In sfarsit sunt treaza.M-am intalnit cu George la facultate in timp ce fumam.I-am povestit ce am pe suflet.Mi-a zis sa ma-mbat si sa uit,lucru pe care l-am si facut,de altfel.Numai c de data asta mi-a luat vreo doua zile ca sa ies din starea de betie pe care am alimentat-o constant.Nu mai vreau.I-am promis lui George ca o sa ma las de fumat.Si asa am sa fac.Inca un lucru greu.Oricum,dupa discutia noastra am intrat intr-o stare tare ciudata.Mi se pare o prostie.Orice mi se pare lipsit de semnificatie.Si imi vine sa iau pe multa lume la bataie.

Singurul lucru pe care il simt acum e dezamagire.Sunt extrem de dezamagita de faptul ca oamenii isi permit sa ma judece fara sa ma cunoasca si,culmea,oameni care se considera prieteni de-ai mei.Sunt extrem de dezamagita de faptul ca cei carora aleg sa le dau o sansa se tem de ea.Sunt dezamagita de faptul ca nu mai stiu unde vreau sa ajung, dar si de faptul ca aveam un loc in care vruiam sa ajung inainte.Sunt dezamagita de faptul ca mi se cer lucruri pe care nu as avea de ce sa le fac si accept,uneori.Sunt dezamagita de conversatiile banale pe care le aud in jurul meu,de fitele unora,de faptul ca sunt oameni atat de destepti care nu reusesc, insa, sa vada ca lumea sufera si ca are nevoie de mai mult decat o solutie;are nevoie de ajutor.Sunt dezamagita de prostia care ma inconjoara,de ignoranta care nu-si mai cunoaste limitele,de exagerarile oamenilor, de tot.

A trecut ceva vreme de cand n-am mai scris in jurnal.Parca nu mai am timp de nimic.Sunt foarte obosita.Azi dimineata a sunat alarma de la telefon,am inchis-o si am ignorat total cursul la care trbuia sa ajung.Mai naspa a fost ca mi-a cazut telefonul pe undeva pe sub pat si nu-l mai gaseam si era si inchis.Mi-am facut o gramada de nervi.Am mers,totusi,la facultate de la a doua ora.A venit si El si am incercat sa ma port cat mai normal, dar e greu.M-am uitat la un moment dat in ochii lui si le-am vazut culoarea aceea atat de frumoasa si de greu de definit.Nu pot sa-l uit,nu pot sa trec peste momentul asta fiindca imi revine mereu in minte imaginea ochilor lui si simt cum sunt o parte din mine,simt culoarea asta intiparita undeva in sufletul meu,ca si cum mereu ar fi fost acolo si o singura privire de-a lui imi inunda inima in nuanta asta de albastru-verde extrem de ciudata.Cred ca e singurul loc din el in care dorinta de a isi face rau nu a ajuns si nu poate ajunge,singurul loc in care vad adevarul pe care spune ca l-a pierdut in copilarie.as vrea sa ma pierd in privirea asta,as vrea sa-l mangai si sa ii spun ca totul va fi bine si ca merita sa traiesti si ca sper ca o sa se regaseasca pe sine curand.Dar nu pot acum.Trebuie sa uit.

aseara distractie cu colegii de grupa.n-am mai dansat de mult asa si,spre mandria mea,nu prea am baut si am bucur ca m-am simtit bine si asa.pe langa asta,mi s-a confirmat parerea mai veche ca Andreea e o curva.si nu numai mie.ma simt libera.acum trebuie sa merg la facultate, unde incepe greul.aseara uitasem.

Tocmai am realizat care-i problema cu oamenii astia care ma judeca:eu ii apreciez foarte mult, dar nu sunt ca ei.Niciodata n-am fost si acum imi vin in minte o gramada de compromisuri pe care le-am facut de dragul lor.Dar nu le apartin si ei nu prea inteleg asta si nu inteleg ca n-au fost in stare in 4 ani sa ma cunoasca cu adevarat.Acum simt ca m-as putea detasa de ei atat de usor.Cu o exceptie,poate.Ramane de vazut ce o sa se intample de aici inainte.

I'm so evil! Am dus-o pe Cezy in "orasul nebunilor", recte Ploiesti.Am zis ca o sa crap de ras cand am coborat din tren si erau unii din galeria Petrolului care se duceau la meci si Cezy striga dupa mine:"Ema,Ema,nebunii!!!!!!" Asa n-o s-o uit cat oi trai.Acum ea doarme si eu am luat cateva beri la bord.Diseara ne intalnim cu cativa fosti colegi de-ai mei de liceu.O sa fie momentul adevarului...Ma duc sa vb cu maica-mea.Kiss

Nu prea am eu ce sa scriu in sensul ca, la momentul acesta, viata mea se desfasoara fara prea multe conflicte. Si pe alea care sunt incerc sa le ignor. O sa vina si momentul sa ma confrunt cu ele. I-am povestit lui Traian despre faza cu fumatul si cu prietenii mei din liceu....spre surprinderea mea, mi-a spus ca si lui i s-a intamplat la fel. Acum e multumit pt ca are un prieten bun si asta ii e de ajuns. Vreau sa ma detasez de tot. Ieri am primit doua mailuri in care st intrebata cum e la facultate. Trebuie sa le rapsund, desi nu stiu ce am sa scriu;n-am mai scris de multa vreme un mail. Acum gata, am cursuri de la 8

Nu vad alta solutie la momentul asta decat o nepasare crunta.O sa imi fie al naibii de greu,dar,repet,nu exista alta cale acum.Si,cu toate astea,nu stiu...Am avut o discutie foarte interesanta cu Bogdan aseara.M-a rugat sa nu fac asta.Nu stiu daca chiar conteaza,insa l-am simtit atat de aproape de sufletul meu ca niciodata.Are o influenta ciudata asupra mea.Nu prea pot sa-mi erxplic exact asta.
In alta ordine de idei,ce-o sa rada Cezy cand o sa citeasca asta
M-am hotarat sa raspund la mailul acela.Sper sa nu o dau in bara.Nu prea stiu ce sa spun.Dar,oriocum...Poate ca e singura persoana in care as fi indreptatita sa am incredere.

