Remember a day before today
A day when you were young.
Free to play alone with time
Evening never came.



Ela s-a intalnit cu Grig pe la 13.30 in Romana.
Au mers apoi in parc la Cismigiu si de acolo la o terasa din centrul vechi. Amandoi s-au plans unul altuia de oboseala. Ela a spus de zilele proste care o asteaptau in viitorul imediat, de examenul de peste doua zile pe care nu l-a pregatit nici macar succint, de stres, de colega de camera prea nazuroasa si de primavara capricioasa care o pune in dezacord cu posibilitatile garderobei. Grig a ascultat cu gandul aiurea si a incercat sa fie cat mai amuzant, insa nimic nu i-a iesit, asa ca a ramas morocanos si monosilabic. Era o dupa-amiaza de sambata, cu vreme schimbatoare si n-au mai fost la film, ca niciunul nu avea chef. Pe la 17.00 s-au despartit cu cate un pupic pe obraz. Ela s-a grabit spre casa unde avea sa invete toata noaptea, iar Grig a zis ca se va odihnii in contul cheltuielilor exagerate de energie si a solicitarilor deosebite cu care a trebuit sa se confrunte in ultima vreme.

****

Dupa ce a urcat-o in autobuz, Grig a plecat inapoi spre centru vechi unde avea intalnire cu Andy, Nicu si Golea pentru o bauta. Vor sta acolo cat au sa ii tina paralele, iar a doua zi nu se va da jos din pat, decat cel mult pana la calculator..

****

Inca din autobuz Ela l-a sunat pe Seby…relatie veche nedusa chiar pana la capat si aparuta brusc in actualitate. Seby e atletic si face impresie peste tot, iar pe Ela a sicanat-o mult in prima repriza…intalniri anulate, promisiuni neonorate, disparitii spontane si neexplicate in decor. Multe fete oftau dupa Seby, iar atitudinea lui fata de ea semana cu o jignire repetata.


Adevarul e ca Ela a fost pe vremea aia fascinata de el…si nici acum nu s-a eliberat de sentimentele astea, doar ca le interpreta altfel pana ca el sa reapara…Nu il vroia in agenda, oricum prea aglomerata de cele trei relatii intre care nu putea decide, dar nici nu avea sa lase neclarificata povestea asta in care odata, in trecut, se investise atat de serios.

****

Spre zori Grig si baietii au renuntat pe sapte carari la turul cluburilor si au decis sa inchida seara cu un mic masaj erotic de recuperare. Andy aflase o adresa noua…Din fericire pentru Grig ultima etapa era aproape de linia de metrou ce avea sa inceapa sa circule curand…Asa ca impreuna cu Golea au mai ramas la fete si dupa aia, ca sa mai omoare din timp si sa nu trebuiasca sa astepte deschiderea portilor ca milogii.

Asa cum si-a propus va lenevi toata duminica si isi va freca calculatorul, iar faptul ca Ela avea de invatat era o intamplare de-a dreptul fericita pentru perioada asta, in care tipa il cam agasa si numai prin prezenta.

*****

Tot spre zori Eli s-a trezit epuizata dupa o noapte agitata petrecuta sub Seby si in care el s-a straduit sa recupereze tot timpul pierdut din relatia lor. Ar fi ramas si duminica, insa camera de hotel trebuia eliberata pana in pranz…si apoi mai era si examenul de luni…apoi ceilalti, Ilie si Tony…poate are sa iasa un ceas, doua, cu unul din ei…sau poate se va odihni…pe astia i-a tot amanat si nu poate renunta la niciunul pe moment.

*****

Duminica dupa pranz Grig a suntat-o pe Ela si amandoi s-au plans unul altuia de oboseala. Au stabilit sa se intalneasca luni dupa serviciu si dupa examen, insa fiecare dintre ei a stiut ca asta nu se va intampla. S-au vazut abia joi si au fost impreuna la un film….In general au o relatie foarte buna, moderna si plina de optimism…

Atat de multi oameni frumosi pe lumea asta…



The keeper of the city keys
Put shutters on the dreams.
I wait outside the pilgrim's door
With insufficient schemes.

