-X- Optiuni

[exergy33]

domnisoara Diana

Terminasem prima clasa de scoala generala si inca din iarna mama imi promisese ca ma va lasa sa merg in tabara la mare, insa cu o conditie : daca cu grupul de la scoala noastra va merge o invatatoare cu care era prietena.
Sfirsitul trimestrului se apropia fara sa stiu daca respectiva invatatoare avea de gind sa mearga in tabara, insa atit de mult am insistat ca mama sa-mi plateasca biletul, incit nu a avut incotro ... din pacate conditia pusa anterior raminea valabila.

Dupa mai multe zile de asteptare am rasuflat usurata.
Desi ramasese mai bine de o saptamina pina in ziua plecarii, am inceput sa-mi pun hainele intr-o valiza mica pe care aveam de gind sa o iau cu mine ... aranjam pe rind tricourile, hanoracul, puloverul, camasile, prosopul, slapii pentru plaja, costumele de baie, sapunul, samponul si alte maruntisuri ...

Plecarea a avut loc la prima ora a diminetii, si dupa o calatorie in care am privit avida pe geam la peisajele ce se derulau prin fata ochilor, dupa ce am trecut peste podul de la Cernavoda - fapt ce a constituit pentru mine cel mai important eveniment al anului, am ajuns in tabara .

Mirosul de apa sarata, de mil, de caise coapte si de cafea proaspat facuta, invaluiau incinta in care un catarg inalt astepta ca sa se inalte drapelul.

Eram cea mai mica din grupul de copii de la scoala noastra, dar nici in grupurile de la alte scoli nu am vazut pe cineva de virsta mea.
Eu treceam intr-a doua ... iar cei mai apropiati ca virsta erau doi baieti care treceau intr-a patra. Restul copiilor erau de la a cincea in sus.
Dar pentru mine acest lucru nu a constituit un handicap, ba dimpotriva, s-a transformat intr-un avantaj.
Fiind cea mai mica, restul copiilor incercau sa aiba grija de mine si ma rasfatau cu de toate.

Dupa ce am mincat micul dejun si am dormit vreo trei ore, cam pe la prinz, ne-am strins in curte.
Directoarea, o doamna inalta cu parul facut permanent, cit o claie de fin rascolita de vint, ne-a prezentat comitetul de tabara. Ne-a citit programul pe urmatoarele zile. Trei puncte prezentau interes pentru mine : vizita la delfinariu, parcul Luna din Mamaia si focul de tabara din ultima zi.

Am fost impartiti in grupe. Eu am cazut in 'grupa doi'.
In afara invatatorilor si profesorilor, in tabara erau citeva fete din Bucuresti, de la Liceul Pedagogic, ce venisera sa-si faca practica pedagogica aici.

Ne-am asezat pe grupe si directoarea ne-a prezentat indrumatorii. Vocea ei de 'capitaneasa' suna comic pentru mine : "Grupa doi. Azi veti merge la plaja cu domnisoara Diana."

Am privit-o pe fata din fata noastra.
Inalta si zvelta, cu un tricou negru mulat pe corp, cu ochii de o culoare incerta de verde, cu parul saten spre blond, parea ca sta gata sa se fringa in bataia vintului ce incepuse sa bata cu destula putere. Vintul ii rasfira pletele usor ondulate.
In acel moment m-am gindit la o salcie plingatoare.
Pe departe, domnisoara Diana era cea mai frumoasa persoana de sex femin din intreaga tabara.

Ne-a vorbit citeva minute si apoi ne-a trimis sa ne pregatim pentru plaja.
Dupa o jumatate de oara ne-am adunat din nou in curte. Ea ne-a asezat in rind, doi cite doi, apoi m-a luat pe mine de mina si a zis : "sa mergem."

Ma aruncasem in valurile marii cu o incredere deplina. Stiam sa inot, chiar destul de bine, si asta ma facea sa nu par chiar asa de mica si neajutorata in ochii unora din clasele mari, dar care nu stiau sa inoate.
Imi placea sa stau cu spatele la mare si sa astept sa vina cite un val mai puternic care sa ma duca la tarm.

Domnisoara Diana m-a luat pe cearceaful ei, si spre surprinderea mea, a scos din sacosa de plaja citeva clame si flori din plastic colorat si mi-a zis : "Uite, astea le-am luat pentru tine. Acum iti voi prinde parul cu ele. Stai asa si nu te misca."
Nu am avut timp sa ripostez prin cuvinte. Miinile ei indeminatice au inceput sa-mi rasfire suvitele de par si sa mi le prinda in pozitii ciudate. Dupa citeva minute am avut senzatia ca pe capul meu cineva cladise un turn, pe care il simteam ca sta gata sa se prabuseasca.
Cu miinile am pipait 'constructia'. Nu-mi putea da seama cum arata.
Domnisoara Diana a deschis oglinda ei si am putut vedea o coafura ce semana cu o caracatita impodobita cu flori si clame colorate.

Prima zi a trecut foarte repede.
Nici nu stiu cum se facuse seara. Am intrat in cantina, pentru cina. Priveam nedumerita in jur pentru ca nu stiam la ce masa sa ma asez.
Vocea domnisoarei Diana s-a auzit clar, chiar de linga mine : "Nu vrei sa stai cu mine la masa?"
Am dat din cap ca da.

Ne-am asezat linga o masa foarte aproape de cele doua cabine telefonice din cantina.
Nu stiu ce o facea pe domnisoara Diana sa se poarte asa cu mine. As fi vrut sa o opresc sa-mi puna in farfurie sau sa-mi taie mincarea. Eram destul de mare si ma puteam descurca singura, insa nu reactionam in nici un fel ca nu cumva sa o supar.
In tot timpul acesta ea imi punea intrebari si eu ii raspundeam.
A doua zi, dimineata, la prinz si seara, m-a luat din nou la masa ei.

Privind retrospectiv lucrurile, de la distanta pe care mi-o ofera virsta mea de azi, cred ca Diana nu se simtea bine in compania colegelor ei ... poate ca simtea invidia lor, sau poate ca pur si simplu dorea sa-si reverse bunatatea asupra cuiva ... si norocul cazuse pe capul meu.

A treia zi dupa masa a venit o echipa de la radio. Doreau sa faca un reportaj despre tabara si sa ia interviuri.
Reporterul, un tip cu parul inchis la culoare, si cu mustata, si-a adus aparatura de inregistrare in sala mare si le dadea indicatii celor doi insotitori unde sa o monteze.
Domnisoara Diana tocmai intrase pe usa.
Radio Vacanta, asa il voi denumi in continuare pe reporter, a strafulgerat-o cu privirea. Ea nu l-a observat deloc. A iesit imediat. Probabil ca nu gasise pe cine cauta.
Eram la mica distanta de Radio Vacanta si ii puteam urmari foarte bine privirile.
In urmatoarele minute sala s-a umplut, si, pentru a doua oara, domnisoara Diana a intrat in incapere cu mersul ei unduitor si zvelt.
Reporterul nu-si dezlipea privirea de la dinsa.
Imediat a intrat in vorba, si foarte volubil a inceput sa-i povesteasca ceva, iar apoi, in gluma, sa-i ia un interviu fictiv.