S-au intamplat atat de multe lucruri de ieri pana azi.Majoritatea in sufletul meu si de aceea imi e greu sa vb despre ele.Am fost in Club A aseara-seara rock. La un moment dat am cantat cu toti plamanii mei si as fi strigat si mai tare daca puteam.Oricum,mi-am simtit sufletul urland a disperare ascultand Phoenix-In umbra marelui urs.M-am simtit razbunata si eliberata de melodia aceea.Niciodata n-am simtit-o asa si zambetul de dupa a fost intr-adevar al meu...cum n-a mai fost de mult.

M-am trezit astazi cu un sentiment apasator de furie profunda impotriva a tot si a toate.Ma rog,si cu o durere de masea si cu una de gat.A trebuit sa sprijin toti peretii ca sa reusesc sa stau cu capul drept.O sa ma obisnuiesc.De data asta,insa, imi placea furia care ma coplesise si nu mi-as fi dorit sa lupt cu ea.Nici n-am facut asta.Si am realizat ca nu e prima data cand am acest sentiment....doar ca data trecuta am fugit de el, l-am mascat intr-o anumita violenta circumstantiala.E ca si cum as fi pe ultima treapta a existentei omenesti si cat de bine ii pot judeca pe oameni de aici!

Ca fapt divers,i-am facut jocul lui Bgodan azi si am reusit sa le convingem pe fete ca chiar m-am luat cu unii la bataie aseara.Am zis ca o sa crap de ras cand am auzit-o pe Vali incepand sa-i povesteasca prietenului ei ce am facut eu in Club A aseara...I'm good

Iar El ... se pare ca de acum chiar n-o sa-l mai vad niciodata.Intr-un fel ma bucura gandul asta pentru ca acum chiar nu mai am de ales;trebuie sa trec peste moment si sa uit.O sa uit tot, mai putin privirea aceea in care am citit adevarul pe care acum nu pot sa il pronunt.

Stefan:Stiati ca Marian nu mai e colegul nostru?
Vali:Da,stiam.
Stefan:Ia uite mah,mereu sunt ultimul care afla...
Vali:Nu-i adevarat,cu siguranta mai sunt unii care nu stiu asta.
Eu:............................................................................................
Eu ce sa mai zic?Probabil ca sunt unii care nu stiu asta si nici n-or sa fie asa surprinsi.Stiam ca o sa se intample la un moment dat.Nu pot sa zic ca nu mi s-a dat ocazia sa ma pregatesc pentru asta.Si nu pot sa zic ca nu-i mai bine asa pentru mine.Si pentru el, probabil...
Vreau sa dispara toata lumea pentru o ora si sa pot sa fiu.
Imi e din ce in ce mai greu sa ii aud numele.

Azi a fost o zi tare ciudata.Am vorbit mult cu Klara despre ceea ce simt cu privire la El si cu privire la mine,despre schimbarea asta care simt ca are loc in mine.Crede ca ma apropii de felul ei de a fi si de felul lui Bogdan de a fi.Probabil ca are dreptate pentru ca am reusit sa inteleg dupa mult timp ceea ce imi spune.Am plans pur si simplu pe umarul ei cand i-am vorbit despre El;n-am vrut asta,pur si simplu simteam lacrimile cum imi curg pe obraz si nu puteam sa fac nimic sa le opresc.Imi e greu si ma complac in situatia asta,nu as putea sa inteleg de ce.Pana la urma,incep sa inteleg ce inseamna sa ramai tu cu tine.Pana la urma,suntem cu totii singuri.Si am facut o promisiune la inceput pe care am incalcat-o...nu e vina mea,dar nu am nici un drept.Si totusi...Sa mai incerc sa caut fericirea?Simt ca gandul asta e un vis frumos de copil,dar atat.

A,si, ca fapt divers,am ramas putin masca in momentul cand un profesor ne-a dat pachetul lui de tigari fiindca ne-a vazut poshtind o tigare inainte sa intram in sala

Diverse trairi foarte intense in ultima vreme.Simt ca incep sa ma cunosc. Vreau sa-mi redeschid toate ranile si sa vad care se pot vindeca si care sunt cele pe care inca trebuie sa le mai plang.Vreau sa simt toata durerea la care am dreptul acum;atat pot sa simt acum,durere si frica.Suferinta face toate intrebarile sa dispara.

Miercuri am sa ma intalnesc cu un prieten de-al tatalui meu din copilarie.Vreau sa-l rog sa-mi povesteasca despre el,despre cum era el cand avea varsta mea.Cateodata cred ca ii seman,dar n-am de unde sa stiu...M-am gandit mult la el in ultima vreme, dar nu mi-am mai pus intrebari.Sau nu am mai pus intrebari...Cine sa le raspunda?

Furie!Si astazi nu-mi place.Si tre sa fiu fresh...cam greu dupa betia de aseara.Si am un ochi vanat;n-am dat din cap unde trebuia.

N-am gasit raspunsul la intrebarile mele.Sau poate l-am gasit, dar n-am vrut sa-l accept.Tatal meu era indragostit de viata...ce frumos suna...ce vis frumos...Dar explica ceea ce sunt eu.As fi vrut sa aflu mai multe despre grijile lui, dar, pana la urma, aici suntem singuri,doar noi cu noi.

Phoney peolpe come to pray/Look at all of them beg to stay.../Phoney people come to pray

I-am spus lui George ca vreau sa ma retrag de la facultate. Ma asteptam sa se infiga in mine si sa ma intrebe daca stiu ce vorbesc si sa fie dezamagit...dar nu a fost asa.Pur si simplu mi-a spus sa ma razgandesc ca daca nu,vin cu totii pe capul meu si vai de mine. Ce usor de zis. A spus ca nu conteaza ce merge prost pentru ca ii am pe ei...emotionant....dar gresit...cat de gresit.

N-as vrea sa merg acasa de Paste.

Tocmai am primit un mesaj care m-a facut sa tremur.Nu stiu de ce,nu de fericire.E un mesaj de la El.Imi ureaza Paste fericit si imi spune ca vrea sa dea la filosofie si spera sa ne mai vedem.Nu inteleg de ce acum si nu ma asteptam la asta.

