Nu sunt ateu, dar nici vreun credincios veritabil. Cred ca as putea spune ca sunt agnostic. Deci nu impartasesc credinta in scenariul pe care am sa-l descriu mai jos. Vreau doar sa ne imaginam cum ar fi aratat civilizatia umana in absenta religiei.

Plecand de la urmatoarele premise:

1. D-zeu nu exista si religia este o inventia a omului, prin care s-a urmarit o mentinere a ordinii ce ar trebui sa vina din interior (inainte de lege sa existe o "banare" interioara)
2. Omul nu este dotat cu un instinct religios, astfel incat, in absenta "inventari" religiei, nu ar ajunge sa creada in nici o zeitate.

Haideti sa ne imginam cum s-ar fi dezvoltat/ar fi aratat omenirea in absenta oricarui fenomen oreligios.

Intrebarea este : In ce masura a contribuit religia la ceea ce suntem, si anume: civilizati, posesori ai unei constiinte, etc. ?(si aici nu ma refer la constiinta ca realitate subiectiva prin care ne autopercepem in spatiu si timp, ci ca un tribunal intern in care gandurile se acuza sau se aproba). Datoram umanul nostra religiei, sau am fi ajuns in acelasi punct, mai devreme sau mai tarziu, si in absenta oricarui sistem religios, doar prin ratiune?

Sa nu uitam ca sistemul religios s-a opus oricarui progres stiintific o perioada indelungata de timp. Luand acest amanunt in considerare, este oare posibil ca umanitatea sa fi fost chiar mai departe (d.p.d.v stiintific, macar) decat este acum, in absenta constrangerilor religioase, care considerau blasfemie cam tot ceea ce insemna stiinta/progres?

Cam ciudat, si poate chiar aberant topicul, in viziunea unora, dar haideti sa vedem ce iese

E o intrebare care obliga la raspunsuri inevitabil usor de contestat, caci exista si de o parte si de alta o seama de fapte ce sustin ambele pozitii. "Umanul" poate fi definit multiplu, functie de disciplina, de gusturi si interese, etc. Valabila mi se pare afirmatia ca religia ne particularizeaza printre celelalte fiinte, dar totusi ideea ca i-am datora umanitatea noastra, mi se pare mai greu de sustinut.
Fara religie, ar fi fost altfel; atat pot sa spun; mi-ar place sa sper ca mai bine. Insa e dificil sa accept sincer o astfel de speranta. Nici o fiinta culta nu poate nega raul imens pe care religia l-a produs umanitatii, nici ca aceasta este falsa, insa chestiunea “binelui” si “raului”, sau “mai binelui” si “mai raului” in cazul existentei sau lipsei ei, e spinoasa rau!!!
Discutand pe un caz particular, unii afirma ca monoteismul evreiesc a fost o mare nesansa pentru Europa; ca mai bine decat sa traga drumuri si ridice castre inspre Asia, romanii ar fi facut mai bine sa ridice ziduri; ca daca judecam nivelul moral, al cunoasterii umane, dar si cel de viata, al lumii clasice, fara ca sa fi fost "importata" pe continent intoleranta fanatica si ignoranta sectei iudaice numite crestinism, atunci Europa, si lumea toata odata cu ea, erau cu secole sau milenii mai avansate. Greu de contestat o astfel de teza! Insa aici nu discutam ce s-ar fi intamplat cu lumea sau Europa in lipsa unei religii, anume crestinismul, ci ce s-ar fi intamplat cu ea in lipsa oricarei religii; poti sa te intrebi atunci, care puteau fi stimulentele adoptarii si urmarii unei morale (fie aceea si una rudimentara, a timpului) de catre masele tâmpe, cand vedem clar ca si azi, in ciuda dezvoltarii societatii umane, dezvoltare incitata, instigata si infaptuita in principal de elite si nu de mase, unii, multi!, inca mai au nevoie de ea pentru a dobandi o morala (ca vai de ea!) si o ”pseudocunoastere” a lumii!
Relativ la problema crestinismului in Europa, parerea mea personala este ca daca acesta nu izbandea, tolerantul sincretism politeist nu mai rezista oricum: numeroase secte asiatice adusesera deja in inima Europei credinte dintre cele mai aberante si periculoase. Are si toleranta asta neajunsurile ei, cand exista intr-o lume bântuita de intoleranta, caci toleranta la intoleranta se numeste doar prostie. Morala romana insasi se inasprise, cu 2 secole inainte de impunerea crestinismului, desi inca nu decazuse in intoleranta, ea fiind fundamentata rationalist (stoicismul si epicurianismul, care erau insa atat secte pseudoreligioase, cat si curente filozofice) si nu religios, cum e cazul crestinismului. Gnosticismul traversa multe viziuni religioase ale timpului, si dupa mine - s-ar putea sa ma insel - acesta ar fi dus la o paralizie intelectuala mai puternica decat aceea pe care crestinismul a adus-o. Cam tot atat de puternica pe cat paralizia intelectuala a ortodoxiei apofatice l-a adus estului, in contrast cu vigoarea curiozitatii sanatoase care s-a cultivat in mediu catolic. Sau pentru a face o comparatie mai pertinenta, cu tendinte din acelasi mediu, se pot compara aripile gnostice ale crestinismului, ezoterismul dar si pietismul german, cu catolicismul. Dintre toate, eu unul, tot catolicismul l-as alege. Si nu s-ar putea zice ca sunt un fan al acestuia.

