Lectura placuta!
Versiune completa:Jocul
Aici veti putea citi ganduri si amintiri din viata lui Death Rose - "un locusor unde sa spun ce am pe suflet - un jurnal deschis unde sa scrie si altii, daca vor".
Lectura placuta!
Lectura placuta!
Aiurite rau zilele astea...m-am purtat exact ca un copil. Unul rasfatat, nervos...de-a dreptul isteric uneori. Consecinta? M-am razbunat pe calculatorul meu, am facut niste prostii(nici eu nu mai stiu ce 
) si concluzia este ca tatal meu a trebuit sa-l formateze. Si asa au zburat toate lucrurile mele. Muzica, poze, multe referate, eseuri si proiecte, mail-uri...Cred ca as putea s-o iau ca un nou inceput. Sper macar.
Dar au fost si momente frumoase. Au fost zile de liste. In care i-am pus pe toti prietenii mei sa faca chestii de genul "xx lucruri care nu-mi plac la tine si xx lucruri care imi plac la tine". Si cum e ziua mea in curand si eu voi fi complet singura in Bucuresti, prietena mea de suflet(trebuie sa-i gasesc un nume, o porecla sa nu spun toata sintagma asta mereu) si-a facut lista pe o felicitare. 25 de lucruri care-i plac la mine...asta cu toata modestia(inexistenta
) de rigoare:
1. your smile
2. felul cum te imbraci
3. faptul ca esti desteapta(oare??)
4. faptul ca ai simtul umorului(??)
5. faptul ca esti modesta, bine-crescuta, cinstita si corecta
6. faptul ca avem gusturi cel putin asematoare
7. faptul ca pot uneori sa te entuziasmeze lucuri simple si neimportante si poti sa redevii serioasa daca vezi ca sunt suparata
8. felul cum te uiti la mine cand vezi ca ceva este in neregula
9. faptul ca-mi ghicesti pe fata sentimentele
10. faptul ca ma cunosti asa de bine(include 9)
11. faptul ca ai constiinta
12. felul in care nu stii cum sa te porti cu mine cand am nervi
13. faptul ca ma lasi sa stau tot timpul cu capul in poala ta cand sunt suparata
14. faptul ca ieseai cu mine afara cand era foarte frig, ploua sau ningea chiar si atunci cand erai racita si/sau te durea capul
15. faptul ca ai cateodata niste idei trasnite de-mi sta mintea in loc
16. faptul ca in 98% din cazuri stii ca e momentul sa-mi oferi un servetel
17. faptul ca incerci tot timpul sa rezolvi conflictele oamenilor(si la ce m-ajuta???)
18. in general, faptul ca-ti pasa
19. in particular, faptul ca-ti pasa de mine
20. faptul ca esti tot timpul "acolo" langa mine
21. faptul ca ai avut rabdare sa m-asculti si sa ma intelegi tot anul asta
22. faptul ca gandim aceleasi lucruri uneori in acelasi timp; sincronizarea noastra
23. felul cum te smiorcai(nu faptul ca o faci)
24. faptul ca intotdeauna ma simt mai bine dupa ce-ti spun problemele mele
25. faptul ca imi copiezi "ticurile nervoase" astfel incat sa nu ma mai simt "aia nebuna"
Poate lista asta era un pic cam personala si sentimentala si nu trebuia sa o pun aici, dar a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat de multa vreme si simteam nevoia sa spun si eu cuiva de existenta ei. In curand, lista lucrurilor pe care oamenii din jurul meu le detesta la mine(foarte lunga).
) si concluzia este ca tatal meu a trebuit sa-l formateze. Si asa au zburat toate lucrurile mele. Muzica, poze, multe referate, eseuri si proiecte, mail-uri...Cred ca as putea s-o iau ca un nou inceput. Sper macar. Dar au fost si momente frumoase. Au fost zile de liste. In care i-am pus pe toti prietenii mei sa faca chestii de genul "xx lucruri care nu-mi plac la tine si xx lucruri care imi plac la tine". Si cum e ziua mea in curand si eu voi fi complet singura in Bucuresti, prietena mea de suflet(trebuie sa-i gasesc un nume, o porecla sa nu spun toata sintagma asta mereu) si-a facut lista pe o felicitare. 25 de lucruri care-i plac la mine...asta cu toata modestia(inexistenta
) de rigoare:1. your smile
2. felul cum te imbraci
3. faptul ca esti desteapta(oare??)
4. faptul ca ai simtul umorului(??)
5. faptul ca esti modesta, bine-crescuta, cinstita si corecta
6. faptul ca avem gusturi cel putin asematoare
7. faptul ca pot uneori sa te entuziasmeze lucuri simple si neimportante si poti sa redevii serioasa daca vezi ca sunt suparata
8. felul cum te uiti la mine cand vezi ca ceva este in neregula
9. faptul ca-mi ghicesti pe fata sentimentele
10. faptul ca ma cunosti asa de bine(include 9)
11. faptul ca ai constiinta
12. felul in care nu stii cum sa te porti cu mine cand am nervi
13. faptul ca ma lasi sa stau tot timpul cu capul in poala ta cand sunt suparata
14. faptul ca ieseai cu mine afara cand era foarte frig, ploua sau ningea chiar si atunci cand erai racita si/sau te durea capul
15. faptul ca ai cateodata niste idei trasnite de-mi sta mintea in loc
16. faptul ca in 98% din cazuri stii ca e momentul sa-mi oferi un servetel
17. faptul ca incerci tot timpul sa rezolvi conflictele oamenilor(si la ce m-ajuta???)
18. in general, faptul ca-ti pasa
19. in particular, faptul ca-ti pasa de mine
20. faptul ca esti tot timpul "acolo" langa mine
21. faptul ca ai avut rabdare sa m-asculti si sa ma intelegi tot anul asta
22. faptul ca gandim aceleasi lucruri uneori in acelasi timp; sincronizarea noastra
23. felul cum te smiorcai(nu faptul ca o faci)
24. faptul ca intotdeauna ma simt mai bine dupa ce-ti spun problemele mele
25. faptul ca imi copiezi "ticurile nervoase" astfel incat sa nu ma mai simt "aia nebuna"
Poate lista asta era un pic cam personala si sentimentala si nu trebuia sa o pun aici, dar a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat de multa vreme si simteam nevoia sa spun si eu cuiva de existenta ei. In curand, lista lucrurilor pe care oamenii din jurul meu le detesta la mine(foarte lunga).
Sunt acasa, in linistea camerei mele(cat de liniste poate fi avand in vedere ca stau in centrul Bucurestiului). S-ar zice ca as putea sa-mi fac ordine in ganduri. Ca as putea sa le strang pe toate, sa le astern pe hartie. Sa spun mai mult decat niste cuvinte fara sens. Sa spun ce simt, ce gandesc. Sau poate ca dincolo de ganduri negre si sentimente de deznadejde nu mai e nimic? Poate asta sa ne defineasca in totalitate? Oare oamenii care ma cunosc(nu ma refer la cei aproape de mine) pot spune altceva despre mine decat deprimata, plictisita, sictirita, isterica? Si, in fond, a cui e vina? A mea pentru ca sunt timida si nu ma pot incadra in "societate" sau a lor pentru ca nu m-au ajutat in nici un fel? Si daca as stabili a cui e vina, la ce m-ar ajuta? Si daca toate intrebarile astea pe care mi le pun ar capata deodata un raspuns, ce s-ar intampla? Gandurile mele ar curge mai logic? Viata mea sau a celor din jur ar fi mai frumoasa? As fi intr-un fel multumita? As inceta sa caut alte si alte intrebari? As fi fericita? Sau, mai bine pusa intrebarea, ce m-ar face fericita? Pentru o extindere completa: ce-i face in general pe oameni fericiti? Cu adevarat fericiti? Acum imi vin in minte doua citate. Primul e din "Adam si Eva" a lui Rebreanu: "fericirea adevarata e totdeauna o clipa. Mai multa n-ar putea indura firea omului " si al doilea e din "Climate"-A. Maurois: "fericirea e doar un ragaz pe care ti-l lasa nelinistea". Concluzia:doar un moment, niciodata mai mult. Nu fericiti pana la adanci batraneti. Fericiti 5 minute. Daca ai noroc. Daca stii sa-ti construiesti viata in asteptarea clipei. Cred ca am pus o caramida gresit pe undeva.
| QUOTE |
| a facut lista pe o felicitare. 25 de lucruri care-i plac la mine...asta cu toata modestia(inexistenta ) de rigoare: |
Foarte interesante. Si se vede ca sunt spuse din suflet.
Mi-a placut asta:
| QUOTE |
| 16. faptul ca in 98% din cazuri stii ca e momentul sa-mi oferi un servetel |
Ehhh...se mai intampla ca omul sa nu aiba servetel la indemana in 2% din cazuri, nu?
Nu, culmea e ca nu raman niciodata fara servetele. Dar uneori pur si simplu nu are nevoie. Exces de zel din partea mea.
E vreo deosebire intre servetele si hirtie igienica?
Denumirea. Si forma de prezentare.
DeathRose, vreau si eu o prietena ca tine! Sau macar una ca prietena ta, caci mai rar o prietena care sa aprecieze atatea lucruri...
Este cea mai grea intrebare care si-o poate pune cineva.
| QUOTE |
| ce m-ar face fericita? |
Este cea mai grea intrebare care si-o poate pune cineva.
| QUOTE |
| DeathRose, vreau si eu o prietena ca tine! Sau macar una ca prietena ta, caci mai rar o prietena care sa aprecieze atatea lucruri... |
Cu cea mai mare placere, Misti. Dar nu vrei sa vezi si lista de "NU ne place la tine"?
Ba chiar sunt curioasa...
Plec...in sfarsit, mai iau si eu o pauza de oras. Cateva zile, undeva pe langa Bran, la o prietena. Departe de aglomeratie, departe de autobuzele populate cu minoritari, departe de parintii mei, departe de calculator, cu putin noroc, si fara acoperire la mobil. A...si am uitat ce era mai important! Joi ma duc la concert, sa-i vad pe baietii de la Vama Veche! Asa ca maine pe vremea asta, imi voi lua bagajul si ma voi urca in tramvai spre casa prietenei mele.
La sfarsit, special pentru Misti, lista de "NU", impartita pe puncte si subpuncte cum fac eu mereu:
I. de la A.
1. faptul ca fumez prea mult(o sa-mi scoata peri albi baiatul asta
)
2. faptul ca ascult o muzica cam "deplasata"(?)
3. faptul ca ma supar prea usor
4. faptul ca citesc prea mult(oare?)
5. faptul ca nu tin cu Rapid
6. faptul ca nu-mi plac manele
7. faptul ca folosesc puncte si subpuncte care-l ametesc de tot
II. de la I.
1. faptul ca ma smiorcai
2. faptul ca ii spun de tot felul de filme si melodii de care n-a auzit niciodata, asigurand-o ca le stie
3. faptul ca-mi plac revistele
4. faptul ca imi pasa prea mult de sentimentele celorlalti
5. faptul ca incerc sa-i impac pe toti
6. faptul ca sunt uneori pisaloaga
7. faptul ca stau pana noaptea tarziu in fata calculatorului si dupa aceea ma plang ca mi-e somn
8. faptul ca ma doare tot timpul capul
9. faptul ca ma plang tot timpul ca-s ragusita cand de fapt nu e asa
10. mama mea-e prea de treaba
11. tatal meu-sta tot timpul pe capul meu si dup-aia am nervi
12. faptul ca atunci cand sunt suparata, ma enervez si daca nu zice nimic si daca zice ceva
13. faptul ca vara intarzii tot timpul
14. faptul ca dau banii pe prostii
15. faptul ca pot gasi intotdeauna ceva care sa ma nemultumeasca
III. de la Al.
1. faptul ca nu suport sa fiu contrazisa
2. muzica pe care o ascult si pe care ea nu o suporta
3. faptul ca ajunge tot timpul inainte mea si trebuie sa ma astepte
4. faptul ca ii pun tot timpul "intrebari filozofice si existentiale"
5. faptul ca nu il prea agreez pe prietenul ei
6. faptul ca iau lucrurile prea in serios si dramatizez de multe ori situatia
7. faptul ca am o fire schimbatoare si nu stie niciodata cum sa ma ia
8. faptul ca uneori pur si simplu am chef sa stau, sa zac fara sa fac nimic
9. faptul ca imi place iarna si incerc tot timpul s-o provoc la batai cu bulgari(fara rezultat...)
