adevarul...
Se spune ca intr-un loc de pe lumea asta exista un magazin care comercializeaza adevar.
Un om sincer si bine crescut, dar in dezacord total cu gradul de adevar pe care il purta cu sine (din nastere, ori dobandit) decide ca astfel, prin achizitie, sa isi completeze bagajul cu ceea ce ii lipsea.
Intrat in magazin, constata curand ca toate produsele expuse contineau adevar numai procentual: sampon de par cu 65% adevar, crema de ghete cu 40% adevar, lichior de anason cu 75% adevar, covrigi cu susan avand 50% si in sfarsit tot felul de alte produse, niciunul cu un continut de adevar mai mare de 85 de procente..
Contrariat, omul nostru se adreseaza unui vanzator intrebandu-l daca magazinul nu are in oferta sa de produse si adevar pur
E un produs care se vinde tare greu, aproape deloc si este cerut de foarte putina lume..
Nu are mare cautare, insa magazinul nostru are in spatele rafturilor, intr-o camera retrasa, si asa ceva. Doriti sa va conduc ?
Da..sigur..Clientul era decis, asa ca s-a lasat condus de vanzator pana in fata raftului, unde in spatele unor usi de sticla asigurate existau numai cateva sticlute, toate purtand o eticheta minuscula ce anunta o concentratie de 100% adevar. Cu gesturi precise, vanzatorul a deschis usa dulapului a scos una dintre ele, apoi privind-o indelung a continuat sa ii vorbeasc clientului:
Nici nu e foarte scump. Efectul survine aproape imediat si nu exista niciun risc biologic. Va avertizez insa ca din clipa in care acest elixir isi va face efectul asupra dumneavoastra, rudele va vor abandona pe rand; la fel prietenii si colegii. Veti deveni brusc antipatic pentru toti cunoscutii. Nu veti ma putea socializa cu nimeni, iar lumea intreaga va va izola si ignora. Mai rau decat atat, dumneavoastra insiva nu va veti mai putea nici accepta si nici suporta…veti experimenta o criza existentiala acuta, cu multe si complicate imputari
Adevarul pur, pana la urma, nu e decat o altfel de otrava.
Pentru ca traim intr-o lume in care notiunea de adevar nu mai are nicio valoare
El suprima fiinta, asa dupa cum secretiile viperei, corect administrate, interzic functionarea ei organica.
Inca doriti sa cumparati o doza ?
Sa spui adevarul…..intotdeauna o alegere proasta.
Versiune completa:Ploaia Care Va Veni...
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Cenaclul Hanului - ARTA de a scrie > Cenaclul Hanului > Eseuri
Neperechea..
Oamenii nepereche sunt fiinte solitare, aflate in ratacire si confuzie, plutind in echivoc si deriziune.
Spre deosebire de ei, oamenii pereche se intalnesc pretutindeni, comunica usor, se asociaza si disociaza la fel de simplu..Traiesc direct, limpede si eficient.
Daca lucrurile nu merg, oamenii pereche se pot recombina intre ei, oricand si ori de cate ori e nevoie. Au explicatii modeste, dar multumitoare si suficiente, pentru fiecare dintre gesturile lor, iar atunci cand nu le gasesc imediat…ei bine, atunci uita de ele cu aceiasi dezinvolta impacare.
Oamenii pereche sunt ingaduitori cu semenii lor, asa dupa cum sunt ingaduitori cu ei insisi, au somnul tihnit si privesc totul cu un optimism superficial. Sunt indiferenti in fata alternativei, pentru ca orice s-ar intampla…e bine.
Oamenii nepereche sunt tristi. Au griji mai mari decat cele care le apartin si nevoi imposibil de implinit. Traiesc intr-o continua nemultumire si sunt o adevarata pacoste pentru oamenii pereche si chiar si pentru ei sunt o povara.
Oamenii pereche se scurg prin timp asemeni unui parau de munte.
Oamenii nepereche se impotmolesc in tot locul.
Pe pamant, oamenii nepereche se afla in loc strain.
Cand se vor intoarce acolo de unde au venit, pentru ca plecarea lor e inerenta, lumea asta are sa arate cu totul altfel… insa nu stiu daca ea va arata mai bine.
Oamenii nepereche sunt fiinte solitare, aflate in ratacire si confuzie, plutind in echivoc si deriziune.
Spre deosebire de ei, oamenii pereche se intalnesc pretutindeni, comunica usor, se asociaza si disociaza la fel de simplu..Traiesc direct, limpede si eficient.
Daca lucrurile nu merg, oamenii pereche se pot recombina intre ei, oricand si ori de cate ori e nevoie. Au explicatii modeste, dar multumitoare si suficiente, pentru fiecare dintre gesturile lor, iar atunci cand nu le gasesc imediat…ei bine, atunci uita de ele cu aceiasi dezinvolta impacare.
Oamenii pereche sunt ingaduitori cu semenii lor, asa dupa cum sunt ingaduitori cu ei insisi, au somnul tihnit si privesc totul cu un optimism superficial. Sunt indiferenti in fata alternativei, pentru ca orice s-ar intampla…e bine.
Oamenii nepereche sunt tristi. Au griji mai mari decat cele care le apartin si nevoi imposibil de implinit. Traiesc intr-o continua nemultumire si sunt o adevarata pacoste pentru oamenii pereche si chiar si pentru ei sunt o povara.
Oamenii pereche se scurg prin timp asemeni unui parau de munte.
Oamenii nepereche se impotmolesc in tot locul.
Pe pamant, oamenii nepereche se afla in loc strain.
Cand se vor intoarce acolo de unde au venit, pentru ca plecarea lor e inerenta, lumea asta are sa arate cu totul altfel… insa nu stiu daca ea va arata mai bine.
Parasailing in bg
Ia-ti zborul......Ia-ti zborul !!!
Lasă, Doamne, soare-n umbre,
Prea-s multe frumoase slute!
Intai mi-au cerut prin semne sa ma dezbrac si sa imi scot incaltarile….ca intr-un fel de ritual de purificare…
Am pastrat doar slipul..Restul hainelor, nu foarte multe, au ramas pe un scaun.
Se umfla un perete-n noapte
Sub cerul surd si mut
Se schimba garda peste soapte
Un tipat se usuca-n lut
Doi dintre ingrijitori au venit pentru mine si au inceput sa ma imbrace..Mi-au pus intai vesta cu multe catarame si panglici, de care au tras cu sarguinta, pe rand, intr-o anumita ordine, pana cand ea s-a ajustat perfect. Apoi mi-au pus genuncherele si cotierele..si casca….harnasament de cavaler pregatit pentru infruntare de catre scutierii lui ..
Nu e ceea ce crezi…..”concentrarea ta iti determina realitatea…”
Mi-am smuls din chica pieptul
sa-mi leagan ceru-n roua
Mi-adun copacii singur
din sudoarea noua.
Cand fluturi, ganduri frunze,
din frunze se ridica ?
O dimineata supla,
vremea nu se mai strica..
Cand au terminat asta, sky-jetul in spatele caruia m-au ajutat sa urc, calarind in volte largi marea si valurile, transport pana la barca ce se afla pregatita in larg. Nava cosmica, gata pentru a andoca naveta spatiala ce ma comuta.
de-atîta timp murim în taină
cu gîndul răstignit în gît
visînd că s-ar deschide-o poartă
în care să-şi dea foc un sfînt
Punctul de plecare mai intai, apoi plaja, dupa aceea ansamblul de hoteluri…toate diminuand si parasind forma pentru altceva, moment incarcat de emotii, experienta initiatica in prag de debut…
de-atîtea ori sporind în cale
numărul umbrei, te-am aflat.
am întrebat: presimţi vreo zare?
ţi-a fost răspunsul: bla, bla, b-bla !!
Permisiune acceptata de a urca la bord..Apoi alte brate pricepute in treaba lor, ma monteza in hamuri si chingi complicate, legate intre ele cu alte catarame si cremaliere..
Cand au terminat mi-au spus sa sed si sa astept.
Ia-ti zborul......Ia-ti zborul !!!
Lasă, Doamne, soare-n umbre,
Prea-s multe frumoase slute!
Intai mi-au cerut prin semne sa ma dezbrac si sa imi scot incaltarile….ca intr-un fel de ritual de purificare…
Am pastrat doar slipul..Restul hainelor, nu foarte multe, au ramas pe un scaun.
Se umfla un perete-n noapte
Sub cerul surd si mut
Se schimba garda peste soapte
Un tipat se usuca-n lut
Doi dintre ingrijitori au venit pentru mine si au inceput sa ma imbrace..Mi-au pus intai vesta cu multe catarame si panglici, de care au tras cu sarguinta, pe rand, intr-o anumita ordine, pana cand ea s-a ajustat perfect. Apoi mi-au pus genuncherele si cotierele..si casca….harnasament de cavaler pregatit pentru infruntare de catre scutierii lui ..
Nu e ceea ce crezi…..”concentrarea ta iti determina realitatea…”
Mi-am smuls din chica pieptul
sa-mi leagan ceru-n roua
Mi-adun copacii singur
din sudoarea noua.
Cand fluturi, ganduri frunze,
din frunze se ridica ?
O dimineata supla,
vremea nu se mai strica..
