Versiune completa:Cine Iubeste Romania ?
TEMPORARY OUT OF ORDER ....due to excessive alcohol consumption
QUOTE(Cucu Mucu @ 10 Dec 2011, 08:59 AM) 
... printre cei care simt un ceva cand ii cutreiera muntii, care simt un ceva cand ii vad drapelul, printre cei care isi cinstesc calitatea de cetatean roman atat in tara, dar mai ales peste hotare, si, nu in ultimul rand, printre cei care discuta defectele natiei ....
Bravos moncher, imi place cum le zici
Luaţi aminte despre înaintaşii noştrii!
QUOTE
„Românii verzi”
I.L. Caragiale
Spiritul de asociație, trebuie să constatăm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi.
Numărul deosebitelor societăți române, pe față sau secrete, este astăzi aproape incalculabil.
Românul cât trăiește trebuie să fie membru în mai multe societăți; ba ceva mai mult, sunt români care, chiar înainte de naștere, sunt membri în „Cornelia, societatea mamelor române pentru ajutorul mutual în caz de naștere”; iar alții, chiar după ce mor, continuă să fie membri activi în societatea de îngropăciune mutuală: în schimbul unei neînsemnate cotizațiuni, orice membru, la caz, Doamne ferește, de moarte, are dreptul a fi îngropat cu muzică.
Ca orice român, am căutat și eu să fac parte din cât mai multe societăți. Până mai zilele trecute, eram membru la opt; astăzi grație stăruințelor celebrului meu amic, eminentul pedagog, Mariu Chicoș Rostogan, am onoare a fi membru la nouă. A noua, cea din urmă, îmi pare mie că este societatea cea mai binevenită; ea răspunde la o mare și arzătoare necesitate națională. Cititorul se va convinge îndată cât de urgentă nevoie aveam de înființarea noii noastre societăți.
Dar să lăsăm pe promotorul înființării acestei societăți să vorbească...
„Noi, românii verzi, purcedem de la următoarele principii sănătoase de progres național:
A iubi neamul său e peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri.
Un neam nu poate avea vrăjmăși în propriile sale defecte; vrăjmașii lui sunt numai și numai calitățile altor neamuri.
De aceea, un neam nu trebuie să-și piardă vremea a se gândi cum să-și îndrepteze defectele și cum să-și cultive calitățile; el are altceva mai profitabil de făcut; să le numere defectele și să le ponegrească sau de-a dreptul să le tăgăduiască altora calitățile.
Prin urmare, un neam trebuie să aibă veșnic groază de celelalte, deoarece existența unuia n-are altă condiție decât compromiterea completă a altuia.
De aci, necesitatea imperioasă a exclusivismului național celui mai extrem.
Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul său niște monștri, care jumătate vor iubi până la nebunie neamul în mijlocul căruia au văzut lumina, iar jumătate îl vor urî cu înverșunare.
Să ferească Dumnezeul străbunilor noștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la așa specimene teratologice !
Acestea sunt principiile cari ne-au călăuzit când am pus bazele noii noastre societăți.
Noua noastră societate este chemată să deștepte spiritul public național, solidarizând pe toți românii; de aceea sperăm, nu ! nu sperăm, suntem siguri că toți românii — și când zicem toți românii, înțelegem nu pe toți levantinii, care se dau drept români, ci pe românii adevărați — se vor grăbi să se-nscrie împreună cu familiile lor în rândurile noastre.”
După această esențială expunere de motive, ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care dispunem câteva extracte din
STATUTELE SOCIETĂŢII „ROMÂNII VERZI”
Cap. I
Despre numele, membrii și emblema societății
Art. 1. Se înființează în România o Societate Română cu numele de „Românii Verzi”.
Art. 2. Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de culoare politică, dacă este român sau româncă verde.
Art. 3. Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic sub călcâiul său șarpele străinismului, care scrâșnește și țipă.
Cap. II
Despre datoriile membrilor societății în genere
Art. 4. Membrii de orice sex și etate ai societății „Românii Verzi” sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde.
Urmează apoi mai multe articole unde se enumeră cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu, sentimente neromânești, artă neromânească, idei și spirit neromânești.
Apoi:
Art. 9. Se exceptează de la această regulă capitalurile neromânești.
Statutele prevăd înființarea unui organ de publicitate al societății, cu titlul de Românul Verde, pus sub direcțiunea unui comitet de patruzeci membri, iar comitetul sub președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan.
În acest comitet nu vor putea figura, mai mult de jumătate, membrii nevârstnici.
Ziarul Românul Verde va fi redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond.
Se-nțelege de la sine ce idei e chemat să propage Românul Verde.
Mai departe, statutele arată că îndată ce societatea „Românii Verzi” va număra o sută de membri, se va declara constituită și va proceda la alegerea comitetului.
Cap. III
Despre datoriile membrilor minori ai societății
Art. 30. Membrii minori ai societății, indiferent de etate și de sex, sunt datori a fi cât se poate mai curați.
Art. 31. Ei sunt datori a asculta pe părinții lor de ambe sexe, de preferință pe acei care sunt membri activi ai societății.
Art. 32. Acei care urmează la școală nu pot, sub nici un cuvânt, să se joace cu conșcolari străini; ei trebuie să se joace numai cu conșcolari români verzi, de preferință cu membrii activi ai societății.
Art. 33. Membrii minori ai societății sunt obligați a obține note bune numai la profesorii români verzi, de preferință la acei cari sunt membri activi în societate.
Cap. IV
Despre datoriile membrilor de sex feminin
Art. 40. Membrele societății sunt datoare să fie virtuoase ca niște matroane romane.
Art. 41. Membrele societății sunt datoare să devie bune mame române.
Art. 42. Ele sunt datoare a naște copii sănătoși după preceptul străbun: mens sana in corpore sano.
Art. 43. Membrele societății care sunt încă june domnișoare sunt datoare să se mărite numai cu români verzi, de preferință dintre membrii activi ai societății.
Art. 44. La cazul când o jună domnișoară s-ar mărita cu un român verde, care însă nu face parte din societate, este datoare a-l înscrie imediat printre membrii activi.
Art. 45. Îndată, ce o membră devine mamă, ea este datoare să-și înscrie imediat copilul în societatea „Românilor Verzi”.
Art. 46. Membrele societății sunt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Reea-Silvia, ca Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone etc.
Art. 47. Membrele mame sunt datoare să dea copiilor lor o educațiune maternă în limba maternă. Sub nici un cuvânt apoi, nu-i slobod să încredințeze educațiunea copiilor la alte guvernante decât românce verzi.
Art. 48. Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același timp cu sentimente și idei de român verde, conform statutelor de față.
Art. 49. În cazul când un membru nu ar avea lapte, sau, întâmplător, nu i-ar fi sfârcul mamelelor perforat, sau s-ar gâdila prea tare, sub nici un cuvânt nu va putea lua o doică străină, care ar da copilului să sugă lapte străin, alăptându-l în același timp cu sentimente și idei străine; ci va fi datoare să ia o doică româncă verde, de preferință o membră activă a societății.
În capitolul despre membrii de sex masculin ai societății, statutele impun aceleași obligațiuni și taților ca și mamelor, afară, se-nțelege, de obligațiunile privitoare la alăptare.
Se înțelege că orice abatere de la îndatoririle statutelor atrage după sine: întâia oară un avertisment, a doua oară o amendă și a treia oară excluderea, în ședință plenară, a membrului vinovat din societatea „Românilor Verzi” și declararea lui ca străin de neam.
Abaterea de la îndatoririle privitoare la alăptare atrage după sine de la întâia oară pedeapsa excluderii.
[Moftul român, nr. 6, 6 mai 1901]
I.L. Caragiale
Spiritul de asociație, trebuie să constatăm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi.
Numărul deosebitelor societăți române, pe față sau secrete, este astăzi aproape incalculabil.
Românul cât trăiește trebuie să fie membru în mai multe societăți; ba ceva mai mult, sunt români care, chiar înainte de naștere, sunt membri în „Cornelia, societatea mamelor române pentru ajutorul mutual în caz de naștere”; iar alții, chiar după ce mor, continuă să fie membri activi în societatea de îngropăciune mutuală: în schimbul unei neînsemnate cotizațiuni, orice membru, la caz, Doamne ferește, de moarte, are dreptul a fi îngropat cu muzică.
Ca orice român, am căutat și eu să fac parte din cât mai multe societăți. Până mai zilele trecute, eram membru la opt; astăzi grație stăruințelor celebrului meu amic, eminentul pedagog, Mariu Chicoș Rostogan, am onoare a fi membru la nouă. A noua, cea din urmă, îmi pare mie că este societatea cea mai binevenită; ea răspunde la o mare și arzătoare necesitate națională. Cititorul se va convinge îndată cât de urgentă nevoie aveam de înființarea noii noastre societăți.
Dar să lăsăm pe promotorul înființării acestei societăți să vorbească...
„Noi, românii verzi, purcedem de la următoarele principii sănătoase de progres național:
A iubi neamul său e peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri.
Un neam nu poate avea vrăjmăși în propriile sale defecte; vrăjmașii lui sunt numai și numai calitățile altor neamuri.
De aceea, un neam nu trebuie să-și piardă vremea a se gândi cum să-și îndrepteze defectele și cum să-și cultive calitățile; el are altceva mai profitabil de făcut; să le numere defectele și să le ponegrească sau de-a dreptul să le tăgăduiască altora calitățile.
Prin urmare, un neam trebuie să aibă veșnic groază de celelalte, deoarece existența unuia n-are altă condiție decât compromiterea completă a altuia.
De aci, necesitatea imperioasă a exclusivismului național celui mai extrem.
Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul său niște monștri, care jumătate vor iubi până la nebunie neamul în mijlocul căruia au văzut lumina, iar jumătate îl vor urî cu înverșunare.
Să ferească Dumnezeul străbunilor noștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la așa specimene teratologice !
Acestea sunt principiile cari ne-au călăuzit când am pus bazele noii noastre societăți.
Noua noastră societate este chemată să deștepte spiritul public național, solidarizând pe toți românii; de aceea sperăm, nu ! nu sperăm, suntem siguri că toți românii — și când zicem toți românii, înțelegem nu pe toți levantinii, care se dau drept români, ci pe românii adevărați — se vor grăbi să se-nscrie împreună cu familiile lor în rândurile noastre.”
După această esențială expunere de motive, ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care dispunem câteva extracte din
STATUTELE SOCIETĂŢII „ROMÂNII VERZI”
Cap. I
Despre numele, membrii și emblema societății
Art. 1. Se înființează în România o Societate Română cu numele de „Românii Verzi”.
Art. 2. Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de culoare politică, dacă este român sau româncă verde.
Art. 3. Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic sub călcâiul său șarpele străinismului, care scrâșnește și țipă.
Cap. II
Despre datoriile membrilor societății în genere
Art. 4. Membrii de orice sex și etate ai societății „Românii Verzi” sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde.
Urmează apoi mai multe articole unde se enumeră cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu, sentimente neromânești, artă neromânească, idei și spirit neromânești.
Apoi:
Art. 9. Se exceptează de la această regulă capitalurile neromânești.
Statutele prevăd înființarea unui organ de publicitate al societății, cu titlul de Românul Verde, pus sub direcțiunea unui comitet de patruzeci membri, iar comitetul sub președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan.
În acest comitet nu vor putea figura, mai mult de jumătate, membrii nevârstnici.
Ziarul Românul Verde va fi redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond.
Se-nțelege de la sine ce idei e chemat să propage Românul Verde.
Mai departe, statutele arată că îndată ce societatea „Românii Verzi” va număra o sută de membri, se va declara constituită și va proceda la alegerea comitetului.
Cap. III
Despre datoriile membrilor minori ai societății
Art. 30. Membrii minori ai societății, indiferent de etate și de sex, sunt datori a fi cât se poate mai curați.
Art. 31. Ei sunt datori a asculta pe părinții lor de ambe sexe, de preferință pe acei care sunt membri activi ai societății.
Art. 32. Acei care urmează la școală nu pot, sub nici un cuvânt, să se joace cu conșcolari străini; ei trebuie să se joace numai cu conșcolari români verzi, de preferință cu membrii activi ai societății.
Art. 33. Membrii minori ai societății sunt obligați a obține note bune numai la profesorii români verzi, de preferință la acei cari sunt membri activi în societate.
Cap. IV
Despre datoriile membrilor de sex feminin
Art. 40. Membrele societății sunt datoare să fie virtuoase ca niște matroane romane.
Art. 41. Membrele societății sunt datoare să devie bune mame române.
Art. 42. Ele sunt datoare a naște copii sănătoși după preceptul străbun: mens sana in corpore sano.
Art. 43. Membrele societății care sunt încă june domnișoare sunt datoare să se mărite numai cu români verzi, de preferință dintre membrii activi ai societății.
Art. 44. La cazul când o jună domnișoară s-ar mărita cu un român verde, care însă nu face parte din societate, este datoare a-l înscrie imediat printre membrii activi.
Art. 45. Îndată, ce o membră devine mamă, ea este datoare să-și înscrie imediat copilul în societatea „Românilor Verzi”.
Art. 46. Membrele societății sunt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Reea-Silvia, ca Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone etc.
Art. 47. Membrele mame sunt datoare să dea copiilor lor o educațiune maternă în limba maternă. Sub nici un cuvânt apoi, nu-i slobod să încredințeze educațiunea copiilor la alte guvernante decât românce verzi.
