Tu stii ce inseamna o dictatura ? Poti face diferenta dintre dictatura unui grup restrans de oameni (sau a unui singur om) si ceea ce azi multi numesc "dictatura majoritatii" ? Tu chiar spui ca situatie Romaniei din perioada ceausista e similara cu cea a Americii contemporane ? Nu crezi ca-i jignesti pe cei care au avut de suportat crimele comunismului ?

Monica,
Defineste libertatea in cuvintele tale te rog....

Exista un thread separat despre libertate, dar vedeti ca in Statele Unite exista multe constringeri si oamenii sint spionati, chiar si filmati (inclusiv in magazine, in holurile unor cladiri, uneori la locul lor de munca, etc.). Puterea politica o are o gasca de politicieni, o mare parte din economie apartine unui grup restrins de oameni. Omul de rind e sclavul lor. Cine e prea neconformist poate fi bagat la balamuc (unii au fost pentru chestii relativ normale, ca de exemplu un tip care si-a lasat barba si s-a apucat sa citeasca, traind din economiile lui in timpul asta, in loc sa isi caute alt servici). In unele state, pentru asta (bagatul la balamuc), e de ajuns sa faca cineva o declaratie prin care jura ca persoana e intr-adevar nebuna.

Pentru ca statul nu face ce facea Ceausescu si ca exista momente de libertate (mai ales cind platesti), asta nu inseamna ca Statele Unite nu sint o dictatura. Daca nu ar fi fost o dictatura, nu i-ar fi persecutat si spionat pe cei acuzati de comunism, care era considerat foarte rau. E o dictatura care ii convinge pe oameni sau ii forteaza prin mijloace economice (ca majoritatea oamenilor au nevoie de un job, in care caz trebuie sa se conformeze).

Cand o sa incepi sa folosesti si alte surse de informare decat filmele, mai vorbim. Pana atunci, vizionare placuta !

MonicaV,
Ca sa scapi de CCTV-urile alea care te obsedeaza asa de mult ( sunt peste tot si in Canada), eu iti sugerez sa te intorci in Romania. Si daca te duci la peremisti , cu opiniile tale , te vor pune imediat secretar cu propaganda anticapitalista Asta daca nu cumva ai vreo misiune, in acest sens, pe acolo, prin Canada

Cind n-ai ce minca, te bucuri daca in loc sa traiesti intr-o dictatura ca a lui Ceausescu, te duci undeva unde gasesti mincare si poti sa faci sau sa zici diverse chestii care nu puteai sa ti le permiti in Romania. Dupa ce ai trait citiva ani in care ai avut ce minca (daca nu ai cistigat prea putin ca sa ai destul) si in care apa calda e disponibila la orice ora (eu chiar il intrebasem pe tata cind am venit in Canada la ce ora e apa calda), observi ca de fapt si acolo exista un fel de dictatura, mai blinda, mai subtila, care te convinge sau te face sa ai nevoie sa te conformezi, dar tot e un fel de dictatura. Intre timp, observi ca lasi in diverse locuri (de exemplu, la ghiseul automat unde scoti banii) dovezi ale activitatii tale, filme scurte cu mutra ta, eventual chiar si amprentele in unele cazuri, ba chiar exista niste chestii care par scoase din imaginatia unui schizofren, gen recunoasterea identitatii cu ajutorul amprentelor sau al ochilor. Cind vezi asta, te gindesti ca bietii oameni ai lui Ceausescu, cu toata "bunavointa" si cu cooperarea unor cetateni, erau aproape niste ingerasi in comparatie. O alta diferenta e ca ei puneau ochii pe unele persoane ca sa le spioneze, pe cind aici spionajul exista intr-o anumita masura pentru toti fara nici un motif deosebit, "in cazul in care se intimpla ceva". In multe cazuri, informatia acumulata probabil ca nu e folosita daca nu e necesara. De exemplu politia nu se uita la toate filmele din scarile de bloc si de la magazine. Pe de alta parte, daca se intimpla ceva, autoritatile n-au decit sa caute ce exista.

Dovezile materiale pot sa fie un fleac care nici nu te deranjeaza dar care ar putea fi folosit impotriva ta daca ai avea interesul sa zici ca nu ai fost undeva sau ca ai plecat la alta ora. De exemplu, cine are un sistem de alarma indica ora la care intra sau pleaca din casa sau de la servici cind declanseaza alarma (ca sa sune daca vin hotii) sau o scoate din functiune (ca sa poata intra).

Zic s-o lasam pe Monica cu obsesiile ei canadiene si sa vedem ce dezvaluie dosarele cu privire la aportul valutar al Securitatii la bugetul partidului-stat.

Atat Tesu Solomovici in cartea sa "Securitatea si evreii"( Editura Tesu, Buc.,2004) cat si Mihai Pelin in "Culisele spionajului romanesc, DIE, 1945-1980 " ( Edit. Evenimentul Romanesc,1997) descriu , pe baza documentelor din arhive, modul cum a fost implicata Securitatea in " Comertul murdar al exportului de evrei ", de la inceputul anilor '70.

Dupa ce a fost discutata si aprobata de "conducerea superioara de partid si de stat", personal de " tovul Ceausescu" , in iunie 1970, la ordinul expres al sefului Securitatii, generalul Ion Stanescu, a fost lansata operatiunea "Peregrinii" , operatiune ce se afla sub autoritatea exclusiva a Securitatii. Coordonarea era asigurata de generalul Gheorghe Bolinu ( Directia de Informatii Externe) si de generalul Eugen Luchian ( reprezentantul sectiei speciale ptr. problemele Min. de Interne si Min. Apararii Nationale) din subordinea Presedintiei Consiliului de Ministri.

Operatiune avea ca scop " a se aduce in tara fonduri valutare si bunuri mobile - in special automobile - de la rudele unor cetateni care solicitau sa plece definitiv din Romania", cu precadere evrei si germani. Nu este mai putin adevarat ca, prin acelasi sistem, au fost jefuiti si numerosi romani autentici.

Pracatic ,era vorba despre eliberarea pasapoartelor de emigrare in schimbul " unui efort valutar dezinteresat " din partea persoanelor interesate.

Si s-a trecut la treaba. Persoanele care doreau sa plece erau contactate in mod acoperit, de regula ofiterii se prezentau ca fiind functionari in Administaria de stat sau in Colegiul Avocatilor. Dupa ce se stabilea cuantumul sumei ce urma s-o " doneze" persoana care solicita plecarea definitiva , se intocmea un referat in care se mentiona suma in valuta convenita si se propunea aprobarea emigrarii.

Intr-o prima instanta , in toamna lui 1970, maiorul Gheorghe Cartis l-a lucrat pe Benu Pascariu, nepotul sursei externe "Croitorul" , pe numele sau real Iuda Boiangiu , stabilit de de mai multa vreme in SUA , u individ scos din tara prin diligentele Directiei de Informatii Externe. Inainte de plecarea lui Benu Pascariu din Romania , maiorul Cartis a achizitionat de la emigrant o masina cu 25.000 lei si a revandut-o cu 35.000 lei , diferenta de bani destul de importanta la vremea ceea. A fost unul din primele abuzuri , si nici macar prea scandalos, dintr-o serie lunga de malversatiuni financiare si imobiliare ce se vor derula sub acoperirea operatiunii "Peregrinii".

