Albumul săptămânii trecute:

Robert Wyatt - Rock Bottom (1974)



Este albumul unui învingător.
Bateristul și vocalistul Soft Machine în perioada lor de început, și cea mai inovatoare, a suferit în 1973 un accident care a dus la paralizia picioarelor sale.
Rock Bottom este rezultatul luptei lui Robert Wyatt. A continuat să compună, a renunțat evident la baterie și a trecut la pian.
Fiind un muzician atras mereu de experimente (primele trei albume Soft Machine stau dovadă, printre ele magnificul și aproape imposibilul Third), a aplicat oarecum rețeta și la acest album dar ceva mai potolit.
Rock Bottom este un album complex, străbătut uneori de o undă de tristețe dar totuși luminos.

buuuuun baiet....


dar mi-ai amintit de soft, si am alunecat in third (dar si in fourth, care mie mi-a placut la fel de mult)..l-au eclipsat pe Wyatt...care va capata o alta sansa...dupa-masa asta...cel mai tarziu..

Sticky Fingers
The Rolling Stones - 1971

Side one
No. Title Length
1. "Brown Sugar" 3:48
2. "Sway" 3:50
3. "Wild Horses" 5:42
4. "Can't You Hear Me Knocking" 7:14
5. "You Gotta Move" (Fred McDowell/Gary Davis) 2:32
Side two
No. Title Length
6. "Bitch" 3:38
7. "I Got the Blues" 3:54
8. "Sister Morphine" (Jagger/Richards/Marianne Faithfull) 5:31
9. "Dead Flowers" 4:03
10. "Moonlight Mile"




..este creditat ca cel mai valoros album al trupei (trei discuri de platina)

Gong - Camembert Electrique (1971)



Albumul prin care lansează stilul gong (localizat pe planet gong). Un psihedelic nebun, aparent împrăștiat, senzual uneori (responsabilă Gilli Smyth ”the witch”, dar ceva mai puțin pe acest album), câteodată 100% ritm, glumeț pe alocuri, în stilul mother of invention, chiar dylanesc (I've Been Stoned Before), greu de comparat cu ce s-a mai făcut până la ei. Dacă debutul lor (Magick Brother) a fost barrettian în mare parte, albumul acesta face o schimbare.
A nu se uita că Daevid Allen, sufletul grupului, a fost membru fondator Soft Machine, iar Soft Machine a făcut parte, la începutul activității lor, din undergroundul psihedelic londonez, fiind regăsiți de multe ori prin cluburi alături de Pink Floyd sau deschizând concerte Hendrix.



Camembert Electrique

...Gong.....cum Dumnezeu am putut sa uit de ei in asemenea hal.....???

Flying Teapot cred ca e unul dintre cele mai tocite albume din discoteca mea...(vorba vine, ca il am pe CD...si pe band si pe casete...si peee.....

Gryphon

...ia uite Gryphon...din discotecile mele antice...

ha ha! Par a fi ascultate bine
Ale mele sunt ceva mai noi. N-am încă, pe CD, Volume Two a lui Soft Machine, da până la sfarșitul anului cred că îl comand.

Jeff Palmer - Abracadabra (1990)



Jeff Palmer - Hammond organ, bass pedals
John Abercrombie - guitar synthesizer
Dave Liebman - soprano saxophone
Adam Nussbaum - drums

O piesă de fusion urmata de alte 8 de jazz făcut pe orgă. Sună foarte bine.
Plus chitara lui Abercrombie. Un album deosebit.

....ce faza... ..dau sa caut cine e omul: Jeff Palmer, si imi iese un artist porno de mare valoare...care culmea face si muzica...ma frec la ochi...citesc din nou...caut albumul...canci...abia apoi ma intorc la postul tau si vad subpagina cu numele lui Abercrombie mare cat china..(sti cat de mult imi place asta..???)

daaa...e foarte misto baiatul asta....desi nu albumul recomandat de tine l-am ascultat...nu l-am gasit pe net, insa stiu de unde il fac rost...si mi-am propus sa il fac rost...

dar pentru ca tot veni vorba de chestii rare....poate imi dai o mana de ajutor....tot caut albume dick morrissey (adica Richard Edwin "Dick" Morrissey), in special: If - Waterfall (1972)...stii pe undeva...pe cineva, cumva.... ...tare ti-as ramane indatorat......

ha ha ha...
Nu i-am studiat cariera lui Jeff Palmer, așa că nu știu sigur dacă nu are și alte ”talente”, dar mă cam îndoiesc că are legătură cu celălalt personaj.

@ The Dude: ți-am trimis un MP.

Bill Frisell - Unspeakable (2004)

Traite-ar Dumnezeu...ca mare pomana ti-ai facut, boierule....


saru'mana...