Cand au terminat asta, sky-jetul in spatele caruia m-au ajutat sa urc, calarind in volte largi marea si valurile, transport pana la barca ce se afla pregatita in larg. Nava cosmica, gata pentru a andoca naveta spatiala ce ma comuta.
de-atîta timp murim în taină
cu gîndul răstignit în gît
visînd că s-ar deschide-o poartă
în care să-şi dea foc un sfînt
Punctul de plecare mai intai, apoi plaja, dupa aceea ansamblul de hoteluri…toate diminuand si parasind forma pentru altceva, moment incarcat de emotii, experienta initiatica in prag de debut…
de-atîtea ori sporind în cale
numărul umbrei, te-am aflat.
am întrebat: presimţi vreo zare?
ţi-a fost răspunsul: bla, bla, b-bla !!
Permisiune acceptata de a urca la bord..Apoi alte brate pricepute in treaba lor, ma monteza in hamuri si chingi complicate, legate intre ele cu alte catarame si cremaliere..
Cand au terminat mi-au spus sa sed si sa astept.
Taie, Doamne, drum de rouă,
Pe fântâni cenuşă plouă,
Zorii află gropi în cale,
Lupi flămânzi se-aţin pe zare,
Vulpile pe culme latră,
Mieii tunşi împing la roată.
Manevre de evaziune ale salupei, dupa care capitanul cu capul intors din profil spre bancheta din spate, lipsit de interes, cu tigara in coltul gurii si aproape silabisind:
“low, and across the beach Sir, or high in the open ?”
…”as high as you can skypper..and as far as you may go !”…
…….get me outta here into another space….
de-atîta timp prăsim şopîrle
şi-n amurgu-ăsta ochi apun
musteşte-o spaimă gri în urme
şi-n sîngele unui meci nul
Barca huruindu-si zgomotos motorul, cotit brusc, aproape din loc, apoi spre larg cu viteza si trufie..sfidand distanta si dunele desertului marin, insurubandu-se cu tupeu in neant si in necunsocut..multe minute, plaja doar o linie, iar hotelurile colturi zimtate ale conturului ei.
Lasă, Doamne, vânt pe cloacă,
Vânt înalt ridică-n poartă,
Paşi subţiri învârt noroaie,
Şoapte scad prin muşuroaie.
Cu pregatitul parasutei nu-i deloc simplu. Trebuie sa nu se ude, iar vantul din larg nu lasa libertatea dorita de manevre. Oamenii nervosi se certau intre ei reprosandu-si unul altuia lucruri. Apoi au ridicat-o si au reusit sa o pastreze drept. Pentru asta barca in deplasare, iar eu pe ea, in sens invers, in tangaj, siaj, blazaj…incorsetat. Echipamentul greu si ciudat. Sa ajung pana la locul in care ma vor atasa…procedura simpla si rapida..”check, and double check…let him go…take him up..”
Pe fântâni cenuşă plouă,
Zorii află gropi în cale,
Lupi flămânzi se-aţin pe zare,
Vulpile pe culme latră,
Mieii tunşi împing la roată.
Manevre de evaziune ale salupei, dupa care capitanul cu capul intors din profil spre bancheta din spate, lipsit de interes, cu tigara in coltul gurii si aproape silabisind:
“low, and across the beach Sir, or high in the open ?”
…”as high as you can skypper..and as far as you may go !”…
…….get me outta here into another space….
de-atîta timp prăsim şopîrle
şi-n amurgu-ăsta ochi apun
musteşte-o spaimă gri în urme
şi-n sîngele unui meci nul
Barca huruindu-si zgomotos motorul, cotit brusc, aproape din loc, apoi spre larg cu viteza si trufie..sfidand distanta si dunele desertului marin, insurubandu-se cu tupeu in neant si in necunsocut..multe minute, plaja doar o linie, iar hotelurile colturi zimtate ale conturului ei.
Lasă, Doamne, vânt pe cloacă,
Vânt înalt ridică-n poartă,
Paşi subţiri învârt noroaie,
Şoapte scad prin muşuroaie.
Cu pregatitul parasutei nu-i deloc simplu. Trebuie sa nu se ude, iar vantul din larg nu lasa libertatea dorita de manevre. Oamenii nervosi se certau intre ei reprosandu-si unul altuia lucruri. Apoi au ridicat-o si au reusit sa o pastreze drept. Pentru asta barca in deplasare, iar eu pe ea, in sens invers, in tangaj, siaj, blazaj…incorsetat. Echipamentul greu si ciudat. Sa ajung pana la locul in care ma vor atasa…procedura simpla si rapida..”check, and double check…let him go…take him up..”
Ia-ti zborul......Ia-ti zborul !!!
...ma-ntorc in mine frate...ca glontul sub camasa,
sa explodez in toate, cand vantul ma dezleaga...
Ia-ti zborul, ia-ti zborul din munte focuri urca,
Ia-ti zborul, ia-ti zborul furtuna ganduri strambe.
Mi-am smuls din stanca bratul
sub strigatul furtuna.
Din lacrima imi fac lance
sa mi-o aprind pe umar.
Trecand prin mine neted
soarele-adie lanul,
cu mine se inalta,
valuri zamislind valuri.
De-acum ridica-ti ochiul,
cu frunte se ridica,
taind carare zarii
vremea nu se mai strica
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Din munte focuri urca
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Furtuna ganduri strambe.
Inaltarea e un proces delicat de extractie.
Eliberator de visari abandonate, scaieti inca agatati indaratnic de hainele tale....
Detasare de amintire.
Refuz la cotidian, rutina si compromis.
Invitatie la uitare si abandon…exterminatorul
“E un lucru trist sa uiti un prieten…nu toata lumea a avut un prieten…”
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Din multe focuri multe
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Furtuna gandu-ti frange
Vazduhul …Noua lumi angelice si toate celeste…
Ingerii au pastrat pentru ei locul cel mai curat.
Salasul zeilor. Cand te inalti in vazduh te purifici..
Cu fiecare metru prin care te departezi de pamant lepezi din tine o cantitate proportionala din murdaria lumii acumulata in tine. Cand ajungi cel mai sus devi limpede, translucid si transparent. Asta se intampla probabil cand mori.. “The readiness it’s all”.
...ma-ntorc in mine frate...ca glontul sub camasa,
sa explodez in toate, cand vantul ma dezleaga...
Ia-ti zborul, ia-ti zborul din munte focuri urca,
Ia-ti zborul, ia-ti zborul furtuna ganduri strambe.
Mi-am smuls din stanca bratul
sub strigatul furtuna.
Din lacrima imi fac lance
sa mi-o aprind pe umar.
Trecand prin mine neted
soarele-adie lanul,
cu mine se inalta,
valuri zamislind valuri.
De-acum ridica-ti ochiul,
cu frunte se ridica,
taind carare zarii
vremea nu se mai strica
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Din munte focuri urca
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Furtuna ganduri strambe.
Inaltarea e un proces delicat de extractie.
Eliberator de visari abandonate, scaieti inca agatati indaratnic de hainele tale....
Detasare de amintire.
Refuz la cotidian, rutina si compromis.
Invitatie la uitare si abandon…exterminatorul
“E un lucru trist sa uiti un prieten…nu toata lumea a avut un prieten…”
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Din multe focuri multe
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Furtuna gandu-ti frange
Vazduhul …Noua lumi angelice si toate celeste…
Ingerii au pastrat pentru ei locul cel mai curat.
Salasul zeilor. Cand te inalti in vazduh te purifici..
Cu fiecare metru prin care te departezi de pamant lepezi din tine o cantitate proportionala din murdaria lumii acumulata in tine. Cand ajungi cel mai sus devi limpede, translucid si transparent. Asta se intampla probabil cand mori.. “The readiness it’s all”.
Urca-aripi de fiare arse
Vreamea-ascute foc prin plase
Vremea-innoada ganduri roase
Taie-ti drum in drum
Cand esti in zbor mai e si vantul…el zice..asta face vantul mereu: el zice.
Asculta vantul…caci are atat de multe lucruri sa iti spuna..
Cand o sa iti lasi mintea sa taca el iti va vorbi…
Inveleste-ti rasu-n umbre,
Prea-s in drum doar coturi strambe -
Gheara stie lin sa umble,
Uita ce si cum,
Lin pe cale urca-ti urma,
Musuroaiele-si tin gura,
Urma-n urma scapa turma,
Primul, la ce bun?
Nici un punct de reper..poate doar capatul coardei.
Barca, nu mai mare decat un punct si dara de alb din urma ei..
Pierdut ? fara repere..?
“Not untill we are lost do we begin to find ourselves”
Iata, iata - spini de panda ard pe crang,
Iata, iata - sopate arse curg,
Iata, iata - caluseii-n joc se frang,
Iata, iata - aerul ti-e stramt.
Toate lucrurile frumoase de pe aceasta lume vor sa ne smulga, sa ne desprinda de ea, dar noi ne tinem puternic ancorati in rahatul nostru.
“ The truth may hurt for a little while, but a lie hurts forever”.
Purificator.
Viata e plina de lucruri fermecatoare pentru cei care au ochi sa le vada..
Trebuie doar sa vezi ceea ce privesti
Ia-ti zborul......Ia-ti zborul !!!
Robert Falcon Scott ajuns la Polul Sud doar pentru a constata ca Roald Engelbert Amundsen (la randul lui invingatorul invins) i-o luase inainte.
Amiralul Donitz, care isi atinge visul atunci cand el nu mai avea nicio valoare, intrucat primeste controlul total al flotei germane, ca succesor al fuhrerului, atunci cand flota nu mai insemna nimic. La fel Borges obtinand postul pe care si l-a dorit intreaga viata, acela de director al bibliotecii din Buenos Aires, exact in ziua in care isi pierde definitiv si ireversibil vederea. Pedepse aspre ale infumurarii si vanitatii….