In rest , actiunea a functionat ca un ceas elvetian.
Sigmund Blumenthal din bucuresti ce dorea sa plece in SUA oferea $ 10.000 , Paul Mandel din Oradea, tot ptr. SUA dadea $ 6000, Tiberiu Solomon din Tg. Mures oferea $ 10.000 ptr. SUA, Iosif Scheter din Santana dadea DM 25.000 pentru Germania Federala la fel Rudolf Reiser DM 10.000, Iosif Brischler DM 18.000, Bercu Bercovici, Martin Goldstein si Avram Strulber au despus impreuna $ 25.000 pentru plecarea in SUA.

La 5 iulie 1971, " in interesul muncii " mai mari Securitatii aprobau infiintarea unei case conspirative "Minerva" intr-un bloc de pe soseaua Mihai Bravu nr. 53-55, scara 3, ap.93. Garsoniera era folosita de maiorul Cartis care, pentru acoperire, se legitima cu un buletin fals de identitatea sub numele "Virgil Marian". Locuinta apartinuse unui evreu, Avram Avram, care plecase si el din Romania. Aici s-au dus tratative directe cu foarte multi dintre cei dispusi sa plateasca pentru obtinerea pasaportului de plecare definitiva din tara.

Operatiunea "Peregrinii" , prin care Ceausescu a incercat sa transforme in norma legala un ordin strict secret si perfect ilegal, nu putea fi tinuta secreta la nesfarsit. A fost nevoit sa bata in retragere la protestele unanime ale lumii civilizate , concretizate si in demersuri diplomatice de o asprime fara de precedent, din partea unor guverne al carui oprobiu nu putea fi ignorat. Astfel ca la 14 decembrie 1973 ministrul de interne Emil Bobu ordona inchiderea actiunii. In aceiasi zi generalul Luchian inainta ultima sa nota-raport privind incasarile din perioada 1 ianuarie - 30 iulie : " de la 273 de cazuri s-au incasat $ 555.499,50 ; DM 3.316,101 ; FF 112.100 ; 475 coroane suedeze; 2120 lireengleze; 50.000 schillingi austrieci; 28.868 franci elevtieni; 990.827 lei; bijuterii de aur : 474,70 gr ; una garsoniera; piese schimb auto in valoare de DM 1740,40 "

In 1978, generalul Eugen Luchian , aflat sub ancheta , va declara ca din operatiunea "Peregrinii" ar fi rezultat, in total, ca venit net pentru stat, circa 6 milioane de dolari depusi la Banca Romana de Comert Exterior. Bineinteles, generalul a evitat sa declare si venitul net al ofiterilor implicati in aceasta afacere.

Oare ce s-o fi intimplat cu toti acesti bani rezultati din "comertul exterior" cu evrei si numai

Pacepa e la un pas sa-si recapete gradul de general, bunurile confiscate si pensia.

Conform avocatului lui, cel care s-a opus cu indarjire pina acum a fost generalul Ion Talpes precum si fosti inalti ofiteri de securitate :

(...) Si “tartorul” aici este Talpes.
Acest personaj s-a opus cu vehementa aplicarii sentintei Curtii. Dosarul a fost facut pierdut la Presedintia Romaniei, cu toate datele si documentele de atunci si mi-a confirmat-o personal ca, atat timp cat el va fi general, Pacepa nu va fi general

Sunt foarte multi ofiteri de Securitate care, prin plecarea lui Pacepa, si-au pierdut foarte multe dintre privilegiile si functiile pe care le aveau si din huzurul lor. Si care mai traiesc si azi prin tot felul de structuri sau mai au prieteni prin tot felul de structuri (...)

Un interesant interviu cu avocatul lui Pacepa, aici

Se pare ca unora le e teama de eventuale dezvaluiri.

Chestia cu luatul banilor era o treaba foarte buna, deoarece Romania facea rost de valuta.

Daca mai stateau la putere , pentru a face rost de valuta pentru partidul-stat , erau in stare sa deschida si bordeluri cu circuit inchis,pentru straini in primul rand.

MonicaV, uite citeste aici alte "treburi foarte bune" pe care le facea Securitatea cand era vorba sa faca rost de valuta pentru "Familia domnitoare"

Apropos, in copilaria ta ( daca ai petrecut-o in Romania, evident) de cate ori pe an mancai portocale, banane, ca sa nu mai intreb de curmale, smochine , etc.

Cand aurul e frate cu dracul...

In cadrul operatiunii generale "Peregrinii" ,mentionata mai sus, s-a declansat , la 3 februarie 1975, o operatiune cu numele de cod "Cazan", sub directa coordonare a generalului Eugen Luchian.

Totul a pornit de la trancaneala cetateanului evreu vest-german Saul Schwartz , originar din Romania, in prezenta unei surse a Directiei de Informatii Externe din strainatate. Si anume Schwartz s-a confesat ca medicul Maximilian M. Abraham din Dusseldorf, plecat din Romania in 1962, ar fi lasat in tara , intr-un loc secret, 30.000 monede de aur in greutate de 180 kg. Aceasta informatie a pus pe jar mintiile securistilor , care au trecut la lucru.

Astfel "baietii" au aflat imediat ca ultimul domiciliu al doctorului Abraham a fost orasul Siret unde mai avea , inca, un frate si o sora, Roza si Simion Abraham, de 69 si respectiv 70 de ani. Batranii au fost supusi unui filaj permanent,apoi : interceptarea telefoanelor, ancheta in mai multe reprize, deschiderea cavoului familiei, demontarea sobelor din casa, scoaterea dusumelilor pina la o adincime de 2 metri, saparea gradinii tot pina la 2 metri pe o suprfata de sute de metri patrati, dar.... nici macar o singura moneda de aur nu s-a gasit.

Cu toate acestea operatiunea "Cazan" nu a fost sistata. "Baietii" , parca impinsi din spate de diavol , insistau in continuare.
In anul urmator, colonelul Ion Tanasescu a aranjat o intilnire intre generalul Eugen Luchian si sursa "Ulysse" din Viena , la restaurantul Capsa din Bucuresti. Prin Karl Kohn, Luchian spera sa ajunga la Maximilian M. Abraham, sa-l determine sa dezvaluie ascunzatoarea tezaurului si sa-l faca juma-juma. Tentiva a esuat, dar "baietii" nu s-au lasat, au continuat operatiunea "Cazan". De data asta au instalat microfoane in casa sef-rabinului dr. Moses Rosen si ascultau telefoanele sotiei acestuia cu vizitatori din Germania de Vest care il cunosteau foarte bine pe medicul Maximilian M. Abraham din Dusseldorf. Pina la urma nu s-a obtinut vreun indiciu cu privire la comoara pe care medicul respectiv ar fi ascuns-o la Siret. In ciuda acestui fapt, la 24 decembrie 1975, ministrul de interne Teodor Coman personal a aprobat continuarea operatiunii "Cazan" ...