Zece negri mititei au papat trei oua
Unul s-a intoxicat si-au ramas doar noua



Noua negri mititei au plecat la inot
Unul s-a inecat pe loc si-au ramas doar opt



Opt negri mititei au mancat castane coapte
Unul s-a fript tare rau si-au ramas doar sapte



Sapte negri mititei construiau la case
Unul si-a rupt un picior si-au ramas doar sase



Sase negri mititei incaltau opinci
Unul a alunecat si-au ramas doar cinci



Cinci negri mititei au plecat la teatru
Unul a jucat cam prost si-au ramas doar patru



Patru negri mititei au mancat ardei
Pe unul l-a piscat cam tare si-au ramas doar trei



Trei negri mititei au fost la razboi
Unul a fost impuscat si-au ramas doar doi



Doi negri mititei au tras cu tunul
Unul a murit din ei si-a ramas doar unul!

Paradoxul Vremurilor Noastre în Istorie


Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.


Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor
superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi, Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare
si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Octavian Paler

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.

La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.

Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:

”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”

Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.

Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.

Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:

”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”

Celalalt l-a intrebat:

-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?

Acesta i-a raspuns:

-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip… Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie?

De unde "colectezi" pildele astea? M-am intrebat mereu de unde le iei, nu ca n-as fi avut incredere, chiar si citate imi plac, dar vroiam sa stiu mai multe despre aceste pilde, unele le stiam din ce-am mai citit, arabe, chineze, nipone etc. Azi n-am mai rabdat si m-am dus pe google sa vad ce-mi intoarce. Ca sursa am gasit mai multe site-uri:
http://jurnalspiritual.eu/pilda-nisip-si-p...rtare-amintiri/
http://seldar.lejer.ro/eu/
.........
Exista o legatura intre postarile lui The Dude si aceste site-uri?

...am declarat deja....


sunt culegeri de pe tot netul, unele publicate si prin alte parti (tot de mine), altele preluate de acolo (de la altii)...o selectie facuta in timp (doi, trei, ani), initial cu alt scop decat acela de a o publica aici..

Nu ma deranjaza ca le publici aici, cum am spus sunt binevenite, de la mine multumesc, dar nu crezi ca ar trebui sa mentionezi sursa?

...categoric NU !!

Marduk, aici The Dude publica eseul "Ploaia Care Va Veni !!"
O lucrare ampla, realizata in tehnica colajului, care asociaza pilde si povestiri filozofice si/sau religioase, cu aforisme, intamplari si comentarii foto proprii. Se vrea o intrepriindere noua, e conceputa ca un ansamblu unitar si contine alternante de ritm si de unghiuri, cu multiple perspective.

Nu zic mai multe, dar adaug ca aici nu este Biblioteca Sateasca si nici Scoala Populara.

Oriunde am citat am folosit ghilimele, sau caracterele italice..chiar si acolo unde am reinterpretat un text ce mi-a parut prea sarac.

atat despre asta.....

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:

Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.


Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”

Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.

Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.

Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”

Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.

In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.

Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”

Ok, acum am inteles, ai stabilit o regula tot ce este citat este scris cu caractere italice. E ceva nou pentru mine eseul asta, realizat prin "tehnica colajului".

Era un sat mereu atacat de mistreţi. În fiecare zi vierii sălbatici intrau în sat şi făceau mare tărăboi căutându-şi hrana. Sătenii au încercat diferite metode pentru a lupta şi a-i vâna, dar fără prea mult noroc.

Într-o zi, un inţelept veni să-l sfătuiască pe mai marele statului. Acesta le-a spus sătenilor să îi asculte întocmai sfaturile şi instrucţiunile. Deznădăjduiţi, sătenii au acceptat. Înţeleptul le-a spus sătenilor să adune mâncarea din toate gospodăriile şi să o pună în mijlocul unui câmp. Ei i-au urmat sfatul şi îndată au văzut sute de mistreţi apropiindu-se de locul unde fusese pusă mâncarea.

Mistreţii au fost îngrijoraţi iniţial, dar odată ce au luat o înghiţitură, au prins curaj şi s-au întors în zilele următoare. În fiecare zi, sătenii puneau cât mai multă mâncare iar mistreţii veneau acolo să mănânce. După un timp, înţeleptul spuse oamenilor să ridice 4 stâlpi mari în colţurile câmpului. Mistreţii erau prea ocupaţi să mănânce şi n-au observat.