Cand aflu ce mai au si ceilalti de zis, lista se va continua...
Asa ca maine pe vremea asta, imi voi lua bagajul si ma voi urca in tramvai spre casa prietenei mele. La sfarsit, special pentru Misti, lista de "NU", impartita pe puncte si subpuncte cum fac eu mereu:
I. de la A.
1. faptul ca fumez prea mult(o sa-mi scoata peri albi baiatul asta
)2. faptul ca ascult o muzica cam "deplasata"(?)
3. faptul ca ma supar prea usor
4. faptul ca citesc prea mult(oare?)
5. faptul ca nu tin cu Rapid
6. faptul ca nu-mi plac manele
7. faptul ca folosesc puncte si subpuncte care-l ametesc de tot
II. de la I.
1. faptul ca ma smiorcai
2. faptul ca ii spun de tot felul de filme si melodii de care n-a auzit niciodata, asigurand-o ca le stie
3. faptul ca-mi plac revistele
4. faptul ca imi pasa prea mult de sentimentele celorlalti
5. faptul ca incerc sa-i impac pe toti
6. faptul ca sunt uneori pisaloaga
7. faptul ca stau pana noaptea tarziu in fata calculatorului si dupa aceea ma plang ca mi-e somn
8. faptul ca ma doare tot timpul capul
9. faptul ca ma plang tot timpul ca-s ragusita cand de fapt nu e asa
10. mama mea-e prea de treaba
11. tatal meu-sta tot timpul pe capul meu si dup-aia am nervi
12. faptul ca atunci cand sunt suparata, ma enervez si daca nu zice nimic si daca zice ceva
13. faptul ca vara intarzii tot timpul
14. faptul ca dau banii pe prostii
15. faptul ca pot gasi intotdeauna ceva care sa ma nemultumeasca
III. de la Al.
1. faptul ca nu suport sa fiu contrazisa
2. muzica pe care o ascult si pe care ea nu o suporta
3. faptul ca ajunge tot timpul inainte mea si trebuie sa ma astepte
4. faptul ca ii pun tot timpul "intrebari filozofice si existentiale"
5. faptul ca nu il prea agreez pe prietenul ei
6. faptul ca iau lucrurile prea in serios si dramatizez de multe ori situatia
7. faptul ca am o fire schimbatoare si nu stie niciodata cum sa ma ia
8. faptul ca uneori pur si simplu am chef sa stau, sa zac fara sa fac nimic
9. faptul ca imi place iarna si incerc tot timpul s-o provoc la batai cu bulgari(fara rezultat...)
Cand aflu ce mai au si ceilalti de zis, lista se va continua...
Excursie placuta!
DeathRose, distractie placuta "pe langa Bran"!
Din toate listele alea, nu as avea o problema decat cu intarziatul. In rest, nu vad nimic prea grav
(in traducere, relele alea le am si eu)
Din toate listele alea, nu as avea o problema decat cu intarziatul. In rest, nu vad nimic prea grav
(in traducere, relele alea le am si eu)
Multumesc, multumesc! Sper sa fie bine, sper sa fac si niste poze frumoase sa am cu ce ma mandri dupa! Intre timp, versurile unei melodii pe care o ascult acum:
Black Sabbath-"Planet Caravan
We sail through endless skies
Stars shine like eyes
The black night sighs
The moon in silver trees
Falls down in tears
Light of the night
The earth, a purple blaze
Of sapphire haze
In orbit always
While down below the trees
Bathed in cool breeze
Silver starlight breaks down the night
And so we pass down by the crimson eye
Of great god Mars
As we travel the universe
Black Sabbath-"Planet Caravan
We sail through endless skies
Stars shine like eyes
The black night sighs
The moon in silver trees
Falls down in tears
Light of the night
The earth, a purple blaze
Of sapphire haze
In orbit always
While down below the trees
Bathed in cool breeze
Silver starlight breaks down the night
And so we pass down by the crimson eye
Of great god Mars
As we travel the universe
Rose , viata ta mi-a adus aminte de un film extraordinar....High Fidelity , cu John Cusack in rolul principal. Personajele din film isi faceau rezumatul vietii in liste...mai exact in topuri. Top 5 iubite pierdute , top 5 melodii punk , top 5 bla bla bla.
Asa ca poate ne faci si tu....top 5 al filmelor preferate , melodiilor preferate , baietilor pe care i-ai iubit , petrecerilor la care ai fost....etc.
Hai...ca vad ca iti face placere sa intocmesti asa ceva....iar noua ne face placere sa te citim.
Asa ca poate ne faci si tu....top 5 al filmelor preferate , melodiilor preferate , baietilor pe care i-ai iubit , petrecerilor la care ai fost....etc.
Hai...ca vad ca iti face placere sa intocmesti asa ceva....iar noua ne face placere sa te citim.
Da, stiu filmul. E printre favoritele mele. Ideea de la asta a pornit; citeam un articol despre cel mai nou film al lui John Cusack si mi-am adus aminte de topurile sale. Na, ca am fost descoperita! Ma bucur ca ii mai place cuiva filmul, de obicei cand ii povestesc cuiva de el, se cam uita urat la mine... poate pentru ca nu a trecut prin cinematografe mai intai.
Pana ne mai revedem, lucruri si persoane de care mi-e dor:
1. marea...eh...au trecut deja trei saptamani de cand m-am plimbat ultima oara prin Constanta. Deocamdata, trebuie sa ma multumesc cu poze. Poate totusi mai prind si eu inca 3 zile. Nici macar nu vreau sa fie soare, sa fac plaja.
2. excursiile cu autocarul. Cand toata lumea era moarta de oboseala si cei care nu puteau sa doarma vorbeau, tinand tot autocarul treaz sau urlau: "pauza de tigara!!!!"
3. cei dragi mie. Sa-i vad pe toti stransi la un loc, zambitori si pusi pe vorba.
4. ploile torentiale. A trecut mult...e simte nevoia.
5. A. Pentru ca e plecat tot timpul si cred ca nu ne-am mai vazut de 2 luni. Telefonul nu ne-ajuta si internetul...doar cand mai vine cateva ore in Bucuresti.
6. serile in care citeam pana pe la 2-3 noaptea(nu ca acum cand pierd vremea la calculator)
7. M. Prietenii stiu de ce.
8. putinii profesori de treaba pe care i-am avut in astia 2 ani de liceu si care acum au fugit unde au vazut cu ochii
9. "La Taclale". Pentru ca e in Constanta, se asculta rock si fitele nu-si au locul.
10. eu, cand eram copil. Pentru ca eram mai linistita, mai optimista, mai iubita.
Pana data viitoare, sa fiti cuminti.
Na, ca am fost descoperita! Ma bucur ca ii mai place cuiva filmul, de obicei cand ii povestesc cuiva de el, se cam uita urat la mine... poate pentru ca nu a trecut prin cinematografe mai intai. Pana ne mai revedem, lucruri si persoane de care mi-e dor:
1. marea...eh...au trecut deja trei saptamani de cand m-am plimbat ultima oara prin Constanta. Deocamdata, trebuie sa ma multumesc cu poze. Poate totusi mai prind si eu inca 3 zile. Nici macar nu vreau sa fie soare, sa fac plaja.
2. excursiile cu autocarul. Cand toata lumea era moarta de oboseala si cei care nu puteau sa doarma vorbeau, tinand tot autocarul treaz sau urlau: "pauza de tigara!!!!"
3. cei dragi mie. Sa-i vad pe toti stransi la un loc, zambitori si pusi pe vorba.
4. ploile torentiale. A trecut mult...e simte nevoia.
5. A. Pentru ca e plecat tot timpul si cred ca nu ne-am mai vazut de 2 luni. Telefonul nu ne-ajuta si internetul...doar cand mai vine cateva ore in Bucuresti.
6. serile in care citeam pana pe la 2-3 noaptea(nu ca acum cand pierd vremea la calculator)
7. M. Prietenii stiu de ce.
8. putinii profesori de treaba pe care i-am avut in astia 2 ani de liceu si care acum au fugit unde au vazut cu ochii
9. "La Taclale". Pentru ca e in Constanta, se asculta rock si fitele nu-si au locul.
10. eu, cand eram copil. Pentru ca eram mai linistita, mai optimista, mai iubita.
Pana data viitoare, sa fiti cuminti.
parca m-am citit pe mine.....ganduri, idei, marea, Adam si Eva, si chiar si La Taclale....ce ciudat... :smilie_care_zambeste_ca_si_avatarul_meu:
ps: ce reprezinta avatarul tau? de vreo 2 zile ma intriga....
ps: ce reprezinta avatarul tau? de vreo 2 zile ma intriga....
Ce reprezinta avatarul meu...e o poza pe care am gasit-o pe un site. Sincer, nici eu nu-mi dau seama prea bine ce este ; mie mi se pare ca e marea, d-asta mi-a placut atat de mult. Daca vrei sa vezi varianta originala: http://www.fototur.com/greece/thessaloniki...49+8alassa1.jpg.
; mie mi se pare ca e marea, d-asta mi-a placut atat de mult. Daca vrei sa vezi varianta originala: http://www.fototur.com/greece/thessaloniki...49+8alassa1.jpg.
Epilog
De-as putea sa scriu ceva coerent, as scrie. Daca mi-as putea face ordine in ganduri, as face-o. Dar nu pot...si dintr-un motiv diferit de cele obisnuite: sunt fericita. Multumita. Plecarea asta la munte a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am facut vreodata. Pentru ca timp de 8 zile am fost linistita. Am descoperit cat de bine e sa fii iubita. Ca exista oameni cu adevarat buni pe lumea asta, carora nu le pasa de aparente, care vad prin tine ca prin sticla si isi dau seama ca poti avea si suflet. Am vazut ce-nseamna naturaletea, sinceritatea. Mi-am dat seama ca eu sunt inca un copil si probabil asa voi fi intotdeauna. Un copil care nu-si poate stapani lacrimile cand cei din jur ii fac o surpriza placuta. Un copil care se emotioneaza imediat pentru un boboc de trandafir pe care o mama mi-l da ca si cum as fi fiica ei. Un copil care marti seara a ridicat ochii tristi de la foc pentru a vedea ca cei din jur se chinuisera toata dup-amiaza sa-i faca un tort de ziua sa. Si care a plans de fericire. Din toata inima. As fi vrut sa-mi gasesc cuvintele sa le pot multumi. Sa le pot spune ca este cel mai frumos lucru pe care l-a facut cineva pentru mine. Sa le zic cat de mult inseamna pentru mine ca s-au gandit la mine. Dar parca stiu ca cele cateva fraze baiguite printre suspine au avut sens pana la urma.
Dar nu exista fericire fara tristete. Tristete pentru ca am vazut cat de absurzi sunt oamenii carora le pasa de orice zic ceilalti. Oamenii care cand si-au stabilit un scop, vor cauta sa-l atinga chiar daca se autodistrug. Tot raul spre bine. O sa incerc acum sa-mi ridic capul si sa scap de complexe. Sa nu ajung ca V. vreodata. Sa-mi repet de o mie de ori ca eu sunt cea mai importanta si ca increderea in mine este tot ce am mai scump. Sa-nvat sa ascult mai mult, sa vad mai mult si sa gandesc mai mult.
Dar sa las lucrurile triste. Sa povestesc despre concertul Vama Veche. Desi nici eu nu stiu ce sa povestesc mai repede. Am recunoscut da la primul acord "V.S.T.". Mi-au dat lacrimile la "De ce?" si la "Ana" si "Copilul si durerea" deja plangeam. Mi-am curatat sufletul atunci. Si n-a ramas decat multa iubire pentru cei din jur. Multa speranta. Luciditate. Liniste in suflet. Am ragusit, am facut febra musculara...dar ce bine m-am simtit!