Dar Securitatea nu a gasit niciodata tezaurul de 30.000 de monezi in greutate de 180 kg . Sa fi fost o informatie falsa strecurata de diavol prin gura evreului vest-german Saul Schwartz pentru a se razbuna pe cine stie ce nedreptati pe care le-ar fi suferit pina la parasirea Romaniei ? Sa fi fost adevarata povestea si iarasi diavolul si-a bagat coada si nu le-a permis securistilor s-o depisteze , ajutindu-l, insa, pe medicul Maximilian M. Abraham s-o recupereze dupa 1989

Era si un banc pe tema asta... "iti trimit sa-ti taie lemnele tot pe echipa aia care mi-ai trimis-o sa-ti sape gradina"

Securitatea "vindea" la ordinul lui Ceausescu nu numai evrei ci si sasi si svabi , mulgand de valuta "doua vacii" in acelasi timp. Iata ce relateaza ( "Jurnalul National, 6 aprilie,2004) Liviu Turcu ofiter superior de informatii care l-a " tradat" pe Cizmar :

(...) In vara anului 1988, Centrul de Informatii Externe(CIE) a primitordin de la Nicolae Ceausescu via Tudor Postelnicu sa negocieze cu mesagerul confidential al guvernului vest-german, dr.Heinz Guenther Huesch, ridicarea sumei platite pentru asigurarea dreptului de emigrare a etnicilor germani din Romania la minimum 15.000 de marci. Suma reprezenta o crestere de circa 50% fata de ultima intelegere convenita in urma cu zece ani(...)

(...)compensatiile au fost facute mai intai prin linii de credit nerambursabile si apoi prin transferuri financiare directe la diferite banci utilizandu-se canale ce nu apartineau sistemului financiar oficial. O data cu deteriorarea situatiei economice a tarii si goana iresponsabila in colectarea pe orice cai de noi resurse valutare pentru a se realiza plata accelerata a datoriei externe, Nicolae Ceausescu nu s-a mai multumit cu colectarea compensatiilor financiare convenite confidential cu guvernul vest-german si a dispus ca intregul aparat intern si extern al securitatii sa organizeze sub coordonarea directa a UM 107/AVS (actiuni valutare speciale) din cadrul DIE/CIE canale „particulare" de strangere de fonduri suplimentare plasate atat in jurul serviciilor de pasapoarte, cat si in zona consulatelor romanesti din occident. Este deja de notorietate publica multitudinea retelelor informative interne si externe constituite din elemente lumpenare deja versate in relatiile de manipulare a valutei forte si a bunurilor de contrabanda care circulau pe teritoriul Romaniei(...)

(...) Se ajungea astfel la situatia in care pentru un emigrant etnic german plateau consecutiv atat statul vest-german, cat si familia sau rudele disperate din strainatate ale acestuia. Cand intr-un viitor nedeterminat se vor putea reface in perspectiva istorica totalul sumelor incasate de regimul Ceausescu din acest tip de activitati,nimeni nu ar trebui sa fie surprins de o cifra ce depaseste un miliard de marci.(...)


Dupa asa-zisa revolutie, aceste elemente lumpenare "versate in relatiile de manipulare a valutei forte si a bunurilor de contrabanda" s-au intors in Romania, au prosperat in afaceri ( inclusiv in domeniul sportiv) iar unii chiar tipa politica in mass-media scrisa si audio-video !

Acum cateva zile Mugur Ciuvica, vice-presedinte al Actiunii Populare a declarat la o conferinta de presa ca Partidul Umanist Roman este un partid al securistilor. Desigur gandul il ducea in principal la generalul Voiculescu, presedintele partidului. Ieri Voiculescu a iesit la rampa si a defilat cu un dosar primit de la CNSAS, dorind sa infirme acuzele ca PUR, in frunte cu liderul sau, este un partid al securistilor. In finalul conferintei de presa, documentele prezentate nu numai ca nu au clarificat posibilele relatii ale acestuia cu Securitatea, ba chiar au marit suspiciunile prin nenumarate semne de intrebare ridicate. Si in primul rand din dosar , lispsesc foile care sa clarifice situatia lui Voiculescu din perioada 1980 - 1989 !

Iata un comentariu din presa de azi pe aceasta tema :

Dan Voiculescu a defilat ieri in fata presei cu un dosar primit de la CNSAS inca de acum un si jumatate. Ar fi vorba de dosarul sau de urmarire informativa, care incepe in 1978, pe vremea cind era sef de birou la “Vitrocim”, intreprindere de comert exterior. In acest fel, Voiculescu a incercat sa demonteze acuzele pe care presa i le-a adus vreme de 14 ani, potrivit carora a fost ofiter de Securitate.

“M-am documentat si eu si pot sa va spun ca ofiterii de Securitate erau urmariti de unitati de contrainformatii interne si nu aveau dosar de urmarire informativa. Simplul fapt ca am dosar confirma, odata pentru totdeauna, ca nu am fost angajat al Securitatii”.
Lucrurile nu au fost insa deloc clare. In primul rind, durata urmaririi este intrucitva incerta, Voiculescu spunind initial ca dosarul se incheie in 1982, exact cind a devenit director la Crescent (banuita a fi firma Securitatii), iar apoi spunind ca, de fapt, se incheie in 1980. Detaliile sint importante pentru ca se ridica intrebarea de ce Securitatea nu l-a mai urmarit si de atunci incolo, deci tocmai in perioada in care, din punctul acesteia de vedere, ar fi avut tot interesul sa o faca. Intrebare fara raspuns. Pentru ca acesta este singurul dosar pe care Dan Voiculescu l-a primit de la CNSAS.

Cu alte cuvinte, a ramas nelamurita exact perioada de timp 1980-1989, la care se refera toate suspiciunile care planeaza asupra sa. Dan Voiculescu a afirmat ca o sa ceara CNSAS si alte dosare pe care, daca o sa le primeasca, le va arata presei. “Ce sa fac? Eu v-am prezentat tot ce am. Dar pot sa va spun ca nu am colaborat cu Securitatea, nu am nici un fel de angajament”.

Interesant este cum de a reusit sa evite colaborarea, stiut fiind ca toti cei care aveau pina si cea mai mica legatura cu vreo firma straina - ca sa nu mai discutam de functia de director al uneia cum era Crescent, care lucra cu “Dunarea” (societate apartinind Securitatii) - erau inregimentati. Raspunsul lui Voiculescu a fost scurt: “Pentru ca am fost baiat destept”. Mai mult, a fost atit de destept incit nici note informative nu a dat despre afacerile sale cu strainii, desi legea o cerea. “Dadeam doar note de audienta pe care le depuneam la protocol”, a afirmat Voiculescu.

Cert este ca demonstratia de ieri a esuat in penibil, cei zece ani lipsa din dosare fiind mult mai relevanti decit cei patru pentru care are dosar de urmarire. Cel putin in stadiul actual. ( sursa : "Ev.Z.", 3 septembrie,2004,pag.6)

Taica Voiculescu lupta din rasputeri sa-si "inalbeasca" trecutul. Dupa cum am aratat mai sus, la o conferinta de presa a incercat sa probeze cu dosarul personal ( cine i l-o fi dat ? ca doar nu sunt de vanzare), ca nu a fost securist , sau ma rog in slujba securitatii, dar din dosar lipsesc anii cei mai importanti, 1982-89, atunci cand era directorul firmei " Crescent" . Intrebat despre aceasta situatie, PUR Voiculescu a dat-o pe dupa piersic, promitand ca va face rostul si de filele lipsa din dosar.