După câteva săptămâni mistretii aveau deja obiceiul de a veni să mănâce mâncarea pusă de săteni. Înţeleptul a pus apoi oamenii să împrejmuiască cu un gard câmpul şi să facă o poartă mare pe unde să poată intra mistreţii să mănânce. În cele din urma sătenii au reuşit să facă gardul şi au închis poarta prinzând mistreţii înăuntru. Mistreţii fuseseră învinşi în final.

Morala:

Obiceiurile pot fi dezvoltate cu uşurinţă şi dificil de descotorosit.

Mistreţii au fost prinşi datorită lăcomiei lor de a obţine hrana fără efort. Ei au devenit aşa de încrezători şi s-au complăcut în situaţia aceasta.

Nici nu şi-au dat seamă că sunt prinşi în cursă.

Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistreţilor deoarece devenim la fel de încrezători în ocupaţiile şi afacerile noastre dar nu ne dăm seama că într-un fel sau altul cădem şi noi în capcană.

Căutăm siguranţa mai mult decât libertatea.

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.

A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.

Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"

Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."

Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."

Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."

Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."

Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

Trenul vietii

Acum catva timp am citit o carte in care viata a fost comparata cu o calatorie de tren. O lectura foarte interesanta.

Viata este ca o calatorie cu trenul: Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.

Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.

Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.

E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.

Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.

Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic... Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.

Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne
lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.

Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...
....dar fara intoarcere.

Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.

Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei...

Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.

Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.

Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.

Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren.....
Da, cred acest lucru.

Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.


Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc
Calatorie placuta !

de mine nu scapi tot indes in ..valijoara ; pb e ca pe-o parte le bag si pe alta ies ca n-a fost pregatita pt atataaa bagaj ; si da , intalniri intamplatoare (oare?) ,unele benefice , altele care te-mping sa te-arunci din mers ,dar toate is bune la ceva - te ajuta sa inveti cum sa calatoresti etc ..plata ..la finalul calatoriei !
mai Dude mai ! putem schimba locurile ?
merci

Cum orice e bine se termina prost,
plateste cat face, sa plangi n-are rost...


..si da, schimbam, dar te fraieresti sa stii....

daaa...fraier pa fraiera

... ...incerc sa imi imaginez cum vine asta...




sorry...




Johnny Cash - Folsom Prison Blues




I hear the train a comin'
It's rolling round the bend
And I ain't seen the sunshine since I don't know when,
I'm stuck in Folsom prison, and time keeps draggin' on
But that train keeps a rollin' on down to San Antone..
When I was just a baby my mama told me. Son,
Always be a good boy, don't ever play with guns.
But I shot a man in Reno just to watch him die
When I hear that whistle blowing, I hang my head and cry..


...ALL ABOARD !!!

Some people try, try to hide how they feel inside
Same thing make you laugh it can make you cry
Cause people lie but a lie can't last forever
We all know them suckas hate to see you doing better
So through the rain let ya smile be your umbrella
And let the sunshine bright, brighter than ever
Just remember when you smile'n they all frown
Cause whenever you fly high they wanna shoot you down
I got my feet on the ground, my head in the clouds
They wanna see me fail but i can't stop now

Hook

No one ever lives the honest way
And i can't go back to yesterday
So i say, so i say, let's fly away

omu' "n-a jucat pe partea mea"....dar le zice bine

Noah- Fly Away

Somerul se prezintă la Microsoft pentru a ocupa un post de curăţitor de wc-uri.

Directorul de departament îl cheamă la un interviu. La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă.

Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.

Tipul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.

Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni, şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.

Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.

La puţin timp îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă.

Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.

Începe să fie preocupat de viitor, şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.

- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!

- E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail... Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!...

La care omul: Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT !

Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!

A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar!

A treia concluzie: Acestă poveste ai primit-o şi tu prin internet ! Deci, eşti mai aproape de curăţatul wc-urilor dacât de milioane!

Şi totuşi: O ZI BUNĂ ÎN CONTINUARE!