Asa este, religia este o parte din om. Prima religie, cea animista cand un copac, sau padurea, sau norul din care ploua, este considerat ca avand un suflet si o vointa proprie, presupun ca toti am avut aceasta "religie" .Cand eram mici pana la 7-8 ani sa zic, eu stiu sigur ca traiam intr-o lume in care lucrurile aveau un spirit al lor. Nu toate, dar unele anume.
Un om cu adevarat ateu nu va avea nici o superstitie.
Despre religia crestina, foarte buna ea asa, dar plina de inventii ale preotilor.Si interpretari ale bibliei, cum e lucrul asta sa pui o carte ca baza ? Nu o invatatura, o explicatie de trei proprozitii despre sensul vietii, ci o intreaga carte.
Crestini nu exista. Numai cel care da tot ce are altora, pastreaza numai cat sa supravietuiasca, nu pleaca la razboi, nu se apara in caz de razboi, nu se supara daca ii furi tot ce are, acela e un crestin. Nu exista astfel de oameni.
Trec pe langa biserica si o vad inchisa, niste gratii frumoase vopsite alb. Poate sa inghete omul afara, ca usa e inchisa, dar indrazneste sa se numeasca biserica. Se fura icoanele "vechi de 100 de ani cu valoare inestimabila in $" , "nu domnule, nu $, valoare, asa ca valoare, sentimentala ?" Ce sunt acelea ? Ce este cu tot ritualul asta ? Omul sfinteste locul, si popa daca e asa cum trebuie sa fie va lasa usa deschisa la biserica.
Nu mi imaginez oamenii fara religie, ar fi ca niste furnici. Societatea in forma actuala arata mai rau si decat musuroiul unor furnici, este fiecare pentru el

Religia organizata poate fi diferita fie de religia personala (organizata si cimentata dupa principii proprii), fie de credintele religioase, care sunt disparate.

Problema este destul de dificila, si din punct de vedere logic e incorecta: 99,9% din reclamatiile primite de religie nu tin de sistemul in sine, ci de frustrari, de mici rafuieii personale cu persoane care in definitiv sunt tot oameni. Cata vreme recunoastem acest lucru si pastram logica si bunul simt e foarte bine, dar cand frustrarea e mare - motivele sunt diverse - calea spre fundamentalism e deschisa. Fundamentalismul si terorismul (inclusiv cel intelectual, terorismul opiniilor, a discutiilor cu toporul pe masa, al argumentarilor cu orice pret) sunt caricaturi ale gandirii, care anihileaza logica si bunul simt. Apare fenomenul generalizarii, al ochelarilor de cal, al duplicitatii, al agresivitatii de limbaj (si nu numai). Modelul e valabil pentru ambele tabere: daca teroristii atei se considera superiori celor religiosi cred ca se cam inseala. In realitate nu fac decat sa urmeze erorile celor pe care ii resping. O greseala umana extrem de raspandita, nu?