Dupa ce s-a incheiat inregistrarea l-am vazut ca vorbeste din nou cu domnisoara Diana si ca se straduie din rasputeri sa o faca pe interesantul.
Din cind in cind, ea arunca cite un suris greu de descifrat, insa doar atit.

... va urma

Acest topic a fost editat de exergy33: 28 Jan 2009, 07:40 PM

[Boudicca]

astept continuarea...mi-ai starnit o groaza de amintiri placute ...

[exergy33]

domnisoara Diana (continuare)

" Grupa doi. Atentie copii! Azi domnisoara Diana va va duce la cinema", a sunat in curte vocea autoritara a directoarei.
Ne-am incolonat si am asteptat-o sa vina.

Purta o fusta lunga cu modele abstracte, ce o facea sa para si mai inalta, si o bluza alba dintr-un material foarte moale. Isi legase parul cu o funda din acelasi material cu fusta, si asa, cu parul legat, gitul gratios atragea si mai mult atentia.

Nu mai stiu ce film am vazut. La virsta aceea nu ma interesau filmele ... si nici acum nu ma dau in vint dupa ele. Ca prin vis imi aduc aminte ca personajele din film purtau peruci si costumatii de epoca.

Domnisoara Diana m-a asezat linga ea pe un fotoliu din primul rind. Dupa film ne-a dus la o cofetarie cu terasa. Daduse comanda pentru suc de portocale, inghetata si prajituri, desi atunci cind m-a intrebat ce-mi place, i-am zis ca vreau numai suc. Pe vremea aceea nu ma tentau dulciurile. Aveam sa le descopar abia in primul an de liceu .

Ma punea mereu sa-i povestesc, iar eu nu puteam intelege ce i se pare interesant din ceea ce-i spun ... pentru ca-i povesteam doar lucruri obisnuite ...
Am intrebat-o daca ii place sa fie invatatoare. Ea mi-a zis ca nu prea stie, dar ca vrea sa dea la facultate ... apoi a zis un cuvint pe care nu l-am inteles, probabil numele sectiei la care dorea sa candideze.

La prinz, ca de obicei, m-a luat la masa ei, iar dupa masa, atunci cind am mers la plaja, mi-a facul loc linga ea pe cearceaf si mi-a facut o alta coafura fantezista.
Cumparasem mai multe vederi pe care trebuia sa le scriu si sa le trimit.
Domnisoara Diana mi-a luat pixul din mina si mi-a zis : " dicteaza-mi si am sa ti le scriu eu."
Scria foarte repede, in comparatie cu mine ... avea un scris ordonat cu litere frumos aliniate.

Cind am ajuns in tabara am vazut masina de culoare inchisa parcata la umbra in spatele cantinei. Undeva mai incolo, Radio Vacanta o astepta nerabdator pe domnisoara Diana.

Au plecat impreuna sub privirile iscoditoare ale profesoarelor si profesorilor ce se adunasera pe bancile de linga poarta principala.

Seara, la masa, am urmarit cum o atintesc cu privirea cei din jur. Probabil ca ea isi dadea seama de asta. Colegele de liceu se uitau cam piezis, profesoarele mai in virsta o priveau mustrator, iar profesorul cel tinar, cu carare intr-o parte, o privea pe furis.

Urmatoarea zi, si apoi si cealalta, Radio Vacanta a venit si a luat-o cu masina lui in oras.
Pe zi ce trecea Radio Vacanta imi devenea mai nesuferit. Nu puteam sa-mi dau seama din ce cauza.
Veti zice ca incepeam sa sufar de un fel de gelozie, pentru ca el mi-o rapise pe domnisoara Diana.
Nu era vorba despre asta. Venisem la mare ca sa fiu libera si sa nu ma intrebe nimeni nimic, ori domnisoara Diana ma acaparase aproape cu totul.
Dupa amiezile in care se plimba cu Radio Vacanta se transformasera pentru mine in adevarate oaze de libertate.
Am inceput sa explorez in amanunt curtea si dependintele taberei, sa ma catar prin copacii de pe acolo, sa ma dau 'ilegal' in scrinciob ... adica peste cap. Datul cu scrinciobul peste cap ne-a fost interzis de directoare.
Am sarit chiar si peste zidul de caramida ce imprejmuia tabara ... am inspectat imprejurimile si neavind mare lucru de vazut, m-am reintors in incinta.

Seara, la ora de masa, m-a sunat mama. Eu pur si simplu uitasem ca trebuie sa o sun. Murmurul din sala de mese nu ma lasa sa aud. Mi-au luat doua-trei minute ca sa ma acomodez cu zumzetul cuvintelor si zgomotul metalic al tacimurilor.
Dupa ce s-a convins ca sunt bine, ca nu m-am innecat in mare, ca nu m-am imbolnavit din cauza mincarii, si ca nu mi-am rupt nici o coasta , m-a intrebat cine mi-a scris vederile.
I-am raspuns plina de importanta : domnisoara Diana.
Si minute in sir i-am povestit despre ea .
Mama s-a aratat mirata de faptul ca reusisem sa ma imprietenesc cu cineva mult mai mare decit mine.

Seara m-am chinuit sa-mi scot din par bombitele , clipsurile si perlele artificiale prinse in par de domnisoara Diana, insa fara ajutorul fetelor din dormitor nu cred ca as fi reusit sa dezafectez 'instalatia'.

In ziua urmatoare am vizitat Luna Parc. Mi-au placut in mod special masinutele care se tamponau.
Domnisoara Diana, si o profesoara pe care nu o cunosteam, trebuiau sa se ocupe de toti copii.
A fost foarte placut si noutatea a ceea ce vedeam ma facea sa privesc in amanunt toate detaliile.

La masa de prinz domnisoara Diana mi-a zis ca a observat ca mi-au placut masinile din parc si ca de aceea a vorbit cu Radio Vacanta si ca pe la ora cinci el va veni cu masina si ne va duce inca o tura la Mamaia.
Stirea nu m-a incintat. Nu faptul ca domnisoara Diana nu-mi va acorda mie toata atentia ei, ci faptul ca Radio Vacanta imi devenise total nesuferit, nu ma lasau sa ma bucur de surpriza vestii.

Dupa masa toata lumea mergea la culcare, insa eu niciodata nu pot dormi la prinz, asa ca am inceput sa inspectez tot ce se putea inspecta in tabara.
La bucatarie am vazut un storcator de fructe care facea un zgomot de tractor, aproape de poarta am descoperit un briceag ruginit in scorbura unui copac, am trecut in revista masinile parcate, m-am dat in scrinciob, am vorbit cu doua fete mai mari care sareau coarda. Am sarit si eu coarda impreuna cu ele, iar apoi plictisindu-ma, m-am asezat pe treptele de la cladirea comitetului de tabara.