N-o sa fac ca de obicei. Nu o sa mai incerc sa retraiesc senzatiile din ultima saptamana. Pentru ca tigarile nu mai sunt la fel ca cele fumate pe fuga dupa tufisuri cu Br. Pentru ca oboseala nu mai este aceeasi cu cea de dupa 8 km dus-intors Bran. Pentru nu mai e asa distractiv sa iau bataie la table si la septica ca atunci cand stateam pe prispa pana pe la 2-3 noaptea. Pentru ca sa beau noaptea ultimul strop de cola(tot cu Br.) deja imi provoaca insomnii. Zilele astea voi putea dormi pana la ce ora vreau eu fara sa fiu deranjata, voi face bai calde in cada mea, voi sta din nou in fata calculatorului. Dar nu voi mai avea 6 caini puricosi(Copilu', Gaga, Gogu, Fetita, Lolita, Kitzi ) care sa se lipeasca de mine si pe care sa-i mangai. E bine sa ai amintiri frumoase. Si e bine sa stii ca cineva te iubeste si acum ii este dor de tine. Parca m-as intoarce. Poate in iarna.
De-as putea sa scriu ceva coerent, as scrie. Daca mi-as putea face ordine in ganduri, as face-o. Dar nu pot...si dintr-un motiv diferit de cele obisnuite: sunt fericita. Multumita. Plecarea asta la munte a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am facut vreodata. Pentru ca timp de 8 zile am fost linistita. Am descoperit cat de bine e sa fii iubita. Ca exista oameni cu adevarat buni pe lumea asta, carora nu le pasa de aparente, care vad prin tine ca prin sticla si isi dau seama ca poti avea si suflet. Am vazut ce-nseamna naturaletea, sinceritatea. Mi-am dat seama ca eu sunt inca un copil si probabil asa voi fi intotdeauna. Un copil care nu-si poate stapani lacrimile cand cei din jur ii fac o surpriza placuta. Un copil care se emotioneaza imediat pentru un boboc de trandafir pe care o mama mi-l da ca si cum as fi fiica ei. Un copil care marti seara a ridicat ochii tristi de la foc pentru a vedea ca cei din jur se chinuisera toata dup-amiaza sa-i faca un tort de ziua sa. Si care a plans de fericire. Din toata inima. As fi vrut sa-mi gasesc cuvintele sa le pot multumi. Sa le pot spune ca este cel mai frumos lucru pe care l-a facut cineva pentru mine. Sa le zic cat de mult inseamna pentru mine ca s-au gandit la mine. Dar parca stiu ca cele cateva fraze baiguite printre suspine au avut sens pana la urma.
Dar nu exista fericire fara tristete. Tristete pentru ca am vazut cat de absurzi sunt oamenii carora le pasa de orice zic ceilalti. Oamenii care cand si-au stabilit un scop, vor cauta sa-l atinga chiar daca se autodistrug. Tot raul spre bine. O sa incerc acum sa-mi ridic capul si sa scap de complexe. Sa nu ajung ca V. vreodata. Sa-mi repet de o mie de ori ca eu sunt cea mai importanta si ca increderea in mine este tot ce am mai scump. Sa-nvat sa ascult mai mult, sa vad mai mult si sa gandesc mai mult.
Dar sa las lucrurile triste. Sa povestesc despre concertul Vama Veche. Desi nici eu nu stiu ce sa povestesc mai repede. Am recunoscut da la primul acord "V.S.T.". Mi-au dat lacrimile la "De ce?" si la "Ana" si "Copilul si durerea" deja plangeam. Mi-am curatat sufletul atunci. Si n-a ramas decat multa iubire pentru cei din jur. Multa speranta. Luciditate. Liniste in suflet. Am ragusit, am facut febra musculara...dar ce bine m-am simtit!
N-o sa fac ca de obicei. Nu o sa mai incerc sa retraiesc senzatiile din ultima saptamana. Pentru ca tigarile nu mai sunt la fel ca cele fumate pe fuga dupa tufisuri cu Br. Pentru ca oboseala nu mai este aceeasi cu cea de dupa 8 km dus-intors Bran. Pentru nu mai e asa distractiv sa iau bataie la table si la septica ca atunci cand stateam pe prispa pana pe la 2-3 noaptea. Pentru ca sa beau noaptea ultimul strop de cola(tot cu Br.) deja imi provoaca insomnii. Zilele astea voi putea dormi pana la ce ora vreau eu fara sa fiu deranjata, voi face bai calde in cada mea, voi sta din nou in fata calculatorului. Dar nu voi mai avea 6 caini puricosi(Copilu', Gaga, Gogu, Fetita, Lolita, Kitzi
) care sa se lipeasca de mine si pe care sa-i mangai. E bine sa ai amintiri frumoase. Si e bine sa stii ca cineva te iubeste si acum ii este dor de tine. Parca m-as intoarce. Poate in iarna.
oarecum, acelasi lucru l-am simtit si eu la banchet...niste oameni minunati m-au facut sa ma simt bine, iubit....sa-mi dau seama ca exista "cineva" caruia chiar ii pasa de mine...e minunat sentimentul...cred ca am descris acea seara pe jurnalul meu, caci am un sentiment de deja-vu
iar acum, curiosul din mine nu se poate abtine sa nu intrebe: semnatura din ce melodie tie?
iar acum, curiosul din mine nu se poate abtine sa nu intrebe: semnatura din ce melodie tie?
Versurile din semnatura sunt din "King Nothing"-Metallica; sunt acolo, pe caiete, pe usa dormitorului pentru a-mi aminti mereu ca ce "am" acum mi-am dorit la un punct si merit tot cu varf si indesat. Eh, hai ca acum m-a pocnit patetismul. O sa revin cand voi asculta niste muzica mai putin melancolica.
| QUOTE |
| O sa revin cand voi asculta niste muzica mai putin melancolica. |
Exista asa ceva in aria rock-ului, ca si eu demult caut?
Eh...noul album Metallica, de exemplu... 
Salut , Death Rose !
Ia incearca sa tragi de pe kazaa The Smiths - I know it's over. O formatie britanica,despre care ti-am vorbit si azi la pranz. Versurile din semnatura mea sunt din melodia pe care tocmai ti-am recomandat-o.
Ascult-o si mai vorbim !
Ia incearca sa tragi de pe kazaa The Smiths - I know it's over. O formatie britanica,despre care ti-am vorbit si azi la pranz. Versurile din semnatura mea sunt din melodia pe care tocmai ti-am recomandat-o.
Ascult-o si mai vorbim !
Cata schimbare de azi la pranz pana acum. Starea mea de acum...greu de descris...citeam jurnalul lui black ice(sper ca nu se supara ca i-am scris cu litera mica nick-ul), ascultam "Visare". Si mi-am adus aminte de ce-mi zicea I. mai demult intr-un bilet: "inchide ochii ai curaj, voi bea picatura care-ti trece pe obraji, vei uita...probabil ca pur si simplu am nevoie de cineva care sa-mi spuna si mie asta". Da, si eu. Am mare nevoie. De fapt, am pe cineva langa mine. Dar...cum ma pot juca cu sentimentele lui? Cum pot sacrifica prietenia noastra pentru ca ma simt singura si mi-e dor sa fiu tinuta in brate? Cum m-as mai putea uita apoi in ochii lui? Cum sa mint frumos cand stiu de fapt ca nu el e cel de la care imi doresc sa aud cuvintele astea?
DeathRose...e un nick des intalnit...nimic original...initial am vrut sa fie DeathAngel...dar nu sunt un inger. Sunt mai degraba un trandafir: la prima vedere, totul e in regula si frumos, dar apoi simti spinii. Si moartea...poate pentru ca nu inteleg viata.
De fiorul pe care l-a simtit black ice cand a vazut ce focul a refuzat sa arda...l-am simtit si eu. Cand vedeam cum bucati de vise se implineau intr-un mod ciudat. Cand vedeam pe cineva care-i semana. Cand citeam ceva care-mi aducea aminte de vremuri trecute. Cand ma regaseam in vreo secventa dintr-un film.
Incerc sa nu alunec iar pe panta melancoliei, dar nu stiu daca voi reusi in seara asta. Incerc sa-mi aduc aminte ceva ce a zis Tudor Chirila la concert: oamenii destepti privesc in sus. Imi repet asta mereu. Ca ar trebui sa-mi mai ridic capul de jos.
Of, gata. Ma dor ochii, mi-e somn, trebuie sa ma duc sa ma culc.
All day
Staring at the ceiling
Makin' friends with shadows on my wall
All night
Hearing voices telling
Me that I should get some sleep
Because tomorrow might be good for something
Hold on
Feeling like I'm headed for a
Breakdown and I don't know why
Well, I'm not crazy
I'm just a little unwell
I know right now you can't tell
But stay a while and maybe then you'll see
A different side of me
I'm not crazy
I'm just a little impaired
I know, right now you don't care
But soon enough you're gonna think of me
And how I used to be
DeathRose...e un nick des intalnit...nimic original...initial am vrut sa fie DeathAngel...dar nu sunt un inger. Sunt mai degraba un trandafir: la prima vedere, totul e in regula si frumos, dar apoi simti spinii. Si moartea...poate pentru ca nu inteleg viata.
De fiorul pe care l-a simtit black ice cand a vazut ce focul a refuzat sa arda...l-am simtit si eu. Cand vedeam cum bucati de vise se implineau intr-un mod ciudat. Cand vedeam pe cineva care-i semana. Cand citeam ceva care-mi aducea aminte de vremuri trecute. Cand ma regaseam in vreo secventa dintr-un film.
Incerc sa nu alunec iar pe panta melancoliei, dar nu stiu daca voi reusi in seara asta. Incerc sa-mi aduc aminte ceva ce a zis Tudor Chirila la concert: oamenii destepti privesc in sus. Imi repet asta mereu. Ca ar trebui sa-mi mai ridic capul de jos.
Of, gata. Ma dor ochii, mi-e somn, trebuie sa ma duc sa ma culc.
All day
Staring at the ceiling
Makin' friends with shadows on my wall
All night
Hearing voices telling
Me that I should get some sleep
Because tomorrow might be good for something
Hold on
Feeling like I'm headed for a
Breakdown and I don't know why
Well, I'm not crazy
I'm just a little unwell
I know right now you can't tell
But stay a while and maybe then you'll see
A different side of me
I'm not crazy
I'm just a little impaired
I know, right now you don't care
But soon enough you're gonna think of me
And how I used to be
Multumesc mult pentru recomandare, Moshule! E superba melodia!
pt. azi iti recomand Belle & Sebastian - Get me away from here , I'm dying . Am o grama' de recomandari (peste 1000 daca stau sa ma gandesc).
iar de la The Smiths...vreo 15 melodii. dar nu te mai chinui cu kazaa. tzi le dau eu ..ca le am pe cd.
Ma bucur ca ii gasesti superbi pe The Smiths. sunt de aceiasi parere cu tine.
iar de la The Smiths...vreo 15 melodii. dar nu te mai chinui cu kazaa. tzi le dau eu ..ca le am pe cd.
Ma bucur ca ii gasesti superbi pe The Smiths. sunt de aceiasi parere cu tine.
M-am saturat....da, m-am saturat...de mine si de voi, de tine si de noi, de noi, noi, amandoi...
M-am saturat de "destepti" care-si dau cu parerea, care cred ca stiu totul, care sunt zei, a caror parere este un adevar universal. De cei care cred ca experienta garanteaza inteligenta. De cei care sunt destepti, o stiu si le scot celorlalti ochii cu asta. M-am saturat de mine pentru ca si eu imi dau cu parerea despre toate si despre toti. Ma consolez cu ideea ca n-am incercat niciodata sa-mi impun punctul de vedere, am incercat cu vorba buna, m-am luptat o vreme cu morile de vant si, apoi, am renuntat.
M-am saturat de prosti. Care, pe deasupra, mai sunt si ingamfati. Care au vederi limitate. Si nu-si dau seama ca sunt prosti.
M-am saturat de cei care au uitat sa fie oameni. De cei care doar gandesc, fara sa simta. Care au un bulgare de gheata in loc de suflet.