Mai intai de toate am o intrebare: prin religie intelegeti implicit si Biserica sau nu? Dupa parerea mea este necesara aceasta precizare pt ca religia nu este totuna cu Biserica (si prin Biserica inteleg de fapt "institutia care "normeaza" si "controleaza" fenomenul religios indiferent de natura sa).
In al doilea rand cred ca problema care se pune de fapt aici nu este aceea de religie ci de credinta, inteleasa ca nevoia de a crede in ceva, de a spera si de a avea un sprijin si un "responsabil" supranatural si omnipotent. Prin urmare nu cred ca ne putem intreba cum ar fi fost lumea fara religie pentru ca asa ceva este imposibil: omul, prin natura sa, are nevoie de credinta, el vrea sa creada in ceva, intr-o "entitate" sa-i spunem asa, mai presus de el si de tot ce-l inconjoara, fie ca o numeste Dumnezeu, Alah, Natura, Univers, sau ca o "descompune" in mai multe divinitati. Omul are nevoie de o forta superioara pe care sa o faca responsabila pentru lumea in care traieste si careai sa-i poata cere ajutorul.
Prin urmare cred ca problema ar trebui pusa putin altfel (chiar daca si asa ar fi destul de aberant): cum ar fi aratat lumea fara o "institutionalizare a credintei"

PS: Nu stiu cati isi amintesc de mine dar..... dupa cum vedeti m-am intors! Iarna polara s-a terminat si iata ca scriu din nou pe-aici

mothman:

In opozitia religios-social, religia nu trebuie considerata a fi doar totalitatea povestilor despre Iov, Ilie, rai, iad, cazane cu smoala sau ceva de genul asta. Nu este onest. Pe de alta parte, opozitia asta e mai degraba una de sinteza decat contradictie ireductibila..eu zic ca religios si social sunt doua capete ale aceluiasi bat. Sau ale unei balante, daca vrei.
Balanta este omul, spiritul sau sirul de fictiuni filozofice (Dasein, Etre etc) care pretind ca reflecta existenta umana in totalitatea ei…
Pentru ca evolutia sa mearga bine, este nevoie ca balanta sa fie in echilibru, altfel zis, ca imperativele sociale ale actiunii aici si acum sa fie echilibrate de posibilitati, iesiri spre Dincolo, spre Maine. Daca socialul este Azi, acesti oameni, aceasta situatie, atunci religiosul ar fi Maine, oamenii care vor veni si speranta ca acest Maine va veni… din acest motiv, religiosul nu este doar povesti despre popi hrapareti, dumnezei rai sau diavoli atotputernici.
Omul este religios, in masura in care, inconjurat de certitudinile zilei de azi, isi arunca privirea spre maine si crede ca acest maine va veni…
religiosul poate fi aruncat spre un Dincolo metafizic, absolut etc… o abandonare totala in mainile acestui absolut este egala, de cele mai multe ori, cu o indiferenta sociala totala..sa amintim doar exemplul primilor crestini care, in asteptarea lui Hristos si a Sfarsitului Lumii nu au opus practic nici o rezistenta opresiunii romane, fiind transformati in privelisti de circ si hrana pentru animalelel salbatice, spre deliciul plebei. Ascetii sunt si ei un alt exemplu, la fel si calugarii, o prezenta deloc neglijabila chiar in zilele noastre. Atat ascetii cat si calugarii traiesc intr-o abandonare a lumii de aici aproape totala… sunt, intr-un sens asociali…
religiosul poate fi aruncat si spre un dincolo fizic, aproape, palpabil… efectul este aproape acelasi : sustragere din social…exemplul : majoritatea intelectualilor (Marx, Sartre, scriitorii atei) care se dedica unui scop, fie eliberarea unui proletariat imaginar, fie abandodanrea omului intr-o alegere mitica…
in contrast, socialul este aici si acum, opereaza cu marimi calculabile sau vizibile…este forta care are drept extrema, supunerea neconditionata a membrilor fata de comunitate…cel mai bine a zis-o Isus : da-ti cezarului ce este a cezarului, si a lui Dumnezeu ce e a lui dumnezeu.
Revenind la intrebarea din titlu : eu cred ca religia (mai ales cele monoteiste si universaliste) a dat societatii un sistem etic (n-o sa spun mare lucru daca declar ca sistemul etic de inspiratie liberala a lui Rawlas este de factura crestina dupa cum si faimosul imperativ moral al lui Kant isi are radacinile directe in Biblie), un sens (Freud, mi se pare, spunea ca povestea despre sensul vietii trebuie legata de crestinism) personal, dar si social (crestinismul, cu milenarismul si vizionarismul sau introduce Istoria in istorie si ii da o finalitate aparenta), o consolare (de departe cel mai redutabil instrument – Predica de pe munte, adica Fericirile, este o incercare de depasire a inechitatilor sociale prin promisiunea solutionarii lor definitive in alta lume, mai buna ca asta – acest instrument a functionat dublu, caci a priit si socialului, prin simplul fapt ca distragea atentia de la nebregulile si nedreptatile inerente vietii sociale si le justifica, eliberand astfel tensiunea sociala)…