Dar cine este Dan Voiculescu ? Iata o scurta dar relevanta caracterizare :

Dan Voiculescu, presedintele Partidului Umanist Roman si patronul unui trust media de succes, are o biografie complicata si greu de descilcit.
Omul politic fara ambitii personale in care pozeaza, profesorul ginditor cu esarfa si preocupari academice, omul de afaceri modern care isi plaseaza averea copiilor pentru a-i invata pe viu cum sa se descurce are in spate un trecut pe care nu-l poate explica. Dan Voiculescu si-a folosit in perioada postdecembrista eficient acest trecut mai mult sau mai putin descifrabil, care l-a situat in echipa cistigatoare. Dan Voiculescu a stiut de la bun inceput directia spre care trebuie sa se indrepte: sub guvernul Vacaroiu a devenit directorul Intreprinderii de Comert Exterior Dunarea - intreprindere infiintata de Securitatea lui Ceausescu pentru a aduce cit mai multa valuta in tara.
Foarte profitabila, cu venituri de aproape un miliard de dolari anual, aceasta societate ar fi avut in conturi, potrivit unor declaratii din interiorul serviciilor secrete, peste trei miliarde de dolari in 1989.

Dan Voiculescu nu a fost numit intimplator in fruntea acestei afaceri administrate inainte de `89 de Securitate. Presedintele Partidului Umanist Roman avea referinte si experienta in domeniu, fiindca in biografia sa predecembrista, in perioada 1982-1989, a fost reprezentantul la Bucuresti al Crescent Comercial & Martime, firma inregistrata in Cipru. Prin aceasta firma se intermediau multe dintre exporturile autohtone. Pentru a lucra la o astfel de companie in perioada regimului ceausist, trebuia sa dovedesti partidului, organelor statului, Securitatii ca esti de incredere, ca esti devotat, ca lucrezi doar pentru sistem. Deci Dan Voiculescu a servit fostul regim, caruia i-a fost fidel in mai multe feluri.

Incercarea presedintelui PUR de a se disocia de sistemul ceausist este o mutare gresita a omului de afaceri care a stiut sa ramina in picioare si sa profite de atitia pioni ai diverselor puteri. Abia incercarea sa disperata de a demonstra ca nu a fost securist atrage atentia si ridica semne de intrebare(...)

Incheirea acestei caracterizari aici

Aceasta postare se dedica lui MonicaV


Iata ce ne spune istoricul Marius Oprea in ziarul "Ziua" din 10 aprilie,2004, despre un fost "faimos" securist, membru al actualului Parlament :


Exista o fundamentala contradictie intre declaratiile oficialilor privind dorinta arzatoare de a intra in NATO si reactivarea vechilor securisti. Exemplele sunt numeroase. Printre cele mai notabile cazuri este cel al sus-amintitului ofiter de securitate Ristea Priboi. Priboi s-a nascut la 9 mai 1947 in comuna Bradesti din judetul Dolj, a absolvit Scoala de Securitate de la Baneasa in 1968 si a obtinut in 1971 o diploma de absolvent la Drept. Cu un an inainte, la 1 ianuarie 1970, a fost incadrat ca ofiter in Directia de Informatii Externe. A fost trimis in misiuni de spionaj, in calitate de cadru al DIE, in Anglia (intre 1974-1978), apoi in Suedia, Franta, Spania, Norvegia, Danemarca, Belgia, Olanda si Grecia. Decembrie 1989 l-a gasit pregatit spre a se pune in slujba noii puteri, care atunci parea mai degraba interesata in conservarea Pactului de la Varsovia (a carui dizolvare Romania a semnat ultima), decat de integrarea in NATO. Ultima sa misiune, de asta data ca ofiter al Serviciului de Informatii Externe, a fost in Iugolslavia, unde a "cimentat" in 1994 relatiile de prietenie ale regimului Iliescu cu regimul Milosevici si a contribuit la organizarea contrabandei cu carburanti in fosta Iugoslavie, intr-un act deliberat de incalcare a embargoului. Actiunea a fost desfasurata in 1995 de autoritatile din Romania, cu concursul serviciilor secrete si al unor firme private controlate de fosti ofiteri de securitate.

Dupa trecerea in rezerva, Priboi si-a pus expertiza in slujba lui Adrian Nastase, devenind consilier al acestuia pe "probleme de siguranta nationala". Primul ministru Nastase a incercat sa-l sustina pentru a obtine functia de presedinte al Comisiei parlamentare de control al Serviciului de Informatii Externe si numai reactia prompta a presei a impiedicat acest lucru.

Ca securist, Ristea Priboi a fost, intre altele, adjunctul sefului departamentului din Directia de Informatii Externe care se ocupa de postul de radio "Europa Libera", intr-o perioada care corespunde aceleia in care spionajul romanesc a organizat, printre altele, atentatul cu bomba la sediul din München al "Europei Libere", comis de Carlos "Sacalul" si coordonat de Securitate, dar si tentative de asasinare a unor angajati ai "Europei Libere" sau a scriitorului dizident Paul Goma.

Investigatiile mele au aratat ca Priboi, om de casa, mentor si coleg de vanatoare al premierului Adrian Nastase a facut ca securist nu doar spionaj impotriva tarilor occidentale, ci si politie politica in Romania. A fost implicat in actiunile Securitatii impotriva unui larg grup de intelectuali in 1981. Intr-un Plan de masuri pentru prevenirea si contracararea activitatii ostile desfasurate impotriva tarii noastre sub acoperirea sectei "Meditatia transcendentala", elaborat de Iulian Vlad in 1982, numele lui Ristea Priboi apare ca principal pilon al deconspirarii activitatii "criminale" a "sectei meditatia transcedentala", intreprinsa de Securitate cu un an inainte.
Doi dintre protestatarii revoltei muncitoresti care a avut loc la Brasov in 1987 afirma ca au fost anchetati de el, iar unul l-a acuzat de participarea la acte de tortura. Cu toate acestea, Ristea Priboi a jurat la investirea sa ca deputat in Parlamentul Romaniei ca nu a colaborat cu structurile fostei Securitati. Priboi considera cu cinism ca nu a jurat stramb, deoarece exista, spune el, o diferenta intre a "colabora" si a fi "angajat". Simptomatic, Ion Iliescu si Adrian Nastase s-au solidarizat in apararea lui Priboi, acuzat pe buna dreptate de presa, de societatea civila si de o parte a opozitiei politice. Ion Iliescu, de pilda, ne indemna "sa ne eliberam de incarcatura emotionala si psihologica care apasa asupra climatului din tara", sustinand ca "un om nu trebuie blamat" pentru ca a lucrat la Securitate. Acest ton e diferit fata de cel al declaratiilor privind integrarea Romaniei in NATO.

Comentariile mele sunt de prisos !