Nobletea e antonim cu ticalosia..stiai ?
Cat ma joc cu asfintitul,
blana sa mi-o laude;
Si fara sa vrea elicea drumul o sa-l caute…
Dupa marea lovitura, totul curge repede
Isi scot labele din gura, zeci de chestii netede
Jos,..ramas in urma, motorul barcii tot mai incet, glasurile echipajului continuand cearta lor, inca si mai incet. Cealalta cearta din inauntrul meu. Marea cu puncte albicioase ale meduzelor, cu scanteierile pescarusilor lacomi. Intre ele grijile ce ma intuneca, ghinionul care ma urmareste, necazurile sosite din toate directiile posibile..eram dintro data usor ..
“caci omul atat cantareste, cat singur se pretuieste”.
vai, vai, vai !- aici lumina albă zace
destrăbălîndu-se-ntr-un curcubeu
şi fiecare, fiecare-şi ia ce-i place
şi fiecare zbiară eu, Eu, EU !!
Opusul razboiului nu e pacea: e creatia.
Pacea e starea pe care o poti atinge doar prin inaltare.
“Daca as fi Dumnezeu i-as ierta pe toti !”
Absurdul e ca, probabil, iadul este intr-adevar gol…
Trust it’s a must !!
Unele lucruri sunt adevarate chiar daca nu crezi in ele..
Robert Falcon Scott ajuns la Polul Sud doar pentru a constata ca Roald Engelbert Amundsen (la randul lui invingatorul invins) i-o luase inainte.
Amiralul Donitz, care isi atinge visul atunci cand el nu mai avea nicio valoare, intrucat primeste controlul total al flotei germane, ca succesor al fuhrerului, atunci cand flota nu mai insemna nimic. La fel Borges obtinand postul pe care si l-a dorit intreaga viata, acela de director al bibliotecii din Buenos Aires, exact in ziua in care isi pierde definitiv si ireversibil vederea. Pedepse aspre ale infumurarii si vanitatii….
Nobletea e antonim cu ticalosia..stiai ?
Cat ma joc cu asfintitul,
blana sa mi-o laude;
Si fara sa vrea elicea drumul o sa-l caute…
Dupa marea lovitura, totul curge repede
Isi scot labele din gura, zeci de chestii netede
Jos,..ramas in urma, motorul barcii tot mai incet, glasurile echipajului continuand cearta lor, inca si mai incet. Cealalta cearta din inauntrul meu. Marea cu puncte albicioase ale meduzelor, cu scanteierile pescarusilor lacomi. Intre ele grijile ce ma intuneca, ghinionul care ma urmareste, necazurile sosite din toate directiile posibile..eram dintro data usor ..
“caci omul atat cantareste, cat singur se pretuieste”.
vai, vai, vai !- aici lumina albă zace
destrăbălîndu-se-ntr-un curcubeu
şi fiecare, fiecare-şi ia ce-i place
şi fiecare zbiară eu, Eu, EU !!
Opusul razboiului nu e pacea: e creatia.
Pacea e starea pe care o poti atinge doar prin inaltare.
“Daca as fi Dumnezeu i-as ierta pe toti !”
Absurdul e ca, probabil, iadul este intr-adevar gol…
Trust it’s a must !!
Unele lucruri sunt adevarate chiar daca nu crezi in ele..
Apoi smucitura troliului cabestan…implacabil semn al intreruperii din reverie
Reantoarcerea pe pamant. Suntem liberi doar daca alegem sa fim liberi.
Iata, iata - aripi grele trec in scrum,
Iata, iata - te tocesti de-acum.
As putea desface nodul asta, care e chiar o invitatie la asa ceva. Atatea catarame, panglici, instrumente metalice de fixare, elemente asiguratoare pentru ca eu si parasuta sa nu ne putem desparti si numai un simplu nod care ma leaga de pamant…Il poti si ajunge daca te inclini in hamuri..Constatarea asta te lasa visator..
Macaraua insa trage inapoi simplu, constant si eficace…
Daca m-as desprinde m-as putea ranii…adica ranii grav..poate chiar fatal…
Nu sunt in tara mea..cine stie cum ma vor trata daca gresesc ceva
Sau daca nu mor din prima….Asta e amutitor.
Poate alta data…in conditii mai bune si intr-un mediu mai cunoscut.
Astfel misei pe toti ne face gandul
Si-astfel al hotararii proaspat chip
Se ofileste’n umbra cugetarii.
Si marile, inaltele avanturi
De aceea isi intoarna stramb suvoiul
Si numele de fapta-l pierd
Instructiuni de aterizare..” yo’re looking good
straight your feet and stay calm..calm.."
"Grab it as it touches the platform.. …"
şi cerul către cer se-ntoarce
şi frate - lutul către lut
şi orice punte se desface
sub tîmpla celui surdo - mut
multe operatiuni suprapuse in graba..
…e ora pranzului si echipajului ii e lehamite
.. a tot tras la nebuni de azi de dimineata..
Lasă, Doamne, soare-n umbre,
Prea-s multe frumoase slute!
Roata scuipă clipe strâmbe,
Curg pe zare stoluri ciunte,
Colţi de fum se-nvârt în pleoape,
Vizuini îşi poartă-n toate.
Vulpile pe culme latră,
Mieii tunşi împing la roată.
Stii ca te vad de cele mai multe ori ?
Noapte de sanziene…
“si-ai ramas ca o parere, ca o amintire trista,
pe peronul de la gara dand aiurea din batista”
...multumiri speciale: nicu vladimir, mircea florian, mircea vintila, nencho sybev-parasailling albena team, vinului sofia si rachiei, , nikon, my balls, frank zappa, will shakespeare & last but not least:...nicu vladimir......also: lyubo, vania, daniel, gyorgy, milan, hritchko, latev, all kaliakra animation team...and did i mention nicu vladimir ?
O batrana care locuia modest, in sihastrie si pustietate, gaseste in nisip un diamant urias.
Fara sa ii dea mare atentie, desi stie exact despre ce este vorba, femeia ia piatra si o pune in altarul chiliei in care se inchina seara de seara.
Trec mai multe saptamani, apoi cateva luni si la sihastrie ajunge un calator fara capatai, ratacit si epuizat.
Din toata saracia, fara sa trebuiasca macar sa ceara, el primeste toate cele ce ii sunt necesare: o mancare buna si indestulatoare, o baie plina de arome, haine proaspete si frumos mirositoare....Un adapost curat si primitor in care sa isi petreaca noaptea.
Seara, inainte de culcare, dorind sa multumeasca divinitatii pentru ajutorul primit, drumetul foloseste altarul chiliei si descopera acolo piatra pretioasa.
Isi da seama imediat de valoarea ei si de imensa oportunitate, asa ca mai inainte de a o fura, ori de a o prelua prin forta, se decide sa o ceara in mod onest.
Femeia nici nu clipeste.
Desigur. Poti avea piatra fara nicio problema.
E un lucru de care nici nu am mare trebuinta.
Ti-o daruiesc cu inima impacata. Cu placerea de a darui.
Omul pleaca si ajunge repede intr-un oras. Stie ca valoarea pietrei este atat de mare incat, o data vanduta, ea ii va asigura o viata plina de confort pana la sfarsitul ei. Mai stie ca indiferent de cursul intamplarii, va pastra mereu o constiinta curata si impacata. Ca nu isi va putea reprosa nimic si ca nici nu isi va putea imputa nimic in legatura cu viitoarea lui noua situatie.
A castigat.....In pariul cu viata intamplarea asta a basculat totul in favoarea sa..
Si totusi..
Dupa alte cateva luni, omul se intoarce la sihastrie si ajuns in fata batranei ii returneaza diamantul fara niciun alt comentariu..
Intelesese ca cineva care se poate dispensa fara nicio ezitare de o asemenea bogatie, detine fara indoiala valori infinit mai mari..iar lacomia lui, pentru inceput, la ele tanja.
Exista insa bunuri de necuantificat.
Unele in fata carora lacomia e nefunctionala.
Unele a caror insemnatate este atat de mare, incat pot face sa paleasca oricare alta fantasma....chiar si pe aceea a unui imens diamant si a nenumaratelor avantaje materiale pe care el le are de oferit.
Abia alegand aceasta cale calatorul ratacit devine un castigator............................................................
Fara sa ii dea mare atentie, desi stie exact despre ce este vorba, femeia ia piatra si o pune in altarul chiliei in care se inchina seara de seara.
Trec mai multe saptamani, apoi cateva luni si la sihastrie ajunge un calator fara capatai, ratacit si epuizat.
Din toata saracia, fara sa trebuiasca macar sa ceara, el primeste toate cele ce ii sunt necesare: o mancare buna si indestulatoare, o baie plina de arome, haine proaspete si frumos mirositoare....Un adapost curat si primitor in care sa isi petreaca noaptea.
Seara, inainte de culcare, dorind sa multumeasca divinitatii pentru ajutorul primit, drumetul foloseste altarul chiliei si descopera acolo piatra pretioasa.
Isi da seama imediat de valoarea ei si de imensa oportunitate, asa ca mai inainte de a o fura, ori de a o prelua prin forta, se decide sa o ceara in mod onest.
Femeia nici nu clipeste.
Desigur. Poti avea piatra fara nicio problema.
E un lucru de care nici nu am mare trebuinta.
Ti-o daruiesc cu inima impacata. Cu placerea de a darui.