Art. 48. Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același timp cu sentimente și idei de român verde, conform statutelor de față.
Art. 49. În cazul când un membru nu ar avea lapte, sau, întâmplător, nu i-ar fi sfârcul mamelelor perforat, sau s-ar gâdila prea tare, sub nici un cuvânt nu va putea lua o doică străină, care ar da copilului să sugă lapte străin, alăptându-l în același timp cu sentimente și idei străine; ci va fi datoare să ia o doică româncă verde, de preferință o membră activă a societății.
În capitolul despre membrii de sex masculin ai societății, statutele impun aceleași obligațiuni și taților ca și mamelor, afară, se-nțelege, de obligațiunile privitoare la alăptare.
Se înțelege că orice abatere de la îndatoririle statutelor atrage după sine: întâia oară un avertisment, a doua oară o amendă și a treia oară excluderea, în ședință plenară, a membrului vinovat din societatea „Românilor Verzi” și declararea lui ca străin de neam.
Abaterea de la îndatoririle privitoare la alăptare atrage după sine de la întâia oară pedeapsa excluderii.
[Moftul român, nr. 6, 6 mai 1901]
QUOTE(Erwin @ 11 Dec 2011, 12:55 AM)
Luaţi aminte despre înaintaşii noştrii!
Bage, mai bine nici ca se putea gavari!
Cel mai mult mi-a plăcut aia cu alăptarea!
QUOTE(Cucu Mucu @ 10 Dec 2011, 08:59 AM)
Adica, propui si tu, ca si andra, din dragoste de tara sa punem batista pe tambal si sa nu discutam aspectele negative, doar sa ne laudam intre noi. Nu mi se pare ok!
Fiecare intelege ce vrea, evident. Eu n-am propus nimic. Ziceam doar ca, cu prea multa usurinta (si degeaba, in font), se arunca cu "heirupisme" de genu' : "Romanii sunt hoti" "Romanii sunt cinstiti" etc. Romanii sunt oameni. Atata vreme cat furtul o sa fie permis, oamenii fura. Oriunde in lume. Educatia are rol pana la un anumit nivel. Si lucreaza mai mult cu constiinta, cred. In cazul asta.
N-am bagat nimic sub pres. Sa vorbesti doar despre aspectele negative e la fel sa stupid ca atunci cand ai vorbi doar despre alea pozitive. Ce incercam eu sa zic referitor la comunism avea legatura cu sistemul. Asta prost, de acu.
@Michelle
Uite, mie nu imi e clara diferentierea asta intre stat si patrie. Cand incercam intrebarea : "ce reprezinta un stat in constiinta individului?" puteam la fel de bine sa exprim : "ce reprezinta statul/patria/natiunea in constiinta individului?" Pentru ca ma refeream la ansamblu, nu la ce crede Ion despre Basescu. S-ar putea ca o problema sa fie chiar asta. Cei mai multi sa observe doar conducatorii. Si atat. Sa uite ca fac si ei parte din ceva. Multi invizibili.
Cum ai putea sa urasti statul? Si la patrie te gandesti cand spui munti, tarana, mare, rau?
***
Romania fara romani nu exista, e clar.
Cum ai putea sa iubesti Romania si sa urasti romanii? (asta imi aduce aminte de faza aia iubesc, ma emotioneaza pana la lacrimi umanitatea, dar daca-l vad pe unu ca se spala pe dinti langa mine imi vine sa-i sparg capu'. )
QUOTE(factura @ 12 Dec 2011, 12:20 AM)
Fiecare intelege ce vrea, evident. Eu n-am propus nimic. Ziceam doar ca, cu prea multa usurinta (si degeaba, in font), se arunca cu "heirupisme" de genu' : "Romanii sunt hoti" "Romanii sunt cinstiti"
Poti sa identifici pentru mine heirupismele la care faci referire in topicul de fata?
QUOTE(factura @ 12 Dec 2011, 01:20 AM)
Cum ai putea sa urasti statul?
Cum ai putea sa il iubesti ???.... sau cum ai putea sa il ignori ?
..pentru ca in zadar as incerca eu sa il uit, atata vreme cat el imi va pastra amintirea...
QUOTE
Si la patrie te gandesti cand spui munti, tarana, mare, rau?
Si la asta...si la toti cei care au fost inaintea mea..la predecesorii mei...de care nu sunt deloc mandru.
QUOTE
Romania fara romani nu exista, e clar.
Nu si pentru mine. Nu romanii fac Romania...ei ar avea mai degraba tendinta sa o desfaca.
Toti cei care ne privesc ca pe o entitate ne-au grupat intr-o natiune careia i-au dat un nume pentru corecta delimitare..pentru a se putea referii la noi.
QUOTE
Cum ai putea sa iubesti Romania si sa urasti romanii?
Asta nu cred sa fie posibil...Cred ca sentimentele astea vin la pachet si mai cred ca pe oricare l-ai alege el se rasfrange automat si asupra celeilalte parti.
Asa ca ori le iubesti pe amandoua...ori le urasti in aceiasi masura. Exista insa si a treia varianta. Cea aleasa de mine: Nu o recunosti...nici pe ea, nici poporul care o locuieste
Acum, vorbim atat de mult despre romani si de apucaturile lor reprobabile, de optiunile lor politice confuze si masochiste, de lipsa unui sentiment national si cand zicem de toate astea suntem cu totii mai mult sau mai putin de acord.
Dar cine sunt acei romani care nu ne plac ?? Unde stau ei ascunsi si cum de reusesc ei sa fie majoritari ??
Parerea mea este ca ei sunt si aici, pe acest site, pe acest forum, in aceasta discutie...Ca ei pastreaza procentele de reprezentare si aici exact ca in statisticile nationale. Roamanul urat..romanii urati sunt si aici. Disimulati sub tot felul de declaratii, ascunsi chiar si de ei insisi, cu motivatii subtiri si cu multe pretentii....
QUOTE(The Dude @ 12 Dec 2011, 09:12 AM)
Parerea mea este ca ei sunt si aici, pe acest site, pe acest forum, in aceasta discutie...Ca ei pastreaza procentele de reprezentare si aici exact ca in statisticile nationale. Roamanul urat..romanii urati sunt si aici. Disimulati sub tot felul de declaratii, ascunsi chiar si de ei insasi, cu motivatii subtiri si cu multe pretentii....
Pai poate ni-i spui si noua, ca eu nu am reusit sa identific niciunul! Cu oricare forumist de aici m-as aseza voios la un pahar de vin si o noapte de vorba! Daca Romania ar fi ca Hanul, ar fi intr-adevar ceva mai frumos.
.... nu vreau sa numai aud de vin... Cred ca Romania este ca acest Han...Are in mic acelasi gen de musterii...de tot felul de calitati.
Nu-i treaba mea sa fac anchete, insa cand zgandari pe careva imediat ii vezi si cealalta fata.
QUOTE
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă. de pe Lună!
Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară ,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!
Bogdan Ganea
Project Manager
Glasgow, United Kingdom
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă. de pe Lună!
Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară ,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!
Bogdan Ganea
Project Manager
Glasgow, United Kingdom
Super poezie, super indemn.
Mie mi-ar place Tudor Chirila daca si ar practica ceea ce predica.Cum zic americanii "practice what you preach".Altfel raminem in stadiul intentiilor frumoase dar nefinalizate.E plina tara de sfatuitori si analisti politici.Si? vreun rezultat? in afara de un tineret din ce in ce mai debusolat si mai dornic de emigrare, nu vad.
Nu e de ajuns sa zici ca-ti iubesti tara si sa lansezi indemnuri tineretului"cititi,cititi tot ce va cade-n mina" ca sa dovedesti c-o iubesti.
Nu e de ajuns sa zici ca-ti iubesti tara si sa lansezi indemnuri tineretului"cititi,cititi tot ce va cade-n mina" ca sa dovedesti c-o iubesti.
Sunt unii care vor ca tara sa le dea servici, casa, afacere si sa ploua cu carnati (tot vorba lui Caragiale) - adica sa li se dea!
Daca tara nu le da, nu e buna. Cei care au nerealizari in Romania se pot duce unde cred de cuviinta ca se pot realiza.
Poti iubi Romania oriunde te afli indiferent de starea ta materiala.
Daca tara nu le da, nu e buna. Cei care au nerealizari in Romania se pot duce unde cred de cuviinta ca se pot realiza.
Poti iubi Romania oriunde te afli indiferent de starea ta materiala.
...sau o poti dispretui cu acelasi entuziasm..
Asat imi aduce aminte de declaratia lui JFK: "Ask not what your country can do for you - ask what you can do for your country...."
Eu mi-am pus ambele intrebari si mi-a dat cu rest...Nici lui Kennedy nu i-a dat bine...
Tara lui i-a mai trimis si un glont in scafarlie ca recompensa pentru toate serviciile.
Asat imi aduce aminte de declaratia lui JFK: "Ask not what your country can do for you - ask what you can do for your country...."
Eu mi-am pus ambele intrebari si mi-a dat cu rest...Nici lui Kennedy nu i-a dat bine...
Tara lui i-a mai trimis si un glont in scafarlie ca recompensa pentru toate serviciile.
m-am tot gandit de cand a aparut topicul, urmarind mesajele... si am ajuns la concluzia ca eu iubesc Romania. imi e deocamdata imposibil sa explic, cert este ca in mine zace dorinta ca romania sa o duca mai bine, romanii sa se civilizeze, sa realizeze ca dorm pe o comoara. ador limba romana cea bogata, vorbita la sat (cel putin pe vremea cand eram eu copil), plina de pilde si proverbe. imi doresc ca aceasta limba frumoasa sa fie folosita din ce in ce mai mult si sa scapam de limbajul de lemn impus de comunism. si altele
QUOTE(freeman @ 13 Dec 2011, 08:52 AM)
Sunt unii care vor ca tara sa le dea servici, casa, afacere si sa ploua cu carnati (tot vorba lui Caragiale) - adica sa li se dea!
Asta e vorba de aur a romanilor - "sa ni se dea, sa ni se faca"!
QUOTE(Cucu Mucu @ 13 Dec 2011, 12:28 PM)
Asta e vorba de aur a romanilor - "sa ni se dea, sa ni se faca"!
este mareata mostenire comunista
asa vad eu problema. pe vremea aia, timp de decenii, oamenii nu au avut dreptul sa actioneze de capul lor, sa aiba initiativa. totul venea de sus, prin ordin. se dadea, sau nu, din ordin de sus. asa ca oamenii fac si ei ce au fost invatati sa faca, sa se uite cu speranta in sus, sa le rezolve cineva problemele. este doar o chestiune de educatie in opinia mea. cu o educatie potrivita, mentalitate asta se va schimba.
QUOTE(Felina @ 13 Dec 2011, 02:39 PM)
este mareata mostenire comunista
asa vad eu problema. pe vremea aia, timp de decenii, oamenii nu au avut dreptul sa actioneze de capul lor, sa aiba initiativa. totul venea de sus, prin ordin. se dadea, sau nu, din ordin de sus. asa ca oamenii fac si ei ce au fost invatati sa faca, sa se uite cu speranta in sus, sa le rezolve cineva problemele. este doar o chestiune de educatie in opinia mea. cu o educatie potrivita, mentalitate asta se va schimba.
asa vad eu problema. pe vremea aia, timp de decenii, oamenii nu au avut dreptul sa actioneze de capul lor, sa aiba initiativa. totul venea de sus, prin ordin. se dadea, sau nu, din ordin de sus. asa ca oamenii fac si ei ce au fost invatati sa faca, sa se uite cu speranta in sus, sa le rezolve cineva problemele. este doar o chestiune de educatie in opinia mea. cu o educatie potrivita, mentalitate asta se va schimba.
Au trecut totusi 20 de ani! Cred ca daca cineva vrea sa faca, isi face! Asta cu mostenirea comunista e doar o scuza pentru comoditate!
Vei zice ca sunt tanar! Dar sa ne spuna Marduk, el de ce nu a asteptat sa i se dea, sa i se faca? De ce a plecat si peste hotare sa isi satisfaca nevoile materiale? Ca are destui ani in comunism si a fost confruntat cu mentalitatea aia de multe ori!
Comunism a fost vreme de 45 de ani in tara asta (cam din '44 in '89 - de fapt mai putin, ar trebui sa socotim de cand a ajuns Groza premier).
De la Revolutie pana acum e mai mult sunt 22 de ani - deci jumatate. Cat trebuie sa mai dureze ca san vindecam de comunism? Inca de doua ori pe atat?
Parerea mea este ca unele metehne dispar atat de greu pentru ca sunt anterioare perioadei comuniste. Comunismul poate le-a exacerbat intr-o masura, dar ele existau dinainte. Chiar de dinainte de perioada interbelica, dinainte de '48, dinainte de fanarioti...
De la Revolutie pana acum e mai mult sunt 22 de ani - deci jumatate. Cat trebuie sa mai dureze ca san vindecam de comunism? Inca de doua ori pe atat?
Parerea mea este ca unele metehne dispar atat de greu pentru ca sunt anterioare perioadei comuniste. Comunismul poate le-a exacerbat intr-o masura, dar ele existau dinainte. Chiar de dinainte de perioada interbelica, dinainte de '48, dinainte de fanarioti...