M-am saturat de optimistii care nu vad viata decat in roz si topaie fericiti in jurul meu spunandu-mi sa zambesc.
M-am saturat de pesimistii care atunci cand iti zic "o sa ploua" cand afara e senin chiar vorbesc serios. Si care se uita la tine cu fata aia de "du-te si te-mpusca" doar pentru ca le-ai aruncat o privire.
M-am saturat de cei care cred ca sunt o alta adolescenta cretina. Sau de cei care cred ca sunt "fetita lu' mama si a lu' tata". M-am saturat de cei care nu inteleg cine sunt si ce vreau.
M-am saturat de cei care nu inteleg ca vreau sfaturi, nu ordine sau "pilde de viata". M-am saturat de cei care ma invata pe mine ce e bine si ce e rau.
M-am saturat de cei care se cred mai destepti sau mai prosti decat mine. M-am saturat de cei care cred ca trebuie sa se poarte intr-un fel anume cu mine pentru ca am doar 17 ani si mai sunt si fata pe deasupra.
M-am saturat de paznicii de la Hotel Minerva care se iau de mine de fiecare data cand trec p-acolo.
M-am saturat de fani, de bigoti, de xenofobi, de rasisti, de lenesi, de rasfatati, de fitosi, de parveniti, de mincionosi, de ipocriti, de egoisti, de posesivi, de cei care cred ca a citi o carte e un sport extrem, de cei care nu respecta dreptul fiecarui om de a avea spatiul sau privat. M-am saturat de cei care nu fac diferenta intre a fi ateu si a fi satanist. M-am saturat de pop-up-urile astea.
Astea chiar ma calca pe bataturi.
M-am saturat de patul meu de-acasa...
M-am saturat sa raman fara tigari in cele mai nepotrivite momente. M-am saturat sa n-am ce face. M-am saturat sa n-am curaj sa iau telefonul si sa sun. M-am saturat sa n-am incredere in mine, sa fiu timida in momente nepotrivite sau sa fiu complexata. M-am saturat sa fiu mereu la mijloc. M-am saturat de extreme.
I'm so sick of speaking words that no one understands...is it clear enough that you can't live your life alone?...I can hear you whisper, but you can't even hear me screaming...
Ah...foarte important...m-am saturat pana peste cap de mama mea care critica muzica pe care o ascult, felul in care ma imbrac si atitudinea mea fata de viata sub motivul ca am fost influentata de altii...
M-am saturat de "destepti" care-si dau cu parerea, care cred ca stiu totul, care sunt zei, a caror parere este un adevar universal. De cei care cred ca experienta garanteaza inteligenta. De cei care sunt destepti, o stiu si le scot celorlalti ochii cu asta. M-am saturat de mine pentru ca si eu imi dau cu parerea despre toate si despre toti. Ma consolez cu ideea ca n-am incercat niciodata sa-mi impun punctul de vedere, am incercat cu vorba buna, m-am luptat o vreme cu morile de vant si, apoi, am renuntat.
M-am saturat de prosti. Care, pe deasupra, mai sunt si ingamfati. Care au vederi limitate. Si nu-si dau seama ca sunt prosti.
M-am saturat de cei care au uitat sa fie oameni. De cei care doar gandesc, fara sa simta. Care au un bulgare de gheata in loc de suflet.
M-am saturat de optimistii care nu vad viata decat in roz si topaie fericiti in jurul meu spunandu-mi sa zambesc.
M-am saturat de pesimistii care atunci cand iti zic "o sa ploua" cand afara e senin chiar vorbesc serios. Si care se uita la tine cu fata aia de "du-te si te-mpusca" doar pentru ca le-ai aruncat o privire.
M-am saturat de cei care cred ca sunt o alta adolescenta cretina. Sau de cei care cred ca sunt "fetita lu' mama si a lu' tata". M-am saturat de cei care nu inteleg cine sunt si ce vreau.
M-am saturat de cei care nu inteleg ca vreau sfaturi, nu ordine sau "pilde de viata". M-am saturat de cei care ma invata pe mine ce e bine si ce e rau.
M-am saturat de cei care se cred mai destepti sau mai prosti decat mine. M-am saturat de cei care cred ca trebuie sa se poarte intr-un fel anume cu mine pentru ca am doar 17 ani si mai sunt si fata pe deasupra.
M-am saturat de paznicii de la Hotel Minerva care se iau de mine de fiecare data cand trec p-acolo.
M-am saturat de fani, de bigoti, de xenofobi, de rasisti, de lenesi, de rasfatati, de fitosi, de parveniti, de mincionosi, de ipocriti, de egoisti, de posesivi, de cei care cred ca a citi o carte e un sport extrem, de cei care nu respecta dreptul fiecarui om de a avea spatiul sau privat. M-am saturat de cei care nu fac diferenta intre a fi ateu si a fi satanist. M-am saturat de pop-up-urile astea.
Astea chiar ma calca pe bataturi. M-am saturat de patul meu de-acasa...
M-am saturat sa raman fara tigari in cele mai nepotrivite momente. M-am saturat sa n-am ce face. M-am saturat sa n-am curaj sa iau telefonul si sa sun. M-am saturat sa n-am incredere in mine, sa fiu timida in momente nepotrivite sau sa fiu complexata. M-am saturat sa fiu mereu la mijloc. M-am saturat de extreme.
I'm so sick of speaking words that no one understands...is it clear enough that you can't live your life alone?...I can hear you whisper, but you can't even hear me screaming...
Ah...foarte important...m-am saturat pana peste cap de mama mea care critica muzica pe care o ascult, felul in care ma imbrac si atitudinea mea fata de viata sub motivul ca am fost influentata de altii...
De-asta te-ai saturat?
Nu. Sau nu inca..
iaca, apar si eu la spartul targului cu doua, mici, intrebari - sper sa nu fie cu suparare
1. Versurile citate in ante-penultimul post din ce melodie sunt?
si 2.
Cine esti si ce vrei? - intrebare pusa cu o voce inceata, aproape timida, calma si serioasa. asta ca sa nu existe confuzii
1. Versurile citate in ante-penultimul post din ce melodie sunt?
si 2.
| QUOTE |
| M-am saturat de cei care nu inteleg cine sunt si ce vreau. |
Cine esti si ce vrei? - intrebare pusa cu o voce inceata, aproape timida, calma si serioasa. asta ca sa nu existe confuzii
La prima intrebare, daca nu sunt prea adormita sa-mi mai dau seama care e antepenultimul meu post, versurile sunt din "Unwell"-Matchbox20.
La a doua......pai, a fost bine ca ai specificat tonul vocii. Cine sunt...recunosc, exprimarea a fost cam rasuflata. Ma refeream la cazul general cand cei din jur isi fac o parere gresita despre mine si ma judeca, cand ceea ce spun nu este inteles. Sa-ti dau un raspuns exact...mi-e cel putin greu, pentru ca si eu incerc sa aflu. Filozofii d-ale mele in miez de noapte...nu sunt sau, macar, incerc sa nu fiu tot ce am zi mai jos(ma rog, cred ca e sus de fapt). Daca nu te-am lamurit in nici un fel, pot sa incerc sa detaliez. 
Si de ce sa fie cu suparare? Ma bucur ca nu vorbesc de nebuna de una singura p-aici...sau...mai stii?
La a doua...
...pai, a fost bine ca ai specificat tonul vocii. Cine sunt...recunosc, exprimarea a fost cam rasuflata. Ma refeream la cazul general cand cei din jur isi fac o parere gresita despre mine si ma judeca, cand ceea ce spun nu este inteles. Sa-ti dau un raspuns exact...mi-e cel putin greu, pentru ca si eu incerc sa aflu. Filozofii d-ale mele in miez de noapte...nu sunt sau, macar, incerc sa nu fiu tot ce am zi mai jos(ma rog, cred ca e sus de fapt). Daca nu te-am lamurit in nici un fel, pot sa incerc sa detaliez. Si de ce sa fie cu suparare? Ma bucur ca nu vorbesc de nebuna de una singura p-aici...sau...mai stii?
acesta este unul lucrurile care nu se vor intampla niciodata pe Han: sa vorbesti singura. intotdeauna se va gasi cineva care sa te asculte indiferent ce ai avea de zis - cel putin asa a fost pana acum si cred ca la fel va fi si inainte.
acum, chestia cu lamuritul e destul de relativa in sensul ca niciodata mai multe detalii nu strica insa, da, in mare inteleg ce vrei sa spui
noapte buna, btw
acum, chestia cu lamuritul e destul de relativa
in sensul ca niciodata mai multe detalii nu strica insa, da, in mare inteleg ce vrei sa spui noapte buna, btw
Pai...eu ce sa zic? Buna dimineata(buna ziua ar fi mai bine) ca noaptea a fost cam alba 
Acum...chiar m-a pus pe ganduri intrebarea "cine esti si ce vrei". Mi-am adus aminte de un film, cred ca "Anger Management" se numea...la un moment dat, personajul lui Jack Nicholson il intreaba pe cel al lui Adam Sandler cine este. Primul raspuns a fost numele si ocupatia, replica a fost: "te-am intrebat cine esti, nu cum te cheama si cu ce te ocupi"; a doua varianta a fost descrierea personalitatii, din nou gresit. Si o tineau ei asa vreo 5 minute, faza se vroia amuzanta, dar pe mine m-a speriat mai mult.
Cine sunt eu...nu ma pot abtine sa nu dau niste versuri: "I'm just a dreamer, I dream my life away". Cred ca asta ar raspunde cel mai bine la intrebare.
Si acum, dupa celelalate criterii, numele... e pe undeva, pe la "Sa invatam sa ne prezentam". Sunt eleva in Bucuresti la un liceu cu profil mate-info. Bleah...eu as fi vrut sa fiu la ceva pe profil uman, dar, deh..."trebuie sa te gandesti la viitor; ce mai faci in ziua de azi cu filologie sau stiinte sociale?". Poate eu as fi facut ceva, desi ma indoiesc. Sa-mi descriu personalitatea, ar fi multe lucruri de zis, majoritatea neinteresante. Ceea ce ma caracterizeaza e ca tot timpul oscilez intre doua extreme, uneori cu opriri si pe la mijloc. Visatoare si realista, melancolica si entuziasta, linistita si agitata, confuza si perspicace(desi cam rar in ultima vreme ), timida si aroganta. Si multe asemenea.
Ce vreau...multe, foarte multe. Deocamdata, m-as multumi cu putina incredere in mine. Si ceva mai multa coerenta.
Acum...chiar m-a pus pe ganduri intrebarea "cine esti si ce vrei". Mi-am adus aminte de un film, cred ca "Anger Management" se numea...la un moment dat, personajul lui Jack Nicholson il intreaba pe cel al lui Adam Sandler cine este. Primul raspuns a fost numele si ocupatia, replica a fost: "te-am intrebat cine esti, nu cum te cheama si cu ce te ocupi"; a doua varianta a fost descrierea personalitatii, din nou gresit. Si o tineau ei asa vreo 5 minute, faza se vroia amuzanta, dar pe mine m-a speriat mai mult.
Cine sunt eu...nu ma pot abtine sa nu dau niste versuri: "I'm just a dreamer, I dream my life away". Cred ca asta ar raspunde cel mai bine la intrebare.
Si acum, dupa celelalate criterii, numele... e pe undeva, pe la "Sa invatam sa ne prezentam". Sunt eleva in Bucuresti la un liceu cu profil mate-info. Bleah...eu as fi vrut sa fiu la ceva pe profil uman, dar, deh..."trebuie sa te gandesti la viitor; ce mai faci in ziua de azi cu filologie sau stiinte sociale?". Poate eu as fi facut ceva, desi ma indoiesc. Sa-mi descriu personalitatea, ar fi multe lucruri de zis, majoritatea neinteresante. Ceea ce ma caracterizeaza e ca tot timpul oscilez intre doua extreme, uneori cu opriri si pe la mijloc. Visatoare si realista, melancolica si entuziasta, linistita si agitata, confuza si perspicace(desi cam rar in ultima vreme
), timida si aroganta. Si multe asemenea. Ce vreau...multe, foarte multe. Deocamdata, m-as multumi cu putina incredere in mine. Si ceva mai multa coerenta.