Omul pleaca si ajunge repede intr-un oras. Stie ca valoarea pietrei este atat de mare incat, o data vanduta, ea ii va asigura o viata plina de confort pana la sfarsitul ei. Mai stie ca indiferent de cursul intamplarii, va pastra mereu o constiinta curata si impacata. Ca nu isi va putea reprosa nimic si ca nici nu isi va putea imputa nimic in legatura cu viitoarea lui noua situatie.
A castigat.....In pariul cu viata intamplarea asta a basculat totul in favoarea sa..
Si totusi..
Dupa alte cateva luni, omul se intoarce la sihastrie si ajuns in fata batranei ii returneaza diamantul fara niciun alt comentariu..
Intelesese ca cineva care se poate dispensa fara nicio ezitare de o asemenea bogatie, detine fara indoiala valori infinit mai mari..iar lacomia lui, pentru inceput, la ele tanja.
Exista insa bunuri de necuantificat.
Unele in fata carora lacomia e nefunctionala.
Unele a caror insemnatate este atat de mare, incat pot face sa paleasca oricare alta fantasma....chiar si pe aceea a unui imens diamant si a nenumaratelor avantaje materiale pe care el le are de oferit.
Abia alegand aceasta cale calatorul ratacit devine un castigator............................................................
Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.
Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...
Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopï pe toate.
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.
Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...
Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopï pe toate.
Un batran Indian Cherokee i-a spus intr-o zi nepotului sau:
- Fiul meu, exista o lupta intre doi lupi inauntrul fiecaruia dintre noi.
Unul din ei este Raul si inseamna manie, gelozie, lacomie, resentimente, inferioritate, minciuna, egoism si trufie
Celalalt este Binele si inseamna bucurie, pace, dragoste, speranta, umilinta, bunatate, incredere si adevar.
Baiatul a stat o vreme pe ganduri apoi a intrebat:
- Bunicule, care dintre cei doi lupi va castiga lupta pana la urma ?
- Cel pe care il vei hrani fiule
- Fiul meu, exista o lupta intre doi lupi inauntrul fiecaruia dintre noi.
Unul din ei este Raul si inseamna manie, gelozie, lacomie, resentimente, inferioritate, minciuna, egoism si trufie
Celalalt este Binele si inseamna bucurie, pace, dragoste, speranta, umilinta, bunatate, incredere si adevar.
Baiatul a stat o vreme pe ganduri apoi a intrebat:
- Bunicule, care dintre cei doi lupi va castiga lupta pana la urma ?
- Cel pe care il vei hrani fiule
Buddha a spus:
”De fiecare data cand nu resimti suferinta la un rau care ti se face, tot atat de mult rau moare in lume.”
Langa Tokyo traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen.
Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.
S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.
La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:
- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.
”De fiecare data cand nu resimti suferinta la un rau care ti se face, tot atat de mult rau moare in lume.”
Langa Tokyo traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen.
Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.
S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.
La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:
- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.
Aflat in pustietatea desertului, un dervis gaseste un vas vechi afundat in nisip. Cercetandu-l atent, dervisul constata ca el contine un duh, pe care se si grabeste sa il elibereze.
Recunoscator Ginul care locuia lampa (un spirit bun) se ofera sa ii indeplineasca trei dorinte, pentru ca avea aceasta putere si pentru ca il socotea pe dervish vrednic de o asemenea rasplata.
Stiindu-si limitele, dervisul ii cere prima data duhului sa ii dea in dar atat de multa inteleptciune incat celelalte doua dorinte sa fie cel mai bine alese.
Ascult si ma supun ! Ginul se executa si cum dervisul devenise ganditor si intarzia cu celelalte solicitari, l-a intrebat:
- Asadar care sunt urmatoarele tale cereri ?
- ...acum…Acum nu mai am niciuna...!!....zise dervisul multumit !
Caci intr-adevar, niciun intelept nu si-ar dori vreodata altceva decat ceea ce a primit deja....
Recunoscator Ginul care locuia lampa (un spirit bun) se ofera sa ii indeplineasca trei dorinte, pentru ca avea aceasta putere si pentru ca il socotea pe dervish vrednic de o asemenea rasplata.
Stiindu-si limitele, dervisul ii cere prima data duhului sa ii dea in dar atat de multa inteleptciune incat celelalte doua dorinte sa fie cel mai bine alese.
Ascult si ma supun ! Ginul se executa si cum dervisul devenise ganditor si intarzia cu celelalte solicitari, l-a intrebat:
- Asadar care sunt urmatoarele tale cereri ?
- ...acum…Acum nu mai am niciuna...!!....zise dervisul multumit !
Caci intr-adevar, niciun intelept nu si-ar dori vreodata altceva decat ceea ce a primit deja....
QUOTE(The Dude @ 10 Jul 2013, 09:12 AM) 
Buddha a spus:
"De fiecare data cand nu resimti suferinta la un rau care ti se face, tot atat de mult rau moare in lume."
"De fiecare data cand nu resimti suferinta la un rau care ti se face, tot atat de mult rau moare in lume."
Mi-a placut foarte mult povestea si pilda cu care se incheie.
QUOTE
- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.
Un soldat, numit Nobushige, se duse la Hakuin şi-l întrebă:
- Există cu adevărat rai şi iad ?
- Cine eşti tu ? ...îl întrebă Hakuin
- Sunt un samurai.
- Tu ? se miră Hakuin, ce nobil te-ar lua pe tine în garda lui ? Ai o mutră de caraghios !
Soldatul se înfurie şi duse mâna la teacă, dar Hakuin continuă:
- Ai şi sabie! Pariez că-i prea tocită ca să-mi tai capul !
Nobushige trase sabia din teacă, dar Hakuin îi spuse:
- Aşa se deschid porţile infernului !
La aceste cuvinte, samuraiul, înţelegând în sfârşit pilda maestrului, puse sabia în teacă şi se înclină.
-....si aşa se deschid porţile raiului, zise atunci maestrul.
- Există cu adevărat rai şi iad ?
- Cine eşti tu ? ...îl întrebă Hakuin
- Sunt un samurai.
- Tu ? se miră Hakuin, ce nobil te-ar lua pe tine în garda lui ? Ai o mutră de caraghios !
Soldatul se înfurie şi duse mâna la teacă, dar Hakuin continuă:
- Ai şi sabie! Pariez că-i prea tocită ca să-mi tai capul !
Nobushige trase sabia din teacă, dar Hakuin îi spuse:
- Aşa se deschid porţile infernului !
La aceste cuvinte, samuraiul, înţelegând în sfârşit pilda maestrului, puse sabia în teacă şi se înclină.
-....si aşa se deschid porţile raiului, zise atunci maestrul.
Felicitari si multumiri pentru aceste pilde.
Asculta aceasta minunata melodie
urmarind versurile ei...si comentariile foto.
Sa nu credeti... ca ma joc acum...
Sa nu credeti.. totul pare fum....
Dar la miezul noptii...
Mort pe jumatate...
La castel in poarta, oare cine bate ?
Pe mine "The Dude" ma cheama
si cu toti eu sunt de-o seama !
Dumnezeu mi-e ruda buna...
Imi arunc iubirea-n vanturi
e usoooooor....sa culegi struguri....
Sunt prea multi sa-i lingem singuri...in Asia cu patru varfuri...
Sa nu credeti... ca ma joc acum..
Sa nu credeti... totul pare fum..
Dar cine-i stanca neagra
si acel vechi castel,
unde curge’n vale raul mititel ?
Pe mine "The Dude" ma cheama
si cu toti eu sunt de seama...
Dumnezeu mi-e ruda buna !
Imi arunc iubirea'n vanturi,
e usor sa culegi struguri.
Sunt prea multi sa-i lingem singuri
in Asia cu patru varfuri....
Sa nu credeti...ca ma joc acum...
Sa nu credeti..totul pare fum..
Dar la miezul noptii..
...mort pe jumatate..
La castel in poarta, oare cine bate ?
Pe mine "The Dude" ma cheama..
...s-am venit la tine mama, sa ma’nveti sa dorm sub luna..
Caci mana mea nimic nu face...
Gura chiar de-i plina tace...
Ochii imi sunt plini de ace,
Gandul intr-o apa zace....
Sa nu credeti...ca ma joc acum..
Sa nu credeti...totul pare fum....
Du-te catre ceruri, pentru viata mori,
si iti va fii mormantul incununat cu flori !
Pe mine "The Dude" ma cheama,
ce v-am spus nu e o zeama
ce se bea urland la crama.
Ce v-am pus e o licoare
stoarsa dintrun om ce moare...
Astazi doare, maine moare,
Totul s-a schimbat in boare.....
multumiri speciale: mircea florian, dietrich krauser, andrei cristea, mihai crețu, costin petrescu, gaby caciula...tuturor artistilor citati prin fotografiile lor, unei anumite dispozitii, soarelui, verii......si lui Ed..
urmarind versurile ei...si comentariile foto.
Sa nu credeti... ca ma joc acum...
Sa nu credeti.. totul pare fum....
Dar la miezul noptii...
Mort pe jumatate...
La castel in poarta, oare cine bate ?
Pe mine "The Dude" ma cheama
si cu toti eu sunt de-o seama !
Dumnezeu mi-e ruda buna...
Imi arunc iubirea-n vanturi
e usoooooor....sa culegi struguri....
Sunt prea multi sa-i lingem singuri...in Asia cu patru varfuri...
Sa nu credeti... ca ma joc acum..
Sa nu credeti... totul pare fum..
Dar cine-i stanca neagra
si acel vechi castel,
unde curge’n vale raul mititel ?
Pe mine "The Dude" ma cheama
si cu toti eu sunt de seama...
Dumnezeu mi-e ruda buna !