P.S. (Fiatlux) Nu-mi da replay la acest e-mail, am plecat să cumpăr căpşuni!...

lasa si mie ..un kil ..acolo!

...that will be 10 bucks...hai, marca banu'....marinarii pe coverta... plata'nainte...ca la...c...ommerçantii cinstiti

Haida....ca ma asteapta niste milioaneee...

esti la taraba deja !

"pe treaba"....

sa-ti pun sh-o ..

manea ?!

...Ok...mi-ai pus-o..... ...mercic...

uite...la schimb...iti pun si eu o intalnire de zile mari...

Fine And Mellow
Billie Holiday, Coleman Hawkins, Lester Young, Ben Webster, Gerry Mulligan, Vic Dickenson, Roy Eldridge ...





...ghici, ciuperca cine din ei e cel mai mare iubit al meu..??

Povestea Lumanarii

M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.

De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.

Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.

Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.

Salutare, umbra veche...

adevarat ! parca te-asemeni ! din profil, asa !

..nu-s eu ala rotofei...

eu is asta

phii! pai alea-s profiluri ??alea-s.. ..lu-ma-nari !!! io cugetam (adanc ) la ala ...socio-politico-economico- umano-sufletesc !! capisci ?

Niet !



Io scormoneam tot adanc.....si gandeam c-o sa zici ca "ard" de unu singur...si aveam si replica: "stralucesc si eu cum pot...si am si niste stelute sclipitoare.....nu-i lucru putin. Daca ne-adunam mai multe lu-ma-nari.....vor fi si stelute mai mule.....N-ar fi ditamai lumina, insa cineva ratacit ne-ar putea lua drept far..si asta chiar ar fi o mare scofala........"

Am invatat

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Anne şi Maggie au copilărit în aceeaşi suburbie a oraşului Chicago, au fost la acelaşi liceu şi apoi la aceeaşi facultate. S-au angajat la aceeaşi companie de asigurări. Ba mai mult, lucrau împreună în acelaşi departament.

Cu toate că aveau multe în comun, exista o deosebire evidentă între ele, iar această deosebire le-a afectat direcţia în viaţă. Citeşte mai departe, sunt atât de multe de învăţat din experieţa de viaţă ale celor 2 prietene.

În timp ce Anne era extrovertită şi foarte prietenoasă, Maggie era introvertită şi foarte rezervată. De exemplu, atunci când luau masa împreună cu restul colegilor, Anne întotdeauna intra în vorbă cu cei care se aflau la aceeaşi masă cu ea, în timp ce Maggie prefera să-şi vadă doar de ale ei.

Compania era uriaşă, iar marea majoritate a oamenilor nu se cunoşteau. Anne a profitat de oportunitate şi şi-a făcut foarte mulţi prieteni noi. Maggie doar câţiva. Lui Anne îi făcea plăcere să cunoască noi persoane, să afle mai multe despre vieţile lor, să facă schimb de idei. Maggie foarte rar intra în conversaţii, cu excepţia cazurilor în care la masă se aşeza un bărbat atractiv. Altfel stătea tăcută, cu o mutră plictisită.

Într-una din zile Anne a stat de vorbă cu un om mai în vârstă de la departamentul de personal. Au ajuns la un moment dat să vorbească despre cariera femeilor. Ea s-a confesat că a trecut ceva vreme de când nu a mai învăţat noi deprinderi şi spera ca slujba să îi ofere noi provocări care să îi permită să se dezvolte.

La cîteva zile după acea conversaţie, omul mai în vârstă a oprit-o pe Anne pe coridor. I-a pomenit de un post nou în departamentul de pesonal şi s-a oferit să o ajute cu transferul dacă era interesată.

Cu toate că noua slujbă era doar o altă muncă de secretariat, care nu era mai bine plătită decât anterioara, Annei i-a plăcut ideea pentru că o parte a sarcinilor sale era să-i intervieveze pe cei care îşi dădeau demisia. Ea a încercat în noul post să afle motivele pentru care aceştia au hotărât să plece. A învăţat cum s-ar putea face ca munca acestora să fie mai atractivă:

În tot acest timp Maggie a rămas tot pe vechiul post.