"N-am crezut niciodata ca absenta unei persoane poate fi mai reala si mai vasta decat prezenta ei. Cand era,era intr-un singur loc. Acum ca lipsea,lipsea de pretutindeni."
Nu stiu cui ii apartine citatul.Era statusul unei din lista mea de mess acum cateva zile, cu ghilimele cu tot.Dar e citatul perfect pentru starea mea de acum. Dupa ce a plecat am trecut printr-o perioada de amorteala, in care mi-am spus ca am sa-l uit si m-am distrat tare bine ca sa realizez asta. Dar apoi mi-am dat seama de adevar si a durut. Inca doare. N-am crezut niciodata in iubire si, totusi, il iubesc.In cel mai natural mod cu putinta, am ajuns sa il iubesc.
Simt ca pierd jocul cu viata. Ma intreb cat o sa ma mai tina.Azi-noapte n-am putut sa dorm de durere de ficat.M-am saturat.Cred ca vreau sa ma operez.

: Stii ce i-am spus Klarei inainte sa te urci?
:: Ce?
: Stairway to Heaven...
:: Ha! Stairway to Hell!
: De ce mah? Adica... Puteai sa te uiti macar daca poti sa si cobori cand ai inceput sa urci.
:: Pai daca puteam sa urc puteam sa si cobor.
: Acuma depinde cum coborai...
:: Coboram. It's a one-way ticket to the ground.
.................................................................................................................................
:: Ce nebun e sefu!
: De ce?
:: Sta sa ne faca poze.
::: Da. E marfa aparatul. A facut poze frumoase.
: Aham. Abia astept sa le vad.
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
:"There's a lady who's sure/All that glitters is gold/And she's buying her stairway to Heaven
When she gets there she knows/If the stores are all closed/With a word she can get what she came for...
Mmmmmmmm...and she's buying her stairway to Heaven
In the tree by the brooke/There's a songbird who sings/Sometimes all of our thoughts are misgiven"
:: La ce va ganditi?
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
: Tu la ce te gandesti?
.................................................................................................................................
:: Ma gandesc ca iarba-i verde...copacii sunt verzi...asfaltul e gri...
: Ce?
.................................................................................................................................
: Eu ma gandesc ca mi-e frig...si mi-e dor...foarte dor...
.................................................................................................................................
: Va ganditi vreodata la cate s-au schimbat?
:: Da,s-au schimbat multe.Pana si vietile noastre s-au schimbat.
: Mai ales vietile noastre.
:: Mai ales...
: Oricum n-ar fi contat daca n-ar fi fost legat de vietile noastre.
::: Ba ar fi contat.
: Nu pentru noi...
:: Asa e...Pentru tine ce conteaza?
: Nu stiu...Incerc sa aflu...
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
: Conteaza sa ai intrebari?
:: Cel mai mult.
: De ce ?
:: Pentru ca daca nu mai ai intrebari inseamna ca nu mai existi.
.................................................................................................................................
: Conteaza sa spui adevarul?
:: Ha ha! Adevarul...E doar o fata a monadei.
::: Cea mai inselatoare!
: Nu e cu nimic mai importanta decat celelalte fete?
:: Pentru tine ce e mai important: adevarul sau minciuna?
..................................................................................................................................
: Mi-ar placea sa am de a face cu oameni care sa suporte adevarul.
:: Sa suporte adevarul zici?
: Da...
::: Nimic nu mai conteaza.
..................................................................................................................................
: Imi e frig...
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
:: Mergem?
: Daca n-ar fi asa frig as sta aici pana dimineata.
:: Dar e asa frig.
: Mda.
:: Deci mergem. Avem un vot pro si un vot...
::: N-am de ales.
:: Pai atunci mergem.

Oamenii se mint. Nu-i nimic, le sta in fire. Oamenii mai sunt si posesivi pe deasupra. Din nou, nici o problema. Dar oamenii se complac, si atunci sunt de-a dreptul PROSTI. A trecut mult de cand n-am mai scris in jurnal. Sincer,.n-am simtit nici cea mai mica nevoie sa fac asta. M-am simtit mult mai sigura de la o vreme pentru ca am reusit sa impartasesc anumite experiente de viata nu tocmai placute cu T(vezi jurnalu' lui cezy) Si cu toate astea, eu nu pot sa am indeajuns de multa incredere in oameni. In seara asta a revenit starea de pustiu din jurul meu. Si as fi putut evita acest lucru vazandu-ma din nou cu T dar n-am vrut . Am nevoie de o pauza. De fiecare data am nevoie de o pauza in orice relatie de orice fel. Nu pot sa ma implic si gata. Azi ma apasa golul de langa mine, dar imi era si dor de el. Mai rau e ca ma enerveaza superficialitatea, dar mi-am dat seama de cat de mult se mint si cei care nu sunt superficiali. Urata imagine.
In rest,sper sa ploua ca nu mai pot de cald si nu pot sa invat si am maine examen.

Tocmai am realizat azi:am facut primul an la Automatica. Ma intreb daca la anul o sa mai fie cineva sau ceva care sa ma impiedice sa plec. M-am saturat de mizeria asta dar lucrul asta nu-i atat de revoltator acum.
Acum vreau sa stiu ce s-a intamplat cu El. A spus ca va fi aici in momentul asta. Nu e. Si nici prietenii lui nu reusesc sa dea de el. Incep sa-mi fac griji. C...t, imi faceam de mult timp griji.
Si mi-e dor de sor-mea

E timpul sa ma duc la munca. In curand,toate astea vor disparea. Nici nu stiu unde o sa stau de luni. Nu stiu daca tine asta caminul deschis sau daca o sa trebuiasca s fac naveta... Nu vreau sa fac naveta, eu vreau sa raman in Bucuresti...ar fi cel mai bine pentru toti...Si acum sa-mi tineti pumnii,poate fac si eu ceva la serviciu azi...ar cam fi cazul...Inca 8 ore de vorbit la telefon