Eu am totusi unul : Nastase se dovedeste mai mare "reciclator" decît Iliescu se pare ...

Dovada furtului banilor lui Ceausescu

Societatea Bancilor Elvetiene a recunoscut public in 1990 existenta unor depuneri ilegale de valuta apartinand dictatorului iar Uniunea Bancilor Elvetiene nu a negat existenta unor asemenea conturi * Detectivii canadieni angajati de Guvernul Romaniei au propus arestarea lui Dan Voiculescu * John Edgington, seful CRESCENT Austria a declarat bancherilor ciprioti ca firma era proprietatea lui Ceausescu * Dan Voiculescu sustine ca Edgington a mintit pentru a-si ascunde escapadele amoroase de sotie

(...)dictatorul Nicolae Ceausescu a avut conturi valutare secrete in bancile elvetiene. Aceste conturi erau alimentate de "carausi" ai Securitatii, coordonati de persoane de prim rang din Directia Securitatii Statului, care periodic se deplasau cu "valize diplomatice" la bancile elvetiene si depuneau aceste sume in conturi parolate, al caror cifru era cunoscut doar de dictatori si cativa apropiati din aparatul de Securitate. Aceste conturi - a caror existenta o dovedim cu facsimilul alaturat - nu au fost niciodata recuperate oficial, in pofida faptului ca bancherii elvetieni, de buna credinta, au recunoscut existenta lor si au invitat statul roman la incheierea unei conventii bilaterale. Nimeni nu a auzit insa vreodata de o atare operatiune diplomatica, semn ca banii au fost furati de securistii si de "emanatii Revolutiei", care au detinut parolele sau le-au gasit in celebra agenda pe care Nicolae Ceausescu o avea asupra lui, cand a fugit cu elicopterul de pe cladirea Comitetului Central in decembrie 1989.(...)

Cititi aici totul, inclusiv despre implicarea lui Dan Voiculescu (PUR)

Din nou despre conturile lui Ceausescu si privatizarea Securitatii, tolerata cu o indiferenta suspecta de intreaga noastra clasa politica.


Au trecut 14 ani de la evenimentele din decembrie '89 si inca nu stim unde s-au evaporat sumele colosale pe care le rula Securitatea, prin intermediul unor firme "speciale", ca "ICE Dunarea" sau "Carpati". Au existat cateva tentative de a da de urma banilor, insa acestea au fost de fiecare data blocate prompt si fara vreo justificare. Guvernantii nostri au manifestat mereu fata de acest subiect o bizara lipsa de curiozitate. Se pare ca nu-i intereseaza ce s-a intamplat cu sutele de milioane de dolari evaporate in mod misterios din conturile Securitatii. De ce oare ?

Nu prea vad ce legatura are asta cu partea de "politie politica" a Securitatii ...

"Baietii" raportau cabinetului Unu si Doi si discutiile din pat, cu iubita sau nevasta !

(...) Ceausescu a „deturnat“ insa mecanismul de interceptare a convorbirilor telefonice, acordand o mare importanta romanilor care isi impartaseau telefonic obida cu privire la PCR si a „iubitului conducator“(...)

Pai, nu-i cel mai simplu sa spui " discutabil " cand e vorba de conturile secrete ale lui Ceausescu din bancile elvetiene. Care fiind secrete si la dispozitia sa personala nu puteau fi si a vreunei institutii publice. Conturi ce erau alimentate de activitatea ICE Dunarea, Crescent Maritime, si a altor societati de comert exterior ale Securitatii. Iar in conditiile unui regim totalitar, intregul comert exterior se afla sub controlul strict al unui dictator si al Departamentului Securitatii Statului .

Iar eu mai sus nu am dat "titluri pompoase" ca sa fiu "bagat in seama" ci am citat din prevederile art. 5 , para 1, din Legea nr. 187/1999. Iar problemele de incalcarea drepturilor omului in regimul ceausist nu sunt niste chestiuni cvasi(minore) ! Sau, ma rog, pentru unii sunt !

March, poti sa spui cu mana pe inima ca oamenii care ne conduc acum nu au conturi mai mari decat ale lui Ceasuescu prin banci elvetiene, din Bahamas, sau mai stiu eu de unde?
Eu cred ca banii lui nea Nicu au fost papati de mult, cred ca imediat dupa asasinarea lui au fost lichidate conturile de persoanele care stiau de ele.

Pai, ce sa ne mai ducem pina in Elvetia, ne uitam pe aici prin jur : patru case... colectii de tablouri... ferme.... terenuri de vantoare... samd

Preot-primar, turnator la Securitate

Un preot pensionar din comuna argeseana Baiculesti a fost deconspirat de Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS) ca fiind colaborator al fostei politii politice. Dezvaluirea a venit ca raspuns la o cerere adresata de un consatean al preotului Gheorghe Baranescu. Parintele este si primar al comunei, dar, desi a iesit la pensie, continua sa oficieze slujbe la biserica din localitate. “Va aducem la cunostinta ca, prin decizia nr. 120/10.06.2004, Colegiul CNSAS a stabilit ca domnul Baranescu Gheorghe, primar al comunei Baiculesti, a fost colaborator al Securitatii ca politie politica”, se arata in documentul semnat de presedintele Colegiului, Gheorghe Onisoru.
Preotul-primar Gheorghe Baranescu neaga veridicitatea documentului si afirma ca este nevinovat. “Astea-s acte false. Nu cred in ele. Fac ceva pe actul asta, intelegeti? Sa-mi arate cineva un enorias pe care l-am turnat eu in cei 40 de ani de cind sint preot aici. Aici e lucratura! Domnul Onisoru a gresit total”, s-a aparat Gheorghe Baranescu. De altfel, in timpul alegerilor locale din iunie, preotul a dat o declaratie pe propria raspundere in care sustinea ca nu a fost agent sau colaborator al Securitatii. Surse din Parchetul Arges ne-au declarat ca va fi declansata o ancheta, Gheorghe Baranescu riscind sa se aleaga cu dosar penal pentru fals in declaratii. ( sursa : Ev.Z.,22 sept.,2004)


Si cati or mai fi ca el. Chiar si la virful piramidei !
Cand sunt dezvaluiti, toti tipa ca din gura de sarpe : actele sunt false, nu sunt eu ala, e o confuzie, e o conspiratie contra mea, etc.