"I'm just a dreamer" - era de ajuns sa-mi spui si ma lamuream pe deplin
Si da, la personalitate se refereau acele intrebari, nu la "statutul social"
hehe, stiinte sociale am terminat, si pot sa-ti spun ca a fost foarte misto - iar asta o spun serios, nu ca sa-ti fac sange rau
btw, vorbesti de coerenta? crede-ma, ai destula. i mean, just take a look at my post
Si da, la personalitate se refereau acele intrebari, nu la "statutul social"
hehe, stiinte sociale am terminat, si pot sa-ti spun ca a fost foarte misto - iar asta o spun serios, nu ca sa-ti fac sange rau
btw, vorbesti de coerenta? crede-ma, ai destula. i mean, just take a look at my post
Eh...oricum nu mai are rost sa-mi fac sange rau...deja au trecut 2 ani si nu prea mai am ce face...
In ceea ce priveste coerenta, am cautat special o aberatie pe care o ziceam intr-un mail, candva prin noiembrie cand m-apucasem sa fac psihologie gen Mihaela Tatu: "tu ai crezut ca diferit si cu cat crezi ca de fapt te-ai inselat, la un moment dat vei realiza ca e chiar diferit si nu te-ai inselat". Prosteli... bine c-au trecut momentele alea...
In ceea ce priveste coerenta, am cautat special o aberatie pe care o ziceam intr-un mail, candva prin noiembrie cand m-apucasem sa fac psihologie gen Mihaela Tatu: "tu ai crezut ca diferit si cu cat crezi ca de fapt te-ai inselat, la un moment dat vei realiza ca e chiar diferit si nu te-ai inselat".
Prosteli... bine c-au trecut momentele alea...
Ati avut vreodata sentimentul ca cineva iti citeste gandurile? Ca ti le fura mai bine zis...si apoi ti le spune lumii intregi, mai frumos, mai sincer, mai emotionant decat tu ai putea vreodata? Intotdeauna mi s-a parut imposibil sa mai existe persoane care sa gandeasca sau sa simta la fel ca mine. Poate si din ingamfarea mea copilareasca de "nimeni nu mai e ca mine, nimeni nu ma poate intelege".
Toata viata mi-a fost frica de un lucru: sa nu fiu suficient de buna. Sa-i dezamagesc pe cei din jur, sa fiu mediocra, sa fiu privita de sus de cei pe care ii admiram. Si acum mi se intampla tot timpul asta, dar nu mai are acelasi impact. Niciodata n-am stiut prea bine ce vreau. Pur si simplu vedeam ceva, imi placea, vroiam si eu, nu-mi placea, respingeam. Am trecut prin faza in care vroiam sa fiu printre "the popular kids". Apoi cand am vrut sa fiu pur si simplu privita altfel de cei pe care ii consideram prietenii mei. I-am considerat oamenii ideali si mi-am dorit din tot sufletul sa fiu ca ei. Apoi am intrat la liceu. Incet, incet, am inceput sa cunosc lumea mai bine. Sa vad ca toti suntem niste simpli oameni. Unii sunt intr-adevar de admirat, dar nu trebuie sa-mi doresc cu orice pret sa fiu ca ei.
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva...cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta...nu stiu de ce, dar de vreo 2 ani incoace imi vin mereu in minte versurile astea acum, la inceputul lui septembrie. Cat as vrea sa poata sa fie asa... sa mi se acopere inima...acum cand incepe scoala. Cand trebuie sa revin la viata, cand voi da din nou nas in nas cu temerile mele. Sa nu mai am o alta iarna ca cea de anul trecut...poate sa pot sa fiu pusa la hibernare pana vara viitoare cand ma voi putea trezi la viata. Ploua. Ce-as vrea sa ma pot plimba pe strada acum. Sa fiu iar singura cu gandurile mele. Ganduri de care fug cat pot de tare si de care am nevoie in egala masura. Gandurile mele...caci sunt tot ce am...tot ce sunt...Sau sa nu fiu singura...sa pot sa fiu tinuta in brate...iar vise...
Black Ice povestea de visul sau...mi s-a intamplat sa visez mai multe zile la randul lucruri foarte asemanatoare...lucruri care imi doream si inca imi mai doresc din tot sufletul sa se intample. Si ma trezeam dimineata si incepeam sa plang in nestire. Pentru ca mi-as fi dat viata la schimb pentru visul ala. Si pentru ca nu se putea. Si trebuia sa ajung la aceeasi concluzie: visele sunt doar vise, nimic mai mult.
Dupa lungi chinuri, egoismul si suficienta au invins. Pe bucati, imi place de mine. Dar doar pe bucati...pentru ca toate ambalate...ma dau pe mine...Numai eu stiu cat de greu a fost pana am ajuns aici...la aceasta varianta imperfecta perfectionata...
Totdeauna am tanjit dupa un lucru: cineva care sa ma inteleaga. Asa cum sunt eu. Care sa nu ma intrebe "de ce?"...care sa inteleaga dincolo de cuvinte. Astazi am simtit asta mai mult ca oricand. Eram cu A., Al. si prietenul ei. Si dupa ce eu si A. ne-am despartit de ei, m-a intrebat: "cum poti fi atat de rea? Si fara motiv, inca". Am simtit cum mi se prabuseste pamantul sub picioare. Am baiguit ceva de genul: "da' nu e fara motiv" dupa care n-am mai putut sa zic nimic. Am nevoie de cineva care sa inteleaga ca a fi rautacioasa nu inseamna ca am un suflet rau sau asa ceva. Si revin la singurele persoane care au inteles cat de cat asta: I. si Br. Si ele cat vor mai fi langa mine...caci presimt ca in curand voi ramane singura...si fiecare pasare piere pe limba ei.
Toata viata mi-a fost frica de un lucru: sa nu fiu suficient de buna. Sa-i dezamagesc pe cei din jur, sa fiu mediocra, sa fiu privita de sus de cei pe care ii admiram. Si acum mi se intampla tot timpul asta, dar nu mai are acelasi impact. Niciodata n-am stiut prea bine ce vreau. Pur si simplu vedeam ceva, imi placea, vroiam si eu, nu-mi placea, respingeam. Am trecut prin faza in care vroiam sa fiu printre "the popular kids". Apoi cand am vrut sa fiu pur si simplu privita altfel de cei pe care ii consideram prietenii mei. I-am considerat oamenii ideali si mi-am dorit din tot sufletul sa fiu ca ei. Apoi am intrat la liceu. Incet, incet, am inceput sa cunosc lumea mai bine. Sa vad ca toti suntem niste simpli oameni. Unii sunt intr-adevar de admirat, dar nu trebuie sa-mi doresc cu orice pret sa fiu ca ei.
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva...cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta...nu stiu de ce, dar de vreo 2 ani incoace imi vin mereu in minte versurile astea acum, la inceputul lui septembrie. Cat as vrea sa poata sa fie asa... sa mi se acopere inima...acum cand incepe scoala. Cand trebuie sa revin la viata, cand voi da din nou nas in nas cu temerile mele. Sa nu mai am o alta iarna ca cea de anul trecut...poate sa pot sa fiu pusa la hibernare pana vara viitoare cand ma voi putea trezi la viata. Ploua. Ce-as vrea sa ma pot plimba pe strada acum. Sa fiu iar singura cu gandurile mele. Ganduri de care fug cat pot de tare si de care am nevoie in egala masura. Gandurile mele...caci sunt tot ce am...tot ce sunt...Sau sa nu fiu singura...sa pot sa fiu tinuta in brate...iar vise...
Black Ice povestea de visul sau...mi s-a intamplat sa visez mai multe zile la randul lucruri foarte asemanatoare...lucruri care imi doream si inca imi mai doresc din tot sufletul sa se intample. Si ma trezeam dimineata si incepeam sa plang in nestire. Pentru ca mi-as fi dat viata la schimb pentru visul ala. Si pentru ca nu se putea. Si trebuia sa ajung la aceeasi concluzie: visele sunt doar vise, nimic mai mult.
Dupa lungi chinuri, egoismul si suficienta au invins. Pe bucati, imi place de mine. Dar doar pe bucati...pentru ca toate ambalate...ma dau pe mine...Numai eu stiu cat de greu a fost pana am ajuns aici...la aceasta varianta imperfecta perfectionata...
Totdeauna am tanjit dupa un lucru: cineva care sa ma inteleaga. Asa cum sunt eu. Care sa nu ma intrebe "de ce?"...care sa inteleaga dincolo de cuvinte. Astazi am simtit asta mai mult ca oricand. Eram cu A., Al. si prietenul ei. Si dupa ce eu si A. ne-am despartit de ei, m-a intrebat: "cum poti fi atat de rea? Si fara motiv, inca". Am simtit cum mi se prabuseste pamantul sub picioare. Am baiguit ceva de genul: "da' nu e fara motiv" dupa care n-am mai putut sa zic nimic. Am nevoie de cineva care sa inteleaga ca a fi rautacioasa nu inseamna ca am un suflet rau sau asa ceva. Si revin la singurele persoane care au inteles cat de cat asta: I. si Br. Si ele cat vor mai fi langa mine...caci presimt ca in curand voi ramane singura...si fiecare pasare piere pe limba ei.
Nu stiu daca ceea ce-ti voi spune eu acum iti va bandaja sufletul un pic, dar sa stii ca asta e intentia.
Tu spui ca ai vrut "sa fii ca ei". Eu intotdeauna am vrut sa fiu altfel.
Tu spui ca ti-a fost teama "sa nu fii suficient de buna". Mie nu mi-a pasat niciodata de ceea ce crede lumea despre mine (am fost o "rebela" daca vrei, si in instantele cand am fost nevoita sa fiu "ascultatoare" am suferit cumplit).
Tu spui ca pe bucati, iti place de tine. Eu ma plac mai mult ca intreg, cand ma "desfac in bucati" nu ma mai impresionez atat de tare pe mine insami.
Am pus toate cele despre mine la trecut pentru ca de catava vreme am descoperit ceva ce vad ca ai descoperit si tu - dar cred ca nu-i dai prea mare importanta. Si de-asta iti manjesc aici jurnalul, sa-ti atrag atentia ca nu care cumva sa minimalizezi asta: Toti suntem niste simpli oameni - mai mult sau mai putin simpli sau complicati, cu metehnele noastre si frumusetile noastre, cu ganduri, vise, dorinte. De a fi acceptati, de a fi iubiti, de a fi apreciati.
Nimic mai simplu de atat. Accepta, iubeste, apreciaza. Asta e tot ce ai de facut. Si pun pariu (dau o prajitura buna cu prima ocazie) ca daca incerci exercitiul asta, ai sa fii uimita de cata lume care te intelege ai sa intalnesti.
A, si aia cu "a venit, a venit toamna..." - i-am cantat-o si eu sotului meu meu pe strada, luni - prima zi de toamna cand am tremurat de frig. Desi imi vine in minte doar pe vremea asta, iubesc cantecul si mesajul lui.
Tu spui ca ai vrut "sa fii ca ei". Eu intotdeauna am vrut sa fiu altfel.
Tu spui ca ti-a fost teama "sa nu fii suficient de buna". Mie nu mi-a pasat niciodata de ceea ce crede lumea despre mine (am fost o "rebela" daca vrei, si in instantele cand am fost nevoita sa fiu "ascultatoare" am suferit cumplit).
Tu spui ca pe bucati, iti place de tine. Eu ma plac mai mult ca intreg, cand ma "desfac in bucati" nu ma mai impresionez atat de tare pe mine insami.
Am pus toate cele despre mine la trecut pentru ca de catava vreme am descoperit ceva ce vad ca ai descoperit si tu - dar cred ca nu-i dai prea mare importanta. Si de-asta iti manjesc aici jurnalul, sa-ti atrag atentia ca nu care cumva sa minimalizezi asta: Toti suntem niste simpli oameni - mai mult sau mai putin simpli sau complicati, cu metehnele noastre si frumusetile noastre, cu ganduri, vise, dorinte. De a fi acceptati, de a fi iubiti, de a fi apreciati.