Sambata,8 iulie, 2006:
"Din lipsa de activitate, de net si de figuri cunoscute cu care sa ma conversez m-am hotarat sa scriu. Deocamdata asa, apoi probabil in caiet sau pe han.
Acum imi iau cina, respectiv o cana de supa instant foarte calda.Bani nu prea am asa ca nu vreau sa dau nimic pe mancare pana luni.
M-am intalnit aseara cu Cristina in Jack.Am avut o discutie destul de interesanta.Mi-a placut concluzia ei,destul de calculata si i-am urmat sfatul trimitandu-i un mesaj lui George.Sper ca a inteles.Am plecat din Jack dupa vreo 3 ore,3beri si un Winston lights mare.Eram foarte ametita si imi era rau de la tigari.Nici nu am realizat cand am ajuns la gara.M-am urcat in 105 si n-am reusit sa recunosc Grozavestiul asa ca am mers pana la Leu+o statie cu tramvaiul inapoi.[...]
De acum o sa scriu ce gandesc la munca, sa fie mai palpitant!Ha!
Ma rog, azi=munca.A fost o zi mizerabila.Incep sa imi pierd din increderea in mine.Ma complexeaza faptul ca nu am accent englezesc."Polly" n-a venit azi la munca.In schimb ne-a supravegheat Gabi,un tip care e cica tot din Ploiesti si caruia i-am declarat ca il urasc intr-un acces de furie fata de propria-mi persoana[...]In orice caz,m-am mai linistit:luni iau banii.[...]
Am o relatie platonica foarte simpatica cu tipu de la magazin. Imi pregateste tigarile, il intreb de sanatate. Super tare! In curand o sa ajung sa ma duc sa fumez la el. Da, e o figura prietenoasa...de asta am nevoie acum mult.
Citesc o carte. "La marginea societatii." "

Doamne,ce dor imi e de toata nebunia aia! De zilele pierdute prin Poli, dupa ce trageam chiulu, de noptile in care n-aveam timp nici sa respir cateodata. Imi e dor de noptile alea pierdute si de betii si de cafelele snoabe cu Traian si de tigarile din miezul noptii din baie. Imi e al naibiii de dor de toate astea;fara ele, Bucurestiul e aproape pustiu. Eu sunt pustie... Simt din nou ca nu aici e locul meu, simt cum vin lucrurile amenintatoare catre mine, multe, rapide, sufocante. Si aici nu mai am nici o aparare. Daca ma uit in urma nu e nimeni. Am facut ceva gresit la munca si m-as fi asteptat sa ma intrebe macar cineva ce am patit de s-a intamplat asta. Nu. O sa ma duc la un re-training in schimb. Mai bine ma descotorosesc de orice sentiment, si-asa nu mai sunt bune la nimic... Si-asa nu fac decat sa ma amarasca si sa-mi trezeasca amintiri atat de frumoase incat simt cum pica cerul pe mine cand imi dau seama ca, de fapt, nu sunt cu nimic mai mult de atat...Amintiri...Prostii...Pentru oricine altcineva...

lasa mai draga ca pe 23 fumam in baie.si iesim si la o bere.promit.
ps:vezi ca tre sa-mi cumperi cercei
miss u a lot

Fata, bine ca mi-ai adus aminte ca uitasem de cerceii tai...
Pup u mult si abia astept sa ne vedem pe 23....si mi-e dor de tine....si oricum dai de baut s.a.m.d.

Am incercat de multe ori si de multa vreme sa pun ordine in viata mea de dragul unor oameni care merita mult mai mult de la mine decat ce le ofer in comoditatea mea. Si asta pentru ca imi pare mult mai simplu sa ma ascund privirilor lor mustratoare decat sa le explic alegerile mele. Curios! De fiecare data cand viata mea trece printr-o schimbare radicala ma lovesc de aceleasi reactii de la oameni din jururl meu. Fac cu schimbul, grupuri-grupuri, cine ma sustine si cand. Am incercat, deci, sa schimb, sa gasesc solutia ideala, situatia in care eu nu mai am mustrari de constiinta si pot sa spun cu siguranta "asta sunt". Nu merge asa si sunt constienta de asta. Daca as avea o fire putin mai conflictuala, viata mea de acum ar fi viata cotidiana a unei adolescente...ori, sa zicem ca eu nu mai sunt la varsta aia.
Dar nu vreau rapunsuri si solutii...acum vreau stabilitate.In viata si in mintea mea se incurca de la o vreme doua figuri, una prezenta si una trecuta. Si sunt neplacut surprinsa de faptul ca, desi gandul meu treaz se indreapta catre chipul prezent, in vis imi apare mereu chipul fantoma de la o vreme incoace. Ma chinuie faptul ca mintea mea uitase multe despre acest chip, dar il visez cu din ce in ce mai multe detalii.Aproape ca am revazut culoarea ochilor lui in ultimul vis...pana acum ii visam negri. As vrea sa stiu ce s-a intamplat cu el si imi doresc sa nu dea buzna in viata mea acum, din nou, asa cum a promis.
Care mai e drumul de acum?

Ma pregatesc sa plec de aici,din relatia asta adica. Nu ma simt in stare sa il mai privesc in ochi sau sa il sarut cand stiu ca intr-un timp atat de scurt am deja atatea sa ii reprosez.
As putea sa plec si de la munca,sa imi dau demisia. Oricum nu mai am mult timp de stat pe acolo. Lumea se asteapta la niste lucruri de la mine...Nu pot sa le ofer acum.
Ieri mi s-a intamplat ceva ciudat. Mi s-a parut ca il vad.Eram departe si nu m-am apropiat sa vad daca e el.
Nu stiu ce se intampla cu mine. Mi-e rau

Ma gandeam:care e scopul, in orice...pana la urma, trebuie sa existe un scop
Undeva unde sa te opresti sa spui fara indoieli:Gata, e timpul sa trec la altceva!
Imi vin in minte franturi de conversatii, clipe care ar putea sa insemne ceva pentru mine daca le-as accepta sau daca as vrea sa continui.Uitasem la un moment dat ca nu pot sa am incredere in oameni...si uitasem ca aparentele inseala.
Poate chiar ar trebui sa fiu mai infipta, cum zice Traian.
Nu stiu, in momentul asta n-as avea nici o retinere sa parasesc tot ce inseamna mediul meu de viata acum si sa o iau de la capat.Intr-un lo nou, unde nu te stie nimeni, unde poti sa faci ce vrei...O alta clipa ma framanta acum.
Nu ma mai caut pe mine de mult, nu de mine vreau sa fug.Observ ca prezentul si trecutul meu ar trebui mai bine sa stea separate, ca sa nu existe conflicte.

Nu stiu de ce simt nevoia sa scriu din nou. Traian si colega de camera poarta tot felul de discutii despre viata de student, discutii la care ma simt obligata sa contribui. N-am chef de asta si nici de muzica pe care o asculta fatuca asta.Cred ca am sa imi pun castile sa ascult ceva rock.Imi vine sa fug ... poate am sa cobor sa iau o gura de aer.Se revolta emotiile in mine si nu ma pot manifesta aici.