Bill Frisell....impresionante mi s-au parut colaborarile cu Arild Andersen...amandoi fiind doi muzicieni "scoliti"

sincer il credeam mort...nu stiu de ce....si uite ce muzica face si azi (ma rog...un mod de a spune)

Big Brother & The Holding Company - Cheap Thrills (1968)



Cheap Thrills, ce glorios moment muzical !
Sam Andrew, James Gurley, Peter Albin, Dave Getz, ...Janis Joplin

Helen Merrill - The Nearness of You (1958)



vocal jazz
Softly as in a Morning Sunrise
Summertime

chicago blues
Howlin' Wolf - The Back Door Wolf (1973)



The Back Door Wolf

albumul săptămânii trecute:

Max Roach - It's Time (1962)

Pentru voi, baieti si fete
Cea mai mare orga din Germania e în Passau, la biserica St: Georg,
Ascultati:

Orga

Max Roach... ...nu cred sa am niciun motiv serios, insa asociez personajul asta subiectului unui film* de mare succes...Trebuie ca e si o alta legatura in afara ambitiei, devotamentului, a instrumentului ales...si chiar a stilului...Sunt convins ca exista si o alta conexiune pe care n-am sesizat-o...




*...va fi prezentat in cele ce urmeaza la "Du-te si vezi", ca e o mare reusita cinematografica, si o poveste interesanta pentru orice fan al jazz-ului...

Am pus și Whiplash pe wishlist

Popol Vuh - In den Gärten Pharaos (1971)

he...he...he.....Werner Herzog......pe astia nu i-am putut niciodata aprecia din cauza lui Tangerine Dream care erau mai putin ermetici si mult mai populari..

N-am ascultat încă muzica lor de film, dar soundtrack-urile trebuie judecate puțin diferit de albumele de studio.
Din ce cunosc eu, In den Gärten Pharaos și Hosianna Mantra sunt cele mai bune albume ale lor.

Cum sunt filmele? Pretențioase ca și muzica?

...as spune ca in filme, Florian Fricke (inima si mentorul grupului) aluneca de-a binelea in experimental..pentru Aguirre, the Wrath of God, omul a inventat un melotron, la care fiecarei clape ii era alocata o nota muzicala redata de un cor (in variantele barbati, femei, mixt)..Cateva minute bune din debutul peliculei sunt sustinute de imagini amazoniene de ansamblu, derulate pe acest fundal muzical acapella in acorduri lungi si grave.

Acelasi instrument e insa intrebuintat mult mai ingenios (in opinia mea) pe coloana de la Heart of Glass unde ritmul sincopat creaza sonoritati stranii si o atmosfera bizara, ce pune in valoare unele cadre, altfel destul de anoste..


In fine, muzica electronica este in general intreprindere destinata visarii si imaginativului...

De acord cu critica In den Gärten Pharaos e un album reprezentativ...pe celalalt nu il cunosc inca..sau nu mi-l mai amintesc...

dupa moartea lui Fricke (prin 2002), o compilatie remasterata mi-a atras in mod deosebit atentia Brüder des Schattens - Söhne des Lichts, Spirit of Peace, Die Nacht der Seele...nu atat prin calitatea deosebita a soundului, cat prin surprinzatoarea alaturare...

PS...mi-a mai placut si Agape -1983
PS' Fricke a avut colaborari cu Klaus Schulze (ex Tangerine Dream) , Manuel Göttsching (ex Ash Ra Tempel) si Brian Eno (ex-Roxy Music)...si Renate Knaup (Amon Düül II)...am ascultat cate ceva in Hamburg, dar n-am reusit sa gasesc sursa...adica pe unde au aparut in piata.

Popol Vuh - Letzte Tage, Letzte Nachte cu Renate Knaup & Djong Yun (Instrumente: Florian Fricke & Daniel Fichelscher)

....coloana sonora de la filmul lui Herzog: Aguirre, the Wrath of God

POPOL VUH "Aguirre pt I, II, III"





iar despre film s-a vorbit aici

The Modern Jazz Quartet - Concorde (1955)



înaintea lui Gary Burton a fost Milt Jackson...
Ralph's New Blues
Softly, as in a Morning Sunrise

Dr. John, the night tripper - GRIS-gris (1968)



Rock cu o multime de ingrediente: psihedelice, experimentale, funk, soul, world, după o rețetă cu un rezultat foarte bun.
Undeva în categoria Zappa/Beefheart, mai aproape de ultimul, dar departe de a fi o copie.
Controversat, considerat de unii o capodoperă, nebăgat în seamă la data apariției dar reconsiderat și apreciat destul de mulți ani mai târziu.
GRIS-gris