Pentru inlaturarea oricaror confuzii sau semne de intrebare :


LEGEA nr. 187 din 7 decembrie 1999
privind accesul la propriul dosar
şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică

ART. 5
(1) Prin poliţie politică se înţelege toate acele structuri ale securităţii, create pentru instaurarea şi menţinerea puterii totalitar-comuniste, precum şi pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
(2) Este agent al organelor de securitate, ca poliţie politică, în sensul prezentei legi, orice persoană care a îndeplinit calitatea de lucrător operativ, inclusiv acoperit, al acestor organe în perioada 1945 - 1989.
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică, în sensul prezentei legi, persoana care:
a) a fost retribuită sau recompensată în alt mod pentru activitatea desfăşurată în această calitate;
b) a fost deţinător de locuinţă conspirativă sau de casă de întâlnire;
c) a fost rezident al securităţii, în sensul prezentei legi;
d) orice altă persoană care a dat informaţii securităţii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Informaţiile cuprinse în declaraţiile date în timpul anchetei de către persoana reţinută sau arestată pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată şi condamnată nu fac obiectul acestei prevederi.
(4) Se consideră colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică, şi persoana care a transmis sau a înlesnit transmiterea de informaţii, note, rapoarte sau alte acte, prin care se denunţau activitatea sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
(5) Sunt asimilaţi colaboratorilor prevăzuţi la alin. (3) persoanele care au avut competenţe decizionale, juridice ori politice sau care prin abuz de putere politică au luat decizii la nivel central sau local, cu privire la activitatea securităţii sau cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist.
(6) Implicarea în activitatea de poliţie politică a persoanelor prevăzute la art. 2 se stabileşte pe baza datelor, probelor şi indiciilor existente în dosarele care fac obiectul cercetării, precum şi prin orice înscrisuri prezentate de orice persoană interesată în cazul lipsei, alterării sau descompletării dosarului.

Cum lovea bratul lung al politiei politice dizidentii din strainatate :

Comando palestinian pentru Monica Lovinescu

Monica Lovinescu isi incepe colaborarea cu Europa Libera in 1962, iar din 1967 emisiunile cu cel mai mare succes erau "Teze si antiteze la Paris" si "Actualitatea culturala romaneasca". Agresiunea asupra sa a avut loc pe 18 noiembrie 1977, la Paris, si este relatata in volumul "La apa Vavilonului":

"I s-a cerut deci lui Hani Hassan, consilierul intru terorisme al lui Arafat, sa trimita un comando palestinian la Paris. (...) Cei doi palestinieni trimisi de Anette din Beyruth ma asteptau in minuscula gradina din fata casei. (...) Reveneam din oras. (...) Deci cu gandul la primirea lui Goma (...), nici nu l-am vazut pe primul palestinian. Se instalase in gradinita, tinea in mana un plic. Mi-a spus: "Madame Monica, j'ai un message pour vous". Gafa nedemna de un agent bine instruit. In Franta, madame cu prenumele nu se intrebuint eaza decat pentru ghicitoare, patroane de bordel sau portarese. (...) Gafa lor a fost salvatoare. M-a trezit. (...) Cand agresorul mi-a cerut sa-l primesc in casa, am refuzat. (....) Cand am refuzat sa-l las pe tuciuriul meu vizitator sa intre in casa, a aparut brusc al doilea; statuse gemuit, ascuns dupa un copac din coltul gradinitei. Si s-au pus amandoi pe lucru. "Erau sigur profesionisti", mi-a spus peste cateva zile doctorul de la Spitalul Saint- Louis. (...) "Aveti numai un traumatism cranian, fractura de la nas si bratul drept cu hematom de la umar pana la mana."

Se pare ca am chef sa-mi aprind paie-n cap - dar am sa fac urmatoarea afirmatie : chestia cu dosarele informatorilor mi se pare pe undeva o simpla deturnare a problemei. Fisele de personal ale diverselor departamente ale Securitatii, directiile operative de lucru si - mai ales - arhiva Biroului de Cadre a Partidului - astea-s locurile unde se afla cu adevarat ... chestiile tari ...
Numai ca de-aia, dupa cum a zis mai sus March, multe din astea au fost fie distruse, fie puse sub obroc pentru citeva decenii de acuma inainte !!

Parerea mea fireste.

Fisele-s scrise pe hartie speciala, ochiul de muritor n-ar vedea decat o pagina alba. Nici chiar dispozitivele de ultima generatie (raxe X, ultraviolete) n-ajuta la nimic.

Dinescu si Plesu si-au dat azi demisia din conducerea CNSAS.

Vadim Tudor a primit azi certificat de la CNSAS atrestand ca nu a facut politie politica . Sa vedem cum a decurs votul celor 9 membri ai Consiliului prezenti la verificarea dosarelor lui Vadim :

- 4 membrii : Plesu,Patapievici, Dinescu si Secasiu i-au refuzat votul de buna purtare pentru ca " Vadim a fost un stailp al regimului comunist care ii reclama pe scriitori la Securitate si partid din placere, convingere, ranchiuna, frustrare si patriotism. Relatiile cu Securitatea erau nu numai cordiale , ci o dragoste care se poate vedea si astazi la el in partid."

- 4 membrii i-au dat vot de buna purtare : Gheorghe Onisoru ( PNL), Ladislau Csendes (UDMR), Viorel Nicolescu ( PNTCD) Constantin Buchet (PRM) . Votul lui Onisoru a inclinat balanta, intrucat el ca presedinte are vot dublu.

De acum, dosarele lui Vadim vor putea fi studiate de cei interesati la sediul CNSAS.


Vadim deja a inceput sa urle pe toate canlalele tv ca este " curat". In plus , se pare ca si-a reluat vehiul discurs nationalist-populist-demagog, dupa cum s-a putut vedea la aparitia lui de acum doua zile in emisiunea "Nasul" de pe B1TV.

Numai ca si completare...

Securitatea CNSAS

de Sabina Fati
Vineri, 8 Octombrie 2004
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) nu a avut niciodata posibilitatea de a scoate la iveala complicitatile cu sistemul represiv comunist ale multora dintre cei care se afla astazi in pozitii importante din politica, economie, justitie, presa. Neavind la dispozitie arhivele fostei Securitati, imprastiate pe la toate serviciile secrete plus MApN, membrii Colegiului CNSAS i-au deconspirat doar pe aceia care nu erau in gratiile serviciilor sau ai puterii care controla aceste servicii. La inceputul guvernarii Nastase, au fost numite in functii importante de decizie persoane provenite din zona serviciilor secrete: fostul general SRI Victor Marcu - la virful Ministerului Privatizarii, pentru "a da un semnal negativ smecherilor", dupa cum se justifica Ovidiu Musetescu, generalul Decebal Ilina, fostul sef al contraspionajului militar - la Ministerul Industriilor. Tudor Tanase, cu state vechi in defuncta Securitate, este inca seful Serviciului de Telecomunicatii Speciale, iar Ristea Priboi, ofiter in spionajul comunist, devenit celebru dupa ce a fost acuzat ca ar fi lucrat impotriva jurnalistilor de la Europa Libera si ca ar fi participat la pedepsirea fruntasilor miscarii de la Brasov din 1987, face parte din Comisia de aparare a Camerei Deputatilor. CNSAS l-a deconspirat cu greu pe Ristea Priboi, dupa ce acesta devenise deputat si dupa un scandal urias care a ajuns la urechile occidentalilor, iar Marian Ureche a stat trei ani in fruntea serviciului de informatii al justitiei, desi inainte de 1989 a fost ofiter de Securitate si ii haituise pe intelectualii din Bucuresti. CNSAS nu a avut nicicind pirghiile necesare pentru a scoate dosarele acelora care au servit regimul lui Ceausescu. Deconspirarea unor personaje celebre a avut loc doar dupa ce presa a publicat amanunte din biografiile acestora, scapate intimplator sau intentionat printre degetele serviciilor secrete.
http://www.expres.ro/editorial/?news_id=168313

Iata cateva rinduri care explica in ce a constat colaborarea lui VC Tudor cu "Organele" partidului comunist si cu "bratul sau inarmat" , Securitatea :

In urma cu citeva saptamini, cotidianul Ziua a publicat un document in care era relatata o descindere la Securitate a lui Corneliu Vadim Tudor, astazi lider al Partidului nationalist Romania Mare, senator si candidat de mai multe ori la sefia statului, pe atunci, in 1981, colaborator al revistei Saptamina, considerata in epoca un fel de „oficina" a politiei politice a regimului comunist, in numele careia desfasura operatiuni in cimp cultural si ideologic: atacuri sistematice la adresa artistilor si a intelectualilor modernisti si occidentalizanti, dezvaluirea caracterului cosmopolit si – deci –„nepatriotic" al unor opere literare, teatrale, cinematografice s.a.m.d., precum si atacuri directe, adeseori imunde, presarate cu minciuni
compromitatoare, la adresa „adversarilor", adica a liderilor informali ai elitelor culturale „nealiniate" de dinainte de 1989.