Gindurile chiar ca o luasera razna. Radio Vacanta imi aparea mereu in fata ochilor ... si am realizat ca seamana prin gesturi si trasaturi cu un tip din orasul nostru, un fel de Don Juan local caruia ii placea sa cucereasca fetele.
In acel moment, intuitiv, l-am vazut pe Radio Vacanta in aceeasi postura.
Aritmetica se pusese in miscare in mod ciudat : daca vacanta tine trei luni, si daca fiecare serie de tabara dureaza doua saptamini, atunci el are ocazia ca sa vina in fiecare tabara de sase ori ... si de sase ori sa gaseasca cite o domnisoara Diana. Cite tabere erau oare pe litoral?
Domnisoara Diana din Bucuresti reprezenta doar o aventura de vacanta? ...
Da, am adaugat in gind.

Descoperirea aceasta mi-a inghetat pentru citeva clipe logica nebuneasca in care alunecasem.
Dar ceva, apasator si suparator, imi spunea ca am dreptate.
Incet si sigur, inconstientul scosese la lumina sursa ascunsa a antipatiei mele.

Timpul trecea greu. Am gasit o piatra de culoare gri deschis pe care incercam sa o slefuiesc. Slefuitul imi indepartase pentru moment absurditatile care m-au prins in plasa lor cu vreo jumatate de ora inainte.

O masina a parcat cu zgomot exact linga cladire. Am ridicat privirea si am dat ochii cu Radio Vacanta.
"Du-te si spune-i Dianei ca am venit" , mi-a zis el pe un ton autoritar.

In acel moment, fara nici o premeditare, i-am raspuns foarte calm, fara sa-mi tradez in nici un fel minciuna ce urma sa o spun : " Domnisoara Diana are sedinta de comitet. De abia peste o ora se termina."

Radio Vacanta a mormait nervos ceva, s-a uitat la ceas, a stat citeva secunde nehotarit, apoi, fara sa banuiasca nimic, mi-a zis : " Bine. Voi veni peste o ora. Sa-i spui ca am cautat-o."

Masina lui Radio Vacanta a iesit pe poarta . Nu a durat nici un minut si domnisoara Diana, imbracata intr-o superba rochie cu flori de liliac, a aparut de dupa coltul cladirii.

[Promo Contextual]

[exergy33]

domnisoara Diana (continuare)


Domisoara Diana se plimba cu pasi leganati pe aleea pietruita ce ducea la usa principala a cantinei. Vazind ca Radio Vacanta nu mai vine, mi-a zis ca vom merge fara el. Am iesit pe strada principala, de unde am luat un taxi pina in statia de autobuz, apoi ne-am suit intr-un autobuz colorat care ne-a lasat exact in fata la Luna Parc.

Tot traseul domnisoara Diana a vorbit cu mine si m-a pus sa-i povestesc despre ce-mi place si ce-mi displace, despre scoala la care invat, despre copii cu care ma imprietenisem in tabara ... Asculta cu atentie si uneori ma intrerupea sa imi ceara amanunte.

O stare de euforie ma cuprindea incetul cu incetul. Peisajul, oamenii si intreg parcul de distractii parea invaluit intr-o lumina aurie ... clipa aceea imi revine de multe ori in minte, la fel cum imi revine si sentimentul trait atunci : ce frumoasa poate fi viata!
Vorbele acestea au facut-o pe domnisoara Diana sa-si intoarca brusc capul inspre mine si sa ma intrebe : " Ce stii tu despre viata?!"
"Ca e frumoasa. Nu-i destul?". am intrebat-o eu la rindul meu.
Domnisoara Diana nu mi-a raspuns, insa mi-a zimbit aprobator.

Cumparase o punga cu gogosi sau placinte, nu mai stiu exact ce ... si mi-a zis sa mergem la masinute.
Ne-am suit intr-o masinuta si am inceput sa ne ciocnim cu restul masinilor de linga noi.
Nu pot sa-mi aduc aminte cum s-a intimplat. Nu-mi dadeam seama ce anume maninc: gogosi sau placinte? Simteam ca mi se face rau, iar minciuna pe care i-a spusesem lui Radio Vacanta si faptul ca nu-i spusesem domnisoarei Diana ca el o cautase, actionau simultan asupra mea.
Mi-era foarte rau. Imaginile se balansau fara noima prin fata ochilor si incepuse sa ma doara capul.

"Mi-e rau" , i-am zis cu o voce lesinata.
A oprit imediat masina si m-a scos la aer. Nu stiu in ce hal arata figura mea. Auzeam vocea ei venind de departe. Parca nu ar fi stat linga mine .
"Nu cumva ai mincat fructe nespalate din piata?"
Am clatinat din cap a negatie. Directoarea ne interzisese sa cumparam fructe din piata, iar la cantina , strugurii, merele, perele si caisele, puteau fi servite la discretie tot timpul zilei, indiferent de ora.

Cu ochii inchisi i-am zis.
" El a venit dupa tine, insa eu l-am mintit ca ai sedinta. I-am spus ca se termina peste o ora. El a plecat si a zis ca se va intoarce dupa o ora."

Am deschis ochii de abia dupa ce am terminat marturisirea.
Domnisoara Diana m-a intrebat : "De ce nu mi-ai spus nimic?"
Vazind ca nu-i raspund la prima intrebare, mi-a pus a doua.
"De ce l-ai mintit ca am sedinta?"
Vazind ca nu-i raspund a continuat.
" Nu-ti place de el, nu-i asa?"

Am dat din cap ca asa este.

"De ce?", a intrebat ea curioasa.

Nu puteam sa-i zic toate aberatiile la care ma gindisem inainte, ... si doream foarte mult sa-i pot vorbi.

eu ... Nu cred ca-i place de tine din toata inima.
diana ... Crezi ca nu-i place de mine?
eu ... Ii place doar asa.
diana ... Doar asa? ! Ce inseamna doar asa?
eu ... Adica ca nu-i place din toata inima, iar in gindul meu am continuat ... ii place de tine doar pentru o saptamina de vacanta.
diana ... Deci nu ma place din toata inima! Am inteles.

Poate ca lipsa de argumente, poate ca un imbold dictat de inconstient, poate ca altceva, nu stiu ce, dar ceva m-a facut sa descarc din minte lucruri la care nu ma gindisem anterior.
M-am trezit ca-i spun : "Daca vrei sa stii, profesorului de la masa de linga noi ii place de tine din toata inima ."
Domnisoara Diana s-a uitat la mine total uimita ; "Ce vorbesti tu copile?! "

Insa eu nu eram pregatita sa dau inapoi.
" L-am vazut cum se uita la tine de fiecare data. Ii place foarte mult de tine, asa de mult ca nu are curaj sa-ti spuna."