Nimic mai simplu de atat. Accepta, iubeste, apreciaza. Asta e tot ce ai de facut. Si pun pariu (dau o prajitura buna cu prima ocazie) ca daca incerci exercitiul asta, ai sa fii uimita de cata lume care te intelege ai sa intalnesti.
A, si aia cu "a venit, a venit toamna..." - i-am cantat-o si eu sotului meu meu pe strada, luni - prima zi de toamna cand am tremurat de frig. Desi imi vine in minte doar pe vremea asta, iubesc cantecul si mesajul lui.
Pai...n-ai ramas doar cu intentia...multumesc
Ieri eram ametita si data peste cap...macar acum a trecut.
Nu mi-ai manjit jurnalul, din contra. Incerc sa nu uit ce mi-ai zis...incerc sa si aplic. Si oricum, in ceea ce priveste prajitura, cred ca o sa ma apuc de gatit in curand cu retele tale Multumesc din nou pentru vorbele bune. 
Ieri eram ametita si data peste cap...macar acum a trecut.
Nu mi-ai manjit jurnalul, din contra. Incerc sa nu uit ce mi-ai zis...incerc sa si aplic. Si oricum, in ceea ce priveste prajitura, cred ca o sa ma apuc de gatit in curand cu retele tale
Multumesc din nou pentru vorbele bune.
Draga Death Rose si mie mi se intampla de multe ori. cel putin aici pe han, sa vad cum cineva care isi scrie propriile ganduri, parca le imbraca in manta frumoasa de toamna pe ale mele.Tot aici pe han am descoperit ca nu sunt singura altruista din lume, nu sunt singura pidosnica, melancolica , iubitoare si asa mai departe...Uneori ma gandesc: oare chiar suntem atatia oameni sau suntem de fapt o singura fiinta destramata in zeci de bucatele si aici ne-am reunit? Ne-am regasit , toate bucatelele si incercam sa formam acel tot...
Apropos de vise: mi s-a intamplat o singura data in viata mea sa visez ca cineva foarte drag mie imi spune te iubesc si chiar mi s-a adeverit visul in aceeasi zi.Cu acelasi decor, cu aceeasi oameni imprejur, in aceleasi circumstante...De atunci incoace mi s-a intamplat doar in noaptea asta sa visez ca altcineva drag imi spune te iubesc...Inca nu s-a adeverit visul, dar simt ca e pe cale sa se adevereasca...Si presimt ca va fi cam acelasi decor si in realitate ca si in vis....
Si, crede-ma, ca nu scrii "la pereti", intotdeauna te va citi si te va "auzi" cineva si va fi cineva care va simti ca tine si va fi cineva care te va intelege si-ti va fi alaturi si chiar va fi cineva care-ti va raspunde
Te pup cu drag
Apropos de vise: mi s-a intamplat o singura data in viata mea sa visez ca cineva foarte drag mie imi spune te iubesc si chiar mi s-a adeverit visul in aceeasi zi.Cu acelasi decor, cu aceeasi oameni imprejur, in aceleasi circumstante...De atunci incoace mi s-a intamplat doar in noaptea asta sa visez ca altcineva drag imi spune te iubesc...Inca nu s-a adeverit visul, dar simt ca e pe cale sa se adevereasca...Si presimt ca va fi cam acelasi decor si in realitate ca si in vis....
Si, crede-ma, ca nu scrii "la pereti", intotdeauna te va citi si te va "auzi" cineva si va fi cineva care va simti ca tine si va fi cineva care te va intelege si-ti va fi alaturi si chiar va fi cineva care-ti va raspunde
Te pup cu drag
Afro, ziceai si tu mai demult: e incredibil cum te pune pe picioare o vorba buna. Eh, eu am fost mai norocoasa...am avut una de la Misti si una de la tine, sa ma "remonteze". Ma simt bine ca exista cineva(sau, se pare, mai multi de cineva) care seamana cu mine, care ma asculta si, din cand in cand, mai imi da un sfat sau o incurajare. 
As vrea sa am si eu cuvinte sa va spun la fel cate ceva...din pacate, raman de multe ori "muta"
Cateva minute mai tarziu: se pare ca vorbele rele au un efect mult mai puternic asupra noastra...a fost de-ajuns o cearta cu mama mea sa "pic" din nou...of... macar nu mai e asa mult pana voi putea sa plec si eu, sa ma mut singura...sper, macar...
Ma simt bine ca exista cineva(sau, se pare, mai multi de cineva) care seamana cu mine, care ma asculta si, din cand in cand, mai imi da un sfat sau o incurajare. As vrea sa am si eu cuvinte sa va spun la fel cate ceva...din pacate, raman de multe ori "muta" Cateva minute mai tarziu: se pare ca vorbele rele au un efect mult mai puternic asupra noastra...a fost de-ajuns o cearta cu mama mea sa "pic" din nou...of... macar nu mai e asa mult pana voi putea sa plec si eu, sa ma mut singura...sper, macar...
Eh, iubita, la fel si eu cu cei din jurul meu...De dimineata s-a rastit bunica lu' iubi la mine si mie inca imi rasuna in urechi cuvintele ei...
Daca-mi permiti un sfat: din cate am inteles, ai doar 17 ani...Nu te muta singura acum, nu lua viata in piept la varsta asta, ai sa-ti plangi de mila pt asta la fel cum inca mi se mai intampla si mie uneori...Tot la 17 ani am plecat sa stau singura, din cauza certurilor interminabile cu tatal meu vitreg...Am crezut ca eu sunt cauza lor si ca, daca plec mama si sor-mea vor fi linistite fara mine si mai fericite....M-am inselat amarnic, nu numai ca nu a fost asa , dar , din contra, le-am facut si mai multe nopti albe si mai multe necazuri cu plecarea mea...Plus ca a-ti purta singura de grija nu e asa usor cum pare la prima vedere....E drept ca e comod sa faci curat cand vrei, sa te duci la scoala cand ai chef, sa umbli de nebuna pe unde vrei, sa uiti la ce ora ai plecat de acasa si ziua cand te-ai intors...Insa nu se compara frica faptului ca nu ai cu ce-ti plati chiria si intretinerea, frica si groaza noptilor in care esti singura, frica faptului ca nu osa-ti ajunga banii de scoala si mancare, nu mai vorbesc de haine ca deja e prea mult, cu acele mici placeri trecatoare...Nici nu stii si nici nu-ti doresc sa afli ce inseamna sa stai in gazda , sa nu gasesti servici , sa stii ca nu te poti descurca...Iti mananca nervii la maxim...Si astea sunt doar cateva aspecte negative ale convietuirii de capul tau de la varsta asta...Nu se pot pune in balanta "fericirile" traiului singura cu cele ale necazurilor si batailor de cap...Tu oricum poti face ce vrei, dar eu te sfatuiesc sa nu faci pasul asta...Mai asteapta, mai bucura-te ca atunci cand ajungi acasa, mama te asteapta cu masa pusa, bucura-te ca-ti mai spala sau iti mai face curat, bucura-te ca indiferent ce ti se poate intampla ai tai sunt acolo si nimic nu poate fi chiar atat de rau si de ireparabil....Bucura-te de clipele petrecute cu prietenii, dar si de reintoarcerea acasa, indiferent ca tre' sa fii la 8 seara in casa sau la 12....Crede-ma ca nimic nu se compara cu statul la parinti si cu grija lor fata de tine...Eu deja nu mai pot da inapoi, nu mai pot face absolut nimic ca sa repar ce-am gresit...E mult prea tarziu, tot ce pot face e sa merg inainte si sa incerc sa am un trai bun si s-o ajut pe mama...In rest, raman doar cu regretele ca nu am facut ce-a trebuit, ca m-am grabit sa fiu pe picioarele mele si, deja sunt satula de picioarele astea...Oricum, regretele mele nu-si au rostul de asta incerc sa nu regret nimic, desi cateodata e cam greu...Dar ar fi mai bine ca regretele astea sa nu existe si la tine, suflet mic si inocent ce esti!
Daca-mi permiti un sfat: din cate am inteles, ai doar 17 ani...Nu te muta singura acum, nu lua viata in piept la varsta asta, ai sa-ti plangi de mila pt asta la fel cum inca mi se mai intampla si mie uneori...Tot la 17 ani am plecat sa stau singura, din cauza certurilor interminabile cu tatal meu vitreg...Am crezut ca eu sunt cauza lor si ca, daca plec mama si sor-mea vor fi linistite fara mine si mai fericite....M-am inselat amarnic, nu numai ca nu a fost asa , dar , din contra, le-am facut si mai multe nopti albe si mai multe necazuri cu plecarea mea...Plus ca a-ti purta singura de grija nu e asa usor cum pare la prima vedere....E drept ca e comod sa faci curat cand vrei, sa te duci la scoala cand ai chef, sa umbli de nebuna pe unde vrei, sa uiti la ce ora ai plecat de acasa si ziua cand te-ai intors...Insa nu se compara frica faptului ca nu ai cu ce-ti plati chiria si intretinerea, frica si groaza noptilor in care esti singura, frica faptului ca nu osa-ti ajunga banii de scoala si mancare, nu mai vorbesc de haine ca deja e prea mult, cu acele mici placeri trecatoare...Nici nu stii si nici nu-ti doresc sa afli ce inseamna sa stai in gazda , sa nu gasesti servici , sa stii ca nu te poti descurca...Iti mananca nervii la maxim...Si astea sunt doar cateva aspecte negative ale convietuirii de capul tau de la varsta asta...Nu se pot pune in balanta "fericirile" traiului singura cu cele ale necazurilor si batailor de cap...Tu oricum poti face ce vrei, dar eu te sfatuiesc sa nu faci pasul asta...Mai asteapta, mai bucura-te ca atunci cand ajungi acasa, mama te asteapta cu masa pusa, bucura-te ca-ti mai spala sau iti mai face curat, bucura-te ca indiferent ce ti se poate intampla ai tai sunt acolo si nimic nu poate fi chiar atat de rau si de ireparabil....Bucura-te de clipele petrecute cu prietenii, dar si de reintoarcerea acasa, indiferent ca tre' sa fii la 8 seara in casa sau la 12....Crede-ma ca nimic nu se compara cu statul la parinti si cu grija lor fata de tine...Eu deja nu mai pot da inapoi, nu mai pot face absolut nimic ca sa repar ce-am gresit...E mult prea tarziu, tot ce pot face e sa merg inainte si sa incerc sa am un trai bun si s-o ajut pe mama...In rest, raman doar cu regretele ca nu am facut ce-a trebuit, ca m-am grabit sa fiu pe picioarele mele si, deja sunt satula de picioarele astea...Oricum, regretele mele nu-si au rostul de asta incerc sa nu regret nimic, desi cateodata e cam greu...Dar ar fi mai bine ca regretele astea sa nu existe si la tine, suflet mic si inocent ce esti!
Aaaa ...ce-mi vine sa-l iau pe tatal meu de guler acum!!!! S-a asezat cateva clipe la calculator si mi-a inchis fereastra cu ce-am scris in ultimele 20 de minute...
Of...sa incerc sa-mi aduc aminte...acum am o invalmasala si mai mare in cap decat mai devreme...
Hable con ella
Desi ruleaza de ceva timp filmul, eu am apucat sa-l vad doar azi. Nu mai tin minte ultimul film care m-a impresionat asa...a trebuit practic sa ma tin de pereti sa ies din sala. Acum, la cateva ore dupa, imi vine o gramada de intrebari in minte. Prima: care este diferenta dintre iubire si obsesie? Care este granita dintre ele? Sau: oare suntem toti de fapt obsedati, dar putini o "iau pe aratura"? Sau: cat de departe ne poate impinge singuratatea?
Recitind niste mail-uri:
Din martie, de la A.: "legat de chestia aia cu datul inapoi de la lucruri serioase. Ce vrei sa spui ? Eu cred ca am fost destul de clar vineri. Problema este a ta ca nu vrei sa crezi. Cred ca ma repet dar tu vrei sa fii trista, bla, bla, bla. Ti-o faci cu mana ta. Tu nu vrei sa crezi ca cineva chiar tine la tine. Si doar pentru ca nu ti-a spus nimeni pana vineri ca esti frumoasa, asta nu inseamna ca nu trebuie sa te consideri astfel. Poate că in ochii altora nici nu esti. Asta nu conteaza. E de ajuns ca eu te consider astfel.'