După 2 ani, Anne a ajuns să ia doar interviuri. Acum vorbea atât cu cei care plecau din firmă cât şi cu cei care doreau să se angajeze. Unul din angajaţii intervievaţi a fost chiar Maggie, care tocmai îşi găsise o slujbă de secretariat mai bine plătită. I-a spus Annei că de când a lucrat în această firmă nu a avut niciodată oportunităţi speciale care să o ajute să avanseze aşa că a trebuit să îşi incerce norocul în altă parte.

Au mai trecut încă 2 ani înainte ca Anne să devină asistenta directorului de personal. Principala ei responsabilitate era să evalueze cele mai importante probleme legate de cariera femeilor.

Într-o zi a fost sunată de la o firmă de recrutare ce asista o bancă în recrutarea personalului. Banca tocmai trecea printr-o perioadă foarte dificilă, fiind acuzată de discriminări sexuale în rândul angajaţilor. Era dispusă să plătească un salariu foarte bun unui director de personal care cunoştea bine drepturile salariatelor.

De curiozitate Anne l-a întrebat pe cel de la fima de recrutare cum a ajuns să o contacteze pe ea. Acesta i-a mărturisit că pentru început a contactat o profesoară care scrisese despre probleme similare celor de la bancă în revistele de specialitate. Această profesoară şi-a adus aminte de Anne, care fusese de ceva timp la unul din seminariile sale. A remarcat-o atunci întrucât a vorbit cu foarte mulţi participanţi şi le-a sugerat acestora multe idei extraordinare. A rămas imresionată de felul ei prietenos, deschis de a fi.

Şi uite aşa Anne a devenit directoare de personal la bancă. Şi-a dublat salariul şi şi-a îmbogăţit CV-ul. Dar nu ar fi putut ajunge aici dacă nu ar fi avut parte de experienţa de ani de zile de la firma la care lucrase înainte.

Între timp Maggie s-a căsătorit, a renunţat şi la noua slujbă. Din nefericire căsnicia nu a durat şi s-a văzut din nou nevoită să se întoarcă la munca de secretariat.

Anne era mereu curioasă în ceea ce priveşte viaţa şi oamenii. Maggie era indiferentă şi necomunicativă.

Anne a atras în mod constant noi oportunităţi şi a dobândit noi aptitudini. I-a impresionat în mod plăcut pe cei cu care intra în contact, iar acest lucru a ajutat-o mult în avansarea în carieră.

Maggie nu s-a implicat deloc în relaţii. Aceasta a costat-o şi căsnicia şi cariera. Nu a reuşit să descopere cum să se exprime, cum să interacţioneze, cum să ofere ce are mai bun celor de lângă ea.

Reţine! Şi tu poţi să îţi ajuţi norocul. Fii deschis(ă) şi curios(curioasă) despre oameni şi viaţă. Fii dornic(ă) să ajuţi, să oferi. Fă-te util(ă)!

Bonjour , maitre !
Da, am fost Meg si-acu' (adica mult prea tarziu ) vreau s-o fac pe Anne ! Si nu vreau la ..banca ci muuult mai suuus !
"totusi este trist in lume"...

batista !!!

ok !nu mai am nevoie ! m-am sters pe maneca !!! esti la black monday ?

...sorry....




....they say it's never too late...

ps mie imi place la nebunie stersul asta cu maneca...ca e copilaresc...si plin de sens...in fine..

black ..asta e culoarea...un weekend de cosmar si o saptamana care se anunta cam la fel...sunt overwhelmed



*********************


Un pahar cu lapte

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.

Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.

El il bau incet si dupa aceea intreba:

-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. - mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
- Si el raspunse: va multumesc din suflet...!

Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.

Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.

Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…

Dupa o lunga lupta, ea invinse boala...! Era in sfarsit sanatoasa..!

Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.

Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate...

In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte...

“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”

olala ! imi pare rau ! inseamna c-o sa avem si ..black-han !

bei o cafea?

Peter Green

....yammmmyyyyyy...marca marca mea preferata de cafea...

multam fain...

buna dimineata

uite, asta cred ca are sa iti placa tie:

...uite ca nu-i o saptamana atat de neagra pe cat se anunta...cel putin la propriu...

asadar Fiatlux..te-ai identificat cu Meg si cu Anne...ai facut si "lu-ma-narea"....ti-ai sters si nasul strengareste..