Cu siguranta oamenii ar fi fost altfel in absenta religiei si cand spun religie ma refer la un set de norme si de invataturi care definesc divinitatea precum si toate ritualurile, institutiile si modurile de organizare care in ansamblul lor creaza premisele credintei in divinitate.
Evident ca daca nu ar exista exista religia, nu ar exista credinta religioasa ci doar miliarde de superstitii individuale.
Spun ca oamenii ar fi altfel dar nu ma voi pronunta daca asta ar fi mai bine sau mai rau. Aici nu stiu. Stiu doar ca am fi fost altfel, am fi evoluat altfel din punct de vedere psihologic, filosofic, social, etc.
Totusi nu putem sa nu luam in considerare si principiul antropic. Oare am mai fi existat acum daca nu exista religia? Poate ca religia a fost o veriga importanta in evolutia omului. Religia a evoluat odata cu omul si omul a evoluat odata cu religia. Pana intr-un moment in care evolutia omului a inceput sa fie stanjenita de religie.

Regretatul O. Paler (care, daca nu ma insel cumva, nu prea era religios) facea intr-un interviu de acum vreo 4-5 ani o afirmatie care m-a surprins placut. Intrebat fiind (de Eugenia Voda la emisiunea "Profesionistii", de pe TVR1) despre Divinitate a raspuns (dupa o pauza mai lunga de gindire si oftind usor) cam asa:

Dumnezeu este necesar in viata oamenilor. Altminteri ar fi destul de greu de explicat multimea de lucruri si fenomene inexplicabile din jurul nostru. Si mult mai greu de trait...

Sigur ca afirmatia poate fi "contrata" destul de usor si rasucita intr-o "alta pozitie". Dar, venita din partea unui ateu, mie mi s-a parut deosebit de eleganta.

http://www.bagism.com/lyrics/plastic-ono-b...lyrics.html#God

Caa

Octavian Paler si-a declarat ateismul insa in adancul sufletului era un om credincios..o dovedeste "Interviu cu Dumnezeu" si reflexiile sale asupra crestinismului si religiei in general.

Catalin:

Da, formulat asa, sunt de acord. A oferi o justificare pentru un sistem e diferit de a oferi sistemul in sine.

Ca nu exista Dumnezeu,o stie Omul foarte bine...Dar inventandu-l,s-a depasit pe sine insusi!
Toate religiile au la baza adevaruri incontestabile despre om si destin,despre natura si univers.
Ca dovada ca omul se cunoaste bine si stie de ce are nevoie.Nu spune oare Mahomed Profetul atatea adevaruri ce te rapun prin propria lor forta si te arunca in genunchi,sa le faci matanii?
Iar budismul,cea mai inteligenta cale de-a cauta fericirea,linistea si pacea:inlaturarea constiintei de sine,pentru a te contopi cu intregul! Cu alte cuvinte,doar umilindu-se pana la autoanihilare,Omul va putea fi fericit.
O demostratie perfecta ca omul poate atinge sublimul,doar atunci cand uita cine este!
Iata-ne ajunsi si la crestinism! -Oooo,ce creatie reusita,ce opera fara cusur,ba chiar mai mult:capodopera umanitatii.
Nici un cuvant la nelocul lui,nici o intamplare saraca de sensuri!
Ca atunci cand pentru-a explica Omului de ce Iisus nu s-a salvat de pe cruce,aratand forta divina,spun teologii ca a preferat sa nu impresioneze muritorii cu puterea sa.
Adica ne-a dat de inteles sa luam ca model sacrificiul si sa-l cultivam pentru toata viata noastra...Inteligenta umana s-a desavarsit in aceasta conceptie.Pentru ca de unde a stiut Dumnezeu sa-i atinga Omului coarda cea mai sensibila:egocentrismul;satisfactia de-a sti ca sacrificandu-te poti salva pe altii,constientizarea puterii asupra universului.