Da...pai,nu ma asteptam la asta in urmatorii 10 ani...cel putin!Ma refer la o intrebare.Nu,nu sunt insarcinata si nu imi cumpar un apartament si nu am castigat o masina.Pur si simplu am primit cea mai uimitoare intrebare din viata mea.Si nici macar nu pot sa-mi dau seama daca am fost sincera atunci cand am raspuns.Well, I tried.

This is all so messsed up.Tot!
Frate,cata dezordine in viata mea si nu stiu de unde sa incep.Sa pun capat unor lucruri,dar ce lucruri?Care?Cu ce naiba sa incep?Oamenii ma condamna,si pe buna dreptate.I've made my wrong choices...
Ma rog,n-are rost sa scriu despre asta.

Ok, gata, asta e. O sa vda cum indrept toate astea.And one last thing:
Priveste-mi ochii...ce mult i-ai iubit
Priveste-mi sufletul ce l-ai ocolit
Priveste-ti viata si spune-mi Are rost?
Sa fii cu mine fara folos
Priveste minciuna frumoasa la inceput
Arunc-o in ghena si zi "a disparut"
Arunca-ti viata spre altul mai bun
Care-o fi ala sa-l prefac in scrum

Zilele astea au fost tare mohorate.Imi plac zilele astea:dimineata stai in casa pana tarziu,bei o cafea,un ceai, ceva.Poate citesti,poate te uiti la un film. Oricum,balaresti si fumezi din cand in cand o tigara.Dupa-amiaza iar tragi un pui de somn.Te trezesti,faci un dus si te cari prin oras fiindca pana acum deja s-a incalzit afara.Si seara,o ultima conversatie blestemand faptul ca mai devreme ai crezut ca s-a incalzit.O discutie la care sa te gandesti, fara sa vrei sa tragi o concluzie, printre alte cateva fumuri...
Din pacate,insa,zilele astea sunt vise.Eu trebuie sa muncesc.Are si lucrul asta partile lui bune. Adica, teoretic,ar trebui sa ma faca sa imi exersez increderea in mine (ma rog,cel putin ma face sa imi dau seama ca nu prea o am), sa fiu deschisa cu oamenii( personal, unii oameni kiar nu ma intereseaza,mai ales ca interactiunea mea cu ei se rezuma la un apel telefonic).Of, nu e deloc bine...
Revenind la atmosfera de calm din inceputul mesajului...as vrea sa dorm pe iarba, undeva, sa privesc cerul,stelele si sa adorm fara sa ma mai gandesc la nimic.
Inainte filosofam, intr-adevar, mai mult. Si eram mai sigura pe mine, dar si mai stricta cu oamenii, cu cine las sa se apropie de mine. Si judecam. Am ramas la ideea mea ca oamenii ... mint,vruiam sa spun ca oamenii sunt frumosi dar as fi mintit. Am pierdut o gramada, m-am pierdut eu, dar am avut si de castigat.
Mi-am amintit...bucatile acelea de puzzle din constiinta si din inima mea nu s-au pierdut.Am gasit o alta forma, cea mai buna.
Si ca tot a venit vorba de asta...ma gandesc ca o sa inceapa facultatea curand...si eu o sa incerc sa ma las de fumat...IAR...Si imi aduc aminte de cursurile la kre stateam cu cafeaua in fata,ieseam in pauza la o tigara, chiuleam fiindca intre timp se terminase cafeaua si nu mai aveam ce sa fac.Si imi aduc aminte si de El, din ce in ce mai des de acum.Sper sa devina o amintire dulce-amaruie in curand.Pentru ca , oricum, nu imi mai par pustii locurile alea acum. Si parca aerul miroase ca atunci si frigul asta ma face sa visez. Poate ca toate astea or sa redevina mohorate cand or sa vina oamenii...
Pana atunci cred ca stiu ce trebuie sa fac:trebuie sa-mi stabilesc criteriile.

Ma pregatesc de plecare.Urmeaza 6 ore infernale cu trenul iar eu n-am mai fumat de 21 de ore,ceea ce pentru mine(aia care fumeaza un pachet mare pe zi) e foarte,foarte greu. Mai ales ca nici n-o sa se intample prea curand sa mai pot sa fumez.
Da asta conteaza mai putin.Cum ziceam,imi fac bagajul si am plecat...
Imi vine in minte expresia "omul din oglinda".Din pacate, realizez astazi, expresia asta nu mai este o metafora pentru mine. Pentru mine are contururi reale,iar omul din oglinda e strain si trist si dezamagit...din nou

Sunt la Iasi,la var-miu de sambata seara.Acum toti s-au dus la culcare si eu mi-am gasit putin timp sa scriu.In timpul zilei mi se pare ca e prea multa agitatie in jurul meu ca sa imi gasesc cuvintele.
M-am uitat la un film prost cu vara-mea,ceva cu multe crime de care nu e nimeni invinuit.Ma rog,asta conteaza prea putin.Era o replica in filmul asta de la care am pornit o intreaga discutie despre regrete.Si mie mi se parea ca e inutil sa le ai.La cate lucruri as putea sa regret...Dar parerea ei e ca,atunci cand intervine un copil(cazul ei)situatia se schimba.Pe buna dreptate spune asta.Mi-am amintit de o conversatie pe care am avut-o odata cu T.Ma intreb:cate din lucrurile pe care le-am facut ar trebui sa le regret?
In alta ordine de idei, am fost azi in gradina botanica.Au trecut cam 4 ani de cand n-am mai venit in iasi.Si cat ne-am schimbat,cu totii.Am devenit ceea ce nu credeam vreodata ca am sa devin:un om normal.Cu nimic altfel decat ceilalti...Daca s-ar fi intamplat asta acum un an m-as fi bucurat.Acum,chestia asta ma sperie.
Cu toate astea, oare cum o sa fie peste inca 4 ani?Adica...sunt matusa.Ce tare!Deja ma simt responsabila pentru ceva,nu stiu de ce.Numai cand il aud pe var-miu spunandu-i lui Grig:I-auzi ce zice matusi-ta asta...
Maine am program de invatat cu var-mea,care are restante.Nici nu stiu,sa ma mai duc la marire?Daca ma duc degeaba?
As fi vrut ca azi sa fie aici,cu mine...