QUOTE(Cucu Mucu @ 13 Dec 2011, 12:58 PM)
Au trecut totusi 20 de ani! Cred ca daca cineva vrea sa faca, isi face! Asta cu mostenirea comunista e doar o scuza pentru comoditate!
Vei zice ca sunt tanar! Dar sa ne spuna Marduk, el de ce nu a asteptat sa i se dea, sa i se faca? De ce a plecat si peste hotare sa isi satisfaca nevoile materiale? Ca are destui ani in comunism si a fost confruntat cu mentalitatea aia de multe ori!
Vei zice ca sunt tanar! Dar sa ne spuna Marduk, el de ce nu a asteptat sa i se dea, sa i se faca? De ce a plecat si peste hotare sa isi satisfaca nevoile materiale? Ca are destui ani in comunism si a fost confruntat cu mentalitatea aia de multe ori!
ce te infierbanti asa omule?
e doar o parere, o viziune, nu sustin ca as si avea dreptate. in cap la mine am dreptate, dar atat.
mai departe sa-ti raspund la intrebari. eu zic ca in cei 20 de ani care au trecut in loc de educatie s-a facut dez-educatie. sa- facut in asa fel incat si ceea ce exista in materie de educatie in sistem, in virtutea traditiei, sa se piarda.
desigur ca unii s-au trezit, sau poate ca au fost ceva mai protejati de 'masina omului nou', sau poate au avut o expunere mai slaba.
cert e ca majoritatea covarsitoare a fost transformata in 'omul nou'. care om nou si-a educat copiii asa cum a stiut el mai bine... 'sa ne dea statul, sa faca statul, sa educe statul copiii'.
Zambesc doar pentru ca eu cred cu tarie ca exista iesire. chiar discutia noastra de aici e o dovada...
QUOTE(Felina @ 13 Dec 2011, 03:07 PM)
ce te infierbanti asa omule?
Bre, nu ma infierbant de la discutii despre romani ! Sunt alte chestii care ma infierbanta pe mine!
QUOTE(abis @ 13 Dec 2011, 01:04 PM)
Comunism a fost vreme de 45 de ani in tara asta (cam din '44 in '89 - de fapt mai putin, ar trebui sa socotim de cand a ajuns Groza premier).
De la Revolutie pana acum e mai mult sunt 22 de ani - deci jumatate. Cat trebuie sa mai dureze ca san vindecam de comunism? Inca de doua ori pe atat?
Parerea mea este ca unele metehne dispar atat de greu pentru ca sunt anterioare perioadei comuniste. Comunismul poate le-a exacerbat intr-o masura, dar ele existau dinainte. Chiar de dinainte de perioada interbelica, dinainte de '48, dinainte de fanarioti...
De la Revolutie pana acum e mai mult sunt 22 de ani - deci jumatate. Cat trebuie sa mai dureze ca san vindecam de comunism? Inca de doua ori pe atat?
Parerea mea este ca unele metehne dispar atat de greu pentru ca sunt anterioare perioadei comuniste. Comunismul poate le-a exacerbat intr-o masura, dar ele existau dinainte. Chiar de dinainte de perioada interbelica, dinainte de '48, dinainte de fanarioti...
eu zic ca cel putin 45 de ani
despre unele metehne care ar fi anterioare perioadei comunismului - nu neg ca ele ar exista. sunt convins ca fiecare popor are tarele lui. importanta e educatia si care este comportamentul majoritar. intr-o societate in care s-au depus eforturi pentru a faramita si bruma aia de educatie venita din traditie, nu ai ce sa ceri poporului. nu ii cere, da-i. da-i educatie. cu polonicul, cu lingurita, cu galeata, cu cisterna, cu forta, cu picatura - dar da-i. inunda-l cu informatie si cu educatie. -parerea mea, desigur, va rog sa nu va mai infoerbantati
QUOTE(abis @ 13 Dec 2011, 04:04 PM)
Comunism a fost vreme de 45 de ani in tara asta (cam din '44 in '89 - de fapt mai putin, ar trebui sa socotim de cand a ajuns Groza premier).
De la Revolutie pana acum e mai mult sunt 22 de ani - deci jumatate. Cat trebuie sa mai dureze ca san vindecam de comunism? Inca de doua ori pe atat?
Parerea mea este ca unele metehne dispar atat de greu pentru ca sunt anterioare perioadei comuniste. Comunismul poate le-a exacerbat intr-o masura, dar ele existau dinainte. Chiar de dinainte de perioada interbelica, dinainte de '48, dinainte de fanarioti...
De la Revolutie pana acum e mai mult sunt 22 de ani - deci jumatate. Cat trebuie sa mai dureze ca san vindecam de comunism? Inca de doua ori pe atat?
Parerea mea este ca unele metehne dispar atat de greu pentru ca sunt anterioare perioadei comuniste. Comunismul poate le-a exacerbat intr-o masura, dar ele existau dinainte. Chiar de dinainte de perioada interbelica, dinainte de '48, dinainte de fanarioti...
Iar parerea mea este ca acesta e un punct de vedere fundamental gresit.
In 45 de ani comunistii au aplicat cu inversunare o politica de epurare cum nu s-a mai aplicat niciodata pana la ei. Cam tot ce a avut de valoare neamul romanesc a fost mai intai izolat si apoi distrus. Proletcultismul si neoproletcultismul ne-au distrus traditia culturala. Personalitatile vremii, cele responsabile de reputatia pe care a avut-o Romania antebelica si interbelica; elitele despre care am mai vorbit aici, au ajuns care prin puscarii, lagare, experimente de tip canal; care prin cimitire, care in emigratie ..
In cei 22 de ani de dupa revolutie noi nu am facut nimic asemenator cu reminescentele regimului anterior.
Dimpotriva, am blocat o lege a lustratiei care era vital necesara, am perpetuat criterii gresite si structuri depasite, am proliferat non valoarea in toate domeniile si nivelurile societatii.
Utilizand metodele de acum ii vor trebui Romaniei 100 de ani pentru a reface ce s-a pierdut in 45 de ani de depersonalizare..
QUOTE(Felina @ 13 Dec 2011, 03:13 PM)
nu ai ce sa ceri poporului. nu ii cere, da-i. da-i educatie. cu polonicul, cu lingurita, cu galeata, cu cisterna, cu forta, cu picatura - dar da-i. inunda-l cu informatie si cu educatie.
Pai nu cer nimic poporului...
Nu inteleg, cine ar trebui sa ii dea? Fie si educatie...
The Dude: nu te cotrazic, au murit multi oameni de valoare din cauza comunistilor. Multi au fost marginalizati ori exclusi din viata publica (tot un fel de moarte si asta). Insa chiar si asa...
În excelenta sa istorie a Imperiului Otoman, Lords of the Horizons, istoricul şi scriitorul britanic Jason Goodwin nu spune prea multe despre zonele locuite de români, dar cînd o face, aflăm, contrar celor învăţate din manualele comuniste, cum s-a format mecanismul anti-civic actual. „Nici un conducător nu era la fel de servil şi supus ca voievozii din Valahia şi Moldova“ – conchide Goodwin în capitolul despre ordine, unde fiecare naţie din imperiu e descrisă după merite. Atitudinea e încă valabilă: primarul nu se pune rău cu investitorii, presa nu se pune rău cu primarul, jurnalistul – cu patronul ziarului, şi în general, norma e că nu trebuie să-i superi niciodată pe oamenii influenţi, indiferent în numele cărui principiu.
Mai departe, citim în aceeaşi carte: „Boierii s-au dovedit foarte cooperanţi, [...] mulţumiţi să folosească cererea continuă de oi şi cereale a otomanilor ca să-i înrobească pe ţărani, trecîndu-le astfel lor ponoasele. Otomanilor nu le păsa cum se guvernau Principatele, atîta vreme cît plăteau tribut şi îi aprovizionau cu alimente la preţurile stabilite. [Otomanii] nu aveau garnizoană în ţară, bazîndu-se pe supunerea oamenilor faţă de biserica ortodoxă şi pe supunerea bisericii faţă de patriarhul numit de ei la Istanbul“. Supunerea ierarhică este o normă de bază a ortodoxiei, iar această obedienţă, transmisă timp de secole, poate explica parţial de ce ideea de a te ridica împotriva autorităţii, fie ea şi cea democratic aleasă a sectorului 2, e încă de neconceput la Bucureşti.
Frunzărim în continuare: „Conducerea era vîndută cui oferea mai mult la fiecare cîţiva ani, iar cel care o obţinea, totdeauna un creştin ortodox, îşi mulgea bine poporul ca să recupereze preţul plătit“. Sistemul electoral pare să nu se fi schimbat cu nimic în ultimii 500 de ani. Deciziile politice sînt orientate nu spre interesul public, ci spre umplerea cuferelor pentru următorul scrutin, iar oamenii sînt prea acaparaţi de corvezi pentru a avea timp de proteste. Acum imaginaţi-vă un boier valah care cheamă la boicotarea unui paşă local, pe motiv că un sat cu ţărani prosperi ar fi un loc mai bun de trăit şi pentru el şi copiii lui decît unul de flămînzi disperaţi. Sau pe ciobanul moldovean mai ortoman făcînd o asociaţie cu cel ungurean şi cu cel vrîncean, pe motiv că împreună pot gestiona mai bine turmele, că, dacă toată lumea prosperă, nu doar el, ci şi alte familii vor putea contribui la menţinerea drumurilor dintre localităţi, la repararea morilor de apă etc., astfel încît pînă la urmă şi el, şi măicuţa lui bătrînă o vor duce mai bine, şi că, în general, merită să lupţi pentru că viaţa e aşa cum ţi-o faci singur.
Yeah, right!!!
De aici
QUOTE(The Dude @ 13 Dec 2011, 03:24 PM)
In cei 22 de ani de dupa revolutie noi nu am facut nimic asemenator cu reminescentele regimului anterior.
Dimpotriva, am blocat o lege a lustratiei care era vital necesara, am perpetuat criterii gresite si structuri depasite, am proliferat non valoarea in toate domeniile si nivelurile societatii.
Dimpotriva, am blocat o lege a lustratiei care era vital necesara, am perpetuat criterii gresite si structuri depasite, am proliferat non valoarea in toate domeniile si nivelurile societatii.
Noi, nene?! Corbii negri au facut asta, nu noi! Noi doar am cascat gura la ei, asteptand democratia sa se intample!
Ce consider eu foarte nociv ca si mostenire comunista:
Ne-a ramas frica in oase! asta e cea mai grea mostenire comunista. Nu mai avem curaj sa facem nimic. Ne e frica de putere.
Ne-a ramas reflexul de a asculta de tatuc, indiferent cat ar minti ... lumea il asculta pe presedintele in functie si este spalata pe creier sa creada ce spune acesta.
Ne-a disparut puterea de discernamant. Inghitim ce ni se spune si nu mai putem discerne intre nuante.
Lucrurile nu sunt alb si negru, de cele mai multe ori sunt gri iar balanta intre culori e foarte fina.
Dar noua ne-a ramas reflexul de a asculta ce ne spune propaganda. Stam si ne uitam la vitelul la poarta noua la mesaje propagandiste si le inghitim pe neresuflate.
Avem un presedinte care a injurat/s-a certat pe rand cu toate structurile sociale si politice din tara asta, absolut cu toate, iar noi nu-i facem nimic.
Am fost bine spalati pe creier sa nu stim cum sa ne cerem drepturile.
Multi dintre noi nici nu stiu daca au drepturi si care sunt ele, asteapta sa le spuna puterea asta.
A fost destul de rau, au disparut multi oameni de seama, multi dintre ei in timpul razboiului sau imediat dupa ... dar totusi.
Nu stiu cat de mare depersonalizare a fost pentru ca nici nu stiu ce mare personalitate era Romania interbelica, mie mi se pare o poveste romantata treaba cu perioada interbelica. Marturiile vremii vorbesc numai despre impostura si coruptie. Romania lui Antonescu a fost de 3 ori mai eficienta in 3 ani decat Romania interbelica in 21 de ani, economic vorbind. Iar Romania anilor '68-'89 a fost probabil cea mai puternica economic, militar si geo-politic din toata Istoria ei de dupa Decebal. Chiar si acum zic eu ca suntem nimeni pe lume comparativ cu '68-'89 din punctele de vedere enumerate mai sus.
In zilele noastre pana si de bruma aia de educatie lasata de comunisti s-a cam ales praful. Ca sa nu mai zic vorbele lui Nicusor - n-am fost in stare in 22 de ani nici macar sa dam cu var pe ce s-a construit sub conducerea lui tac'su.
Din pacate ... ca sa spui ce spun eu mai sus inseamna sa iubesti Romania ...
Nu stiu cand isi va reveni, dar stiu sa invat din istorie si pot sa spun ca nu i-ar trebui decat intre 5 si maxim 10 ani sa ajunga o floare, aplicand metoda Antonescu: eliminand coruptia si impostura. E suficient sa nu se mai fure, sa ramana la popor averea si sa nu se mai promoveze non-valoarea gen EBA, Boc, Vanghelie, Vadim si alte blonde ale lui Bote'.
Ne-a ramas frica in oase! asta e cea mai grea mostenire comunista. Nu mai avem curaj sa facem nimic. Ne e frica de putere.
Ne-a ramas reflexul de a asculta de tatuc, indiferent cat ar minti ... lumea il asculta pe presedintele in functie si este spalata pe creier sa creada ce spune acesta.