De abia cind am terminat propozitia mi-am dat seama ca i-am vorbit cu "tu". Mi-am dat seama ca spusesem ceva ce nu trebuia sa spun si nu aveam cum sa-mi argumentez afirmatia.

Domnisoara Diana clatina fara incetare din cap.
Nu a reactionat in nici un fel prin cuvinte. Nu-mi dadeam seama daca e suparata pe mine.

Am ajuns in tabara exact cind se anunta masa de seara.
Domnisoara Diana m-a trimis sa ma spal pe miini apoi m-a luat cu ea la masa.

In seara aceea aveam mincare de dovlecei si orez cu lapte.
Profesorul cel tinar, cu carare pe o parte, s-a asezat pe locul lui dintotdeauna.
L-am vazut cum se uita pe furis la domnisoara Diana, care arata ca o printesa in rochia ei inflorata.

L-am privit si nu m-am putut opri sa nu-i spun in gind : "Prostule!"
De parca m-ar fi auzit, s-a uitat brusc spre mine. O bucata de dovlecel mi-a ramas in git. Nu cumva am vorbit cu voce tare si m-a auzit?
Dar m-am linistit imediat.
Am continuat tot in gind : "Esti cel mai mare prost daca iti place de ea si nu esti in stare sa-i spui. Ce te sperie la Radio Vacanta? Ca se plimba cu un microfon in mina si stie cum sa suceasca capul fetelor? "
In acele clipe am dorit ca el sa-mi poata auzi gindurile si nu mi-ar fi pasat daca ar fi aflat cum l-am facut.

S-a uitat din nou la ea. Domnisoara Diana si-a dat seama si pentru prima data l-a privit cu alti ochi.

In gindul meu ii spuneam domnisoarei Diana : "Zimbeste-i macar o data. Lasa-l sa intelega ca stii ca lui ii place de tine. Hai, Diana! Zimbeste-i ... !

Fac o paranteza pentru ca intorcindu-ma in timp imi dau seama ca atunci nu m-am gindit nici un moment ca domnisoarei Diana s-ar putea sa nu-i placa de profesorul cel tinar.
Cu mentalitatea mea de la virsta de opt ani, cred, desi nu sint sigura, mi se parea normal ca ei sa-i plac de el doar pentru faptul ca lui ii place de ea.
Logica mea functiona pe baza unui algoritm incomplet.
Mult mai tirziu aveam sa descopar ca oamenii nu sunt ca functiile matematice .... orice functie care este injectiva si surjectiva, este in mod implicit bijectiva.
De abia in adolescenta aveam sa descopar ca nu e suficient ca cineva sa te placa, pentru a-l placea sau a o placea.

Dar sa ma reintorc in cantina .
Nimic extraordinar nu se intimpla la masa noastra. Domnisoara Diana a continuat sa manince fara sa-i mai acorde atentie, el a terminat de mincat, s-a ridicat si a plecat.

Am avut impresia ca se apropia un automobil, si inainte sa aud zgomotul de frina, m-am ridicat de la masa si am fugit afara pe una din usile laterale. Pe usa principala tocmai intrase Radio Vacanta.

La citeva minute au iesit afara impreuna si s-au indreptat spre masina.
De la distanta am vazut cum masina o ia din loc.

[exergy33]

domnisoara Diana (continuare)

Dimineata m-am dus la infirmerie si i-am zis asistentei ca nu ma simt bine.
Ea m-a intors pe toate partile, m-a pus sa scot limba, mi-a examinat ochii si mi-a pus citeva intrebari, apoi m-a trimis intr-o camera in care erau citeva paturi metalice.
In camera nu era nimeni. Pe masa cineva aranjase niste carti si reviste. Am luat una la intimplare si m-am intins in pat sa citesc dar din cauza oboselii datorata nesomnului din noaptea precedenta am adormit imediat.

La prinz m-am asezat la masa unor copii necunoscuti care s-au uitat lung la mine tot timpul cit am mincat.

Domnisoara Diana a intrat in sala de mese exact in momentul in care terminasem ce aveam in farfurie.
Mi-a facut semn sa vin la ea. M-am ridicat si m-am dus.

"Tu esti suparata pe mine, nu-i asa?", m-a intrebat cercetindu-ma cu privirea.
Nu i-am raspuns. Nu stiam daca eram suparata. Aveam insa o oboseala apatica. Doream sa nu ma intrebe nimeni nimic. Nu doream sa vorbesc cu ea.

Fara cuvinte mi-a intins un evantai chinezesc din hirtie semitransparenta cu flori colorate in roz si albastru.
Nu l-am luat.
I-am zis ca ma duc inapoi la infimerie.
Ea a venit cu mine pina la usa.

Am intrat inauntru si m-am intins in pat. Un somn de plumb m-a cuprins deindata.
Cineva intrase in camera. M-am trezit imediat fara sa stiu daca e noapte sau zi. Zapacita m-am uitat citeva secunde la asistenta ce punea pe masa o farfurie cu struguri negri.

Dupa aceea a venit invatatoarea care era prietena cu mama, ca sa se convinga ca nu am nimic serios.

Inainte de masa de seara domnisoara Diana m-a vizitat.
Vedeam cum incearca sa ma faca sa vorbesc. Dar energia pe care o avusesem in zilele anterioare parca o luase vintul. Eram ca o planta presata dintr-un ierbar aruncat intr-un sertar prafuit.

M-a luat cu ea la cantina. Nu am ripostat in nici un fel.

A doua zi mi-am reluat programul obisnuit. Trebuia sa mergem la delfinariu, dar nu stiu de ce vizita se aminase.

Si desi domnisoara Diana se comporta cu mine ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic, si desi mi-a impletit parul in citeva codite pe care le-a prins in panglici colorate, simteam ca nu mai pot fi ca inainte.
Ma intrebam de ce nu e suparata pe mine chiar dupa ce a aflat ca l-am mintit pe Radio Vacanta si de ce nu mi-a facut cel mai mic repros in legatura cu faptul ca nu i-am spus ca el o cautase.
Faptul ca nu zicea nimic ma facea sa ma simt si mai vinovata.

In ziua urmatoare am mers din nou la plaja, si ca de obicei, am stat linga domnisoara Diana.
Gasisem mai multe cochilii de scoici si melci si le aranjasem cu grija intr-o cutie, pentru ca dorem sa le iau cu mine.

Vizita la delfinariu se aminase din nou. Cit de mult doream sa merg acolo!

Dar norocul mi-a suris. Doamna invatatoare din orasul nostru m-a anuntat sa ma imbrac pentru ca sa ma ia cu ea la plimbare.
"Unde?", am intrebat-o eu.
"Ai rabdare si ai sa vezi", mi-a raspuns bine dispusa.

M-a dus la Constanta.
Am vizitat Muzeul de Arta, din care nu tin minte mare lucru. Toate tablourile mi se pareau la fel.

