Am obosit... zau ca am obosit... Uf Nu m-am luptat atat de mult ca in ultimul an toata viata. Am crezut intotdeauna in ceea ce vreau si mi-am dorit mereu acelasi lucru, in ciuda suspiciunilor nenumarate. Am insa un mecanism care ma apara ca un scut de otel: uit. Uit ce a fost greu sau neplacut si continui ca si cand nimic rau nu m-ar atinge.
Daca nu as crede ca exista 'cel mai frumos loc din lume', poate nu as avea atata energie de consumat.
Mi se pare ca aud usa de la intrare ca se deschide...