Ne-a disparut puterea de discernamant. Inghitim ce ni se spune si nu mai putem discerne intre nuante.
Lucrurile nu sunt alb si negru, de cele mai multe ori sunt gri iar balanta intre culori e foarte fina.
Dar noua ne-a ramas reflexul de a asculta ce ne spune propaganda. Stam si ne uitam la vitelul la poarta noua la mesaje propagandiste si le inghitim pe neresuflate.
Avem un presedinte care a injurat/s-a certat pe rand cu toate structurile sociale si politice din tara asta, absolut cu toate, iar noi nu-i facem nimic.
Am fost bine spalati pe creier sa nu stim cum sa ne cerem drepturile.
Multi dintre noi nici nu stiu daca au drepturi si care sunt ele, asteapta sa le spuna puterea asta.
QUOTE(The Dude @ 13 Dec 2011, 03:24 PM)
Iar parerea mea este ca acesta e un punct de vedere fundamental gresit.
In 45 de ani comunistii au aplicat cu inversunare o politica de epurare cum nu s-a mai aplicat niciodata pana la ei. Cam tot ce a avut de valoare neamul romanesc a fost mai intai izolat si apoi distrus. Proletcultismul si neoproletcultismul ne-au distrus traditia culturala. Personalitatile vremii, cele responsabile de reputatia pe care a avut-o Romania antebelica si interbelica; elitele despre care am mai vorbit aici, au ajuns care prin puscarii, lagare, experimente de tip canal; care prin cimitire, care in emigratie ..
In cei 22 de ani de dupa revolutie noi nu am facut nimic asemenator cu reminescentele regimului anterior.
Dimpotriva, am blocat o lege a lustratiei care era vital necesara, am perpetuat criterii gresite si structuri depasite, am proliferat non valoarea in toate domeniile si nivelurile societatii.
Utilizand metodele de acum ii vor trebui Romaniei 100 de ani pentru a reface ce s-a pierdut in 45 de ani de depersonalizare..
In 45 de ani comunistii au aplicat cu inversunare o politica de epurare cum nu s-a mai aplicat niciodata pana la ei. Cam tot ce a avut de valoare neamul romanesc a fost mai intai izolat si apoi distrus. Proletcultismul si neoproletcultismul ne-au distrus traditia culturala. Personalitatile vremii, cele responsabile de reputatia pe care a avut-o Romania antebelica si interbelica; elitele despre care am mai vorbit aici, au ajuns care prin puscarii, lagare, experimente de tip canal; care prin cimitire, care in emigratie ..
In cei 22 de ani de dupa revolutie noi nu am facut nimic asemenator cu reminescentele regimului anterior.
Dimpotriva, am blocat o lege a lustratiei care era vital necesara, am perpetuat criterii gresite si structuri depasite, am proliferat non valoarea in toate domeniile si nivelurile societatii.
Utilizand metodele de acum ii vor trebui Romaniei 100 de ani pentru a reface ce s-a pierdut in 45 de ani de depersonalizare..
A fost destul de rau, au disparut multi oameni de seama, multi dintre ei in timpul razboiului sau imediat dupa ... dar totusi.
Nu stiu cat de mare depersonalizare a fost pentru ca nici nu stiu ce mare personalitate era Romania interbelica, mie mi se pare o poveste romantata treaba cu perioada interbelica. Marturiile vremii vorbesc numai despre impostura si coruptie. Romania lui Antonescu a fost de 3 ori mai eficienta in 3 ani decat Romania interbelica in 21 de ani, economic vorbind. Iar Romania anilor '68-'89 a fost probabil cea mai puternica economic, militar si geo-politic din toata Istoria ei de dupa Decebal. Chiar si acum zic eu ca suntem nimeni pe lume comparativ cu '68-'89 din punctele de vedere enumerate mai sus.
In zilele noastre pana si de bruma aia de educatie lasata de comunisti s-a cam ales praful. Ca sa nu mai zic vorbele lui Nicusor - n-am fost in stare in 22 de ani nici macar sa dam cu var pe ce s-a construit sub conducerea lui tac'su.
Din pacate ... ca sa spui ce spun eu mai sus inseamna sa iubesti Romania ...
Nu stiu cand isi va reveni, dar stiu sa invat din istorie si pot sa spun ca nu i-ar trebui decat intre 5 si maxim 10 ani sa ajunga o floare, aplicand metoda Antonescu: eliminand coruptia si impostura. E suficient sa nu se mai fure, sa ramana la popor averea si sa nu se mai promoveze non-valoarea gen EBA, Boc, Vanghelie, Vadim si alte blonde ale lui Bote'.
QUOTE(abis @ 13 Dec 2011, 02:17 PM)
Nu inteleg, cine ar trebui sa ii dea? Fie si educatie...
De exemplu tu, care vezi ce anume tare are poporul, care vezi greseli de mentalitate etc.
QUOTE(Felina @ 13 Dec 2011, 04:36 PM)
De exemplu tu, care vezi ce anume tare are poporul, care vezi greseli de mentalitate etc.
Si cum sa educ eu poporul?
Pot sa imi educ cel mult fetita. Dar nu pot educa poporul.
QUOTE(goguta @ 13 Dec 2011, 02:26 PM)
Ce consider eu foarte nociv ca si mostenire comunista:
Ne-a ramas frica in oase! asta e cea mai grea mostenire comunista. Nu mai avem curaj sa facem nimic. Ne e frica de putere.
Ne-a ramas frica in oase! asta e cea mai grea mostenire comunista. Nu mai avem curaj sa facem nimic. Ne e frica de putere.
El, acest om, este omul nou, cel pe care si l-a dorit atat de mult regimul comunist. In romania a reusit sa produca omul nou in majoritatea polpulatiei si mai departe sa il determine sa se inmulteasca si sa perpetueze prin educatia parinteasca omul nou. suntem la a doua generatie de om nou, prin educatie. cat va mai dura? poate inca o generatie? eu zic ca depinde mult si de noi, cum ne educam copiii si familiile.
QUOTE(abis @ 13 Dec 2011, 02:52 PM)
Si cum sa educ eu poporul?
Pot sa imi educ cel mult fetita. Dar nu pot educa poporul.
Pot sa imi educ cel mult fetita. Dar nu pot educa poporul.
Pai asta e.
Atat cat poti, chiar si doar o persoana, e excelent zic eu.Fiecare sa educam pe cine putem.
Nu imi vine sa cred....
Abis eu am zis acolo de Romania antebelica si de cea interbelica.
goguta, de data asta nu pot sa iti raspund fara sa te jignesc. Asa ca am sa ma fac ca postul tau nu exista...
In perioada de care zic eu Romania era intre primele tari ale Europei si ale lumii.
Romania
Anul 1938 ocupa o pozitie centrala în istoria economiei nationale, fiind momentul de vârf al perioadei interbelice. în acest an, România avea un venit national pe locuitor de 110 dolari S.U.A., superior celui al unor state, ca Turcia, Grecia, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria. Industria contribuia cu 30,8% la crearea venitului national în acelasi an s-au extras, între altele, 6 500 000 tone petrol, 2114 milioane metri cubi gaze naturale, 238 000 tone carbune, 280 000 tone otel, 140 000 tone minereu de fier, 143 000 tone zahar. Indicele productiei industriale a fost de 133%, România fiind plasata, astfel, înaintea Ungarie* -(126,5%) si Poloniei (118%)'. Dupa 1938, România nu a mai fost, strict, un stat exportator de materii prime si importator de utilaje industriale. Ţara noastra a ocupat locul sase în lume si întâi în Europa la productia de petrol, locul doi 'in Europa la gaze naturale si aur, locul patru în Europa la grâu.
în perioada interbelica, economia României a avut, astfel, un caracter agrar-industrial, care, pe parcursul evolutiei sale a cunoscut unele modificari, în sensul atenuarii ponderii sectorului agricol în favoarea celui industrial, fara a schimba însa imaginea de ansamblu. Agricultura nu a mai avut însa rolul decisiv în economie. Dinamismul a fost, totodata, un atribut important al evolutiei economiei în anii 1918- 1940. Ritmul mediu de dezvoltare al industriei românesti a fost de 5,3 - 5,5%, printre cele mai ridicate din Europa interbelica. Indice de seama al nivelului de dezvoltare al economiei, gradul de înzestrare tehnica nu a fost uniform, caci, într-o mare masura, tara noastra a continuat sa ramâna un stat importator de utilaje si masini industriale. în timp ce întreprinderi, precum I'.A.R. Brasov, Malaxa sau Resita au dispus de un nivel de înzestrare tehnica comparabil cu standardele de pe plan mondial, marea majoritate a întreprinderilor a ramas deficitara din punct de vedere tehnologic. Repartitia în Plan teritorial a zonelor industriale, ca si înzestrarea lor tehnica, a fost inegala. Cele mai puternic industrializate arii geografice au fost Bucuresti-Ploiesti-Valea Prahovei, Brasov-Medias-Sibiu- Turda-Cluj, Hunedoara-Arad- Timisoara-Resita, Baia Mare-Satu Mare, Bacâu-Piatra Neamt, Galati-Braila.
Pe fondul expansiunii capitalului strain în România, ea a vizat ocrotirea economiei nationale si consolidarea puterii economice a burgheziei industriale si financiare, supraevaluând însa capacitatea financiara a tarii. Ea a considerat, de asemenea, ca progresul României era legat de dezvoltarea industriei. Totodata, ea a urmarit exploatarea bogatiilor solului si subsolului cu sprijinul primordial al capitalului autohton. Prin aceasta, capitalul strain nu era exclus, ci doar limitat, pentru a fi mai bine controlat. Principalele sale instrumente de realizare au fosi societatile mixte, împrumuturile, importurile de masini si unelte. în spiritul sau, s-au adoptat o serie de masuri legislative - legea pentru retragerea din circulatie a coroanelor si rublelor (1920), legea privind comercializarea si controlul întreprinderilor economice ale statului(1924), legea minelor (1924), legea pentru stabilizarea monetara (1929).
în lupta pentru depasirea efectelor crizei economice, dupa 1934, s-au înscris masuri cu caracter protectionist - tarife vamale, prime de export, scaderea importului de produse ce puteau fi fabricate în tara, finantarea obiectivelor industriale, diversificarea productiei prin aparitia unor produse noi, ca aparate optice si acustice, cabluri electrice, tuburi de otel. S-au pus bazele industriei electrotehnice, care producea articole de înalt nivel tehnic, precum becuri, transformatoare, aparate radio, motoare electrice.
De asemenea, statu/, prin comenzile sale, destinate, în mare masura, apararii nationale, si-a adus contributia la refacerea economiei. Sporuri semnificative s-au înregistrat în industria alimentara, a lemnului, a pielariei si textila. Printre întreprinderile de profil mentionam pe cele din Bucuresti, Cluj, Ploiesti, Brasov, Bacau, Busteni. Industria siderurgica era concentrata în bazinul Hunedoarei, dar si la Bucuresti, Cluj, Câmpia Turzii, unde se produceau otel si laminate, fonta, tabla, tevi, articole de menaj. Industria chimica a cunoscut un progres remarcabil si, totodata, unul dintre cele mai înalte nivele ale productivitatii muncii. 95% din titeiul extras era rafinat în tara. Se produceau în România, de asemenea, negru de fum, cauciuc sintetic, explozivi, cosmetice, în întreprinderi, ca cele din Fagaras, Brasov, Bucuresti, Tâmaveni. România a posedat o importanta industrie constructoare de masini. S-au produs locomotive, vagoane de toate tipurile, cazane cu abur, autobuze. La I.A.R. Brasov erau fabricate avioane, precum IAR-80, IAR-81, care s-au remarcat prin performantele lor deosebite în ceea ce priveste viteza si plafonul de zbor.
Flota româna cuprindea, în 1938, 15 nave maritime. Organul sau tutelar a fost, între 1929 si 1936, Directia Generala a Porturilor si Cailor de Comunicatie pe Apa, iar apoi Administratia Comerciala a Porturilor si Cailor de Comunicatii pe Apa. La baza organizarii transportului aerian în România s-a aflat decretul din 1920 pentru fondarea Directiei Aviatiei din Ministerul Comunicatiilor. Pentru stimularea productiei aeronautice, în 1925, a fost fondata fabrica IAR Brasov. în 1920 s-a creat, împreuna cu Franta, o Companie aviatica internationala ce deservea traseul Paris-Bucuresti-lstanbul. România s-a numarat printre primele state ce au folosit transportul aerian de calatori pe rutele interne. La 24 iunie 1926 s-a deschis primul traseu aerian national, Bucuresti-Cernauti. în 1930 s-au pus bazele primei companii aeriene române, LARES (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat). Pâna în 1939, legaturile aeriene ale României cu alte tari au fost deservite si de companiile Air France, CSA, Ala "L/tor/a", PLL Lot, Deutsche Lufthansa., în vederea extinderii sistemului postal, în 1925 s-a introdus monopolul de stat asupra instalarii si folosirii statiilor de telefoane si posturilor de radio. în ceea ce priveste sistemul de telefonie, în 1927 si-a inaugurat activitatea, la Bucuresti, prima centrala telefonica automata din tara noastra. Ulterior, în 1933 s-a construit, în capitala tarii, Palatul Telefoanelor. La 1 noiembrie 1928 s-au realizat si primele emisiuni radiofonice, sub egida Societatii Române de Radiodifuziune. în 1940 functionau în România 4 posturi de radioemisie si trei
Procesul inflationist nu a putut fi, de fapt, nicicând stavilit în mod eficace. Cu toate acestea, leul a ramas o moneda liber convertibila si care participa la operatiunile bursiere din lume. Deficitul bugetar a totalizat 11 miliarde lei între anii 1916-1922. Cu grele eforturi, datoriile externe ale României, catre Franta, Anglia, SUA, Italia, Belgia, au fost reglementate la finele anului 1929. în vederea stabilizarii financiare a fost lansat, în februarie 1929, "împrumutul de stabilizare" la banci din strainatate. Pentru garantarea rambursabilitatii saie s-a concesionat, la 1 iulie 1929, fabricarea chibriturilor catre firma suedeza Svenska Tradsticke Aktiobolaget. Trei noi împrumuturi au fost contractate în 1930-1932. Primul a fost stabilit, în 1930, cu firma americana International Telephone and Telegraph Corporation si a fost urmat de concesionarea, pe zece ani, a retelei telefonice. La 10 martie 1931 a fost negociat, la Banque de Paris et de Pays-Bas si la alte banci, împrumutul de dezvoltare cu un total de 53 milioane dolari S.U.A., ce a fost conditionat de concesionarea catre o societate suedeza a refacerii si constructiei de sosele, în România. în sfârsit, în 1932 a fost lansat un împrumut de 75 milioane franci elvetieni pentru acoperirea în devize a leilor intrati în circulatie.