Oamenii sunt posesivi.Gresit?Nu.De rau?Stiu si eu...daca ar fi pur si simplu dezamagiti de mine fara o doza de posesivitate...Mda,simt ca deja am dezamagit atat de multa lume.
Am fost in noaptea asta la Cetatuie...am intrat in biserica si m-a apucat plansul.De ce?Nu am conflicte legate de religie acum.Dar constiinta mea...poate deja am prea multe pe constiinta.
Noaptea asta e alba.

Ma intorc sa postez.Poate sa ma justific,poate sa ma descarc,poate cate putin din amandoua.E din nou tarziu si toata lumea doarme.Daca n-ar fi atat de frig...Oricum,am senzatia ciudata si nejustificata, de altfel, ca daca scriu la ora asta ma pot ascunde.Orice lucru are un efect.Iar eu am pierdut din vedere tocmai jocul asta necrutator al cauzelor si al efectelor care imi sau ne controleaza viata.Asta faceam inainte:anticipam mutarile urmatoare.Daca existenta mea ar fi un joc de sah acum l-as pierde cu brio.
Cand totul se schimba faci greseli,cauti refugii,cu greu te adaptezi, desi ar putea sa para altfel.Sunt sigura de asta.Eu am facut multe greseli.Sau multe schimbari.Nu stiu nici eu.Am vrut experienta de viata si am dat ceva in schimb,sa-i spunem inocenta.La momentul acela mi se parea o povara,mi se parea naivitate.As vrea sa mai pot sa spun ca nu am regrete.
Prietenii...cred ca am facut bine sa ma indepartez de ei.Nu le-as cere sa ma inteleaga acum, dar in prima faza, daca mi-ar fi fost alaturi si ar fi renuntat la diversele tipuri de ochelari de cal pe care ii poarta, lucrurile nu ar fi degenerat in asa ceva.
Increderea in mine...asta cica s-ar exersa.
De ce nu mai pot sa scriu despre idei,ci doar despre trairi?De ce nu mai desenez lucruri care conteaza,ci lucruri care conteaza pentru mine?De ce naiba nu imi vine sa mai am incredere in oameni?
Mi-as pune viata pe masa,ca o carte,sa o citeasca toti...
M. m-a facut mai trista,m-a facut sa ma ascult,sa raman eu cu mine si sa ma revolt fata de lume. In schimb, B. m-a facut sa ma revolt fata de mine.Si asta doare mai tare pentru ca asta a fost vina mea.Poate asta e, intr-adevar, sansa mea.Inca nu sunt cinica, inca nu pot sa renunt sa simt.Asta e sansa mea.
Nu mai stiu in rest cine sunt...stiu, de fapt sper, ca eu nu sunt cea de acum.Sunt prea dezamagita de masca asta care in curand imi va intra in piele.Si-asa ma strange si vreau sa o scot.Cumva...
Ma intreb ce ar gandi El daca m-ar vedea acum?Ar fi socat?Ar fi dezamagit?S-ar fi asteptat sa rezist la fel?Cine stie.Oricum,probabil nu am sa-L mai vad niciodata...

Ciudat oras bucurestiul asta.Sunt libera aici, la fel de libera ca oriunde altundeva, mai nou.Nu stiu ce e in aerul de aici, pe bune,o fi de la poluare, dar eu nu reusesc sa ma vad pe mine aici.In concluzie, am ajuns aici si fac aceleasi tampenii pe care le faceam inainte.Cel putin acum stiu si alta fata a adevarului.Poate o sa devina mai clara in timp.Si daca n-ati inteles nimic din ce am scris,nu conteaza,nu sunt nebuna.

Nu Ema, noi nu suntem nebune!!!!!!!
Ar trebui sa spunem asta in fiecare dimineata!
Pupici

Oh da...stiu si eu.Nu la modul clinic cel putin.
In fne,am examen maine dis-de-dimineata si in noaptea asta tre sa invat ce n-am invatat toata vara.La naiba...numai la asta nu-mi sta gandul acuma.
Incep sa cred ca m-am inselat.Nu stiu de ce.In definitiv,stiu si eu daca merita sa mai cred in ceva sau in cineva...Am spus atatea lucruri pe care acum as vrea sa le spun cuiva anume.
Deci,asta e viata.Cu asta ma lupt de acum.Nu-mi permit sa mai visez.Pana la urma,a nu avea regrete inseamna a face ce face toata lumea, la un moment dat.Nimic special.
Doar ca a nu avea regrete nu inseamna a fi fericit

Proasta zi.N-am facut nimic cu marirea aia.Trebuie sa imi caut de munca pe temen lung, pentru ca altfel nu o sa pot sa o scot la capat cu facultatea.Suna ciudat,nu?E bine ca ma simt in stare sa fac asta.Cine stie, poate anul asta o sa reusesc sa ma intretin singura, sa nu mai depind de maica-mea.Acum,asta e cel mai mare vis al meu, sa ii dau ceva in schimbul a ce a facut pentru mine.Macar putina liniste daca sunt prea departe de ea pentru a-i arata afectiune.
Tocmai am vb cu Bogdan.A picat amaratul ala de examen.Ma oftica chestia asta.Mai ales ca imi aminteste de faptul ca m-am intalnit cu Razvan pe scari azi-dimineata.Ce important se crede baiatul asta cateodata...nu cred ca o samai pot sa il respect vroedata.Ma rog.Si mi-am adus aminte ca era "prea ocupat" aseara ca sa ii ajte pe Bogdan si pe T.
C...t, nici ca mine,da nici ca el...Mai bine ma lipsesc.

Mai sunt cateva minute...si cateva ore apoi....si cateva zile inca si am terminat.I hope I don't screw this up.E o miza destul de mare.
Of,nu despre asta vruiam sa scriu.Dar nu stiu ce sa zic,de fapt,cum sa zic...Ma gandesc din nou la El.
Acum ascult Conexiuni...cate cuvinte frumoase.Merita.Nu cred ca le-as mai spune nimanui altcuiva.Nu prea curand,in orice caz.
20 minutes to go...
Poate mai trag de timp pe aici pe la han.E comod si caldut si imi place muzica.
Imi place sa visez cu ochii deschisi in ultima vreme.Imagini si sunete.Le-as pune pe hartie pe toate...dar mi-e frica sa desesnez.Mereu mi se intampla asa la inceput.
18 minutes...
Ma duc sa fumez o tigara

E prea dimineata pentru mine,dar nu pot sa mai dorm.Afara se face din nou toamna.O simt si in muzica pe care o ascult acum.Simt gustul,mirosul,lumina toamnei.
Un nou sfarsit inseamn, de obicei, un nou inceput.Poate am sa reusesc sa trec peste greselile de pana acum si sa las momentele astea sa insemne,cu adevarat, un nou inceput.
Cineva mi-a spus,odata,sa nu caut sa obtin, ci sa iau lucrurile asa cum vin.In momentul asta cred ca e exact ce ar trebui sa fac.
Pana la urma "If you're gonna try, try all the way!"