Apoi a venit la rind surpriza . Urma sa mergem la delfinariu.
La intrare am aflat ca aveau niste defectiuni si ca din cauza asta delfinariul fusese inchis pentru public. Spectacolele se sistasera pentru citeva zile.
Doamna invatatoare a vorbit cu cineva, apoi am intrat inauntru. In pas alergator m-am apropiat de bazinele cu delfini. Pina atunci nu mai vazusem delfini in realitate.
M-au impresionat chiar din prima secunda. Traiam cu impresia ca vin la marginea bazinului si ca incearca sa comunice cu mine. Pe margine am zarit un cos din sirma plin cu mingi colorate. Am luat una si am aruncat-o in apa. Imediat, un delfin mi-a adus-o inapoi. Am aruncat-o din nou ... si iarasi mi-a adus-o .

La acea virsta nu aveam notiunea timpului, dar chiar daca as fi avut-o, nu cred ca as fi simtit cum trece timpul. Atit de concentrata eram in joaca mea cu delfinii.

Cu parere de rau a trebuit sa plecam.
Atunci cind am iesit din amfiteatrul cu bazine privirea mi-a fost atrasa de o dubita colorata. Linga ea, imposibil sa nu o recunosc, masina lui Radio Vacanta!
Portiera era deschisa iar in spatele portierei, in picioare, Radio Vacanta si o blonda platinata stateau de vorba pe jumatate imbratisati.
Blonda isi tinea bratele incolacite pe dupa gitul lui, iar el ii povestea ceva privind-o languros.

In urmatoarea secunda doamna invatatoare a observat scena si a recunoscut personajul.
Eu m-am strecurat in pasi de pisica prin spatele lor. Oricum, ei erau prea prinsi in activitate ca sa dea importanta la ce se intimpla in jur. Deci am trecut neobservata.

Doamna invatatoare insa a pasit agale prin fata lor.
Radio Vacanta a vazut-o. Incerca sa dea la o parte bratele blondei, care nu pricepea ca se intimpla ceva, si in loc sa se desprinda se lipea si mai mult de Radio Vacanta.
Pe vremea aceea nu stiam ce inseamna penibil. Radio Vacanta in mod sigur ca stia.

Blonda a facut doi pasi in lateral si am putut vedea ca era imbracata in niste pantaloni ce imitau pielea de delfin ... colanti de scafandru.
Doamna invatatoare a trecut prin fata lor fara sa-i acorde nici o privire lui Radio Vacanta. El a salutat-o din cap cu o figura vizibil jenata ...

Cind am iesit pe strada, i-am auzit vocea clara : "Sa nu-i spui domnisoarei Diana. Ai inteles? Sa nu-i sufli nici un cuvint. Nu e treaba noastra. Nu e treaba ta."

Am inchis pleoapele in semn de aprobare si am simtit cum imi ard ochii in cap.

Acest topic a fost editat de exergy33: 3 Feb 2009, 05:49 PM

[exergy33]

))

Acest topic a fost editat de exergy33: 5 Feb 2009, 09:57 AM

[exergy33]

((

Acest topic a fost editat de exergy33: 5 Feb 2009, 10:00 AM

[Cla]

Eu sunt omu din umbra...

[exergy33]

domnisoara Diana (continuare)

In acea noapte am dormit neintoarsa. Brusc, mintea mi se golise de informatiile si imaginile de care fusese asaltata in zilele precedente.
Dimineata mi-a readus vigoarea pe care o avusesem inainte de a veni in tabara.

Am asteptat-o pe domnisoara Diana pe aleea ce ducea la cantina. M-a privit surprinsa, insa nu a zis nimic care sa-i tradeze mirarea.
La micul dejun volubilitatea mea atinsese cota maxima. I-am povestit despre o excursie pe care o facusem impreuna cu scoala jur-imprejurul orasului nostru.

Dupa aceea ea ne-a dus la plimbare prin parc. Intr-un chiosc cinta o mica fanfara militara. Erau imbracati cu totii in haine militare si asta le dadea o prestanta deosebita in ochii mei.

Tot timpul m-am invirtit pe linga domnisoara Diana. Intr-un final ea m-a intrebat :
"Ce minune s-a intimplat? Nu mai esti suparata pe mine?"

Nu i-am raspuns. Realitatea era alta.
Atunci cind te afli in preajma cuiva foarte bolnav, sau pe patul de moarte, faci tot posibilul ca sa nu-si dea seama ca stii de gravitatea bolii, si te feresti ca nu cumva sa-l superi.

Intr-un fel, cred ca eu eram intr-o situatie similara.
Intuitia imi dicta lucruri pe care logica nu le-ar fi putut scoate la lumina la virsta pe care o aveam atunci.
Desi nu stiam clar ce trebuie sa fac, de un lucru eram absolut convinsa : nu-i voi spune domnisoarei Diana ceea ce am vazut ieri la delfinariu.

A trecut si acea zi. Mine seara urma sa se faca focul de tabara.
Ultima zi de tabara avea sa soseasca miine in zori.

Chiar daca rideam si povesteam intr-una, in realitate eram foarte trista.
Trista pentru tabara care se termina, pentru domnisoara Diana, pentru mine - care actionam intr-un fel ce mi se parea incorect, desi in acelasi timp doream sa-mi tin promisiunea facuta.

La masa de prinz am intrebat-o daca va pleca la Bucuresti.
Mi-a raspuns ca trebuie sa ramina si cu seria urmatoare de copii deoarece practica ei nu s-a terminat.
Nu-mi venea sa cred ca poimiine va trebui sa parasesc acest loc de care ma atasem pe nesimtite.

Dupa masa, in timp ce tabara isi facea somnul de prinz, m-am dus in spatele curtii. Acolo nu era iarba, doar un nisip fin ce te indemna sa-ti incerci talentul la desen.

Am luat un betisor si am inceput sa desenez tot felul de linii drepte si curbe. Le stergeam si le desenam din nou incercind sa alcatuiesc aranjamente din ce in ce mai complicate.
Tot desenind pe nisip, in mintea mea s-au cristalizat niste imagini.
Le-am desenat fara graba si desenindu-le am simtit o usurare inexplicabila.

La un moment dat, niste glezne subtiri, incaltate in sandale de culoarea ciocolatei, s-au oprit exact linga desenul meu.
Domnisoarea Diana ... ! ... am zis in gind, si inima a inceput sa bata din ce in ce mai repede. Fusesem prinsa in flagrant delict.

Domnisoara Diana s-a uitat lung la desenul pe care tocmai il terminasem.
O inima mare, cu doua brate ce se terminau in doua cirlige ascutite, se intindeau spre o inima mica. Intre inimi, un microfon cu snurul taiat incerca parca sa le desparta.
Domnisoara Diana a pasit peste desen, si apoi, cu piciorul, a sters incet ceea ce desenasem.

Privind in spatele meu a descoperit si desenul pe care il facusem anterior.
Un crab hidos prindea in clestii lui o steluta de mare.
Steaua de mare avea bratele ondulate ... de fapt nu erau bratele unei vietati marine, ele semanau pina la identificare cu pletele domnisoarei Diana.