Imi arunc iubirea'n vanturi,
e usor sa culegi struguri.
Sunt prea multi sa-i lingem singuri
in Asia cu patru varfuri....
Sa nu credeti...ca ma joc acum...
Sa nu credeti..totul pare fum..
Dar la miezul noptii..
...mort pe jumatate..
La castel in poarta, oare cine bate ?
Pe mine "The Dude" ma cheama..
...s-am venit la tine mama, sa ma’nveti sa dorm sub luna..
Caci mana mea nimic nu face...
Gura chiar de-i plina tace...
Ochii imi sunt plini de ace,
Gandul intr-o apa zace....
Sa nu credeti...ca ma joc acum..
Sa nu credeti...totul pare fum....
Du-te catre ceruri, pentru viata mori,
si iti va fii mormantul incununat cu flori !
Pe mine "The Dude" ma cheama,
ce v-am spus nu e o zeama
ce se bea urland la crama.
Ce v-am pus e o licoare
stoarsa dintrun om ce moare...
Astazi doare, maine moare,
Totul s-a schimbat in boare.....
multumiri speciale: mircea florian, dietrich krauser, andrei cristea, mihai crețu, costin petrescu, gaby caciula...tuturor artistilor citati prin fotografiile lor, unei anumite dispozitii, soarelui, verii......si lui Ed..
Ed mi-a dat esentele neamestecate, in sticle separate. La asteptam de ceva vreme. Era catina in una, brad in a doua si ceva care n-a vrut sa imi zica in a treia, da asta din urma mirosea cel mai fain.
Pai acum, ulceaua aia de miere de 20 de ani, atacata de furnici care au pierit inecate in actiunea lor si pe care nu ma incumetam sa o arunc..si cele doua bidoane de palinca de 8 litrii, cu un aspect incert si cu gust clar de inselatorie etilica, dar in limita gradelor de tarie….
Am facut curat in garaj si pana sa le pun la cos le-am selectat pentru ?…nu stiu pentru ce, dar am citit ca mierea nu se poate strica niciodata…iar alcoolul ?...nici el…Da in ulcea cantitatea de miere o concura pe cea a furnicilor moarte…care si-au lasat si ele o nu stiu ce substanta…benefica..
Apoi le-am pus in putineiul de 30 pe toate la un loc… si esenta de menta din izma creata, stoarsa acu’ doi ani la robot, din zeci de pungi de plante proaspete si carnoase, si catina si bradul si cealalta…dar de amestecat…?….abia la cateva zile am avut vreme de asta…apoi in alta zi am strecurat furnicile si ce a ramas e un lichid grosut si albastru..pe care iar l-am strecurat…si e foarte tare, foarte cristalin, foarte limpede acum, foarte aromat…..insa mult prea dulce pentru gustul meu..si descurajant de vascos.
*********
Ed a venit sa isi ia partea.
A adus friptura de miel din sloi si gogosari de peste iarna.
Pentru fiecare sticla de esenta, cate o sticla de licoare preparata...La paritate.
A declarat cu respect si umil ca nu stia de bauturi albastre, dar ca in general e buna….O sa o bea nevasta-mea, ca eu raman la tuica…
Calin zice : bai frate asta e medicament… !
Dupa doua mari pahare, amestecate cu gheata din turturi tinuta vie in groapa, zice : Ma simt mult mai bine…Zau ca e medicament..si capul i-a cazut intr-o parte, apoi s-a culcat…Am intrat in tratament imediat si eu..
Apoi inserarea…tot muntele s-a linistit dintro data …si toata ploaia si toata ceata…Chiar si frigul....albastreala contra albastreala…deja ma simt mai bine…si cabanei ii place…mustaceste, asa printre relicvele din rafturi…intelegatoare, cu subanteles si insinuant…
…iar peste deal… ?..
...ce e acolo, peste deal si padure….sub luceferii palizi ai boltii… ?
...Stapane, e luna lucind prin copaci !
..iar eu m-am intors catre cabana, privind-o in ochi si spunandu-i soptit :
TACI !
Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sa suni pana adorm, catre cerul senin…
Atunci asfinti dupa creste si luna
Si cornul sunaaaaaaa................Insa foarte putin.
Pai acum, ulceaua aia de miere de 20 de ani, atacata de furnici care au pierit inecate in actiunea lor si pe care nu ma incumetam sa o arunc..si cele doua bidoane de palinca de 8 litrii, cu un aspect incert si cu gust clar de inselatorie etilica, dar in limita gradelor de tarie….
Am facut curat in garaj si pana sa le pun la cos le-am selectat pentru ?…nu stiu pentru ce, dar am citit ca mierea nu se poate strica niciodata…iar alcoolul ?...nici el…Da in ulcea cantitatea de miere o concura pe cea a furnicilor moarte…care si-au lasat si ele o nu stiu ce substanta…benefica..
Apoi le-am pus in putineiul de 30 pe toate la un loc… si esenta de menta din izma creata, stoarsa acu’ doi ani la robot, din zeci de pungi de plante proaspete si carnoase, si catina si bradul si cealalta…dar de amestecat…?….abia la cateva zile am avut vreme de asta…apoi in alta zi am strecurat furnicile si ce a ramas e un lichid grosut si albastru..pe care iar l-am strecurat…si e foarte tare, foarte cristalin, foarte limpede acum, foarte aromat…..insa mult prea dulce pentru gustul meu..si descurajant de vascos.
*********
Ed a venit sa isi ia partea.
A adus friptura de miel din sloi si gogosari de peste iarna.
Pentru fiecare sticla de esenta, cate o sticla de licoare preparata...La paritate.
A declarat cu respect si umil ca nu stia de bauturi albastre, dar ca in general e buna….O sa o bea nevasta-mea, ca eu raman la tuica…
Calin zice : bai frate asta e medicament… !
Dupa doua mari pahare, amestecate cu gheata din turturi tinuta vie in groapa, zice : Ma simt mult mai bine…Zau ca e medicament..si capul i-a cazut intr-o parte, apoi s-a culcat…Am intrat in tratament imediat si eu..
Apoi inserarea…tot muntele s-a linistit dintro data …si toata ploaia si toata ceata…Chiar si frigul....albastreala contra albastreala…deja ma simt mai bine…si cabanei ii place…mustaceste, asa printre relicvele din rafturi…intelegatoare, cu subanteles si insinuant…
…iar peste deal… ?..
...ce e acolo, peste deal si padure….sub luceferii palizi ai boltii… ?
...Stapane, e luna lucind prin copaci !
..iar eu m-am intors catre cabana, privind-o in ochi si spunandu-i soptit :
TACI !
Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sa suni pana adorm, catre cerul senin…
Atunci asfinti dupa creste si luna
Si cornul sunaaaaaaa................Insa foarte putin.
....medicamentul lui Ed.........
…………..pai nu ma nea Nelule, ca n-am venit pe foame. Nu vanez nimic…Sa fiu daca mint ! si pe urma las masina aici, la mata…Cand ma intorc, de aici o iau si ai sa vezi atunci daca am ceva in tolba sau nu..Ca n-am decat carabina…Ce dracu sa fac cu carabina la tine aici ?.…sa iau vreun elefant, vreun leopard ceva ?...c-am auzit ca prin padurea asta trece si vaporul…nu-i asa ? Vreau numai sa merg in spalatura, de vale, sa vad daca mai functioneaza, ca are anu’ de cand n-am mai umblat cu ea…Poc, poc…si gata…Ce maaaaaa ? ...ai idee cat mai costa o sedinta in poligon.. ?...sau, ca nici nu te mai lasa cu cartusele tale.. ?....trebuie sa cumperi numai de la ei, la pretul lor...doar nu m-am subrezit la minte ?
Nuuuu, ca am niste baloane colorate. La dus le las umflate pe versant, ajung dincolo, le iau la geana si le pocnesc, daca luneta mai e in linie…Daca nu, macar sa stiu, sa merg cu ea la tovarasu’ Grigore….Ca daca am maine nevoie si nu stiu pe ce pot conta… ?...Da, sigur ca mai traieste Grigore…si e bine mersi..Intreaba mereu de dumneata…Sa iti dau mobilul lui ?
Spalatura e o falie lunga de vreo 300 de metrii. Cu multi ani in urma pamantul s-a rupt si s-a dus in jos nascand un mal de vreo 10 metrii si dezvaluind in structura depozite nestiute de sisturi..Cineva le-a vrut exploatate si atunci s-a deturnat un curs de apa pentru asta..De aia ii zice spalatura..Pentru mine e doar o vale adanca, seaca si parasita..pentru vanatori e granita perfecta intre fondul bogat I. al Acvilei si fondul sarac C. a lui Vulturul.
Nea Nelu mi-a zis sa nu tin carabina la vedere, ca nu-i bine sa fiu vazut in fond cu arma si singur…Mi-a mai zis sa evit localnicii pe cat pot…si ca daca o fi, si-o fi, sa avem intelegere : ca e un cerb ranit de altii si ca ne-am inteles sa il caut eu si sa il curm..Din partea Asociatiei..Da e vreunul pe bune, intreb eu ? Da, unul mare. Dar e de acum doua zile…Asa ca ori e mort, ori nu mai moare…Se face bine…Dar daca te vezi cu el : fa-l si da un telefon imediat..Cat timp iti trebuie pentru sedinta, ca deseara am cumetrie si nu plec pana nu te vad intors… ?