Documentul din 1981, un raport semnat de un general de Securitate, face rezumatul intrevederii in cursul careia C.V. Tudor, de bunavoie si nesilit de nimeni, i-a „turnat" pe o serie de importanti scriitori neobedienti fata de linia oficiala a regimului comunist. N-ar fi o noutate in sine, caci Tudor n-a facut un secret din simpatia sa fata de fosta Securitate, ba a mai si preluat in rindurile PRM o sumedenie de ofiteri, agenti, informatori si a sustinut in repetate rinduri ca institutia, considerata chiar de catre o lege astazi in vigoare „politie politica", structura oculta si represiva care trebuie „deconspirata",
ar fi fost – de fapt – „patriotica", aparatoare a „interesului national".

Noutatea si importanta dezvaluirii din Ziua consta in dovedirea, de asta data, printr-un document incontestabil, reprodus si in facsimil,a colaborarii lui Tudor cu Securitatea. Ziarul a si avansat ipoteza ca, o data probat faptul, s-ar putea sa nu mai
fie indeplinite conditiile legale pentru ca liderul extremist sa candideze din nou la ocuparea primei functii in stat.
( sursa :Observatorul Cultural" )

Turnatorii fara turnatori si Colegiu fara membri

Scandalul declansat in jurul persoanei lui Corneliu Vadim Tudor si legaturilor sale cu Securitatea a pus, pana la urma, bomboana pe coliva Colegiului Consiliului National de Studiere a Arhivelor Securitatii.

Dupa ce, in mod traditional, doi reprezentanti ai PSD in acest organism - Aurel Pricu si Mihai Gheorghe - erau dati disparuti de la intruniri, iar unul demisionase, dupa o serie de scandaluri si blocaje determinate de conflicte majore intre cei opt ramasi, iata ca acum, prin demisiile lui Plesu si Dinescu, institutia a intrat in blocaj tehnic. Practic, nu se mai poate lua nici o decizie(...)

(...) Nu vom mai sti absolut nimic despre biografia candidatilor la alegerile parlamentare din acest an. Iar sfarsitul este legat de biografia lui Vadim(...)

au rams dupa revolutie cel putin 200.000 de securisti, politicieni, turnatori, directori intr-un cuvant TOVARASI... ei stiau doar sa conduca si erau trecuti de 35 de ani ca sa mai poata face si altceva.

Ce sa faca ? sa intre in fabrici is uzinele despre care ei aveau informatia ca se vor inchide mai devreme sau mai tarziu ?

Ei bine o evolutie foarte normal as spune (cauza efect) isi pastreaza statulul de "conducatori" prin aceleasi mijloace si relatii invatate ani de-a randul. Cand s-a dorit public corectarea acestui fenomen prin P-ta Universitatii - respectiv ideea era ca ex. oamenii din administratia si conducerea fostului regim sa nu acceada la putere pentru 4 ani - tovarasii i-au chemat pe mineri la Bucuresti...

Mircea Dinescu revine asupra demisiei si se reintoarce in CNSAS

L-am vazut pe Onisoru cit de fericit a fost ca am plecat. Faptul ca acum doua zile a primit un dar din partea lui Nastase, adica 8 opt posturi de functionari la CNSAS, pe care noi le ceream de un an de zile si ca i s-au oferit lui Onisoru exact in clipa in care noi demisionam, iarasi m-a pus pe ginduri. Plus faptul ca se grabeau sa ne schimbe fara ca noi sa ne fi dat demisiile in scris (...)

(...)Vreau sa curm bucuria atitor jigodii care au considerat ca e o victorie a lui Vadim. O sa-i fac o mare bucurie, ma intorc.

Nu are neapărat legătură cu turnătorii la Secu' cît mai degrabă cu fosilele vidanjoare - în acţiune şi acuma pe post de "lideri de opinie" şi mici "guru de Dămăroaia" ...

http://www.ziua.ro/display.php?id=31787&data=2004-11-15

Pentru cei care mai au indoieli :

Cititi aici despre concurenta dintre Partid si Securitatea pentru acapararea de cat mai multi informatori.

(...) Nu stã în intentia lui Remus Pop sã idealizeze, sã justifice sau sã victimizeze fostii lucrãtori ai Securitãtii. Dar cine se încãpãtîneazã sã sustinã cã printre ei ar fi existat opozanti minte. Iar aceia din ofiterii de Securitate care se dau drept victime ale dictaturii nu sînt, de fapt, decît niste infractori, în sensul cel mai larg acceptat al acestei notiuni. Cei mai multi dintre ei au fost sanctionati, eventual scosi din sistem sau chiar închisi, pentru delicte flagrante, care n-au nimic comun cu rezistenta anti-comunistã: minciunã, abuzuri, furturi sau chiar trãdare.
Cu atît mai mult cu cît, de obicei, Securitatea îsi proteja oamenii, încercînd sã musamalizeze scandalurile si ferindu-se de amestecul altor institutii ale statului. De pildã (...)

Continuarea acestor memorii ale unui fost ofiter de Securitate le puteti citi aici . Dar concentrati-va asupra textului si nu asupra ilustratiilor

(...) Partidul-stat era zgîrcit cu rãsplata celor ce-l sprijineau si considera cã odatã ce Securitatea, în relatiile cu colaboratorii sãi, a atins faza "patriotismului generalizat", cointeresarea lor materialã venea în contradictie cu ideologia. Cu exceptiile de rigoare, care priveau în special pe informatorii mai nevoiasi, stimulentele în bani sau, eventual, cadouri simbolice se dãdeau în general la ziua de nastere sau la 23 august si 1 mai. Se pare cã mai darnic era Serviciul de Informatii Externe, mai ales cu spionii recrutati în diferite organizatii internationale sau cu agentii ce reuseau subtilizarea de tehnologie pentru a fi apoi aplicatã în tarã.
In ce priveste colaborarea membrilor de partid cu Securitatea, mai multe hotãrîri ale Biroului Politic al CC al PCR au interzis ca acestora sã li se ia angajamente sau sã aibã "dosare penale". Ideea era cã, prin statut, acestia se angajaserã sã lupte pentru apãrarea orînduirii socialiste si deci sarcinile informative primite erau în concordantã cu prevederile sale. Asertiunea era contrazisã de numãrul tot mai mare al membrilor de partid intrati în vizorul Securitãtii în ultimii ani si urmãriti ca atare(...)