Pentru o secunda privirile ni s-au intilnit.
Ea a vrut sa zica ceva, dar chiar in acel moment, vocea lui Radio Vacanta s-a auzit de la citiva metri : "Diana, vino sa plecam !"

Acest topic a fost editat de exergy33: 6 Feb 2009, 05:29 PM

[exergy33]

domnisoara Diana (continuare)

Am facut citiva pasi indepartindu-ma de domnisoara Diana si pregatindu-ma sa merg in curtea din fata.
Radio Vacanta m-a oprit din traseu.

" De ce nu i-ai spus Dianei ca am cautat-o?"
Nu i-am raspuns, dar l-am privit asa cum privesti pe cineva de doi bani bucata.

Fata lui Radio Vacanta s-a strins de nervi. De data asta m-a intrebat foarte dur : "De ce m-ai mintit? Asa va invata pe voi la scoala?"

Deja nu-l mai puteam suporta. I-am raspuns calm si apasat : "Pentru ca-mi esti antipatic."
Radio Vacanta si-a plesnit palmele a surprindere.
"Nu zau!"
"Da zau", i-am intors eu vorba si mi-am infundat miinile in buzunarele pantalonilor dind sa merg mai departe.

"Diana, ia-o de aici pe scorpia asta mica ca daca pun mina pe ea o fac bucati!"

Cred ca el nu realiza din ce parte bate vintul .
Domnisoara Diana a facut ochii mari si s-a uitat fix la Radio Vacanta.

Nu credeam ca-si va pune in practica amenintarile verbale, dar din privirile intunecata de furie i-am anticipat intentia.
El m-a prins de tricou, insa asa cum aluneca sapunul sau pestele din palmele umede, tot asa am alunecat si eu din haine lasindu-l cu tricoul in mina.
Nu stiu cum de mi l-am dat peste cap. Totul s-a petrecut foarte repede.
Furios, Radio Vacanta a aruncat tricoul pe nisip si a facut citiva pasi inspre mine.

Nu aveam de gind sa fug. Cu placere i-as fi scos ochii ... asa am simtit atunci.
Dar Diana, din doua salturi, s-a postat drept in fata lui.
"Ai curaj sa dai intr-un copil?", a intrebat ea aproape strigind.

Radio Vacanta a incercat sa spuna ceva, insa domnisoara Diana se dezlantuise si era imposibil de oprit.

"Da?! Azi lovesti un copil, miine ai sa ma lovesti pe mine!
Animalele si copii simt foarte bine oamenii. De asta ti-e frica, nu?"

Vocea ei tremura din ce in ce mai tare, si in acele secunde as fi dat orice numai ca ea sa nu plinga.
"Sa nu plingi Diana. Sa nu plingi in fata prefacutului astuia. Radio Vacanta nu merita nici o lacrima de-a ta", repetam vorbele in gind, asa fara noima, fara ca cineva sa le auda ...

Radio Vacanta isi daduse seama de greseala facuta. A venit in fata ei si i-a prins ambele miini de incheietura, nelasind-o sa plece.
"Stai sa-ti explic Diana."

Fara cuvinte, ea s-a zbatut sa scape. Nu-i puteam vedea fata. Pletele ondulate o acopereau in intregime.
Degeaba se zbatea sa se elibereze din strinsoare.
Desenul de pe nisip prinsese viata. Crabul o zdrobea in clestii lui pe steluta de mare ...

I-am auzit vocea sugrumata : "Da-mi drumul sa-i dau tricoul."
Radio Vacanta s-a oprit nedumerit pentru un moment.
Domnisoara Diana s-a smuls din miinile lui si s-a aplecat dupa tricoul meu.
L-a luat si a venit inspre mine. L-am tras peste cap. Atunci ea m-a luat de mina si a pornit-o spre curtea principala.

Radio Vacanta mai avea putin pina sa explodeze. I-a strigat brutal un ultimatum : "Diana, daca pleci acum, niciodata nu voi veni dupa tine!"

Domnisoara Diana mi-a lasat mina si s-a intors cu tot corpul inspre el. In mod vizibi, corpul ii tremura de nervi. Nu-mi venea sa cred ca a fost in stare sa-i spuna ce i-a spus.
Vocea ei hotarita imi suna si acum in timpane : " Nenorocitule, n-am nevoie sa vii dupa mine!"

[exergy33]

domnisoara Diana (continuare)

Radio Vacanta, cu fata facuta ghem de nervi, a plecat ca din pusca.

Domnisoara Diana s-a asezat jos pe nisip, si-a prins genunchii cu miinile apoi si-a sprijinit capul pe ei, nelasindu-i sa-i tremure ...

M-am asezat linga ea. Nu stiu ce altceva as fi putut face.
Nici atunci, si nici acum, atunci cind ma aflu in preajma cuiva care sufera cu adevarat, nu stiu ce sa-i zic. Am impresia ca orice vorba e in plus.
Suferinta cea mai adinca inseamna tacere, nu lacrimi, strigate, reprosuri, rugaminti ... doar tacere. Iar domnisoara Diana tacea.

Dupa mai multe minute s-a ridicat si mi-a zis sa mergem.
As fi dorit foarte mult sa-i pot citi gindurile caci nimic din comportamentul ei nu lasa sa i se intrevada starea de spirit.

In acea noapte m-am trezit de mai multe ori, si de fiecare data am adormit la loc imediat. O oboseala crunta pusese stapinire pe mine.

Ultima zi nu a mai insemnat mare lucru. Seara toti s-au strins in jurul focului de tabara. Priveam la limbile rosii in jurul carora se strinsesera roiuri de tintari. Muzica ce razbatea pina la urechile mele mi se parea stranie.
O fata cinta ceva la chitare iar restul o acompaniau batind din palme in ritmul melodiei.
Simteam cum totul se dilueaza in jurul meu.

La prima ora a diminetii a venit un autobuz sa ne duca la gara. Curtea se umpluse de copii, bagaje, profesori ...
Domnisoara Diana a venit la mine si mi-a intins o revista.
In lumina diminetii arata foarte frumoasa. Parul, ca o casca din metal topit, ii scotea in evidenta pielea usor bronzata. Purta o rochie de culoarea untului, cu nasturi sidefati, inchisa pina la git si cu mineci lungi. Cred ca as putea-o desena si acum ... atit de bine mi s-a intiparit in minte.

Credeam ca va ramine in curte, insa ea s-a suit in autobuz si a venit cu noi pina la gara. As fi vrut sa-i spun multe lucruri, dar nu i-am spus nimic. Tot drumul am povestit banalitati cautind sa o fac sa zimbeasca.

Cind am ajuns acasa am avut impresia ca lipsisem un secol din lumea mea.
Lumea mea era la locul ei, insa eu nu mai eram 'eu' cea care plecasem.
Am despachetat lucrurile din valiza si mama a exclamat mirata cind am rasturnat punga plina cu clipsuri, funde si alte accesorii de prins parul : "Ai cheltuit toti banii pentru prostiile astea !?"