...bucura-te de zapada...ca nu-i asa cum se spune...


**************************





Intr-o zi, la o stana, a venit un lup si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A doua zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A treia zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A patra zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A cincea zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A sasea zi, o oaie a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.


.... ...io is lupul din ziua sase a povestii asteia..... ...ce zici ? ...cum imi sade ?

zic ca ..o sa ti s-aplece !

... ...pai eu n-am papat nimic...m-o impuscat dijaba... ..era beut ciobanu...



bai...sa vezi aseara Peter Green-ul de la tine (una din favoritele tineretilor mele) sa vezi cum suna seara pe la 23.00 pe ninsoarea aia...
cu surround in 5+1 canale...pacat ca nu pot posta..


nici nu ti-am multamit...dar am zis ca daca spun ca e marca mea preferata de cafea se subantelege...

ai subanteles ?

stai , ca-i o neintelegere ! n-am observat ca lupul no. 6 era o oaie am uitat-o! poezia ! eeei, se schimba situatia ;trebuie sa schimbi vanatorul sau padurea ! si de fapt cred c-ai fost in pasa proasta si deja ai schimbat rolurile !

PS- am facut luminarea
PS-eu nu-s prea protocolara ...mai mult in gand..asa

iaca...daca tot ai facut lumanarea...

se dedica lui Fiatlux


Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:


Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.


Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.


-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.


Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…


Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.



Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau… pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!

Diferenta dintre putere si curaj

Este nevoie de putere ca sa fii ferm.
Este nevoie de curaj ca sa fii delicat.

Este nevoie de putere ca sa cuceresti.
Este nevoie de curaj ca sa te predai.

Este nevoie de putere ca sa fii sigur.
Este nevoie de curaj ca sa ai indoieli.

Este nevoie de putere ca sa fii independent.
Este nevoie de curaj ca sa te sprijini pe ceilalti.

Este nevoie de putere ca sa fii ca ceilalti.
Este nevoie de curaj ca sa fii tu insuti.

Este nevoie de putere ca sa-ti ascunzi suferinta.
Este nevoie de curaj ca sa-ti arati durerea si sa lupti cu ea.

Este nevoie de putere ca sa induri abuzurile.
Este nevoie de curaj ca sa le opresti.

Este nevoie de putere ca sa iubesti.
Este nevoie de curaj ca sa te lasi iubit.

Este nevoie de putere ca sa supravietuiesti.
Este nevoie de curaj ca sa traiesti.

Este nevoie de putere ca sa intelegi si aceepti aceste cuvinte.
Este nevoie de curaj ca sa le trimiti celor care au nevoie de ele.

Fie sa gasesti intotdeauna curajul de care ai nevoie in viata!

Este nevoie de putere ca sa citesti spunerile tale
Este nevoie de curaj ca sa recunosti ca le-ai citit si-ti folosesc !
Bonjour, maitre et..merci!

Fiat.....


...da, curaj si putere....cine le are ?....... toti incercam sa ajungem cumva la ele..

...fiecare cu ecuatia lui...tu crezi ca sunt la mine ?...eu zic ca stiu calea cea buna ca sa le pot afla...




Poate le gasim impreuna...eu, tu, el, ea....noi.....



Bonne soiree....



********




" ......dar de cate ori prieteni, n-am suras cu intristare, cand sperantele au fost inselatoare....
Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul.....
Stiti de cate ori prieteni le-am prins jocul ?"

......se dedica lui March, Fiatlux, Cla, Felina, Dandanescu, Gryphon...tuturor celor care pentru mine incarca semantic sensul cuvantului prietenie...(regret ca nu imi vin toti in cap acum)


Prietenia - comoara cea mai de preţ

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.

Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ce înseamnă prietenia pentru tine ?. Tu ai putea trăi fără prieteni?…

clar, io-s bufnita !
deci, draga Dude, eu mi-s onorata ca-s pe lista (desi trebuia inaintea lui Cla )
scriu..sterg..scriu ...sterg ..ma mai gandesc

.... catedrala de ifose...te-am trecut inaintea lui Cla....





...din pacate timpul de gandire a expirat.....