Din august, de la I.: "pai sa vezi cum am perceput eu seara asta de joi... de parca ai fi cautat momentul in care sa ma dai dracului... de parca vroiai sa o faci si iti trebuia un pretext... si daca nu-ti intorceam spatele ce se intampla? Te-am mai intrebat asta o data si nu mi-ai raspuns... probabil ca dupa principiul “si tacerea e un raspuns” ar trebui sa inteleg ca mi-ai dat dreptate... mi-ai fi trantit in fata un “du-te dracului”... si tu nu sa te duci sa te impusti, ci sa te duci sa te calmezi putin... atata tot... la fel ca mine. Stii, e o vorba: e nevoie de 2 ca sa incepi o cearta dar ajunge 1 ca sa-i puna punct... se pare ca nu e chiar atat de adevarata... si ca spun ce am eu pe suflet si nu ascult altceva... pai, asa sunt eu... imi pare rau... ca sa ajung sa nu mai ascult altceva trebuie sa fi inghitit mult timp ceva ce m-a deranjat fara sa spun nimic... si atunci cand imi usurez sufletul in mintea mea vina celuilalt e atat de mare, incat simt ca nu am obligatia sa-l mai ascult"
Foarte diferite pasajele astea doua...si mi-au tot rasunat in minte in ultima saptamana...
Afro, multumesc mult pentru sfat...cum sa nu iti permit? Oricum, ce-am zis eu ieri...erau doar vorbe. Sunt constienta de toate responsabilitatile pe care le-ar implica ideea de a ma muta de una singura. Ele, in sine, nu ma sperie chiar asa de tare...dar...vorba ta..."frica si groaza noptilor in care esti singura". Eu nu ma simt bine cand sunt la mine acasa singura o noapte, stiind ca n-am absolut nici un motiv, ca nu poate nimeni sa intre in bloc. Dar tot imi sta inima in loc cand ma duc la culcare...eh, eu sunt destul de sperioasa din fire...
Si, acum, cand sunt calma, sunt constienta ca am o relatie foarte buna cu parintii mei. Au destula incredere in mine, ma incurajeaza si ma sprijina, fac tot posibilul sa se intereseze de mine, nu doar in ceea ce priveste scoala. Dar ma sunt si momente proaste, ba chiar si unele foarte proaste. Cum a fost cel de ieri. Alea sunt momentele in are imi doresc din tot sufletul sa fiu singura. E bine ca nu sunt chiar asa de dese. Te admir pentru ca ai avut curajul sa pleci de una singura si "sa dai piept cu viata". Eu ma indoiesc sincer ca as putea sa fac asta acum. Cel mai probabil, mai tarziu, cand voi macar majora si nu o sa mai am grija cu bac-ul si cu admiterea la facultate(eu de-acum imi fac griji si nici n-a inceput a 11-a)
In rest, iti multumesc...cred ca a mia oara si...d-abia astept sa te cunosc si "live".
...ce-mi vine sa-l iau pe tatal meu de guler acum!!!! S-a asezat cateva clipe la calculator si mi-a inchis fereastra cu ce-am scris in ultimele 20 de minute...Of...sa incerc sa-mi aduc aminte...acum am o invalmasala si mai mare in cap decat mai devreme...
Hable con ella
Desi ruleaza de ceva timp filmul, eu am apucat sa-l vad doar azi. Nu mai tin minte ultimul film care m-a impresionat asa...a trebuit practic sa ma tin de pereti sa ies din sala. Acum, la cateva ore dupa, imi vine o gramada de intrebari in minte. Prima: care este diferenta dintre iubire si obsesie? Care este granita dintre ele? Sau: oare suntem toti de fapt obsedati, dar putini o "iau pe aratura"? Sau: cat de departe ne poate impinge singuratatea?
Recitind niste mail-uri:
Din martie, de la A.: "legat de chestia aia cu datul inapoi de la lucruri serioase. Ce vrei sa spui ? Eu cred ca am fost destul de clar vineri. Problema este a ta ca nu vrei sa crezi. Cred ca ma repet dar tu vrei sa fii trista, bla, bla, bla. Ti-o faci cu mana ta. Tu nu vrei sa crezi ca cineva chiar tine la tine. Si doar pentru ca nu ti-a spus nimeni pana vineri ca esti frumoasa, asta nu inseamna ca nu trebuie sa te consideri astfel. Poate că in ochii altora nici nu esti. Asta nu conteaza. E de ajuns ca eu te consider astfel.'
Din august, de la I.: "pai sa vezi cum am perceput eu seara asta de joi... de parca ai fi cautat momentul in care sa ma dai dracului... de parca vroiai sa o faci si iti trebuia un pretext... si daca nu-ti intorceam spatele ce se intampla? Te-am mai intrebat asta o data si nu mi-ai raspuns... probabil ca dupa principiul “si tacerea e un raspuns” ar trebui sa inteleg ca mi-ai dat dreptate... mi-ai fi trantit in fata un “du-te dracului”... si tu nu sa te duci sa te impusti, ci sa te duci sa te calmezi putin... atata tot... la fel ca mine. Stii, e o vorba: e nevoie de 2 ca sa incepi o cearta dar ajunge 1 ca sa-i puna punct... se pare ca nu e chiar atat de adevarata... si ca spun ce am eu pe suflet si nu ascult altceva... pai, asa sunt eu... imi pare rau... ca sa ajung sa nu mai ascult altceva trebuie sa fi inghitit mult timp ceva ce m-a deranjat fara sa spun nimic... si atunci cand imi usurez sufletul in mintea mea vina celuilalt e atat de mare, incat simt ca nu am obligatia sa-l mai ascult"
Foarte diferite pasajele astea doua...si mi-au tot rasunat in minte in ultima saptamana...
Afro, multumesc mult pentru sfat...cum sa nu iti permit?
Oricum, ce-am zis eu ieri...erau doar vorbe. Sunt constienta de toate responsabilitatile pe care le-ar implica ideea de a ma muta de una singura. Ele, in sine, nu ma sperie chiar asa de tare...dar...vorba ta..."frica si groaza noptilor in care esti singura". Eu nu ma simt bine cand sunt la mine acasa singura o noapte, stiind ca n-am absolut nici un motiv, ca nu poate nimeni sa intre in bloc. Dar tot imi sta inima in loc cand ma duc la culcare...eh, eu sunt destul de sperioasa din fire...Si, acum, cand sunt calma, sunt constienta ca am o relatie foarte buna cu parintii mei. Au destula incredere in mine, ma incurajeaza si ma sprijina, fac tot posibilul sa se intereseze de mine, nu doar in ceea ce priveste scoala. Dar ma sunt si momente proaste, ba chiar si unele foarte proaste. Cum a fost cel de ieri. Alea sunt momentele in are imi doresc din tot sufletul sa fiu singura. E bine ca nu sunt chiar asa de dese. Te admir pentru ca ai avut curajul sa pleci de una singura si "sa dai piept cu viata". Eu ma indoiesc sincer ca as putea sa fac asta acum. Cel mai probabil, mai tarziu, cand voi macar majora si nu o sa mai am grija cu bac-ul si cu admiterea la facultate(eu de-acum imi fac griji si nici n-a inceput a 11-a)
In rest, iti multumesc...cred ca a mia oara
si...d-abia astept sa te cunosc si "live".
ce ziceai mai sus? ganduri furate?
sa-ti spun care sunt intrebarile care m-au framantat in ultimele doua zile?
"care este diferenta dintre iubire si obsesie? Care este granita dintre ele?"
chiar daca nu le-am formulat astfel, le-am simtit. nu le-am formulat in nici un fel deoarece nu vroiam sa fiu sincer cu mine, nu vroiam sa accept faptul ca totul nu e O.K., cum pretindeam eu ca e....
diferenta dintre iubire si obsesie....*zambesc*....pentru mine diferenta e infirma. Idealul ar fi o imbinare intre ele.
cateodata simt ca lipseste obsesia si cateodata simt ca ma las orbit de obsesie...in cazuri diferite, desigur.
te intrebai cat de departe te poate impinge singuratatea....aici chiar imi pare rau ca nu pot sa fiu la fel de sincer ca si afrodita...cred ca daca as incepe sa povestesc as cadea fix in bratele depresiei ce simt ca-mi da tarcoale...tot ce pot sa-ti spun e ca singuratatea poate duce la dependenta....iar dependenta distruge...oricat de atractiva ar parea. vorbesc de dependenta de oameni...ca sa nu va ganditi la cine stie ce prostii
in final, imi cer scuze pentru excesul de "..." care, mai mult ca sigur ca, a distrus orice urma de coerenta din mesajul meu....poate ar fi fost mai bine sa'l fi scris la mine pe jurnal...si eventual sa dau mai multe detalii...sau...poate, nu ar fi trebuit sa'l scriu deloc...
sa-ti spun care sunt intrebarile care m-au framantat in ultimele doua zile?
"care este diferenta dintre iubire si obsesie? Care este granita dintre ele?"
chiar daca nu le-am formulat astfel, le-am simtit. nu le-am formulat in nici un fel deoarece nu vroiam sa fiu sincer cu mine, nu vroiam sa accept faptul ca totul nu e O.K., cum pretindeam eu ca e....
diferenta dintre iubire si obsesie....*zambesc*....pentru mine diferenta e infirma. Idealul ar fi o imbinare intre ele.
cateodata simt ca lipseste obsesia si cateodata simt ca ma las orbit de obsesie...in cazuri diferite, desigur.
te intrebai cat de departe te poate impinge singuratatea....aici chiar imi pare rau ca nu pot sa fiu la fel de sincer ca si afrodita...cred ca daca as incepe sa povestesc as cadea fix in bratele depresiei ce simt ca-mi da tarcoale...tot ce pot sa-ti spun e ca singuratatea poate duce la dependenta....iar dependenta distruge...oricat de atractiva ar parea. vorbesc de dependenta de oameni...ca sa nu va ganditi la cine stie ce prostii
in final, imi cer scuze pentru excesul de "..." care, mai mult ca sigur ca, a distrus orice urma de coerenta din mesajul meu....poate ar fi fost mai bine sa'l fi scris la mine pe jurnal...si eventual sa dau mai multe detalii...sau...poate, nu ar fi trebuit sa'l scriu deloc...
Pai...eu ma bucur ca ai scris...si pe mine, una, nu ma deranjeaza deloc "...". Serios vorbind, nu vezi cate "..." pun eu?
Cu singuratatea care duce la dependenta...din pacate, stiu si eu...iar cu iubirea ce se impleteste cu obsesia...imi tot aduc aminte de "Nunta in cer"...nici eu nu-mi dau seama prea bine...Si sinceritatea...pai...nici eu nu pot sa fiu niciodata complet sincera, iar de multe ori, nici macar pe bucati; mi-e prea frica de ce-o sa se intample dupa, cand nu voi mai avea nimic de spus, cand totul va fi aflat
Cu singuratatea care duce la dependenta...din pacate, stiu si eu...iar cu iubirea ce se impleteste cu obsesia...imi tot aduc aminte de "Nunta in cer"...nici eu nu-mi dau seama prea bine...Si sinceritatea...pai...nici eu nu pot sa fiu niciodata complet sincera, iar de multe ori, nici macar pe bucati; mi-e prea frica de ce-o sa se intample dupa, cand nu voi mai avea nimic de spus, cand totul va fi aflat
Uhh, ma bucur ca nu te-am suparat cu sfaturile mele
Despre dragoste si obsesie, ce sa zic? Ma intrebam si eu candva care e diferenta dintre ele...Insa se pare ca, cel putin la mine, se impletesc...Niciodata nu stiu cand e dragoste sau obsesie, decat dupa ce trec de stagiul respectiv
Blacky, atunci cand simti ca-ti da tarcoale depresia ...Mai bine ocoleste-o, ca tu esti baiat si nu te complaci in lingerea ranilor, asa ca noi , fetele Uhh, ce repede sar cu sfaturile, ma scoate din sarite chestia asta, opriti-maaaaaa!!!