Le-am zis ca domnisoara Diana mi le cumparase, apoi am scos banii din care cheltuisem foarte putin. De abia atunci am realizat ca domnisoara Diana nu ma lasase sa cumpar ceva din banii mei ...
Parintii mei au fost foarte surprinsi sa afle ca cineva necunoscut avusese atita grija de mine si ca m-a plimbat peste tot.

Seara, mama mi-a zis sa o sun pe domnisoara Diana, pentru ca dorea sa-i multumeasca.

Am sunat la numarul de la cantina. A raspuns o voce de barbat. I-am zis ca doresc sa vorbesc cu domnisoara Diana. Am auzit cum o striga ... pina sa vina, de acolo, din cantina pe care o vizualizam pe ecranul memoriei, razbateau risete si clinchete de tacimuri ... cling cling clang ... cling clang ...
Cu doua seri in urma eram acolo. Mincam, la fel cum maninca copii care faceau zgomotele ce se auzeau in pilnia teleonului, si desi nu puteam sa le vad fetele, imi imaginam veselia lor, hainele colorate cu care erau imbracati si nerabdarea pentru programul zilei de miine.

Domnisoara Diana a raspuns cu o voce din care i se putea ghici bucuria ca nu o uitasem
Cum as fi putut?

Mama i-a multumit si a mai discutat cu ea citeva minute, apoi mi-a dat mie telefonul.
Nu mai tin minte ce am vorbit.
Zgomotul lingurilor de inox ce loveau farfuriile ne acompaniau cuvintele.

Domnisoara Diana m-a mai sunat o data, exact in seara de Craciun. Telefonul surpriza a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit in acel an.

Dar timpul trece ...
Fac un salt temporal pina in clasa a treia, intr-o zi oarecare din vacanta de primavara.
Asteptam sa vina postasul. Speram sa aduca revista Cutezatorii, revista pe care o descoperisem destul de recent si pe care o citeam pe nerasuflate.

Nu am dat importanta la plicul de linga revista. De abia dupa vreo ora, atunci cind am terminat de rasfoit toate filele revistei, am desfacut plicul, fara sa ma uit insa la numele expeditorului.
Inauntru era pusa o invitatie de nunta tiparita pe o hirtie lucioasa cu marginea dantelata.
Intr-un colt era scris : Veveriţo, ai avut dreptate.
Dintr-o privire am recunoscut scrisul ordonat al domnisoarei Diana.
In imaginea din chenarul in forma de inima l-am recunoscut pe profesorul cel tinar, cu carare pe o parte, care tot timpul taberei o privea in tacere pe domnisoara Diana.

Parca o mina nevazuta turna energie in corpul meu. Simteam nevoia sa-mi exteriorizez bucuria.
Radio Vacanta, cu tot arsenalul lui seductiv, fusese invins ...

Am iesit in curte si am inceput sa ma invirtesc. Imitam pasii din dansurile barbatesti georgiene, pasi pe care ii invatasem de la televizor si pe care i-am exersat de multe ori in sala de sport.
La fiecare jumatate de rotire trebuie schimbata brusc pozitia capului, astfel se creeaza iluzia ca trupul se invirteste iar capul ramine pe loc ...

Ma roteam din ce in ce mai repede, cu miinile cind desfacute - paralele cu linia orizontului, cind strinse in fata pieptului ... nu stiu cum de nu am ametit.
Auzeam sunetul ritmic facut de sandalele ce clampaneau pe beton. In ritmul lor ma invirteam fara sa ma opresc.
Mai lipsea putin ca sa ma desprind de pamint, atit de usoara ma simteam ...

In momentele de bucurie nu mai avem corp, doar un suflet care ne trage in sus, undeva foarte sus, mult mai sus de ceea ce mintea e capabila sa inteleaga ...

Daca ar fi sa vorbesc acum despre ceea ce s-a intimplat atunci, as rupe vraja povestii ...

Privind evenimentele prin prisma timpului scurs, azi nu il mai condamn pe Radio Vacanta. Acum imi dau foarte bine seama ca el era prototipul individului care dorea sa-si traiasca viata.
In ce fel?
In felul in care si-o traia ... facind mici cuceriri pe timpul sezonului estival.
Iluzia fericirii e mult mai palpabila atunci cind natura te-a inzestrat cu un oarece farmec fizic si cu talentul de a spune vorbe frumoase ... frumoase, insa nu sincere.

Cine a fost de fapt Diana?
... a fost o liceana, o adolescenta, o fata minora, la fel ca mine.
Insa eu, cu mintea mea de copil, o vedeam ca pe o persoana matura si atotstiutoare.
Nu ma indoiesc nici o clipa de sensibilitatea ei, nici de inteligenta ei emotionala, caci daca nu ar fi avut aceste caracteristici nu ar fi actionat asa in raport cu Radio Vacanta sau cu mine.

Diana mi-a influentat in mod esential perceptia asupra sentimentului de incredere.
Undeva, in subconstient, mi s-a cuibarit ideea ca in cele mai dificile situatii se va gasi cineva ca domnisoara Diana, care sa aiba grija de mine si sa-mi ia apararea.
Tot Diana, prin decizia finala fata de Radio Vacanta, m-a facut sa inteleg ca sentimentele au valoare si ca cea mai mare crima este sa le consumi pentru oameni care nu merita, sau pentru evenimente care nu merita ...

sfârşit

Acest topic a fost editat de exergy33: 11 Feb 2009, 05:04 PM

[exergy33]

"evreul" lui Chagall



Undeva in sudul Rusiei, pe malul riului Kuban, se afla orasul Krasnodar.
Acest oras are un muzeu de arta, iar in acest muzeu, pe cale virtuala, am descoperit un tablou semnat de Marc Chagall.
Nu mai vazusem anterior tabloul intitulat Razboi, si ca sa ma conving, am accesat mai multe site-uri dedicate lui Chagall. Nu l-am vazut prezentat decit pe un singur site.

Am o placere ascunsa ca in orăşele uitate de lume, in muzee cvazi-necunoscute, sa descopar mici bijuterii de arta.
Tabloul acesta mi-a oferit o tema de studiu : evreul in opera lui Marc Chagall.
In tabloul de la Krasnodar, un evreu batrin, cu fata in umbra, traieste razboiul. Afara, trupele militare isi continua marsul pe harta imaginata de pictor.

La ce se gindeste evreul lui Chagall? As dori sa aflu

Nu voi da multe date din biografia acestui pictor cu care am facut cunostinta inca din copilarie. Violonistul cu fata verde imi ramasese bine intiparit in memorie.