Si atunci te-ntrebi:cine altul putea sa-l cunoasca atat de bine pe Om,daca nu el insusi?!

katrynell, in primul rind
Cind spui "Ca nu exista Dumnezeu,o stie Omul foarte bine..." la care om te referi? Poate doar la o parte din oameni pentru ca la general ar fi nedrept sa afirmi asa ceva. Ultimile statistici arata ca peste 90% din populaþia lumii de astãzi crede în existenþa lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. E adevarat ca nu se poate demonstra nici existenta si nici inexistenta Lui . Eu sint unul dintre oamenii care cred ca Dumnezeu exista dar nu vin cu argumente aici ca as fi oftopic. intrebarea este cum ar fi aratat lumea fara religie...Religia este dorinta omului de a se apropia de Dumnezeu, de cind se stie omul a avut o perceptie asupra binelui si a raului si se stie ca Dumnezeu a fost asociat intodeauna cu binele deci in mod normal tendinta omului este de a se apropia cit mai mult de bine de perfectiune de moralitate. Multi incearca sa explice lipsa credintei in Dumnezeu prin aceea ca nu ar fi stiintific sau pentru ca nu ar exista dovezi, dar in realitate daca ar recunoaste ca Dumnezeu exista ar trebui sa-si asume si o relatie de responsabilitate fata de El. Si tocmai aici este punctul, omul primitiv fara constiinta unei puteri divine in fata careia ar trebui sa dea socoteala pentru faptele sale ar putea face tot ce-i dicteaza instinctele primare, oare cum ar fi fost o lume in care nu ar fi existat legi morale si o instanta suprema in fata careia va trebui sa dai socoteala?
Problema este ca tocmai unii din cei care nu au crezut in existenta Lui Dumnezeu s-au folosit si inca se folosesc de religie in scopuri meschne de unde si aceasta aversiune a multora fata de biserica si de reprezentantii religiei dar trebuie sa recunoastem ca fara religie sau mai bine zis fara credinta societatea nu ar fi existat. Sau poate daca nu ar fi fost frica de judecata suprema ar fi fost o societate a terorii ar fi fost frica de semenii nostri mai putin rationali dar mai bine dotati cu bite.

Mai Flori, nu mi se pare corect sa iei asa din scurt omul, las-o sa se explice, abia a intrat pe han si tu hop pe ea cu prozelitizm religios.
Observa te rog ca a pus "Om" cu "O" mare, ceea ce eu apreciez ca o excelenta figura de stil. Eu cred ca prin acel "Om" cu O mare, katrynell s-a referit la omenire in general, la un soi de constiinta colectiva, nu neaparat la un individ sau la o suma de indivizi, ci la omenire in ansamblul ei, de-a lungul anilor, inclusiv la cei din comuna primitiva, care au avut o mare contributie la inventarea divinitatii, totul a pornit de la ei si daca stam sa ne gandim, poate ei au reusit sa supravietuiasca tocmai datorita acestei inventii. Cotinuarea postarii lui katrynell imi confirma cele spuse mai sus, si se observa foarte clar, faptul ca recunoaste meritele religiei. Felicitari pentru aceasta interventie katrynell si
Chiar daca nu ai vrut sa spui ceea ce am inteles eu, felicitari inca odata, o cugetare foarte reusita.

Auction, departe de mine gindul de a face prozelitism religios si nici nu ma deranjeaza cu nimic convingerile celor care nu cred in existenta Lui Dumnezeu...eu am incercat sa explic in ce consta meritul religiei din punctul meu de vedere...sper ca nu se vrea doar o discutie intre cei care nu cred in Dumnezeu. Sint convinsa ca sint si oaneni care nu cred in Dumnezeu dar au o atitudine morala corecta in societate datorita educatiei si poate a alluatului din care sint facuti...dar acest lucru nu este valabil pentru toti indivizii si tocmai aici religia a jucat un rol foarte important. Sint de acord cu tine ca fanatismul religios este periculos si are tocmai efectul invers al idealului initial al religiei dar de aici si pina la a afirma ca religia e vinovata de toate relele din lume si ca lumea ar fi fost mai buna fara religie este cam exagerat.
In afara de asta afirmatia ca Dumnezeu ar fi o inventie a omului nu este corecta...poate invers. Daca Dumnezeu nu exista cum poate fi o inventie?