Din culme era mult mai simplu, insa a fost vorba sa nu ma expun, asa ca am ales drumul prin padure. Nu imi convenea deloc ploaia, cine a stiut de ea ?…ca era senin cand am plecat..Noroc ca am pelerina mereu cu mine…si uite ce bine prinde, lasat pe umar, cu teava in jos, nu se vede nimic din puscoci..Si acum trebuie sa intalnesc movila la care cotesc dreapta…si mai am inca zece minute apoi…ca sunt trei kilometrii cu totul..dara…numai ce iaca larma mare din codru si behait si latrat de tap, hurducaieli de trap..Vin din fata, dar nu seamana cu nimic din ce stiu…pare sa fie un caprior mare alergat de lupi, ca zgomotele vin ca un evantai si asta e stilul lor de atac in haita…Insa nu-i vremea lor....si nu stiu de ei pe aici…ori fi sacali aurii… ?....Ca cica au luat mare amploare la noi sacalii…O fi vreo turma de porci… ?...da aia nu latra…
Grabit m-am tras din poteca tulburand un tufis si m-am lasat pe vine sa vad despre ce e vorba…da in fata bocanitul de cornuta a incetat brusc..apoi si tropaiala…orice salbaticie e acolo, m-a simtit !…Pai judeca ma, judeca, judeca… !!!!...Deci e un animal haituit acolo…niste predatori, si el fuge sa scape si da de alt pericol in cale…Montez incarcatorul si bag si glont in teava..au trecut cateva secunde bune..
Sunt in afara de sezon, asa ca nu pot impusca nimic, dar daca sunt atacat de spurcaciunile alea le pot speria de moarte…Si ies in carare in picioare, mare si mult cu pelerina infoiata...si arma in cumpanire....cu gluga trasa…si cerbul imi vine din fata ca o sageata...Exact in acel moment iesind din ezitare…Ce istet este si cat de inteligent…fix in mine …nici n-am timp sa ma dezmeticesc, ca la trei metri face un salt lateral si o coteste prin dreapta, unde era desisul mai mare….A disparut magic si genial…Din doua rele a ramas fara niciuna, iar relele se confrunta acum intre ele…Ce imi pasa daca iese vreo bazdaganie ?... daca se da la mine o taxez instant…orice ar fi…Am 4 in magazie si unul pe teava ; inca vreo 8 in cutie, dar nu va fi timp de realimentare daca sunt mai multi…
Insa nu iese nimic…Padurea a inghetat intr-o liniste in care mai multe vietati stau impietrite si au nervi intinsi la maxim..Apoi fornaiala din tufisuri, fata si lateral, glasul meu pornind pe volum mare cu amenintari si strigaturi…Sa afle ca sunt om, nu altceva…Si apoi bubuitul cutremurator al cartusului, foc in aer..de avertisment…si iar cuvinte grele si zgomot mult…si pauza…..Si iar liniste mare cat China….
Raman asa cam doua minute…nimic nu se mai intampla, deci nu voi fi atacat…Ce idee, ce salbaticie sa atace un om aici ? In campie, intr-o padure cu vanat rar si prapadit.. ?...Ca e cel mai amarat fond C...Ce idee si pe mine...?....uite ca a stat si ploaia…Asa ca ma ridic, caut tubul pe jos, impiedic, pun arma pe umar si ies in drum cantand God rest a merry gentlemen cu plamanii bine umflati…si stiu ca nu va mai fi nimic din povestea asta si sunt perfect calm si perfect relaxat si gata…inapoi la ce mi-am propus..si inainte spre rapa spalaturii, ca nu-i departe…si merg, incet, in ritmul cantecului, in cadenta mersului…fara sa ma ingrijesc sa bag alt cartus in locul celui tras…
….asa ca atunci cand il descopar in miezul drumului, in dunga si respirand greu, epuizat, dar demn si maret, incercand cu efort sa isi tina capul drept si ochii deschisi..cu o galca supuranda pe coapsa dreapta si cu rani proaspete, sangerande, pe spate…atunci cand il vad in poza asta n-am nicio reactie din cele pe care vanatoarea mi le-a inoculat in ani lungi de exercitiu..Raman si eu stana privindu-l si astept sa plece, dar nu face niciun gest. Nu face niciunul, nici atunci cand dau cativa pasi inapoi, ca sa il asigur ca nu ii vreau raul…Nu misca…dar dupa aia se aseaza mai bine in dunga si acum pot sa vad ca din pulpa ii e desprinsa atarnand o halca de carne intunecata si ca tot conturul ranii e albit de puroi…
...Si aflu ca n-are sanse, ca va muri din aceasta rana, sau de urmaritorii lui, cei de acum, ori altii….si inteleg ca e condamnat ….si mai pricep din privirea febrila ca stie ca va muri…dar vrea sa se petreaca asa cum alege el, nu cum vor altii….si decid pe loc sa accept oferta si cererea lui mandra si demna…si onoarea pe care mi-o face..si despiedic…si epolez lent…pe indelete dandu-i timp sa se razgandeasca…..si ii caut in reticol inima…si ma mai uit inca o data adanc in ochii lui pe jumatate inchisi si la trupul frisonanand, atunci cand, fixat pe arma, cu capul in obrazar, imi opresc respiratia …..si…..
Nuuuu, ca am niste baloane colorate. La dus le las umflate pe versant, ajung dincolo, le iau la geana si le pocnesc, daca luneta mai e in linie…Daca nu, macar sa stiu, sa merg cu ea la tovarasu’ Grigore….Ca daca am maine nevoie si nu stiu pe ce pot conta… ?...Da, sigur ca mai traieste Grigore…si e bine mersi..Intreaba mereu de dumneata…Sa iti dau mobilul lui ?
Spalatura e o falie lunga de vreo 300 de metrii. Cu multi ani in urma pamantul s-a rupt si s-a dus in jos nascand un mal de vreo 10 metrii si dezvaluind in structura depozite nestiute de sisturi..Cineva le-a vrut exploatate si atunci s-a deturnat un curs de apa pentru asta..De aia ii zice spalatura..Pentru mine e doar o vale adanca, seaca si parasita..pentru vanatori e granita perfecta intre fondul bogat I. al Acvilei si fondul sarac C. a lui Vulturul.
Nea Nelu mi-a zis sa nu tin carabina la vedere, ca nu-i bine sa fiu vazut in fond cu arma si singur…Mi-a mai zis sa evit localnicii pe cat pot…si ca daca o fi, si-o fi, sa avem intelegere : ca e un cerb ranit de altii si ca ne-am inteles sa il caut eu si sa il curm..Din partea Asociatiei..Da e vreunul pe bune, intreb eu ? Da, unul mare. Dar e de acum doua zile…Asa ca ori e mort, ori nu mai moare…Se face bine…Dar daca te vezi cu el : fa-l si da un telefon imediat..Cat timp iti trebuie pentru sedinta, ca deseara am cumetrie si nu plec pana nu te vad intors… ?
Din culme era mult mai simplu, insa a fost vorba sa nu ma expun, asa ca am ales drumul prin padure. Nu imi convenea deloc ploaia, cine a stiut de ea ?…ca era senin cand am plecat..Noroc ca am pelerina mereu cu mine…si uite ce bine prinde, lasat pe umar, cu teava in jos, nu se vede nimic din puscoci..Si acum trebuie sa intalnesc movila la care cotesc dreapta…si mai am inca zece minute apoi…ca sunt trei kilometrii cu totul..dara…numai ce iaca larma mare din codru si behait si latrat de tap, hurducaieli de trap..Vin din fata, dar nu seamana cu nimic din ce stiu…pare sa fie un caprior mare alergat de lupi, ca zgomotele vin ca un evantai si asta e stilul lor de atac in haita…Insa nu-i vremea lor....si nu stiu de ei pe aici…ori fi sacali aurii… ?....Ca cica au luat mare amploare la noi sacalii…O fi vreo turma de porci… ?...da aia nu latra…
Grabit m-am tras din poteca tulburand un tufis si m-am lasat pe vine sa vad despre ce e vorba…da in fata bocanitul de cornuta a incetat brusc..apoi si tropaiala…orice salbaticie e acolo, m-a simtit !…Pai judeca ma, judeca, judeca… !!!!...Deci e un animal haituit acolo…niste predatori, si el fuge sa scape si da de alt pericol in cale…Montez incarcatorul si bag si glont in teava..au trecut cateva secunde bune..
Sunt in afara de sezon, asa ca nu pot impusca nimic, dar daca sunt atacat de spurcaciunile alea le pot speria de moarte…Si ies in carare in picioare, mare si mult cu pelerina infoiata...si arma in cumpanire....cu gluga trasa…si cerbul imi vine din fata ca o sageata...Exact in acel moment iesind din ezitare…Ce istet este si cat de inteligent…fix in mine …nici n-am timp sa ma dezmeticesc, ca la trei metri face un salt lateral si o coteste prin dreapta, unde era desisul mai mare….A disparut magic si genial…Din doua rele a ramas fara niciuna, iar relele se confrunta acum intre ele…Ce imi pasa daca iese vreo bazdaganie ?... daca se da la mine o taxez instant…orice ar fi…Am 4 in magazie si unul pe teava ; inca vreo 8 in cutie, dar nu va fi timp de realimentare daca sunt mai multi…
Insa nu iese nimic…Padurea a inghetat intr-o liniste in care mai multe vietati stau impietrite si au nervi intinsi la maxim..Apoi fornaiala din tufisuri, fata si lateral, glasul meu pornind pe volum mare cu amenintari si strigaturi…Sa afle ca sunt om, nu altceva…Si apoi bubuitul cutremurator al cartusului, foc in aer..de avertisment…si iar cuvinte grele si zgomot mult…si pauza…..Si iar liniste mare cat China….
