbesc pe mess cu doua colege.Ma plictiseste situatia.Una dintre ele vorbeste despre lucruri filosofice si numai de asta nu sunt in stare acum.Iar cealalta e o proasta si ma seaca de energie.

Ma pregatesc de plecare.Azi imi e mai bine,imi place lumea mai mult decat ieri.Ma rog,inca nu am chef sa vad prea multe persoane, dar asta e,or sa fie si zile mai bune din punctul asta de vedere.Nu ca asta ar fi scopul meu in viata,da se zice ca omul e o fiinta sociala.M-a sunat o fosta colega de liceu sa mergem impreuna la Bucuresti.N-am mai vazut-o de mult,desi sta tot in Regie,ca si mine.Sper sa nu ma plictisesc pe drum.

Ieri am reusit sa nu ma plictisesc prea tare pe microbuz,ceea ce a fost bine.Am mers la un biliard cu Cezy si cu colega asta a mea de liceu, asa , de bine te-am regasit Bucuresti.I feel good today!Ma simt bine cu mine cel putin,dac nu cu toata lumea.
Si,cu toate astea....

Hello there the angel from my nightmare
The shadow in backround of the morgue
The unsespecting victim of darkness in the valley
We can live like Jack and Sally if we want
Where you can always find me
And we'll have Halloween on Christmas
And in the night we'll wish this never ends
We'll wish this never end

Where are you and I'm so sorry
I cannot sleep I cannot dream tonight
I need somebody and always
This sick strange darkness comes creeping on so haunting everytime
And as I stared I counted the webs from all the spiders
catching things and eating their insides
Like indecision to call you
And hear your voice of treason
Will you come home and stop this pain tonight
stop this pain tonight

Don't waste your time on me your already the voice inside my head(6x)

I miss you miss you

Stau si ma uit la o ciocolata aproape calda care in curand o sa devina chiar rece daca nu ma hotarasc sa o beau.As vrea sa vorbesc despre nimic cu un om inteligent, as vrea sa rad.eu sunt cezy si sunt colega de camera a emei.ea sta langa mine si rade ca nebuna
ma vede ce scriu deci nu pot sa o injur.iar am batut-o la biliard.e varza,salata,conopida,mazare,ardei,morcovi,castraveti,telina,rosii,postarnac,marar,gulii,napi,patrunjel,cartofi,vinete etc etc.asta e
nu se compara cu mine

numai nebuni pe aici

ti-am zis ca nu-s nebuna.daca nu vad oameni inexistenti si nu aud voci nu-s nebuna.da nu bag mana in foc pentru toata lumea

revenind,mi-am luat o dupa-amiaza "libera",adica mi-a fost prea sila sa ma duc la un seminar in dupa-amiaza asta.nu mi s-a intamplat niciodata sa ma plictisesc in asa hal.da,ma rog,cine spune ca ar trebui sa fie distractiv?....eu,daca stau sa ma gandesc mai bine.
ziua de ieri a fost super tare,desi ma asteptam sa ajung la camin cu un car de nervi.a fost un laborator super-scurt,am jucat basket dup-aia (n-am mai jucat de mult;m-am simtit super bine) si la ultimu laborator am scapat chiar ieftin.nu de alta,da am groaza de laboratoare cu cele doua "maini stangi" ale mele.de data asta decat m-am chiorat intr-un spctrometru pana am simti ca-mi ies ochii din orbite.al naibii violet ca nu vruia el sa ni se arate am ajuns acasa obosita dar libera.am dormit vreo dois'pe ore(cred ca s-au plictisit colegele de camera de cat pot sa dorm)
astazi,pe de alta parte,lucrurile sunt lenese si neinteresante.poate merg mai tarziu la un biliard cu cezy,sa-mi mai iau o mama de bataie.asta e,nu poti sa le ai pe toate.
si mi-e dor de el

Abia m-am trezit.Am fost aseara cu cezy si "nebunele" ei sa dansam.Imi era dor sa dansez, asa ca m-am simtit bine,chiar daca nu e exact genul meu de pass-time(prin genul meu inteleg sa beau o bere cu prietenii....care or mai fi aia)
Iar am visat o gramada de tampenii.Trebuie sa ma apuc serios de regimul ala.Si trebuie sa ma las de fumat.Iar nu stiu unde merge viata mea.L-am visa si pe el....as fi vrut sa nu fac asta.Nu vreau sa-l visez.
Ma duc s-o sun pe maica-mea.Intr-un mod forte curios am nevoie sa o aud.Kiss

ema e beata

da mah,ema era beata.acuma e doar melancolica intr-un mod stupid si isi aminteste de o anumita alta betie si ar vrea sa nu mai compare pe toata lumea cu o anumita alta persoana

buey,vorbesc despre mine la persoana a treia????!!!!!!!

asta a fost un weekend plin.de fapt,inca o sa mai fie.sper sa ma mai tina si in seara asta sa fac pe nebuna.ma gandeam la niste faze de mai demult, la niste lucruri pe care le-am dat la schimb,cum ar veni,atunci cand am vrut sa obtin ceva.pana la urma,ceea ce am obtinut nu prea a fost ceea ce am vrut,desi nu ma plang.oare nu stiu ce vreau?sunt inconstanta,dar nu imatura si acum cred ca stiu de ce.pana la urma,n-am cerut niciodata ceea ce am vrut.poate nu am avut curajul,poate mi-a placut foarte mult sa joc anumite roluri.daca stau sa ma gndesc mai bine,mi s-a parut mereu la fel de incitant momentul care precede victoria.uneori,chiar mai incitant decat momentul victoriei propriu-zise,ca sa-i zic asa.vorbeam zilele astea cu vali despre starea mea de spirit din ultima vreme si am realizat ca,de fiecare data cand ma confrunt cu o situatie noua,in loc sa fac ceea ce m-ar face bucuroasa,inlatur doar lucrurile care m-ar intrista.si nu mai am timp sa fiu fericita fiindca incerc atat sa nu fiu nefericita.acum nu stiu cum or sa se schimbe lucrurile,dar cu siguranta va fi o schimbare.de data asta eu hotarasc!

I'm tired of waiting
An' closing my eyes
I'm asking myself
Why is it all my horizons
Are so far away

I look in the mirror
Don't like what I see
In my reflection
A stranger is staring at me
Looking for love

The love of a woman
The needs of a man
I try so hard to belive
But I don't understand
The search goes on

But over the mountains
Across the sea
I know love is waiting
I hear it calling to me
Calling my name

I'm looking for love all around me
Looking for love to surround me
The love that I need
To rescue the state of my heart

Alone again, It's always the same
I've just been marking my time
Since the day I was born
With no one to blame

The candle is burning
It's way down low
I just need someone
To show me the way to go
Which way to go.

I'm looking for love all around me
Looking for love to surround me
The love that I need
To rescue the state of my heart

I'm looking for love
An' finding only heartache
Looking for love
An' finding only heartache
I'm looking for love to rely on
Looking for love, a shoulder to cry on
I'm looking for love
To rescue the state of my heart...
(Whitesnake - Looking for Love)

asta spune tot in momentul asta

si iar nu am spus exact ce gandesc si ce simt si acum imi fac morala pentru asta si ar trebui sa nu ma mai gandesc la asta o vreme dar nu pot,e greu,sunt imagini care imi rasar pur si simplu in minte.simt ca singurul lucru pe care as putea sa-l fac acum e sa desenez.mi-e frica de ce-o sa iasa....as vrea sa dorm dar nu pot...ma duc sa fumez