[QUOTE]

Sau spunele-o,Flori,celor arsi pe rug de Inchizitie,ori celor rapusi de sabia Cruciadelor...

Spunea "Cineva" ... in secolul trecut: "toate porcariile pe care le-a facut Omul (ca sa fiu in ton iaca am scris tot cu O maaare) de-a lungul istoriei, le-a bagat in "fundul" religiei...". Daca a mai fost si cate un "popa" criminal, lumea "uita" ca au fost si imparati, regi, fuhreri, generali, presedinti de state comuniste (si nu numai!) etc., care au comis orori, care s-ar putea sa le intreaca in amploare pe cele amintite pe aici.

Marius, zeul ala "nustiucare" cred ca se numeste Dolar prin unele parti, iar la noi in tara, cred ca Ban. In numele lui, zic eu, sunt comise mult mai multe acte criminale decat in numele altora... Nu neg, or fi si fanatici religiosi, dar parerea mea este ca majoritatea crimelor pe care le-ar comite acestia sunt urmarea manipularilor celor care au interese de bani si putere.

Adica numai asa as fi cinstita, dandu-ti tie dreptate la ultima fraza?!

Pai tu bagi toti oamenii religiosi in aceeasi oala... si mai faci si apel la cinste. Deci dupa logica ta toti oamenii religiosi sunt nebuni si prosti.... Ce crezi, o fi valabila si reciproca? Toti nebunii si prostii sunt religiosi???

Pai nu e logica mea, e logica ta. Tu ai zis "ce e rau in religie e datorat manipularilor celor cu interese de bani si putere". Din moment ce acestia au puterea sa manipuleze, poti sa fii sigura ca nu permiteau dezvoltarea de chestii (bune, rele) in religie daca aceste chestii nu le serveau scopurile. Deci pare ca, intr-un fel sau altul, ei sunt responsabili de toata sandramaua religioasa. Pentru ca au puterea de a manipula religia in scopul intereselor lor de bani si putere!

Nu, eu am zis ca aceia s-au folosit de niste nebuni, nu de toti oamenii religiosi.

Ok, suntem de acord! Eu n-am zis ca toti oamenii religiosi sunt nebuni, ci pur si simplu religia, din ce spui tu, setul de norme religioase mai bine zis, trebuie sa fi aparut prin manipulari de genul ala!

Avea dreptate Flori ca eram un pic off-topic cu discutia despre existenta lui D-zeu..Asa ca incerc sa ma aliniez(dar tot n-o sa-ti placa,Flori)
"
Religia e "cea mai superba" inventie a Omului.(nu ma scuz pentru pleonasm,ce mai conteaza incalcarea unor reguli de exprimare,dupa ce-am contestat intreaga creatie divina?)
Religia a avut intr-adevar rolul de-a impiedica haosul si anarhia sa se instaleze in societatea umana.A tinut in frau instinctul animalic din Om si-a stavilit dorinta lui de libertate,care cand este exacerbata transforma Omul in neOm.Conceptiile pozitiviste si constructive ce stau la temeiul tuturor religiilor sunt un cumul al intelepciunii popoarelor adunate de-a lungul istoriei.
Religia a avut aportul ei in filozofia de supravietuire, in psihologia umana si a influentat intreaga evolutie a umanitatii.
Dar sa nu uitam,pentru ca tot am pomenit de evolutie,ca toate religiile s-au inventat in acele timpuri cand inca nu exista o Constitutie pentru fiecare tara.
Acum,Omul nu mai incalca cele zece porunci nu de frica pedepsei divine,ci de a celei terestre(a puscariei,ca fiind cea mai drastica,dar si mai putin drastice,la fel de dureroase:excluderea din societate,marginalizarea)