Raman asa cam doua minute…nimic nu se mai intampla, deci nu voi fi atacat…Ce idee, ce salbaticie sa atace un om aici ? In campie, intr-o padure cu vanat rar si prapadit.. ?...Ca e cel mai amarat fond C...Ce idee si pe mine...?....uite ca a stat si ploaia…Asa ca ma ridic, caut tubul pe jos, impiedic, pun arma pe umar si ies in drum cantand God rest a merry gentlemen cu plamanii bine umflati…si stiu ca nu va mai fi nimic din povestea asta si sunt perfect calm si perfect relaxat si gata…inapoi la ce mi-am propus..si inainte spre rapa spalaturii, ca nu-i departe…si merg, incet, in ritmul cantecului, in cadenta mersului…fara sa ma ingrijesc sa bag alt cartus in locul celui tras…
….asa ca atunci cand il descopar in miezul drumului, in dunga si respirand greu, epuizat, dar demn si maret, incercand cu efort sa isi tina capul drept si ochii deschisi..cu o galca supuranda pe coapsa dreapta si cu rani proaspete, sangerande, pe spate…atunci cand il vad in poza asta n-am nicio reactie din cele pe care vanatoarea mi le-a inoculat in ani lungi de exercitiu..Raman si eu stana privindu-l si astept sa plece, dar nu face niciun gest. Nu face niciunul, nici atunci cand dau cativa pasi inapoi, ca sa il asigur ca nu ii vreau raul…Nu misca…dar dupa aia se aseaza mai bine in dunga si acum pot sa vad ca din pulpa ii e desprinsa atarnand o halca de carne intunecata si ca tot conturul ranii e albit de puroi…
...Si aflu ca n-are sanse, ca va muri din aceasta rana, sau de urmaritorii lui, cei de acum, ori altii….si inteleg ca e condamnat ….si mai pricep din privirea febrila ca stie ca va muri…dar vrea sa se petreaca asa cum alege el, nu cum vor altii….si decid pe loc sa accept oferta si cererea lui mandra si demna…si onoarea pe care mi-o face..si despiedic…si epolez lent…pe indelete dandu-i timp sa se razgandeasca…..si ii caut in reticol inima…si ma mai uit inca o data adanc in ochii lui pe jumatate inchisi si la trupul frisonanand, atunci cand, fixat pe arma, cu capul in obrazar, imi opresc respiratia …..si…..
frumos mai povestesti!
Da.... The Dude are un stil, asa, care te fura si te duce departe, pur si simplu sa tot stai si sa citesti... Omul asta ar trebui sa scrie carti, nu doar aici, pe forum. Sper ca o (mai) face.
abis, eu sunt f multumita si daca scrie doar aici 
- ma simt privilegiata, intelegi? as fi printre putinii care au acces, asa, la prima mana.
- ma simt privilegiata, intelegi? as fi printre putinii care au acces, asa, la prima mana.
QUOTE(The Dude @ 18 Jul 2013, 12:24 PM)
... ulceaua aia de miere de 20 de ani, atacata de furnici care au pierit inecate in actiunea lor si pe care nu ma incumetam sa o arunc....in ulcea cantitatea de miere o concura pe cea a furnicilor moarte…care si-au lasat si ele o nu stiu ce substanta…benefica...le-am pus in putineiul de 30 pe toate la un loc… si esenta de menta din izma creata, stoarsa acu’ doi ani la robot, din zeci de pungi de plante proaspete si carnoase, si catina si bradul si cealalta…dar de amestecat…?….abia la cateva zile am avut vreme de asta…apoi in alta zi am strecurat furnicile si ce a ramas e un lichid grosut si albastru..pe care iar l-am strecurat…si e foarte tare, foarte cristalin, foarte limpede acum, foarte aromat…..insa mult prea dulce pentru gustul meu..si descurajant de vascos.
Mai adauga alcool pana devine lichid uleios, acidul formic este o substanta benefica, merita sa gusti "cocktail-ul" sigur n-o sa-ti faca rau, poate plantele expirate, desi alcoolul aduce totul la nivelul la care dispar toti microbii, ciupercile etc. deci e bun, eu l-as gusta fara frica.
He, he, he..multumesc, multumesc....
Povesti vanatoresti...prind de fiecare data
PS...da Formic...foarte bun
..siropul de plante nu arata defect, insa culoarea a surprins pe toata lumea..nu indraznesc sa il mai diluez..
Povesti vanatoresti...prind de fiecare data
PS...da Formic...foarte bun
..siropul de plante nu arata defect, insa culoarea a surprins pe toata lumea..nu indraznesc sa il mai diluez..
Maestrul Hakuin era admirat de vecini pentru puritatea vieţii sale.
Alături locuia o fată frumoasă, fiica unor negustori de alimente.
Într-o zi, ca un trăsnet picat din senin, părinţii descoperiră că fiica lor era însărcinată. Deşi fata nu voia să spună cine-i tatăl, până la urmă mărturisi că era Hakuin. Atunci, părinţii furioşi, se duseră la maestru. „Aaa, da?” a fost singurul lui răspuns.
Când s-a născut copilul, i l-au adus lui Hakuin, care l-a îngrijit, fără să-i pese că-şi pierduse reputaţia.
După un an, tânăra mamă nu mai rezistă şi spuse adevărul. Tatăl copilului era un tânăr care lucra în târgul de peşte… După ce părinţii se împăcaseră cu ginerele, tinerii părinţi se duseră la Hakuin să-şi ceară iertare şi să-şi ia copilul înapoi. Hakuin nu le reproşă nimic, ci spuse doar atât: „Aaa, da?”
Alături locuia o fată frumoasă, fiica unor negustori de alimente.
Într-o zi, ca un trăsnet picat din senin, părinţii descoperiră că fiica lor era însărcinată. Deşi fata nu voia să spună cine-i tatăl, până la urmă mărturisi că era Hakuin. Atunci, părinţii furioşi, se duseră la maestru. „Aaa, da?” a fost singurul lui răspuns.
Când s-a născut copilul, i l-au adus lui Hakuin, care l-a îngrijit, fără să-i pese că-şi pierduse reputaţia.
După un an, tânăra mamă nu mai rezistă şi spuse adevărul. Tatăl copilului era un tânăr care lucra în târgul de peşte… După ce părinţii se împăcaseră cu ginerele, tinerii părinţi se duseră la Hakuin să-şi ceară iertare şi să-şi ia copilul înapoi. Hakuin nu le reproşă nimic, ci spuse doar atât: „Aaa, da?”
Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaş ajunse într-o odaie care avea pe toţi pereţii oglinzi imense.
Astfel se văzu dintr-odată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâşnească din dinţi şi să mârâie.
Fireşte, şi câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-şi colţii fioroşi.
Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte şi în alta pentru a se apăra de atacatori, după care, lătrând cu furie, se aruncă asupra unuia dintre presupuşii săi adversari.
În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare şi plin de sânge.
Dacă ar fi dat din coadă prieteneşte o singură dată, toţi câinii din oglindă ar fi răspuns în acelaşi fel si întâlnirea lor ar fi fost doar o sărbătoare.
daca ar fi atat de simplu intre oameni. dar cu oamenii e alta poveste, caci ei au deschis cutia pandorei.
...da...si toate relele au scapat si s-au raspandit in lume....dar a ramas Speranta !
..Felina: a ramas ultima in cutie Speranta... si stii cum se zice: "ultimul scapa turma"
Ea e cea care a reabilitat pe Pamant ordinea divina adaugand relelor din cutia deschisa (cruzimea, aroganta, suferinta, vanitatea, lacomia și gelozia, ura, bolile, lenea, tristetea, teama, inselaciunea) binele pe care a trebuit sa il creeze prin opozitie (blandetea, bunavointa, altruismul, caritatea, credinta, dragostea, insanatosirea, vrednicia, curajul, dreptatea)
Speranta, Felina...
..Felina: a ramas ultima in cutie Speranta... si stii cum se zice: "ultimul scapa turma"
Ea e cea care a reabilitat pe Pamant ordinea divina adaugand relelor din cutia deschisa (cruzimea, aroganta, suferinta, vanitatea, lacomia și gelozia, ura, bolile, lenea, tristetea, teama, inselaciunea) binele pe care a trebuit sa il creeze prin opozitie (blandetea, bunavointa, altruismul, caritatea, credinta, dragostea, insanatosirea, vrednicia, curajul, dreptatea)
Speranta, Felina...
Un calugar batran, plecat in pelerinaj, a intalnit un calugar tanar care mergea spre acelasi loc.
Au stat de vorba si au vazut ca impartasesc o multime de lucruri. Asa ca au hotarat sa faca impreuna calatoria sfanta.
Au ajuns pe malul unui rau. Podul plutitor trecuse. Calugarul cel varstnic s-a asezat pe tarm in asteptarea podului.
Celalalt, mai tanar, a mers mai departe, pasind pe apa.
Cand a ajuns in mijlocul raului, s-a intors si a strigat catre celalalt:
- Hai si tu! Esti in stare! Numai sa crezi!
Calugarul cel varstnic a clatinat din cap si a ramas nemiscat, pe malul raului. Celalalt a staruit:
- Daca ti-e frica, te pot ajuta! Hai! Vezi bine ca se poate, de vreme ce eu ma aflu aici!
Calugarul cel varstnic a clatinat iar din cap si nu s-a miscat. Tanarul a trecut dincolo si l-a asteptat.
Apoi batranul a trecut cu podul plutitor.
- De ce ai asteptat? l-a intrebat tanarul.