Pentru scurt timp moneda romana si cea belgiana au facut legea pe piata, iar in Romania de care zic eu s-a realizat primul patefon, primul tanc petrolier, primele sonde autonome, primele foraje de mare adancime, primul otel inalt aliat...iar cazinoul din Constanta era singurul din lume care asigura pe cheltuiala sa reantoarcerea acasa (oriunde in lume) a jucatorilor care s-au ruinat in cazainou...
Si voi vorbiti de '68-'69...??
Statisticile furnizeaza indicatori sintetici. Comparand indicatorii Romaniei de alta data cu cei ai Romniei de atunci s-ar putea sa obti rezultate ca alea (mai ales daca masluiesti datele, asa cum faceau mereu comunistii) , dar daca compari pozitia pe care Romania a avut-o atunci in lume, cu orice alta pozitie ocupata vreodata, ai sa obti mereu un singur rezultat.
Si mai vorbim de dragoste de Romania...
Abis eu am zis acolo de Romania antebelica si de cea interbelica.
goguta, de data asta nu pot sa iti raspund fara sa te jignesc. Asa ca am sa ma fac ca postul tau nu exista...
In perioada de care zic eu Romania era intre primele tari ale Europei si ale lumii.
Romania
Anul 1938 ocupa o pozitie centrala în istoria economiei nationale, fiind momentul de vârf al perioadei interbelice. în acest an, România avea un venit national pe locuitor de 110 dolari S.U.A., superior celui al unor state, ca Turcia, Grecia, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria. Industria contribuia cu 30,8% la crearea venitului national în acelasi an s-au extras, între altele, 6 500 000 tone petrol, 2114 milioane metri cubi gaze naturale, 238 000 tone carbune, 280 000 tone otel, 140 000 tone minereu de fier, 143 000 tone zahar. Indicele productiei industriale a fost de 133%, România fiind plasata, astfel, înaintea Ungarie* -(126,5%) si Poloniei (118%)'. Dupa 1938, România nu a mai fost, strict, un stat exportator de materii prime si importator de utilaje industriale. Ţara noastra a ocupat locul sase în lume si întâi în Europa la productia de petrol, locul doi 'in Europa la gaze naturale si aur, locul patru în Europa la grâu.
în perioada interbelica, economia României a avut, astfel, un caracter agrar-industrial, care, pe parcursul evolutiei sale a cunoscut unele modificari, în sensul atenuarii ponderii sectorului agricol în favoarea celui industrial, fara a schimba însa imaginea de ansamblu. Agricultura nu a mai avut însa rolul decisiv în economie. Dinamismul a fost, totodata, un atribut important al evolutiei economiei în anii 1918- 1940. Ritmul mediu de dezvoltare al industriei românesti a fost de 5,3 - 5,5%, printre cele mai ridicate din Europa interbelica. Indice de seama al nivelului de dezvoltare al economiei, gradul de înzestrare tehnica nu a fost uniform, caci, într-o mare masura, tara noastra a continuat sa ramâna un stat importator de utilaje si masini industriale. în timp ce întreprinderi, precum I'.A.R. Brasov, Malaxa sau Resita au dispus de un nivel de înzestrare tehnica comparabil cu standardele de pe plan mondial, marea majoritate a întreprinderilor a ramas deficitara din punct de vedere tehnologic. Repartitia în Plan teritorial a zonelor industriale, ca si înzestrarea lor tehnica, a fost inegala. Cele mai puternic industrializate arii geografice au fost Bucuresti-Ploiesti-Valea Prahovei, Brasov-Medias-Sibiu- Turda-Cluj, Hunedoara-Arad- Timisoara-Resita, Baia Mare-Satu Mare, Bacâu-Piatra Neamt, Galati-Braila.
Pe fondul expansiunii capitalului strain în România, ea a vizat ocrotirea economiei nationale si consolidarea puterii economice a burgheziei industriale si financiare, supraevaluând însa capacitatea financiara a tarii. Ea a considerat, de asemenea, ca progresul României era legat de dezvoltarea industriei. Totodata, ea a urmarit exploatarea bogatiilor solului si subsolului cu sprijinul primordial al capitalului autohton. Prin aceasta, capitalul strain nu era exclus, ci doar limitat, pentru a fi mai bine controlat. Principalele sale instrumente de realizare au fosi societatile mixte, împrumuturile, importurile de masini si unelte. în spiritul sau, s-au adoptat o serie de masuri legislative - legea pentru retragerea din circulatie a coroanelor si rublelor (1920), legea privind comercializarea si controlul întreprinderilor economice ale statului(1924), legea minelor (1924), legea pentru stabilizarea monetara (1929).
în lupta pentru depasirea efectelor crizei economice, dupa 1934, s-au înscris masuri cu caracter protectionist - tarife vamale, prime de export, scaderea importului de produse ce puteau fi fabricate în tara, finantarea obiectivelor industriale, diversificarea productiei prin aparitia unor produse noi, ca aparate optice si acustice, cabluri electrice, tuburi de otel. S-au pus bazele industriei electrotehnice, care producea articole de înalt nivel tehnic, precum becuri, transformatoare, aparate radio, motoare electrice.
De asemenea, statu/, prin comenzile sale, destinate, în mare masura, apararii nationale, si-a adus contributia la refacerea economiei. Sporuri semnificative s-au înregistrat în industria alimentara, a lemnului, a pielariei si textila. Printre întreprinderile de profil mentionam pe cele din Bucuresti, Cluj, Ploiesti, Brasov, Bacau, Busteni. Industria siderurgica era concentrata în bazinul Hunedoarei, dar si la Bucuresti, Cluj, Câmpia Turzii, unde se produceau otel si laminate, fonta, tabla, tevi, articole de menaj. Industria chimica a cunoscut un progres remarcabil si, totodata, unul dintre cele mai înalte nivele ale productivitatii muncii. 95% din titeiul extras era rafinat în tara. Se produceau în România, de asemenea, negru de fum, cauciuc sintetic, explozivi, cosmetice, în întreprinderi, ca cele din Fagaras, Brasov, Bucuresti, Tâmaveni. România a posedat o importanta industrie constructoare de masini. S-au produs locomotive, vagoane de toate tipurile, cazane cu abur, autobuze. La I.A.R. Brasov erau fabricate avioane, precum IAR-80, IAR-81, care s-au remarcat prin performantele lor deosebite în ceea ce priveste viteza si plafonul de zbor.
Flota româna cuprindea, în 1938, 15 nave maritime. Organul sau tutelar a fost, între 1929 si 1936, Directia Generala a Porturilor si Cailor de Comunicatie pe Apa, iar apoi Administratia Comerciala a Porturilor si Cailor de Comunicatii pe Apa. La baza organizarii transportului aerian în România s-a aflat decretul din 1920 pentru fondarea Directiei Aviatiei din Ministerul Comunicatiilor. Pentru stimularea productiei aeronautice, în 1925, a fost fondata fabrica IAR Brasov. în 1920 s-a creat, împreuna cu Franta, o Companie aviatica internationala ce deservea traseul Paris-Bucuresti-lstanbul. România s-a numarat printre primele state ce au folosit transportul aerian de calatori pe rutele interne. La 24 iunie 1926 s-a deschis primul traseu aerian national, Bucuresti-Cernauti. în 1930 s-au pus bazele primei companii aeriene române, LARES (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat). Pâna în 1939, legaturile aeriene ale României cu alte tari au fost deservite si de companiile Air France, CSA, Ala "L/tor/a", PLL Lot, Deutsche Lufthansa., în vederea extinderii sistemului postal, în 1925 s-a introdus monopolul de stat asupra instalarii si folosirii statiilor de telefoane si posturilor de radio. în ceea ce priveste sistemul de telefonie, în 1927 si-a inaugurat activitatea, la Bucuresti, prima centrala telefonica automata din tara noastra. Ulterior, în 1933 s-a construit, în capitala tarii, Palatul Telefoanelor. La 1 noiembrie 1928 s-au realizat si primele emisiuni radiofonice, sub egida Societatii Române de Radiodifuziune. în 1940 functionau în România 4 posturi de radioemisie si trei
Procesul inflationist nu a putut fi, de fapt, nicicând stavilit în mod eficace. Cu toate acestea, leul a ramas o moneda liber convertibila si care participa la operatiunile bursiere din lume. Deficitul bugetar a totalizat 11 miliarde lei între anii 1916-1922. Cu grele eforturi, datoriile externe ale României, catre Franta, Anglia, SUA, Italia, Belgia, au fost reglementate la finele anului 1929. în vederea stabilizarii financiare a fost lansat, în februarie 1929, "împrumutul de stabilizare" la banci din strainatate. Pentru garantarea rambursabilitatii saie s-a concesionat, la 1 iulie 1929, fabricarea chibriturilor catre firma suedeza Svenska Tradsticke Aktiobolaget. Trei noi împrumuturi au fost contractate în 1930-1932. Primul a fost stabilit, în 1930, cu firma americana International Telephone and Telegraph Corporation si a fost urmat de concesionarea, pe zece ani, a retelei telefonice. La 10 martie 1931 a fost negociat, la Banque de Paris et de Pays-Bas si la alte banci, împrumutul de dezvoltare cu un total de 53 milioane dolari S.U.A., ce a fost conditionat de concesionarea catre o societate suedeza a refacerii si constructiei de sosele, în România. în sfârsit, în 1932 a fost lansat un împrumut de 75 milioane franci elvetieni pentru acoperirea în devize a leilor intrati în circulatie.
Pentru scurt timp moneda romana si cea belgiana au facut legea pe piata, iar in Romania de care zic eu s-a realizat primul patefon, primul tanc petrolier, primele sonde autonome, primele foraje de mare adancime, primul otel inalt aliat...iar cazinoul din Constanta era singurul din lume care asigura pe cheltuiala sa reantoarcerea acasa (oriunde in lume) a jucatorilor care s-au ruinat in cazainou...
Si voi vorbiti de '68-'69...??
Statisticile furnizeaza indicatori sintetici. Comparand indicatorii Romaniei de alta data cu cei ai Romniei de atunci s-ar putea sa obti rezultate ca alea (mai ales daca masluiesti datele, asa cum faceau mereu comunistii) , dar daca compari pozitia pe care Romania a avut-o atunci in lume, cu orice alta pozitie ocupata vreodata, ai sa obti mereu un singur rezultat.
Si mai vorbim de dragoste de Romania...
"las-o mai uşor!" (Tamango)
QUOTE(Cucu Mucu @ 13 Dec 2011, 02:58 PM)
Au trecut totusi 20 de ani! Cred ca daca cineva vrea sa faca, isi face! Asta cu mostenirea comunista e doar o scuza pentru comoditate!
Vei zice ca sunt tanar! Dar sa ne spuna Marduk, el de ce nu a asteptat sa i se dea, sa i se faca? De ce a plecat si peste hotare sa isi satisfaca nevoile materiale? Ca are destui ani in comunism si a fost confruntat cu mentalitatea aia de multe ori!
Vei zice ca sunt tanar! Dar sa ne spuna Marduk, el de ce nu a asteptat sa i se dea, sa i se faca? De ce a plecat si peste hotare sa isi satisfaca nevoile materiale? Ca are destui ani in comunism si a fost confruntat cu mentalitatea aia de multe ori!
Evident, pentru a face, orice, ai nevoie de un cadru. Speram ca, odata cu modificarile in interiorul structurii europene, se va schimba ceva notabil si in Romania.
Despre dispretul de tara (tot un fel de iubire, inversata; ca atunci cand iubesti cu durere o persoana apropiata), ar fi multe de spus. Bineinteles, de la Cioran la Patapievici, o paleta extrem de larga de artisti.
Cat despre istoria economiei romanesti, apogeul dezvoltarii industraiale a fost atins in timpul Guvernarii Tatarascu.
Cum a functionat mecanismul cauzal intre criza economica si instaurarea dictaturii personale a lui Carol al II-lea in spatiul romanesc?