Superb.....o zona insuficient investigata de mine....si o mare surpriza

Pat Metheny Group - The Way Up (2005)

Jan Garbarek - Officium Novum (2010)



choral/medieval classical music/gregorian chant,
with The Hillard Ensemble

Foarte puține note de jazz, dar recunoști totuși saxofonul lui Garbarek.
Nu i-am ascultat toate albumele, prin urmare nu știu dacă e primul pe care face o astfel de muzică. Cu toate acestea, nu mă surprinde prea tare, după ce un alt jazzman norvegian, Terje Rypdal, a abordat muzica clasică (albumul Lux Aeterna din 2002).
O muzică învăluitoare, un album care poate să-ți aducă pace în suflet.

ma bucura enorm ceea ce postezi, Gryphon. Nu detaliez, la naiba ))

Mulțam T
N-ai mai dat demult pe aici
Poate ne mai recomanzi și tu ceva, măcar din când în când.

..intr-adevar Gryphon; foarte mult bun gust, o bogata cultura muzicala si numai alegeri de top...


Personal regret un picut pronuntatul tau apetit pentru jazz, caci ca sunt convins ca fusion, sau ma rog approach-ul, ti s-ar potrivi mai bine; insa e un mod egoist de a te judeca (tine cont de nevoile si de gusturile mele, mai intai de toate)



keep up the good work...mafrend

De bază la mine sunt jazzul și rockul progresiv (undeva la 70% din audițiile mele). Restul de 30% le împart între alte genuri, mai ales rock clasic, fusion, folk, blues și clasică. Ceva mai rar alte genuri (nu mai dau exemple) și foarte rar metal (am avut și derapaje spre cel extrem, chiar dacă nu mi-a plăcut). E un meniu destul de variat, chiar dacă două feluri sunt principale. Mi-am zis că e păcat să nu profit de faptul că am (ca noi toți) acces la foarte multă muzică.

Că am ales mai multe albume de jazz cred că se trage de la faptul că pe ăia mari din rockul progresiv (sau hai să zic 80% din ei) i-am cam tocat bine de tot în urmă cu ceva vreme și de vreo 4-5 ani am intrat în zona rarităților, a albumelor obscure și a discografiilor complete (inclusiv albumele mai slab cotate ale celor mari, ale dinozaurilor). Aici găsești destule albume bune, uneori chiar diamante, dar și mai multe mediocre/bunicele sau nici măcar atât. Mai dau și de câte un album strălucitor din alte genuri. În schimb în jazz arhiva bunătăților este mult mai mare. Sigur, cum ai zis, alegerile țin într-o bună măsură de apetitul meu pentru jazz.

Picchio dal Pozzo - Picchio dal Pozzo (1976)



picchio dal pozzo (ciocănitoarea din fântână)
i-a dedicat acest album lui Robert Wyatt
Merta
Seppia
Off

Well, I dreamed I saw the knights in armor coming
Sayin' something about a queen
There were peasants singin' and drummers drumming
And the archer split the tree
There was a fanfare blowin' to the sun
That floated on the breeze
Look at mother nature on the run in the nineteen seventies
Look at mother nature on the run in the nineteen seventies








Neil Young - After The Goldrush

Muddy Waters - Folk Singer (1964)



delta blues/acoustic folk blues
Simplu și curat, aproape de rădăcinile bluesului.

My Captain
Cold Weather Blues
Feel Like Going Home

Herbie Hancock - Empyrean Isles (1964)



Poate cel mai bun album al lui pană la Crossings, Sextant și Head Hunters.
Empyrean Isles

*********




Bryan Ferry - Dylanesque (2007)






"Ferry has never felt quite so comfortable as he does here, and if that may not be exactly what all listeners are looking for when they listen to his work, this is the quality that will make Dylanesque a small understated gem for certain segments of his die-hard fans."

Jefferson Airplane - Surrealistic Pillow (1967)



nu cred că trebuie să spun prea multe...
doar două mostre:
Comin' Back To Me
White Rabbit

Gryphon tata...in saptamana asta atat de incarcata in evenimente majore...nu ne dai nimic..nimic ????


'ne daţi ori nu ne daţi?'

LOL

Nimic din ce am ascultat săptămâna trecută nu merită consemnat aici ca album întreg.
Dar, așa, la cerere, cred că e momentul să scot din sac o perlă argentiniană de progresiv & fusion, prea puțin cunoscută.

Bubu - Anabelas (1978)



Anabelas

Maria Răducanu & Mircea Tiberian - Corindeni (2014)



un mix de jazz, folclor și colinde (corinde)

Herbie Hancock - Blow-Up (1966)

Soundtrack-ul celebrului film al lui Antonioni.
Nu are statutul de capodoperă al peliculei, dar e un album foarte bun.

No comment on this one