-Si ce-ai castigat daca te-ai grabit? i-a spus batranul. Daca stiam cum esti, nu m-as fi incumetat sa plec la drum cu tine!
Calugarul cel varstnic i-a urat apoi drum bun si a plecat singur mai departe.
Puterea si harul nu trebuie risipite pe fapte marunte.
Caci ajuns la o varsta inaintata si constient de puterea si credinta sa, batranul nu mai simtea nevoia sa arate ceea ce poate.
O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băt, si le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.
La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumătate de apă. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rusine cu imperfecțiunea sa, si se simtea atât de rău ca nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
După 2 ani de asa zisă nereusită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor: "Mă simt atât de rusinat, pentru ca această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot drumul până acasă!"
Bătrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori,
insă pe cealaltă nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tău si am plantat
seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi."
"De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospătează casa."
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crăpăturile si defectele ne fac viata împreună atât de interesantă si ne răsplătesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare persoană asa cum este si să căutăm ce este bun in ea
- Ce-ti trebuie ca sa fii liber, este intrebat maestrul ZEN intalnit pe CALE ?
Acesta raspunde simplu :
- Doar de tine ai nevoie !
M.y.m.m.d 
Un Intelept avea o conversatie cu Dumnezeu intr-o zi si intreaba:
-"Doamne, as vrea sa stiu cum sunt RAIUL si IADUL".
Domnul l-a condus pe Intelept in fata a doua usi. EL a deschis una dintre usi si Inteleptul a privit in interior.
Era o camera cu o masa mare rotunda. In mijloc era un platou mare plin cu friptura ce mirosea de l-a facut pe Intelept sa saliveze. Persoanele din jurul mesei erau slabe si galbejite. Pareau a fi infometate. Tineau niste linguri ale caror manere erau legate fix de bratele lor si puteau ajunge la platou, dar manerele fiind mai lungi decat bratele lor, nu puteau duce friptura la gura...
Inteleptul se cutremura la vederea mizeriei si suferintei lor. Domnul spuse: "Ai vazut IADUL."
Au mers la a doua usa si au deschis-o. Era la fel ca prima. Aceeasi masa rotunda cu platoul mare cu friptura care l-a facut pe Intelept sa saliveze. Persoanele erau echipate cu aceleasi linguri cu manere lungi fixate de bratele lor, dar aici aratau bine hranite si rumene, radeau si vorbeau.
Inteleptul spuse:
-"Nu inteleg nimic"
- "Este simplu", spuse Domnul, "e nevoie de pricepere. Vezi tu, cei de aici au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce lacomii de dincolo se gandesc doar la persoana lor."...Acum ai vazut RAIUL...
cool!
Ihi.....tradus in limba romana ar veni: "dar din dar se face rai"
pentru ceilalti:
„Un caine frumos, foarte obosit, s-a ratacit prin curtea casei mele.
Dupa felul in care arata si dupa cureaua pe care o avea in jurul gatului, am putut repede sa imi dau seama ca era un animal bine ingrijit si curat.
S-a apropiat de mine cu calm, m-a lasat sa il mangai pe crestet si apoi m-a urmat in casa gasindu-si repede un colt al holului in care s-a ghemuit si a adormit imediat.
Dupa circa o ora, s-a dus la usa si s-a cerut afara. I-am deschis si a plecat imediat.
A doua zi, cam pe la aceiasi vreme, cainele a revenit, a intrat in casa, si-a ocupat coltul lui si a adormit tot cam un ceas, dupa care s-a trezit si a plecat. Povestea s-a repetat mai multe saptamani la rand.
Plin de curiozitate am gatat la zgarda animalului un bilet pe care am scris urmatorul mesaj: „as vrea sa aflu cine este proprietarul acestui minunat si simpatic catel pentru ca sa il intreb daca stie ca el vine aproape in fiecare dupa masa sa traga un pui de somn in casa mea”
In ziua urmatoare cainele avea la curea o nota de raspuns: „traieste intr-o casa in care sunt sase copii din care doi sub varsta de trei ani..recupereaza si el cum poate..Il pot insoti maine ?”
"Un călugăr instruit l-a abordat pe Hui Neng, al Şaselea Patriarh al Şcolii de meditaţie (Ch'an):
Călugărul: Explicaţi-mi rogu-vă aceste scripturi.
Hui Neng: Regret, dar sînt analfabet. Citiţi-mi scripturile ca să le înţeleg.
Călugărul: Cum puteţi înţelege scripturile dacă nu ştiţi să citiţi?
Hui Neng: Adevărul şi cuvintele sînt două lucruri diferite. Cuvintele pot fi comparate cu un deget. Putem arăta luna cu degetul dar degetul nu este luna. A privi luna înseamnă a privi dincolo de deget. Cuvintele sînt ca un deget îndreptat spre adevăr. În general, noi nu vedem decât degetul. Adevărul se găseşte dincolo de deget."
Călugărul: Explicaţi-mi rogu-vă aceste scripturi.
Hui Neng: Regret, dar sînt analfabet. Citiţi-mi scripturile ca să le înţeleg.
Călugărul: Cum puteţi înţelege scripturile dacă nu ştiţi să citiţi?
Hui Neng: Adevărul şi cuvintele sînt două lucruri diferite. Cuvintele pot fi comparate cu un deget. Putem arăta luna cu degetul dar degetul nu este luna. A privi luna înseamnă a privi dincolo de deget. Cuvintele sînt ca un deget îndreptat spre adevăr. În general, noi nu vedem decât degetul. Adevărul se găseşte dincolo de deget."
A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care
erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari la unele stia sa le raspunda, la altele nu
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioadade timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a inselai nteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
- Depinde de tine fiindca e in mainile tale!
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari la unele stia sa le raspunda, la altele nu
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioadade timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a inselai nteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
- Depinde de tine fiindca e in mainile tale!
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
u.a.u.
uau!
da
uau!
da
O bijuterie valoroasa si unica
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun… Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
Apoi, dupa o mica pauza adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- Aaa… incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poată scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
Flacaul incaleca si pleca in goana… Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze…
O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vantul sufla înghetat, brazdand apa si înaltand-o în valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producand curenti care patrundeau în adanc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtandu-le la zeci de metri de tarm.
Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa întindere de noroi unde se zvarcoleau în agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe încat plaja parea ca devenise rozalie.
Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemiscate.
Trageau sa moara.
În multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata, copilul lasa mana tatalui sau, îsi scoase încalsamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse în apa. Dupa aceea, se întoarse înapoi si repeta operatiunea.
De pe parapet, un om striga spre el:
- Dar ce faci, baiete?
- Arunc în apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.
- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranța nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se întampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!
Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o în apa raspunse:
- Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, îsi scoase pantofii si sosetele si coborî si el pe plaja. Începu sa adune stele de mare si sa le arunce în apa. O clipa mai tarziu coborara înca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apa. Astfel fura salvate toate.
Morala
Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - îndrazneala de a începe.
Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa întindere de noroi unde se zvarcoleau în agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe încat plaja parea ca devenise rozalie.
Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemiscate.
Trageau sa moara.
În multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata, copilul lasa mana tatalui sau, îsi scoase încalsamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse în apa. Dupa aceea, se întoarse înapoi si repeta operatiunea.
De pe parapet, un om striga spre el:
- Dar ce faci, baiete?
- Arunc în apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.
- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranța nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se întampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!
Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o în apa raspunse:
- Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, îsi scoase pantofii si sosetele si coborî si el pe plaja. Începu sa adune stele de mare si sa le arunce în apa. O clipa mai tarziu coborara înca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apa. Astfel fura salvate toate.
Morala
Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - îndrazneala de a începe.
"Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - îndrazneala de a începe."
Corect, doar ca lumea ar trebui sa inteleaga si sa accepte schimbarea.
Corect, doar ca lumea ar trebui sa inteleaga si sa accepte schimbarea.
"Pofta vine mancand"...
Dar trebuie, mai intai, asezat pe masa, acel platou imbietor, aromat si armonios decorat, care sa tenteze meseanul...
Nu toti se vor inghesui in noul fel de mancare, dar de indata ce putinii care se incumeta sa il guste au sa il anunte ca minunat, cererea lui va creste...va deveni un aliment de baza, iar lumea il va asimila ca pe ceva de care nu se va mai putea dispensa...
...trebuie o piatra care sa urneasca intreaga rostogolire...
dar pana la o intamplare din asta minunata, la scara mondiala, care sa schimbe spectaculos cursul istoriei umane, hai sa salvam fiecare cate o stea de mare...
...hai sa luam pe rand lucrurile mici si neansemnate cu care facem zilnic compromisuri din rutina, graba, ori neatentie...
cred ca asta era sensul butadei...
Dar trebuie, mai intai, asezat pe masa, acel platou imbietor, aromat si armonios decorat, care sa tenteze meseanul...
Nu toti se vor inghesui in noul fel de mancare, dar de indata ce putinii care se incumeta sa il guste au sa il anunte ca minunat, cererea lui va creste...va deveni un aliment de baza, iar lumea il va asimila ca pe ceva de care nu se va mai putea dispensa...
...trebuie o piatra care sa urneasca intreaga rostogolire...
dar pana la o intamplare din asta minunata, la scara mondiala, care sa schimbe spectaculos cursul istoriei umane, hai sa salvam fiecare cate o stea de mare...
...hai sa luam pe rand lucrurile mici si neansemnate cu care facem zilnic compromisuri din rutina, graba, ori neatentie...
cred ca asta era sensul butadei...
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.