QUOTE(Cucu Mucu @ 13 Dec 2011, 02:58 PM)
.. el de ce nu a asteptat sa i se dea, sa i se faca? De ce a plecat si peste hotare sa isi satisfaca nevoile materiale?
Tatal meu a murit cand aveam 12 ani iar mama a avut o cadere psihica, ca sa-l inmormantam pe tata, sa platim datoriile facute cu boala sa mama a trebuit sa vanda casa, am ramas singur, am terminat scoala generala la internat saptamanal, cum ii zicea atunci, acolo am invatat ca nimeni nu-ti da nimic gratis, ca trebuie sa lupti pentru fiecare colt de paine, sa zambesti pentru fiecare lingura de ciorba in plus, ca trebuie pur si simplu sa supravietuiesti. Nu mi-a placut scoala, vroiam sa muncesc, sa fumez, sa ma distrez, sa fac ce vreau. Abia cand am vazut ce inseamna munca, in primul meu job am descarcat balegar intr-o sera noaptea, am fost fericit cand am luat primi bani dar am realizat ca trebuie sa fac ceva cu viata mea, ca nu trebuie sa descarc balegar toata viata iar pentru asta trebuie sa invat, sa citesc, sa am acea curiozitate, tenacitate, dorinta, modestie, care te ajuta sa ai succes in viata. Nu mi-a placut matematica o uram din cauza unei profesoare care daca nu stiam o ecuatie ma batea cu rigla la palma, rigla aia triunghilara, mai tarziu am ajuns sa-mi castig existenta in domeniul IT. Cand ma uit in urma la viata mea la ceea ce am realizat ma pufneste rasul/plansul
. Nu pot decat sa spun ca am fost un norocos, altii n-au fost atat de norocosi, multi dintre prietenii mei s-au pierdut in aceasta mlastina a vietii a societatii omenesti. Le multumesc zi de zi celor care au crezut in mine, care au sperat ca voi reusi sa termin ceea ce am inceput sa fac, care m-au sprijinit la bine si la greu si pe care nu i-am dezamagit.QUOTE(andra_v @ 13 Dec 2011, 09:02 PM)
Evident, pentru a face, orice, ai nevoie de un cadru. Speram ca, odata cu modificarile in interiorul structurii europene, se va schimba ceva notabil si in Romania.....
Dar daca nu ai un cadru ce faci? astepti sa vina cineva sa ti-l faca? Eu mi l-as face singur, poate inspirat dupa ceilalti si as merge mai departe, poate as cadea dupa primul pas dar m-as ridica si as imbunatatii acel cadru si as merge mai departe, incet dar sigur as merge. Europa ne da exemple, ne sprijina, ne ajuta dar la un moment dat va trebui sa ne descurcam singuri, sa facem ca sistemul in care traim sa functioneze, azi acest sistem functioneaza asa cum l-am proiectat dupa "revolutie" el nu mai corespunde multora dintre noi, dar continua sa functioneze sa ne faca zile amare sa ne umilesca iar cei care sustin acest sistem nu sunt straini sunt romani de-ai nostri care au invatat in comunism ca oamenii sunt egali dar ca unii sunt mai egali decat altii. In ziua in care vom reusi sa ne debarasam de acest sistem sa-l reformam si sa scapam de toti cei care il sustin, atunci vom fi mai fericiti in tara noastra.
"....Las ca n'entelegem noi..." (tamango catre maria).
Ce vreau eu sa spun este ca pentru a iubii (dispretui pe cineva...Andra zice bine aici: nu-i mare diferenta) trebuie sa il cunosti suficient pe cel in cauza.
Mai tinerii mei confrati, animati de idealuri marete dar din care nu inteleg mare lucru, falfaie lozinca dragostei de tara ca pe o conditie sine qua non...
Romania a fost puternica si a decazut in mai multe randuri de-a lungul istoriei sale insa niciodata nu a atins cote ale succesului ca atunci.
Raportarea se face nu la produsul intern brut ori capul de locuitor, ci fata de locul pe care il ocupa in lume la un moment dat.
Cu revolutia ?? Eu nu am nimic sa imi reprosez. Cunosc azi multe din tainele ei. Ele nici nu sunt secrete pentru cei care au ochi sa vada si stiu sa ii foloseasca si pentru cei care au urechi sa auda si au invatat sa asculte. Nu se putea face nimic...nimic mai mult decat a prelungi starea de confuzie si de a majora numarul victimelor. N-am avut nicio sansa de la bun inceput. S-a stabilit debarcarea dictatorului si abandonarea sistemului. Astea au fost imperativele si ele s-au realizat asa cum s-au priceput mai bine (adica prost) oamenii insarcinati cu rezolvarea acestor hotarari.
In continuare, dominati cum suntem de o retea informativa care controleaza planeta, n-avem prea multe de facut...decat poate sa asteptam.
Ce vreau eu sa spun este ca pentru a iubii (dispretui pe cineva...Andra zice bine aici: nu-i mare diferenta) trebuie sa il cunosti suficient pe cel in cauza.
Mai tinerii mei confrati, animati de idealuri marete dar din care nu inteleg mare lucru, falfaie lozinca dragostei de tara ca pe o conditie sine qua non...
Romania a fost puternica si a decazut in mai multe randuri de-a lungul istoriei sale insa niciodata nu a atins cote ale succesului ca atunci.
Raportarea se face nu la produsul intern brut ori capul de locuitor, ci fata de locul pe care il ocupa in lume la un moment dat.
Cu revolutia ?? Eu nu am nimic sa imi reprosez. Cunosc azi multe din tainele ei. Ele nici nu sunt secrete pentru cei care au ochi sa vada si stiu sa ii foloseasca si pentru cei care au urechi sa auda si au invatat sa asculte. Nu se putea face nimic...nimic mai mult decat a prelungi starea de confuzie si de a majora numarul victimelor. N-am avut nicio sansa de la bun inceput. S-a stabilit debarcarea dictatorului si abandonarea sistemului. Astea au fost imperativele si ele s-au realizat asa cum s-au priceput mai bine (adica prost) oamenii insarcinati cu rezolvarea acestor hotarari.
In continuare, dominati cum suntem de o retea informativa care controleaza planeta, n-avem prea multe de facut...decat poate sa asteptam.
Să înţelegem că au fost "agenturili străine"? Dacă ar fi fost români neaoşi le-ar fi păsat dacă mor concetăţenii lor, nu? Dezinformarea a mers până acolo încât, la Timişoara sau Arad armata a tras în armată, trupe aduse din alte oraşe care nu cunoşteau nici terenul nici inamicul. Cetăţenii au fost victime colaterale.
QUOTE
Să înţelegem că au fost "agenturili străine"?
Nuuu...Sunt transfrontaliere, iar agentii apatrizi..
Si exact. Structurile informative si cu asta se ocupa...cu manipularea informatiilor si cu orientarea lor intr-un scop sau in altul pentru atingerea unor tinte precise. Au experienta a ani si ani de munca in domeniu si prin anii '50 au capatat constinta de sine..de forta pe care o reprezinta si de uriasele posibilitati de manevra pe care le au la dispozitie...de aici pana la a controla executivul (ele) n-a fost decat un pas.
QUOTE(The Dude @ 14 Dec 2011, 08:27 AM)
"....Las ca n'entelegem noi..." (tamango catre maria).
Ce vreau eu sa spun este ca pentru a iubii (dispretui pe cineva...Andra zice bine aici: nu-i mare diferenta) trebuie sa il cunosti suficient pe cel in cauza.
Mai tinerii mei confrati, animati de idealuri marete dar din care nu inteleg mare lucru, falfaie lozinca dragostei de tara ca pe o conditie sine qua non...
Romania a fost puternica si a decazut in mai multe randuri de-a lungul istoriei sale insa niciodata nu a atins cote ale succesului ca atunci.
Raportarea se face nu la produsul intern brut ori capul de locuitor, ci fata de locul pe care il ocupa in lume la un moment dat.
In continuare, dominati cum suntem de o retea informativa care controleaza planeta, n-avem prea multe de facut...decat poate sa asteptam.
Ce vreau eu sa spun este ca pentru a iubii (dispretui pe cineva...Andra zice bine aici: nu-i mare diferenta) trebuie sa il cunosti suficient pe cel in cauza.
Mai tinerii mei confrati, animati de idealuri marete dar din care nu inteleg mare lucru, falfaie lozinca dragostei de tara ca pe o conditie sine qua non...
Romania a fost puternica si a decazut in mai multe randuri de-a lungul istoriei sale insa niciodata nu a atins cote ale succesului ca atunci.
Raportarea se face nu la produsul intern brut ori capul de locuitor, ci fata de locul pe care il ocupa in lume la un moment dat.
In continuare, dominati cum suntem de o retea informativa care controleaza planeta, n-avem prea multe de facut...decat poate sa asteptam.
In asteptare incep si eu sa ma complac din ce in ce mai mult, nu vad ce altceva as putea face, cei de care zici sunt profesionisti si foarte bine educati in meseria lor.
Altfel, in ciuda formei fara fond expusa de tine mai sus, Romania interbelica seamana destul mult cu cea de dupa '89: multa coruptie, ceva impostura si multe active vandute/cesionate catre capital strain, majoritatea populatiei vanduta la bancherii straini si cam atat. Vezi scrisoarea lui Antonescu catre Bratianu din 29 octombrie 1942, desi consider ca o cunosti deja.
Cateva citate selectate pentru cei care nu cauta sa se informeze:
"Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului.
Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.
[...]
V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza. Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.”"
Ba e o forma plina de fond...e numai miez. 
Sigur ca pe atunci, ca si acum si ca mereu..romanii se improscau cu rahat, acuze, invective si etichetari. Pe vremea aia insa faptele vorbeau si ele n-au tacut nici azi cand continua sa ne povesteasca despre o Romania prospera privita cu mult respect si aflata in plin avant.
Si inca ceva, in forma aia fara fond am citat cate ceva si despre legea cesionarilor care mie unuia mi-a parut echilibrata si onesta.
Sigur ca pe atunci, ca si acum si ca mereu..romanii se improscau cu rahat, acuze, invective si etichetari. Pe vremea aia insa faptele vorbeau si ele n-au tacut nici azi cand continua sa ne povesteasca despre o Romania prospera privita cu mult respect si aflata in plin avant.
Si inca ceva, in forma aia fara fond am citat cate ceva si despre legea cesionarilor care mie unuia mi-a parut echilibrata si onesta.
QUOTE(The Dude @ 14 Dec 2011, 01:54 PM)
Sigur ca pe atunci, ca si acum si ca mereu..romanii se improscau cu rahat, acuze, invective si etichetari. Pe vremea aia insa faptele vorbeau si ele n-au tacut nici azi cand continua sa ne povesteasca despre o Romania prospera privita cu mult respect si aflata in plin avant.
Eu am ramas surprins sa vad ca vorbeste despre simbolurile Bratianu si Maniu ... am inteles inca odata ca istoria e "scrisa" de invingatori si ca nu vei afla ce s-a intamplat decat studiind personal marturiile vremii respective.
Cat despre cadrul legal ... ca si in zilele noastre: e interesant, pacat de lipsa de aplicare a lui.
QUOTE(The Dude @ 13 Dec 2011, 07:43 PM)
In perioada de care zic eu Romania era intre primele tari ale Europei si ale lumii.
Ca ocupa o pozitie ceva mai buna decat acum, se poate. Insa a spune ca era printre primele tari ale Europei sau ale lumii este totusi putin fortat.
Iti supun atentiei un articol (scris de un om cat se poate de dreapta si care nu poate fi banuit de nostalgii comuniste), in linkul de mai jos. Nu pun citate.
http://www.revista22.ro/font-colorblackeco...font-10951.html
Nu goguta..istoria nu e scrisa de invingatori. Ei abia incearca sa isi impuna o varianta, insa adevaratul autor ramane istoria.
Intrebat despre revolutia franceaza, imi pare ca Mao a dat celebrul raspuns: "e mult prea devreme sa ma pot pronunta".
Abis, era bine daca citai...linkul tau nu imi merge.
Oricum, plasarea Romaniei intre primele tari ale lumii la acel moment nu imi pare nici fortata, nici nationalista si nicimacar patriotica.
Voi reveni cu materiale edificatoare.
Intrebat despre revolutia franceaza, imi pare ca Mao a dat celebrul raspuns: "e mult prea devreme sa ma pot pronunta".
Abis, era bine daca citai...linkul tau nu imi merge.
Oricum, plasarea Romaniei intre primele tari ale lumii la acel moment nu imi pare nici fortata, nici nationalista si nicimacar patriotica.
Voi reveni cu materiale edificatoare.
Economia Romaniei interbelice: mit sau tabu?
de Dragos Paul Aligica
Exista multi romani care au convingerea ca perioada comunismului a fost, din punct de vedere economic, superioara prezentului. Numarul lor nu e deloc mic. Avem si o estimare cantitativa. Variatii pe tema “Cand o ducea Romania mai bine, acum sau in comunism?” au fost explorate de mai multe sondaje de opinie recente. Daca e sa ne luam dupa rezultate, numarul celor ce cred in superioritatea performantei economice comuniste este fie majoritar, fie se apropie de pragul majoritatii, in functie de studiu si metodologie. Dezbaterile publice recente ne-au atras atentia insa asupra unui fenomen inrudit. Se pare ca exista multi romani care au convingerea ca perioada interbelica a fost, din punct de vedere economic, una cu totul remarcabila: o perioada de aur.