Cateodata am imprsia ca nimeni nu ar trebui sa aiba incredere in mine.Ce as face,oare, daca chiar as fi pusa in situatia de a alege intre un prieten si ceva ce m-ar face fericita (cel putin momentan) pe mine si nefericit pe el? Sau pe ea.
La naiba, nu mai stiu ce vreau sau ce cred, sau in ce cred.
Sper sa treaca repede.
Tot ce stiu e ca cineva crede intr-un vis frumos...pe care as putea sa il traiesc si eu...pe care as vrea sa il traiesc si eu.Acel cineva o sa fie fericit la sfarsit.

Povestea vietii mele:
M-am hotarat sa scriu cine sunt eu, nu ceea ce simt.Si cine sper ca voi fi.Asa ca asta e, de fapt, povestea vietii mele,spusa in cat mai putine cuvinte cu putinta.
Prima mea amintire clara vine din perioada in care eu aveam aproape 3 ani si e legata de nasterea surorii mele.Imi placea sa desenez cand eram mica.Ai mei imi cumparu caiete cu foaie velina si culori si ma lasau in pace.Eu incercam sa imi fac portretul, dar niciodata nu imi placea ce iese pentru ca nu semana cu realitatea.Asa ca aveam caiete pline cu desene reprezentand un oval(fata) cu bucle.Maica-mii ii convenea sa fac asta pentru ca o lasam in pace sa=si faca treburile.Mai tarziu, tata m-a invatat sa desnez oameni, camioane cu sticle de lapte in ele si cai.Tatal meu desena extraordinar.In orice caz, imi amintesc ca stateam la bunici si desenam si, la un moment dat, am intrebat-o pe bunica mea unde e mama.Ea mi-a raspuns ca e la maternitte, imi face o fratioara.
Cand s-au intors ai mei de la spital,mi se parea atat de marfa sa am o sora mai mica.Atunci mi-am luat singura palma de la maica-mea.Eu pretindeam ca sora mea sa se joace cu mine si incercam sa ii deschid ochii ca la papusi in timp ce dormea.Copil nebun.
Cat am fost mica, stateam tot timpul cu sora mea,Ioana.Imi era teama sa nu pateasca ceva.O inveleam noaptea.Ma trezeam sa vad daca e bine.Mai ales de cand s-a imbolnavit tatal meu.El a vrut sa ne pregatesca pentru moartea lui.Pe mine una m-a speriat foarte tare.Era un vis urat ziua in care am fi ramas singure cu mama.Dar s-a intamplat.Era internat inspital si se simtea mai bine, iar eu i-am propus surorii mele sa ne jucam.Intre timp,au sunat de la spital sa vina sa il ia,pentru ca el vrea sa moar acasa.M-am simtit vinovata atunci pentru ca mi-am permis sa ma joc,sa uit de asta.Aveam 10 ani.
N-am fost acolo cand a murit.N-am fost nici la inmormantare.Am fost o singura data la biserica,la priveghi.Atunci mi-am dat seama ca, de fapt, tatal meu nu o sa imi mai spuna niciodata nimic.Si cat de mult urma sa am nevoie de el.
Am fost o persoana lasa multa vreme.Imi era frica sa nu raman singura.Imi era frica de moarte.Inca imi e.Am inceput sa am mai multa grija de sora mea.Pe de o parte, am gresit cu asta, dar nu eram la varsta in care s imi dau seama ca trebuie sa o las sa se descurce singura in viata.
Despre prietenii de la joaca sau din scoala...intotdeauna i-am lasat in urma si i-am uitat cand a venit vorba sa se schimbe ceva in viata mea.
In clasa a sasea l-am intalnit pe Andrei.Cu el a fost altfel...afost un fel de iubire copilareasca.Ceva de genul reclamelor alea cu "Colegi de clasa".Am ajuns la liceu, l-am lasat si pe el in urma.
La liceu l-am intalnit pe varul meu Ciprian.El e mai mare cu vreo 9 ani decat mine.Am vorbit mult cu el.Am ajuns la concluzia ca ar trebui sa ii seman, sa fiu pragmatica si sa imi ignor sentimentele.Ceea ce am facut pentru o perioada buna de timp.Am anlizat tot, m-am analizat si pe mine Am incput sa citesc cateva carti de filosofie si de psihologie.Cu filososfia am ajuns la niste trairi care nu faceau parte din planul meu.Dar am ajuns sa stiu mai multe despre mine, cea de atunci.Evident,la liceu am crezut pentru prima oara ca m-am indragostit.Nu ca imi place de cineva.Ma indragostisem,credeam eu, de Rzv, dar lucrurile au iesit urat.Si eu am devenit cinica.
In fine,am ajuns in Bucuresti.Si despre anul asta petrecut in Bucuresti as putea sa scriu mai mult decat am scris despre tot restul vietii mele.Eram libera, dar singura...si vruiam sa raman asa.As fi avut de castigat, poate sau de pierdut,cine stie.
Pentru prima data in viata mea am incercat sa imi pastrez prietenii din liceu.Pe cei care meritau,oricum.De data asta lucrurile au stat cu totul altfel.La dracu.
La facultate am cunoscut-o pe Vali, am cunoscut-o pe Klara.Relatiile mele cu ele sunt din ce in ce mai confuze.Tot la facultate l-am cunoscut pe El.Si din cauza lui am renuntat la gradul meu ridicat de cinism pentru a-mi aminti cat de frumosi sunt oamenii.Pe El l-am iubit, intr-adevar,dar a disparut si El.Am ajuns sa indepartez pe toata lumea pentru o vreme.Sa le ascult povestile dar sa raman doar eu cu mine in final.Sunt atatea cuvinte pe care ni le-am spus si mi le amintesc acum.Pana la urma,m-am schimbat in ceva care sa imi aminteasca de El.Probabil nu s-ar fi intamplat asta altfel.Nu cred ca am ce sa regret aici.M-am apucat de fumat.Am facut multe baute.Am mintit multa lume.Am mintit-o pe maica-mea de multe ori.Nu stiu cum am reusit sa trec de sesiune fara restante.Noroc chior.
Dupa vreo 5 luni l-am intalnit pe Burly de la care as fi vrut ceva sa ma faca sa trec peste tote astea.Dar n-a mers chiar asa.
In fine, nu cred ca mai are rost sa scriu despre George, T. sau Bogdan sau Cezy.Despre ei am mai scris aici si probabil ca o sa mai scriu.
T. e omul despre care am spus ca traieste acel vis frumos al viitorului.
Si acum, la sfarsit, sper ca am cativa prieteni, pe care sa numai fiu nevoita sa ii mint si fata de care sa nu mai fiu nevoita sa ma mint.Acum ma cufund in visul acela Si sper sa mi-l castig.
Daca am uitat ceva e pentru ca nu stiu exact cine mai sunt si ce lucruri mai fac parte din mine.Amintiri...si o sa le scriu cand le va veni vremea.