Hey, katrynell pai asta-i cu totul altceva intr-adevar religia este o inventie a omului si eu nu o consider chiar atit de minunata, caci ca orice inventie a omului nu este perfecta si este folosita impotriva omenirii, se duc razboaie "sfinte", se ucid oameni se fura si se incearca convertiri fortate iar toate astea sint mijloace infame si eu le detest. Ce nu mi-a placut in comentariul anterior a fost siguranta cu care ai afirmat faptul ca Omul stie prea bine ca nu exista Dumnezeu...si asta este total fals. Daca spuneai ca tu stii prea bine ca nu exista Dumnezeu era OK dar asa
Pentru cei care nu cred in existenta Lui Dumnezeu El nu poate fi nici macar o inventie ci pur si simplu un cuvint ca si "fgzeiu" sa zicem...ai putea sa numesti cuvintul acesta o inventie?
Fii sigura ca pentru cei care cred in Dumnezeu El exista si nu a fost inventat ci perceptat, asa cum tu simti muzica sau adierea vintului! Nenorocirea este ca omul a dorit sa-l materializeze pe Dumnezeu si sa-l foloseasca in scopurile lui de imbogatire si putere, asa ca l-a bagat pe Dumnezeu in politica, sigur profitind de credulitatea maselor. Dumnezeu insa nu poate fi folosit de Om si planurile meschine au transformat religia si credinta limitata, in haos si suferinta. Credinta este un lucru minunat care poate transforma cel mai inversunat criminal intr-un sfint, daca este adevarata...insa nu toti cei care se declara credinciosi sint cu adevarat. E de preferat un ateu cinstit in locul unui religios fanatic si ipocrit!

Simplu pentru ca un cuvint este un cuvint...

Orice cuvant defineste ceva, un obiect, o fapta, un concept, ceva. Cuvantul "Dumnezeu" defineste ceva. Nu poti sa negi asta.

Da defineste Perfectiunea, defineste ceea ce Omul nu poate atnge, neputinta noastra... lucru care pe unii ii scoate din sarite si se inversubeaza asupra notiunii de Dumnezeu, defineste Speranta, nemurirea, infinitul este un cuvint foarte vast. Defineste ceea ce toti simtim undeva in sinea noastra dar nu putem sa explicam si sa materializam.

O.K.,Flori,poate-am gresit spunand:"Ca nu exista D-zeu,o stie Omul prea bine".Sunt cuvinte mari.dar am avut curajul sa risc si sa provoc...De ce nu ai avut si tu curajul sa generalizezi;s-afirmi cu toata forta:Omul stie sigur ca exista D-zeu?

Si eu care credeam ca va filozofati, nu va religiati pe-aici.
Nu de alta, dar am avea peste tot religie, bleah.

O.K.,Flori,poate-am gresit spunand:"Ca nu exista D-zeu,o stie Omul prea bine".Sunt cuvinte mari.dar am avut curajul sa risc si sa provoc...De ce nu ai avut si tu curajul sa generalizezi;s-afirmi cu toata forta:Omul stie sigur ca exista D-zeu?


Nu e vorba de curaj aici...eu nu as putea sa generalizez in acest caz pentru ca ar fi o greseala, oamenii gindesc si simt diferit, cum as putea eu sa afirm ca stiu ce crede Omul in general...Pentru asta se fac statistici dar de multe ori si astea gresesc pentru ca sint si oameni care ascund din diferite motive ceea ce gindesc cu adevarat

Pariul lui Pascal circula in mai multe variante...De exemplu, prima pe care am auzit-o intr-un interviu cu O. Paler este: "Daca crezi in Dumnezeu castigi o lume, daca nu crezi nu pierzi nimic.."

Si daca crezi in Dumnezeu pentru ca asa iti spune cineva ca e bine sau pentru ca ar fi mai avantajos sa crezi decat sa nu crezi, desi nu esti convins ca exista Dzeu, cu alte cuvinte, daca iti impui voit sa crezi ca exista Dzeu, desi nu esti sigur ca asa ceva exista, atunci nu esti decat un ipocrit.

Don't worry! Sigur se refera numai la cei sinceri, credinciosi sau atei...

Nu e vorba neaparat de sinceritate. Ma refeream la o forma de ipocrizie mai greu de detectat, ipocrizia fata de sine.

Bineinteles action, asa e. Dar vreau sa mai adaug ceva la ce spui: nu poti sa ai credinta reala asa. Metodele sint complet eronate si te duc intr-o fundatura. Parerea mea: e un mare fraier ala care "se apuca de credinta" ( ) in circumstantele aratate de tine.