Nu stim numarul lor pentru ca, cel putin dupa stiinta autorului de fata, cu exceptia unui mic exercitiu pe care urmeaza sa-l citam mai jos, nu exista vreun studiu care ar fi incercat sa estimeze magnitudinea acestui fenomen. Fapt este insa ca acest numar nu se arata de loc mic. Iar intensitatea acestei credinte pare ca o depaseste pe cea in performanta comunismului. Nu ar trebui sa ne mire: Asa cum ni s-a reamintit de curand, cele trei mari componente ale istoriei noastre precomuniste sunt mitul, tabuul si legenda. (Ceea ce si explica dealtfel faptul ca abordarea ei tine mai degraba de folcloristica).
In plus, memoria experientei comuniste, oricat de distorsionata si incarcata de frustrarile prezentului, este mai vie. Umbra realitatii dure de atunci, inca pluteste chiar si asupra nostalgicilor. Interbelicul insa, un orizont deja pierdut vederii imediate, devine un loc in care imaginatia si nostalgia isi dau mana fara prea multe restrictii: “ Poate ca nu curgea lapte si miere dar..” Si aici urmeaza sa se insereze factoidul favorit privind epoca in cauza, factoid ce ar reprezenta chintesenta bonitatii economice a acesteia. De exemplu: “graul romanesc era cotat la bursa din Londra”, “leul era moneda forte”, “exportam cutare lucru in cutare tara” si -favoritul tuturor- “bunicul meu avea atatea si atatea hectare si cand mergea la Bucuresti...etc.etc.etc” ...(Se povesteste cu amanunte ce facea distinsiul domn la Bucuresti...)
Nu doar apropiatii si rudele noastre au aceasta opinie. Daca “in istoriografiile occidentale predominä aprecierile critice si rezervele in legätura cu bilantul economic al epocii dintre cele doua razboaie mondiale, scrie profesorul Bogdan Murgescu, in România, … perioada interbelicá este tratat ca un fel de epoca de aur”. Mai mult, un sondaj efectuat de acesta printre studenti, elevi si profesori sugereaza ca in jur de 70% dintre respondenTi “considera ca perioada 1918-1940 a fost cea in care România s-a apropiat cel mai mult de nivelul tarilor dezvoltate din perioada respectiva”. Opinia “despre excelenta economica a României interbelice face unanimitate printre elevii de liceu” si “se bucura de o aderenta foarte mare printre respondentii profesori de liceu de alte specialitati decat istoria.” Vorbim deci de opinii ce, teoretic, ar trebui totusi sa fie destul de avizate. Oricum, mai avizate ca “larga opinie publica”.
Toate bune si frumoase. Intrebarea este: Oare chiar asa sa fi stat lucrurile? Ce spun datele statistice despre validitatea perceptiilor, fie ca e vorba de perioada comunismului sau de cea interbelica? N-ar fi totusi bine sa incercam din cand in cand sa depasim nostalgia si partizanatul si sa facem un efort sa intelegem in termeni realisti trecutul nostru economic? Nu de alta dar istoria noastra economica este, pana la urma, un parametru extrem de important al dezbaterii publice precum si o importanta coordonata empirica pentru marile idei de strategie si politica economica nationala, prezente si viitoare. Ignoranta cu privire la ea are consecinte palpabile. Nu putem lasa propaganda comunista, si anti-propaganda sau nostalgia paradisului interbelic pierdut sa ne seteze perceptiile despre trecut. Si prin asta sa ne distorsioneze perceptia prezentului. Si mai departe, strategiile prin care ne construim viitorul.
Acest contextul in care facem apel la lucarea Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), scrisa de Bogdan Murgescu, profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, lucrare publicata la editura Polirom anul trecut. Din momentul publicarii, cartea a facut valuri intre cunoscatori iar acum discret dar vizibil ea isi ocupa treptat locul de studiu de referinta in domeniu. Premiile, recenziile si interventiile publice solicitate autorului in siajul publicarii volumului, vorbesc de la sine despre relevanta lucrarii. Este o carte care marcheza un moment in cercetarea roaneasca in domeniu. Pune in sfarsit la dispozitia cititorului roman o evaluare pe lunga durata a evolutiei economiei romanesti privita comparativ cu alte economii relevante europene.
Ceea ce facem improvizat si diletant tot timpul (ne comparam cu altii si ne auto-evaluam in evolutia noastra istorico-economica), Murgescu face sistematic si profesionist. Poti sa nu fii de acord cu unele din interpretarile sale. Dar fapt este ca ele sunt bazate pe in efort fara precedent de culegere si analiza de date istorice si comparative. Cartea este astfel, indiscutabil, principala referinta la aceasta ora, pentru intrebari ca cele de mai sus. De pilda: Care a fost nivelul performantei economice a Romaniei interbelica?
Cu titlu de exemplu, sa aruncam o privire asupra a ce ne spun datele, privind tema aceasta. Sa lasam la o parte prejudecatile si sa le lasam sa vorbeasca de la sine. Exercitiul ne este usurat de faptul ca la origine, majoriatatea datelor au fost construite si estimate de autori ce nu pot fi suspectati de niciun parti pris fata de disputele noastre locale si conjunturale. Sa verificam deci ce stim si ce credem ca stim despre performantele trecute ale economiei romanesti interbelice, in lumina celor mai relevante estimari.
Sa incepem cu o estimare a lui Angus Maddison, autoritatea mondiala in constructia de date statistice in istoria economica (Produsul Intern brut/locuitor in dolari 1990 pentru Romania interbelica intre 1926-38):
Anul Dolari 1990
1926 1.258
1927 1.241
1928 1.225
1929 1,152
1930 1.219
1931 1.229
1932 1.144
1933 1.184
1934 1.182
1935 1.196
1936 1.194
1937 1.130
1938 1.242
Sa comparam acum. Produsul Intern brut/locuitor in diferite state europene in perioada interbelica, acelasi Angus Maddison (dolari 1990):
1913 1929 1938
Media tari vest- -europene dezvoltate 3,688 4.387 4.818
Grecia 1 .592 2.342 2.677
Irlanda 2.736 2.834 3052
Portugalia 1.250 1.610 747
Spania 2.056 2.739 1.790
Bulgaria 1,534 1.180 1.595
Cehoslovacia 2.096 2977 2.882
Iugoslavia 1.057 1.364 1.356
Polonia 1,739 2.117 2.182
România 1.741 1.152 1.242
Ungaria 2.098 2.476 2.655
Rusia/URSS 1.488 1.386 2.150
Iata o alta estimare a PIB in 1937, provenita din studiile lui Mark Harisson publicate in 1994, si plasata comparativ in contextul vecinilor nostri est europeni:
Dolari 1980
Cehoslovacia 1.948
Ungaria 1,599
Polonia 1.372
lugoslavia 1.275
Romania 1.237
Bulgaria 1.148
Apoi, mai jos, România in raport cu media europeana, calcule pe baza datelor lui Paul Bairoch (PIB/locuitor):
1913 0,63
1929 0,58
1933 0,54
1938 0,51
Avutia nationala pe locuitor a Romaniei comparata cu alte tari, calculata de V. Axenciuc (se citeste: SUA in 1914 de 4,5 ori mai mare; in 1938 de 5,3 ori mai mare ...) :
1914 1938
Romania 1,0 1,0
SUA 4,5 5,3
MareaBritane 3,2 3,3
Franta 3,1 2,7
Germania 2,3 5,4
Elvelia 3,3 6,1
Danemarca 1,7 3,4
Japonia 0,7 2,7
India 0,3 0,5
In sfarsit sa adaugam o serie de date sintetizate de G. Dobre, anume indicatori sociali in perspectiva comparata, pentru 1938:
Mortalitatea infantila (morti sub un an la 1000 nou-nascuti)
Marea Britanie 55,5
Germania 59,8
Danemarca 58,7
Belgia 81,3
Irlanda 5,8
Frant.a 65,6
Cehoslovacia 109,6
Italia 106,3
Ungaria 131,4
Polonia 139,8
Grecia 99,4
România 182,5
Bulgaria 144,4
lugoslavia 140,0
Ponderea analfabei1or in populatia totala (%)
Marea Britanie -
Germania -
Danemarca -
Belgia 5,6
Frant.a 3,8
Cehoslovacia 4,1
Italia 21,6
Ungaria 6,0
Polonia 23,1
Grecia 40,8
România 54,3
Bulgaria 31,4
lugoslavia 45,2
Speranta medie de viata la natere (ani)
Barbati Femei
Marea Britanie 58,74 62,88
Germania 59,86 62,81
Danemarca 62,00 63,80
Belgia 56,02 59,79
Irlanda 58,20 59,62
Frant.a 54,30 59,02
Cehoslovacia 51,92 55,18
Italia 53,76 56,00
Ungaria 48,27 51,34
Polonia 48,20 51,40
Grecia 49,06 50,89
România 40,20 41,40
Bulgaria 45,92 46,64
lugoslavia 41,00 42,00
Cifrele, asa cum spune Murgescu, “contrazic destul de puternic imaginea unei dezvoltari economice viguroase a României interbelice, atât in ceea ce priveste tendina de ansamblu, cat si in ceea ce priveste anii ’buni’ sau’rai’.” Celor a caror prima reactie este de a contesta cifrele, sa le spunem ca Murgescu a avut grija sa confrunte cu informatiile din varii lucrari de referinte, sa compare serii obtinute pe baza unor date primare independente unele de altele, calculate potrivit unor metode diferite. Iar ele ofera o imagine de ansamblu convergenta.
Asadar pozitia relativa a României in raport cu restul lumii e destul de clara. Romania nu a fost in niciun caz o economie stelara in perioada in cauza. Nu a fost nici macar o economie performanta. Daca prin performanta ne referim la modestul criteriu de a mentine (nu reduce ci doar mentine!) decalajul dintre nivelul ei de dezvoltare si cel al economiilor occidentale. Nici vorba ca in perioada in cauza Romania “s-a apropiat de nivelul tarilor dezvoltate din perioada respectiva”. Convine sau nu, acesta este verdictul consultarii seriilor de date comparative.
Bogdan Murgescu ne lanseaza deci o provocare. Nu numai ca pune sub semnul intrebarii unul din marile mituri politico-economice ale Romaniei post-comuniste. In acelasi timp ne demonstreaza cam care ar trebui sa fie nivelul de documentare si stilul si metoda de abordare atunci cand vrem sa discutam acest tip de teme. Evident, in cazul in care nu suntem de acord cu concluziile sale, avem toata libertatea sa-i raspundem.
Sau sa declaram tema tabuu, conform traditiei. Daca ne hotaram insa sa raspundem, avem obligatia ca reactia noastra sa satisfaca aceleasi standarde de profesionism impuse de remarcabilul sau studiu. Acesta este cred, cel mai mare merit al lui Murgescu. Dincolo de tematica in sine, ne-a reamintit care este nivelul metodologic la care trebuie sa ne situam daca dorim vreodata sa pasim, intelectualmente vorbind, in afara confortului miturilor si tabuurilor istoriei noastre nationale. Daca.
Sa incheiem spunand ca importanta demersului lui Bogdan Murgescu nu poate fi apreciata la justa valoare daca nu mentionam si un element de context. Studierea istoriei economiei romanesti si universale a fost pur si simplu decimata, cu o tenacitate si iresponsabilitate revoltatoare, din institutiile noastre de invatamant superior. Profesorul Bogdan Murgescu si echipa sa la Universitatea Bucuresti au ramas, alaturi de echipa de la ASE, condusa de profesoara Maria Muresan, printre ultimele bastioane ale disciplinei, ducand o neincetata lupta de guerilla in apararea a ceea ce este, fara indoiala, un domeniu cheie al stiintelor economice si disciplinelor istorice. Este o discutie separata cum s-a ajuns la situatia in care studentii invata orice dar numai evolutia in timp a economiei in care urmeaza sa activeze, nu. O discutie asupra careia merita sa ne aplecam in viitor.
de Dragos Paul Aligica
Exista multi romani care au convingerea ca perioada comunismului a fost, din punct de vedere economic, superioara prezentului. Numarul lor nu e deloc mic. Avem si o estimare cantitativa. Variatii pe tema “Cand o ducea Romania mai bine, acum sau in comunism?” au fost explorate de mai multe sondaje de opinie recente. Daca e sa ne luam dupa rezultate, numarul celor ce cred in superioritatea performantei economice comuniste este fie majoritar, fie se apropie de pragul majoritatii, in functie de studiu si metodologie. Dezbaterile publice recente ne-au atras atentia insa asupra unui fenomen inrudit. Se pare ca exista multi romani care au convingerea ca perioada interbelica a fost, din punct de vedere economic, una cu totul remarcabila: o perioada de aur.
Nu stim numarul lor pentru ca, cel putin dupa stiinta autorului de fata, cu exceptia unui mic exercitiu pe care urmeaza sa-l citam mai jos, nu exista vreun studiu care ar fi incercat sa estimeze magnitudinea acestui fenomen. Fapt este insa ca acest numar nu se arata de loc mic. Iar intensitatea acestei credinte pare ca o depaseste pe cea in performanta comunismului. Nu ar trebui sa ne mire: Asa cum ni s-a reamintit de curand, cele trei mari componente ale istoriei noastre precomuniste sunt mitul, tabuul si legenda. (Ceea ce si explica dealtfel faptul ca abordarea ei tine mai degraba de folcloristica).