La mine singuratatea a dus la dependenta de oameni...Aveam nevoie de ei ca de aer, poate chiar mai mult, insa in ultimul timp aceasta singuratate a dus la dependenta de han , dar si la inchiderea sufletului meu intr-o carapace...Cum spuneam, doar aici mai discut cat de cat sincer...Cat de cat pt ca nu-s sincera total nici cu mine...Insa in real life, nu mai am legatura cu nimeni...Nu mai suport pe nimeni, ma enerveaza toti si asa-mi vine sa-mi iau picioarele la spinare si sa fuuuuuug, unde vad cu okii...Sa plec mereu, sa nu stau intr-un loc niciodata...Nu-mi gasesc locul nicaieri, nicaieri nu ma simt "acasa"...
Despre dragoste si obsesie, ce sa zic? Ma intrebam si eu candva care e diferenta dintre ele...Insa se pare ca, cel putin la mine, se impletesc...Niciodata nu stiu cand e dragoste sau obsesie, decat dupa ce trec de stagiul respectiv
Blacky, atunci cand simti ca-ti da tarcoale depresia ...Mai bine ocoleste-o, ca tu esti baiat si nu te complaci in lingerea ranilor, asa ca noi , fetele
Uhh, ce repede sar cu sfaturile, ma scoate din sarite chestia asta, opriti-maaaaaa!!!La mine singuratatea a dus la dependenta de oameni...Aveam nevoie de ei ca de aer, poate chiar mai mult, insa in ultimul timp aceasta singuratate a dus la dependenta de han , dar si la inchiderea sufletului meu intr-o carapace...Cum spuneam, doar aici mai discut cat de cat sincer...Cat de cat pt ca nu-s sincera total nici cu mine...Insa in real life, nu mai am legatura cu nimeni...Nu mai suport pe nimeni, ma enerveaza toti si asa-mi vine sa-mi iau picioarele la spinare si sa fuuuuuug, unde vad cu okii...Sa plec mereu, sa nu stau intr-un loc niciodata...Nu-mi gasesc locul nicaieri, nicaieri nu ma simt "acasa"...
I. s-a intors acum 5 zile. De atunci, cearta pluteste in aer...cand suntem cu altcineva, se vede ca este suparata, iritata de prezenta lor si ar vrea sa-mi spuna ceva...cand suntem doar noi doua, nu zice insa nimic. Ea e trista si melancolica, ca intotdeauna cand i-e dor...iar eu...eu ma schimb in fiecare zi...mai fac un pas departe de ea...de fapt, un pas departe de mine. Am fost norocoasa in ultimele saptamani: am avut parte numai de iubire si sfaturi. Da, Afro, cred ca si eu am ajuns dependenta de han...din aceleasi motive: e singurul loc unde mai pot sa fiu sincera cu mine...poate si pentru ca am fost complet singura o vreme si n-am mai avut cu cine vorbi. Am mai indraznit sa sper, sa visez...am indraznit sa fiu iar copil, sa fiu un pic mai buna, sa apreciez un pic mai mult ce e in jurul meu. Si acum...de cand i-am vazut privirea trista am stiut ca nu pot sa mai tin in mine tot. Cred ca a fost singura data cand aveam nevoie sa vorbesc cu cineva pentru ca eram bucuroasa...dar n-am putut...E atata amaraciune in jur...si tristete, resentimente, ironii reci, rautate fara motiv...nu-mi plac si totusi trebuie sa le am langa mine in fiecare zi...si am lasat toate lucrurile astea pe care le urasc sa ma schimbe pana acum...sa-mi omoare sufletul...si aproape ca era sa le las sa puna stapanire pe el...aproape ca era sa devin si eu acra, plictisita, nesimtita, rea. Acum redevin incet-incet eu...copilul visator...
Cand am ajuns acasa, tatal meu se uita la poze. Vechi...cu mine de cand eram bebelus, de la nunta parintilor mei, din studentie...Aproape sa nu-l recunosc...noroc cu privirea lui...neschimbata...parea atat de plin de sperante, de fericit...iar mama mea...inocenta si visatoare ca mine...de la ea mi-am luat eu privirea...si acum? Toate visele au devenit pulbere...nu mai sunt nimic...decat frustrare, regrete si suspine...nu vreau sa ajung si eu la fel...nu vreau sa nu mai fiu copil...dar oare am de ales?
Cand am ajuns acasa, tatal meu se uita la poze. Vechi...cu mine de cand eram bebelus, de la nunta parintilor mei, din studentie...Aproape sa nu-l recunosc...noroc cu privirea lui...neschimbata...parea atat de plin de sperante, de fericit...iar mama mea...inocenta si visatoare ca mine...de la ea mi-am luat eu privirea...si acum? Toate visele au devenit pulbere...nu mai sunt nimic...decat frustrare, regrete si suspine...nu vreau sa ajung si eu la fel...nu vreau sa nu mai fiu copil...dar oare am de ales?
Iubita, stai linistita, copilul din tine va iesi la suprafata de cate ori il vei chema...Cel putin asa se intampla la mine...Si la multa lume banuiesc ca se intampla asa...Copilul din tine nu moare daca nu-l lasi sa moara...
Ploua. Cred ca de vreo 12 ore...multumesc...nu stiu cui multumesc...multumesc pentru ploaie...aveam nevoie de ea...
Ieri nu mi-a mers internetul...big surprise...asa ca mi-am petrecut seara facand CD-uri, uitandu-ma la meci si vorbind "de bine"...chestia aia care se cheama arbitru ...si la sfarsit, incercam sa fiu...trista...asa cum am fost toata ziua. I. mi-a facut o vizita...si vroiam atat de mult sa vorbesc cu ea...sa ma inteleaga cum numai ea stie s-o faca...dar tot statea, uitandu-se in monitor...eu eram posaca... vroiam sa ma intrebe ce am, sa ma traga de limba...sa ma lase sa-mi descarc sufletul...am auzit o melodie...nu mi-am mai putut stapani lacrimile...vroiam sa tip la ea: nu ma vezi aici ca am nevoie de tine si tu ma ignori? Dar nu ma ignora... stia si ea cum sunt...cum stie intotdeauna...m-a luat in brate, mi-a sters lacrimile, m-a ascultat si n-a zis nimic...asa cum face mereu...niciodata nu zice nimic; intelege, dar nu ma incurajeaza, nu ma critica...doar intelege...Nu ti-am multumit ieri pentru ca nu mai aveam glas...o fac aici, desi stiu ca nu vizitezi niciodata hanul...multumesc...pentru ca esti asa cum esti, pentru ca ma asculti intotdeauna si nu ma judeci...pentru ca taci...pentru ca desi uneori parca esti mai sucita ca mine, te iubesc asa cum esti...imi place de tine ca atunci cand am nervi ma provoci si ajungem sa urlam una la alta pana ma calmez si dup-aia izbucnim in ras amandoua...imi place cand facem misto de toata lumea de pe banca noastra... imi place cum ne intelegem din priviri...imi place cand ma ironizezi ca-mi sta parul aiurea si m-am inbracat in graba...imi place ca ma suni atunci cand vreau sa o faci...imi place ca chiulesti tot timpul cu mine si dup-aia nu imi faci morala ca sunt pe dinafara la ore...
Ma uit la florile pe care le-am primit de Sf. Ana...de la bunica mea...si-mi aduc aminte ca inainte toata lumea uita de ziua mea de nastere, dar ma suna pe 9 septembrie.
Acum rad...nu stiu de ce...mi-a fost dor de han...de Cameron care duce tot greul la Jocul cuvintelor...de Black Ice si ceea si ce scrie in jurnal...de Afrodita care are pentru toti o vorba buna...de Oribilul Mosh care are grija de mine...de Geni care de obicei ma inveseleste cu posturile sale...de cei care mananca seara si imi fac ciuda ca eu am frigiderul atat de gol...si de absolut toti care scriu la han...pacat ca acum toata lumea e trista din cauza....hm...cum sa-i spun?...arbitrului ala( ...ca mi-am adus aminte!)...pacat ca sunt eu asa de incoerenta in mijlocul zilei...
Stiam eu ca mai vroiam sa zic ceva...nu neaparat important...maine fac o luna de cand sunt aici...si, coincidenta, maine ma intalnesc cu Moshu' care mi-a promis ca o sa mananc cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata
Ieri nu mi-a mers internetul...big surprise...asa ca mi-am petrecut seara facand CD-uri, uitandu-ma la meci si vorbind "de bine"...chestia aia care se cheama arbitru
...si la sfarsit, incercam sa fiu...trista...asa cum am fost toata ziua. I. mi-a facut o vizita...si vroiam atat de mult sa vorbesc cu ea...sa ma inteleaga cum numai ea stie s-o faca...dar tot statea, uitandu-se in monitor...eu eram posaca... vroiam sa ma intrebe ce am, sa ma traga de limba...sa ma lase sa-mi descarc sufletul...am auzit o melodie...nu mi-am mai putut stapani lacrimile...vroiam sa tip la ea: nu ma vezi aici ca am nevoie de tine si tu ma ignori? Dar nu ma ignora... stia si ea cum sunt...cum stie intotdeauna...m-a luat in brate, mi-a sters lacrimile, m-a ascultat si n-a zis nimic...asa cum face mereu...niciodata nu zice nimic; intelege, dar nu ma incurajeaza, nu ma critica...doar intelege...Nu ti-am multumit ieri pentru ca nu mai aveam glas...o fac aici, desi stiu ca nu vizitezi niciodata hanul...multumesc...pentru ca esti asa cum esti, pentru ca ma asculti intotdeauna si nu ma judeci...pentru ca taci...pentru ca desi uneori parca esti mai sucita ca mine, te iubesc asa cum esti...imi place de tine ca atunci cand am nervi ma provoci si ajungem sa urlam una la alta pana ma calmez si dup-aia izbucnim in ras amandoua...imi place cand facem misto de toata lumea de pe banca noastra... imi place cum ne intelegem din priviri...imi place cand ma ironizezi ca-mi sta parul aiurea si m-am inbracat in graba...imi place ca ma suni atunci cand vreau sa o faci...imi place ca chiulesti tot timpul cu mine si dup-aia nu imi faci morala ca sunt pe dinafara la ore...Ma uit la florile pe care le-am primit de Sf. Ana...de la bunica mea...si-mi aduc aminte ca inainte toata lumea uita de ziua mea de nastere, dar ma suna pe 9 septembrie.
Acum rad...nu stiu de ce...mi-a fost dor de han...de Cameron care duce tot greul la Jocul cuvintelor...de Black Ice si ceea si ce scrie in jurnal...de Afrodita care are pentru toti o vorba buna...de Oribilul Mosh care are grija de mine...de Geni care de obicei ma inveseleste cu posturile sale...de cei care mananca seara si imi fac ciuda ca eu am frigiderul atat de gol...si de absolut toti care scriu la han...pacat ca acum toata lumea e trista din cauza....hm...cum sa-i spun?...arbitrului ala(
...ca mi-am adus aminte!)...pacat ca sunt eu asa de incoerenta in mijlocul zilei...Stiam eu ca mai vroiam sa zic ceva...nu neaparat important...maine fac o luna de cand sunt aici...si, coincidenta, maine ma intalnesc cu Moshu' care mi-a promis ca o sa mananc cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata
DeathRose - si noua ne este dor de tine Nu prea imi sta mie "ca caracter" sa postez in alte jurnale, dar o fac din cand in cand, sa stie lumea ca citesc. Si, mai... la naiba cu supararea! "Suntem tineri, ce ne pasa?" Avem in fata toata viata, putem sa fim suparati la batranete... Ia zambeste tu sa vezi ce bine va fi.... Ce ii trece lui Ion prin cap, huh?
Nu prea imi sta mie "ca caracter" sa postez in alte jurnale, dar o fac din cand in cand, sa stie lumea ca citesc. Si, mai... la naiba cu supararea! "Suntem tineri, ce ne pasa?" Avem in fata toata viata, putem sa fim suparati la batranete... Ia zambeste tu sa vezi ce bine va fi.... Ce ii trece lui Ion prin cap, huh?
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.