Continua amintirilor unui securist : despre cenzurarea corespondentei, filajul la blocuri, urmarirea scriitorilor, informatori si colaboratori membri sau nemembri de partid. ( adica PCR, ca unul singur era )

Cu cat vindea Securitatea, in numele lui Ceausescu, etnicii germani si unde depunea banii :

(...) Fostul ambasador ( este vorba de Ervin Wickert , amasador al RFG la Bucuresti intre 1971-76) ofera si detalii asupra sumelor platite pentru fiecare emigrant german: 1800 de marci pentru un cetatean neinstruit, 5500 pentru studenti, 7000 pentru un student in ultimul an de facultate, 11 000 pentru absolventii unei Universitati, 2900 pentru un muncitor calificat. Banii astfel obtinuti fusesera preluati de catre agenti de Securitate care soseau in Germania. Deoarece pentru acestnegot intre Romania si Germania exista doar o intelegere verbala, Bucurestiul cerea bani gheata. Sumele obtinute au fost transportate, in valize, direct in Elvetia, unde banii au fost depusi pe conturi necunoscute (...)

( sursa : cartea lui Erwin Wickert : Die glücklichen Augen. Geschichten aus meinem Leben
Deutsche Verlagsanstalt, Stuttgart-München, 2001, 542 p., 25,00 Euro , ambasadorul german mentionat mai sus, rezumata de William Totok in "Observatorul Cultural")

Oare in mana cui or fi acele conturi acum

Despre cum a inceput sa faca avere Tiriac in regimul comunisto-securist

Al doilea bogatas al Romaniei contemporane s-a „lipit" de firma Mercedes in 1972, dupa un succes al contraspionajului romanesc. El a intrat in atentia unor sefi ai PCR si ai Securitatii, dar nu ca agent, ci ca un profitor care, folosit abil, a devenit la randul lui profitabil pentru cei ce detineau puterea

ATAC continua seria dezvaluirilor despre unul dintre cei mai bogati si influenti oameni din Romania, Ion Tiriac. Dupa ce, ieri, am prezentat ca seniorul a fost promovat in tenis ca „nepot" al doamnei Maurer, sotia fostului presedinte al Consiliului de Ministri, Ion Gheorghe Maurer, in numa rul de azi, vom publica inceputurile carierei lui de afacerist. In 1972, Romania era in plin proces de deschidere a portilor spre valorile democratiilor occidentale. Epoca stalinista era deja incheiata: se pusese capat deportarilor in masa la Canal, rusii plecasera din tara, se daduse celebrul decret de amnistie din `65 a detinutilor politici. Ceausescu facuse celebra declaratie din `68 fata de Revolutia de la Praga si era „pe val", chiar daca inca nu-si instaurase dictatura personala. In jurul sau, inca mai aveau un cuvant greu de spus cativa „grei" ai conducerii
PCR: Ion Gheorghe Maurer, Stefan Voitec, Emil Bodnaras s.a. Trafic auto pe spezele Securitatii
In acest context a intervenit cazul din 1972, celebru in arhivele Securitat ii. Un grup de „diplomati" din Ambasada Belgiei de la Bucuresti a reu- sit sa sustraga documentatia unor instalatii de foraj de tip 3 - DH, extrem de performante la acea vreme. O functionara din Ambasada care se afla in legatura cu contraspionajul romanesc a anuntat Directia a III-a a Securitatii, condusa de generalul Neagu Cosma. Adjunctii lui, col. Vasilescu si lt.col Stamatoiu, au organizat o actiune de recuperare a documentelor, trimitand o echipa de patru ofiteri, intre care s-au remarcat fratii Tames. Acestia au intrat in ambasada intr-un week-end, readucand documentele in posesia statului roman. Pentru evitarea unui scandal diplomatic si dupa multe negocieri secrete, Romania i-a vandut Belgiei documentatia instalatiilor, ceea ce a fost cotat ca un succes
de proportii al contraspionajului romanesc. Consiliul de Ministri a dat o Hotarare pentru a legaliza tranzactia. In acest act normativ s-a mai strecurat insa si o alta masura care nu avea nimic de-a face cu finalizarea actiunii contraspionajului roman, dar care era abil incadrata pentru masurile de refacere a raporturilor economice cu Occidentul, la care visa Ceausescu. Concret, s-a aprobat ca in Romania sa fie importate sase autoturisme Mercedes S600 cu dotari de
lux. In acei ani, autoturismele de stabi erau inca Volga si Ceaika. Cercul „seniorilor" care propovaduiau valorile comunismului, dar visau in taina la standardul de viata al capitalistilor, a aranjat, cu sprijinul generalului Eugen Luchian, ca Maurer sa aprobe importul celor sase limuzine Mercedes. Semnaturi pentru „nepot"Cum pe atunci nu se concepea ca vreo institutie de stat din Romania sa importe autoturisme din tari aflate in afara CAER, s-a gasit solutia ca ele sa fie aduse in tara pe numele unei persoane fizice. Si ce persoana putea fi aleasa mai de incredere daca nu „nepotul" Tiriac. Desigur ca Maurer a semnat Hotararea imediat. Acela a fost si primul pas facut in legatura pe care Ion Tiriac o are de cateva
decenii cu firma Mercedes. Sprijinul „unchiului" Maurer a fost benefic, lui Ion Tiriac revenindu-i meritul, de necontestat, ca a
stiut sa conduca acea relatie de inceput spre o afacere profitabila. In paralel, Ion Tiriac si-a fructificat si relatiile de la clubul
elitist din Germania, „Leda si lebada", care i-au adus multi bani si o pozitie sociala respectabila. Pozitie de pe care a inceput sa pozeze, dupa 1989, in omul de afaceri de succes care a reusit datorita talentului sau in afaceri. L-au tradat cateva scandaluri insa care, chiar daca au fost estompate cu „sponsorizari" generoase, tot au rasuflat. Incepand de la cumpararea de terenuri, trecand prin Tehnometalul lui Tucache si terminand cu afacerea METRO, onestitatea lui Ion Tiriac, ca om de afaceri, este discutata si discutabila. (ATAC va prezenta aceste cazuri in numerele sale viitoare.)

Ia auziti aici !

Brucan: Iliescu a ingropat dosarele Securitatii

Silviu Brucan a declarat ieri, intr-o emisiune de televiziune, ca generalul Iulian Vlad, cu acordul lui Ion Iliescu, a refuzat sa le ordone ofiterilor de securitate sa se predea Armatei. De altfel, in ziua de 26 decembrie 1989, Ion Iliescu a semnat Decretul nr. 4, prin care toti ofiterii fostei Securitati erau preluati automat de MApN.

Mai mult, zice Silviu Brucan, dupa numirea de catre Ion Iliescu in functia de procuror general a lui Mugurel Florescu, toate dosarele fostilor ofiteri de securitate au fost definitiv ingropate. ]( sursa : Gardianul )