In plus, memoria experientei comuniste, oricat de distorsionata si incarcata de frustrarile prezentului, este mai vie. Umbra realitatii dure de atunci, inca pluteste chiar si asupra nostalgicilor. Interbelicul insa, un orizont deja pierdut vederii imediate, devine un loc in care imaginatia si nostalgia isi dau mana fara prea multe restrictii: “ Poate ca nu curgea lapte si miere dar..” Si aici urmeaza sa se insereze factoidul favorit privind epoca in cauza, factoid ce ar reprezenta chintesenta bonitatii economice a acesteia. De exemplu: “graul romanesc era cotat la bursa din Londra”, “leul era moneda forte”, “exportam cutare lucru in cutare tara” si -favoritul tuturor- “bunicul meu avea atatea si atatea hectare si cand mergea la Bucuresti...etc.etc.etc” ...(Se povesteste cu amanunte ce facea distinsiul domn la Bucuresti...)
Nu doar apropiatii si rudele noastre au aceasta opinie. Daca “in istoriografiile occidentale predominä aprecierile critice si rezervele in legätura cu bilantul economic al epocii dintre cele doua razboaie mondiale, scrie profesorul Bogdan Murgescu, in România, … perioada interbelicá este tratat ca un fel de epoca de aur”. Mai mult, un sondaj efectuat de acesta printre studenti, elevi si profesori sugereaza ca in jur de 70% dintre respondenTi “considera ca perioada 1918-1940 a fost cea in care România s-a apropiat cel mai mult de nivelul tarilor dezvoltate din perioada respectiva”. Opinia “despre excelenta economica a României interbelice face unanimitate printre elevii de liceu” si “se bucura de o aderenta foarte mare printre respondentii profesori de liceu de alte specialitati decat istoria.” Vorbim deci de opinii ce, teoretic, ar trebui totusi sa fie destul de avizate. Oricum, mai avizate ca “larga opinie publica”.
Toate bune si frumoase. Intrebarea este: Oare chiar asa sa fi stat lucrurile? Ce spun datele statistice despre validitatea perceptiilor, fie ca e vorba de perioada comunismului sau de cea interbelica? N-ar fi totusi bine sa incercam din cand in cand sa depasim nostalgia si partizanatul si sa facem un efort sa intelegem in termeni realisti trecutul nostru economic? Nu de alta dar istoria noastra economica este, pana la urma, un parametru extrem de important al dezbaterii publice precum si o importanta coordonata empirica pentru marile idei de strategie si politica economica nationala, prezente si viitoare. Ignoranta cu privire la ea are consecinte palpabile. Nu putem lasa propaganda comunista, si anti-propaganda sau nostalgia paradisului interbelic pierdut sa ne seteze perceptiile despre trecut. Si prin asta sa ne distorsioneze perceptia prezentului. Si mai departe, strategiile prin care ne construim viitorul.
Acest contextul in care facem apel la lucarea Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), scrisa de Bogdan Murgescu, profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, lucrare publicata la editura Polirom anul trecut. Din momentul publicarii, cartea a facut valuri intre cunoscatori iar acum discret dar vizibil ea isi ocupa treptat locul de studiu de referinta in domeniu. Premiile, recenziile si interventiile publice solicitate autorului in siajul publicarii volumului, vorbesc de la sine despre relevanta lucrarii. Este o carte care marcheza un moment in cercetarea roaneasca in domeniu. Pune in sfarsit la dispozitia cititorului roman o evaluare pe lunga durata a evolutiei economiei romanesti privita comparativ cu alte economii relevante europene.
Ceea ce facem improvizat si diletant tot timpul (ne comparam cu altii si ne auto-evaluam in evolutia noastra istorico-economica), Murgescu face sistematic si profesionist. Poti sa nu fii de acord cu unele din interpretarile sale. Dar fapt este ca ele sunt bazate pe in efort fara precedent de culegere si analiza de date istorice si comparative. Cartea este astfel, indiscutabil, principala referinta la aceasta ora, pentru intrebari ca cele de mai sus. De pilda: Care a fost nivelul performantei economice a Romaniei interbelica?
Cu titlu de exemplu, sa aruncam o privire asupra a ce ne spun datele, privind tema aceasta. Sa lasam la o parte prejudecatile si sa le lasam sa vorbeasca de la sine. Exercitiul ne este usurat de faptul ca la origine, majoriatatea datelor au fost construite si estimate de autori ce nu pot fi suspectati de niciun parti pris fata de disputele noastre locale si conjunturale. Sa verificam deci ce stim si ce credem ca stim despre performantele trecute ale economiei romanesti interbelice, in lumina celor mai relevante estimari.
Sa incepem cu o estimare a lui Angus Maddison, autoritatea mondiala in constructia de date statistice in istoria economica (Produsul Intern brut/locuitor in dolari 1990 pentru Romania interbelica intre 1926-38):
Anul Dolari 1990
1926 1.258
1927 1.241
1928 1.225
1929 1,152
1930 1.219
1931 1.229
1932 1.144
1933 1.184
1934 1.182
1935 1.196
1936 1.194
1937 1.130
1938 1.242
Sa comparam acum. Produsul Intern brut/locuitor in diferite state europene in perioada interbelica, acelasi Angus Maddison (dolari 1990):
1913 1929 1938
Media tari vest- -europene dezvoltate 3,688 4.387 4.818
Grecia 1 .592 2.342 2.677
Irlanda 2.736 2.834 3052
Portugalia 1.250 1.610 747
Spania 2.056 2.739 1.790
Bulgaria 1,534 1.180 1.595
Cehoslovacia 2.096 2977 2.882
Iugoslavia 1.057 1.364 1.356
Polonia 1,739 2.117 2.182
România 1.741 1.152 1.242
Ungaria 2.098 2.476 2.655
Rusia/URSS 1.488 1.386 2.150
Iata o alta estimare a PIB in 1937, provenita din studiile lui Mark Harisson publicate in 1994, si plasata comparativ in contextul vecinilor nostri est europeni:
Dolari 1980
Cehoslovacia 1.948
Ungaria 1,599
Polonia 1.372
lugoslavia 1.275
Romania 1.237
Bulgaria 1.148
Apoi, mai jos, România in raport cu media europeana, calcule pe baza datelor lui Paul Bairoch (PIB/locuitor):
1913 0,63
1929 0,58
1933 0,54
1938 0,51
Avutia nationala pe locuitor a Romaniei comparata cu alte tari, calculata de V. Axenciuc (se citeste: SUA in 1914 de 4,5 ori mai mare; in 1938 de 5,3 ori mai mare ...) :
1914 1938
Romania 1,0 1,0
SUA 4,5 5,3
MareaBritane 3,2 3,3
Franta 3,1 2,7
Germania 2,3 5,4
Elvelia 3,3 6,1
Danemarca 1,7 3,4
Japonia 0,7 2,7
India 0,3 0,5
In sfarsit sa adaugam o serie de date sintetizate de G. Dobre, anume indicatori sociali in perspectiva comparata, pentru 1938:
Mortalitatea infantila (morti sub un an la 1000 nou-nascuti)
Marea Britanie 55,5
Germania 59,8
Danemarca 58,7
Belgia 81,3
Irlanda 5,8
Frant.a 65,6
Cehoslovacia 109,6
Italia 106,3
Ungaria 131,4
Polonia 139,8
Grecia 99,4
România 182,5
Bulgaria 144,4
lugoslavia 140,0
Ponderea analfabei1or in populatia totala (%)
Marea Britanie -
Germania -
Danemarca -
Belgia 5,6
Frant.a 3,8
Cehoslovacia 4,1
Italia 21,6
Ungaria 6,0
Polonia 23,1
Grecia 40,8
România 54,3
Bulgaria 31,4
lugoslavia 45,2
Speranta medie de viata la natere (ani)
Barbati Femei
Marea Britanie 58,74 62,88
Germania 59,86 62,81
Danemarca 62,00 63,80
Belgia 56,02 59,79
Irlanda 58,20 59,62
Frant.a 54,30 59,02
Cehoslovacia 51,92 55,18
Italia 53,76 56,00
Ungaria 48,27 51,34
Polonia 48,20 51,40
Grecia 49,06 50,89
România 40,20 41,40
Bulgaria 45,92 46,64
lugoslavia 41,00 42,00
Cifrele, asa cum spune Murgescu, “contrazic destul de puternic imaginea unei dezvoltari economice viguroase a României interbelice, atât in ceea ce priveste tendina de ansamblu, cat si in ceea ce priveste anii ’buni’ sau’rai’.” Celor a caror prima reactie este de a contesta cifrele, sa le spunem ca Murgescu a avut grija sa confrunte cu informatiile din varii lucrari de referinte, sa compare serii obtinute pe baza unor date primare independente unele de altele, calculate potrivit unor metode diferite. Iar ele ofera o imagine de ansamblu convergenta.
Asadar pozitia relativa a României in raport cu restul lumii e destul de clara. Romania nu a fost in niciun caz o economie stelara in perioada in cauza. Nu a fost nici macar o economie performanta. Daca prin performanta ne referim la modestul criteriu de a mentine (nu reduce ci doar mentine!) decalajul dintre nivelul ei de dezvoltare si cel al economiilor occidentale. Nici vorba ca in perioada in cauza Romania “s-a apropiat de nivelul tarilor dezvoltate din perioada respectiva”. Convine sau nu, acesta este verdictul consultarii seriilor de date comparative.
Bogdan Murgescu ne lanseaza deci o provocare. Nu numai ca pune sub semnul intrebarii unul din marile mituri politico-economice ale Romaniei post-comuniste. In acelasi timp ne demonstreaza cam care ar trebui sa fie nivelul de documentare si stilul si metoda de abordare atunci cand vrem sa discutam acest tip de teme. Evident, in cazul in care nu suntem de acord cu concluziile sale, avem toata libertatea sa-i raspundem.
Sau sa declaram tema tabuu, conform traditiei. Daca ne hotaram insa sa raspundem, avem obligatia ca reactia noastra sa satisfaca aceleasi standarde de profesionism impuse de remarcabilul sau studiu. Acesta este cred, cel mai mare merit al lui Murgescu. Dincolo de tematica in sine, ne-a reamintit care este nivelul metodologic la care trebuie sa ne situam daca dorim vreodata sa pasim, intelectualmente vorbind, in afara confortului miturilor si tabuurilor istoriei noastre nationale. Daca.
Sa incheiem spunand ca importanta demersului lui Bogdan Murgescu nu poate fi apreciata la justa valoare daca nu mentionam si un element de context. Studierea istoriei economiei romanesti si universale a fost pur si simplu decimata, cu o tenacitate si iresponsabilitate revoltatoare, din institutiile noastre de invatamant superior. Profesorul Bogdan Murgescu si echipa sa la Universitatea Bucuresti au ramas, alaturi de echipa de la ASE, condusa de profesoara Maria Muresan, printre ultimele bastioane ale disciplinei, ducand o neincetata lupta de guerilla in apararea a ceea ce este, fara indoiala, un domeniu cheie al stiintelor economice si disciplinelor istorice. Este o discutie separata cum s-a ajuns la situatia in care studentii invata orice dar numai evolutia in timp a economiei in care urmeaza sa activeze, nu. O discutie asupra careia merita sa ne aplecam in viitor.
Romania in acea perioada era printre primele din europa de est. Si acum se indreapta spre acelasi loc.
Asta nu se datora mai deloc genialilor nostri inaintasi ci capitalului strain care domina ramuri cheie.
Romanu era ori mic afacerist or functionar la stat ori muncitor. Putini romani erau cu scoala mai mult decat liceul.
Asta nu se datora mai deloc genialilor nostri inaintasi ci capitalului strain care domina ramuri cheie.
Romanu era ori mic afacerist or functionar la stat ori muncitor. Putini romani erau cu scoala mai mult decat liceul.
Si totusi ramane intrebarea : care a fost perioada cea mai favorabila din punct de vedere economic raportata la istoria moderna a Romaniei?
QUOTE(exergy33 @ 15 Dec 2011, 05:10 PM)
Si totusi ramane intrebarea : care a fost perioada cea mai favorabila din punct de vedere economic raportata la istoria moderna a Romaniei?
Cea mai favorabila a fost 2000-2008.
Dar cred ca tu ai vrut sa intrebi care a fost cea mai buna perioada, in ce perioada a avut Romania cea mai puternica economie, nu?
Din punctul meu de vedere a fost 68-89 in care s-au creeat imens de multe in industrie si agricultura, dar si respectiva perioada a fost la maxim 50% din potentialul tarii din cauza imposturii specifice comunistilor - care impostura imi pare ca un inger comparata cu cea din zilele noastre.
QUOTE(goguta @ 15 Dec 2011, 06:29 PM)
Din punctul meu de vedere a fost 68-89 in care s-au creeat imens de multe in industrie si agricultura
Perioada mai corecta este 68-82 si dezvoltarea s-a produs pe baza creditelor "ieftine" date de FMI genialului conducator. Dupa care genialul conducator a dat-o in bara si a intrat cu oistea in faliment.
In constructii a fost impactul cel mai mare, s-a construit mult si inutil chiar prost. Orice pulete care se putea urca pe o schela era denumit "constructor".
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.