Mi-e lene,cred ca am dormit cam mult.O sa caut un film,ca de altfel in fiecare dimineata de ceva vreme.Ciudat,cum raman singura cum am tot timpul din lume sa uit ce vreau de fapt sa fac.Am redus portia de tigari pe zi la jumate.Nu e de ajuns,dar e un inceput.Si totusi...
Ieri a fost mai bine la munca.N-am facut nici un app, dar mi-a fost bine.Astept sa ma dea afara cat mai curand...Poate azi,poate maine, poate asteapta pana vineri.Cine stie?
Imi trebuie un loc de munca sigur.
Ieri am stat sa desenez...un desen ciudat cu dracusori.Mie mi s-a parut o tampenie cand l-am terminat.Nici macar nu era bine facut din punct de vedere tehnic.Insa toti din jurul meu l-au admirat.I l-am dat lui Cristi,lui i-a placut cel mai mult
Ma gandesc...poate fac rost de niste bani sa ma duc la un curs...sa fac ceva...cred ca ar fi cel mai bun mod de a imi organiza viata.
Pana una alta,miercurea viitoare am programare la dentist.Mi-e groaza...Of...

)
Asa,deci ziua de ieri s-a lasat cu cateva intamplari amuzante, respectiv cateva intrebari retorice.
Merg eu la munca,evident,cu 601.Si cat merg la munca ,ma suna cezy care ma intreaba daca nu cumva vreau sa ma sinucid ca nu stiu ce a citit ea pe han.Eu ii raspund firesc "Nu mah,nu ma sinucid." Evident, in momentul ala jumate de autobuz s-a intors catre mine.Nu stiam ce sa fac intai, sa rad sau sa ma ascund sub scaun.Ma rog,ajung la munca si le povestesc asta.Rezultatul:o discutie despre metode de sinucidere.Concluziile mele ar fi urmatoarele:cea mai buna metoda de sinucidere e taiatul venelor.In primul rand ca aruncatul de pe vreo cladire sau, cum zicea Paulie, in fata metroului(sa afectezi cat mai multi oameni) iese din discutie.Ca nu vreau sa fiu desfigurata.Cu pastilele iar nu merge fiindca costa.Si-atunci taiatul venelor e cea mai buna solutie.Mai ales ca eu,fiind o persoana schimbatoare,nu as taia in lungul venei, ca sa am timp sa ma razgandesc.
Acuma, lasand la o parte sadismul si morbiditatea din discutia asta,noi am glumit.Si nu,nu ma omor.
Hmmmmmmm...a da, Cristi iar mi-a luat desesnul de ieri.Cica sa pastrez desenele pe care le fac in caietul lui, ca el e un mare iubitor de arta.Frate,zici ca e un copil.Odata m-a muncit vreo 2 zile sa ii desenez un castor, sa-si faca abtibilduri cu castorul meu sa le lipeasca pe masina.
Intr-un mare final, ajung in camera si aici intervine intrebarea principala.Eu nu o sa stau mult cu fatuca asta in camera.Vreo 2 saptamani maxim.Si atunci nu ma obosesc sa stabilesc cine stie ce relatie de maxima incedere si prietenie la catarama cu ea.Intrebarea e:oare exista o limita temporala impusa de regulile de politete in care tot ce vb cu colegu/colega de camera e salut,buna,noapte buna,cum a fost azi si la ce film te uiti?A...si, mai stai mult in baie?
Pup

Deci sunt o adevarata enciclopedie de intrebari retorice. Totul porneste de la mine. Sunt un om inteligent.
Care este!

Normal ca esti un om inteligent.
Eu insa...am ceva dubii despre mine.
Ieri m-am trezit sa realizez cu stupoare caNU IMI GASESC CHEILE!!!! Am inceput sa caut,m-am utat prin buzunare,pe sub pat,prin genti,pe sub saltea , pe langa pat, in baie(in amandoua baile de fapt).La naiba,m-am uitat pana si sub frigider.Si nu le-am gasit.Acum,cu o seara inainte am descuiat usile cand am ajuns in camera...deci cheia era la mine N-am mai plecat nicaieri.Asa ca mi-am pierdut cheile in camera.Ceea ce e statistic imposibil pt o perioada mai lunga de 6 ore.Cezy stie...Si nu,nu e ca pana acuma, cand era cheia pe sub nu stiu ce boarfa.Nu e!
Am concluzionat eu atunci ca mi-a luat colega de camera cheia.Ceea ce s-a dovedit a fi fals.
Asa ca azi dimineata am fost sa-mi fac dubluri dupa cheile de la camera.
Mda...intre timp a venit administratora cu gura mare ca ce facem aici.Cacat, ce sa facem?WE BLOODY LIVE HERE!
Sunt plina de nervi.Cineva tre sa o puna la locul ei si ma gandesc cine ar putea sa faca asta.Lasa, ajung eu in anul 4 si sa vedem atunci ce iese.Da pana atunci mai sunt 2 ani...of...help!

Deci... Daca eu vin duminica viitoare si-ti gasesc cheile, ma lasi sa te bat?
Sunt convinsa ca le-ai ratacit printre boarfe. Come on, nu e prima oara. Eu zic sa le mai cauti. Cat despre administratora... las-o si pe ea sa fie smechera, ca e singurul loc unde poate. La urma urmei oricum nu o baga nimeni in seama.
Pup!