Asemenea lui Levitan, Marc Chagall provenea dintr-o familie de evrei.
Moshe Shagal, cel ce avea sa devina unul din marii pictori ai secolului trecut, se naste in 1887 la Liozna, in apropierea orasului Vitebsk, in Bielorusia.
Moare in 1985 in Franta.
Operele lui au fost incadrate cu preponderenta in doua mari curente : suprarealism si expresionism, insa elemente din fauvism si cubism pot fi recunoscute cu destula usurinta in unele din tablourile sale.

Astazi vreau sa patrund in universul lumii iudaice imaginat de artist.
Pictorii, sculptorii, scriitorii, muzicienii, regizorii de teatru si film, pot prezenta lumii prototipuri culturale sau religioase.
Perceptia omului de rind asupra unui model socio-uman este influentata in mod covirsitor de creatorii de arta.

Evreul lui Marc Chagall, in cele mai multe cazuri, corespunde sabloanelor arhicunoscute : inteligent, smecher, fara scrupule, materialist ...
E cazul evreului de la Institutul de arta din Chicago, pictura cunoscuta si sub numele de Rabinul din Vitebsk, al evreului rosu de la Muzeul de Arta Rusa din Saint Petersburg, sau cel al evreului din aceasta colectie particulara, de o expresivitate a figurii greu de descris prin cuvinte.



O exceptie notabila o face evreul de la Muzeul de Arta din Tel Aviv. Aici ne intimpina un altfel de evreu: trist si cufundat in ginduri. Nu degeaba tabloul a fost intitulat Solitude.

Evreul ratacitor al lui Chagall pare sa contrazica imaginea generata de mitul evreului ratacitor.

Nu numai picturile unor prototipuri de evrei ci si picturile unor membri ai familiei sale, sau autoportretele, trebuiesc minutios analizate. Voi exemplifica cu doua imagini : portretul unchiului Zussi de la Galeria Tretyakov din Moscova si un superb autoportret in fata sevaletului, aflat intr-o colectie particulara.
Evreul Moshe Shagall vazut de pictorul Marc Chagall ... ce pacat ca lucrarea nu e expusa public ...

I-am analizat tablourile si am incercat sa intuiesc universul iudaic prin prisma unui pictor evreu modern, dar care nu a fost niciodata un evreu practicant.
Cred ca trebuie neaparat amintit faptul ca Marc Chagall a conceput vitraliile de la catedrala din Mainz - Germania, abatia Fraumünster din Zurich - Elvetia, catedrala din Metz - Franta, cele de la mica bisericuta din Tudeley - Anglia, dar si cele de la sinagoga spitalului Hadassah Ein Kerem din Ierusalim .

In tablourile sale apar biserici ortodoxe si alte simboluri ale lumii crestine. De fapt Marc Chagall a jonglat deopotriva cu simbolurile lumii iudaice, lumii crestine, cu vechi simboluri pagine, sau pur si simplu a transformat imagini banale in adevarate simboluri.

Poate ca acesta e cel mai mare merit al pictorului : intr-o perioada tulbure ca cea dintre cele doua razboaie mondiale, el a putut vedea lumea inconjuratoare nefiltrata de resentimente.

De aceea, in viziunea lui Chagall, poarta cimitirului evreiesc seamana mult cu un colt de rai. Lucrarea se afla la centrul Georges Pompidou din Paris.
E un tablou ce imi creeaza buna dispozitie, poate si pentru faptul ca ma teleporteaza in copilarie, in cimitirul evreiesc al orasului nostru, locul unde imi placea sa ma joc si sa ma plimb

[exergy33]

... niste cuvinte

"Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani... dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp... mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect.
Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap.
Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.
Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată."

cea care a fost Maica Tereza

[Frisky]

...dar ce cuvinte! Mă îmbogăţesc cu fiecare pagină citită din jurnalul tău. Mulţumesc.

[exergy33]

Frisky, cu ocazia unor astfel de cuvinte am sansa sa te mai vad la fata.

... e dificil sa vii pe lume cu un suflet intortocheat. Oricine se va aventura sa se apropie de el, se va pierde ori isi va pierde rabdarea sau nervii. Dar din moment ce nu eu am ales cum sa vin pe lume, nimeni nu ma poate invinui cu nimic.
Macar atit.

[exergy33]

La o margine-a orei e greu sa te reintorci, caci exista o anume margine, a unei anumite ore, pe muchia careia nu e loc decit pentru un anume sentiment.
Doua ace invizibile de ceasornic cu siretenie iti trag timpul de sub picioare ... si degeaba alergi inainte ... alergi inainte dar te trezesti inapoi.

[Boudicca]

O primavara plina de realizari si tot ce iti doresti tu exergy!!!

[dascalita]

O primavara frumoasa si un martisor purtator de noroc pentru tine!

[exergy33]

oblic peste lume




Litoralul romanesc nu ar trebui sa insemne doar valurile marii, Cazinoul, discotecile si plaja cu umbrelute colorate.
Oare citi din turistii romani ce-si petrec zilele de vacanta pe malul marii cunosc faptul ca la Constanta se afla un muzeu de arta?
Oare citi din cei ce cunosc acest lucru si-au facut timp sa intre acolo?

De aceea m-am gindit ca astazi sa lansez o invitatie virtuala la un muzeu real : Muzeul de Arta din Constanta
Tablouri semnate de Nicolae Grigorescu, Iosif Iser, Nicolae Tonitza, Stefan Luchian, Theodor Pallady, Margareta Sterian, Camil Ressu, Ion Andreescu, dar si alti pictori moderni, ofera o panorama inedita a picturii romanesti.
Cap de copil de Tonitza , Flori de cires de Grigorescu sau Turci din Mangalia de Iser, sunt doar citeva din tablourile la care vizitatorii se opresc pentru a-si epura ochii si sufletul de reclamele comerciale in culori tipatoare ce impinzesc peisajul de afara.

Invitatia mea e ilustrata de un tablou al pictoritei Margareta Sterian, intitulat Peisaj din Balcic, si care atrage atentia prin amalgamul linistitor de culori.
Balcicul, cindva pamint romanesc, atit de prezent in literatura si arta romaneasca interbelica, apartine acum Bulgariei ...

Am auzit pentru prima data numele Margaretei Sterian la o emisiune prezentata de Radio France International. Ascultind emisiunea am aflat ca ea nu a fost doar pictorita.

Margareta Sterian (1897-1992), a scris mai multe carti de proza si poezie, a facut traduceri literare, a semnat scenografia unor spectacole ...
Titlul postului de azi, oblic peste lume, a fost inspirat de titlul unei carti de proza publicata de pictorita in anul 1979.

Expresia a trai oblic peste lume, deci nu paralel cu ea, sau perpendicular pe realitate, suna pentu mine ca un password cu care se poate deschide poarta unui tarim la care nu oricine are acces.

Ciudat ca de abia pe la sfirsitul facultatii, in mod cu totul intimplator, am rasfoit un album cu lucrarile ei.
Prima impresie a fost ca ceva din paleta coloristica, dar si din felul de a trasa fizionomia personajelor, are radacini in opera lui Marc Chagall .

Voi incheia prezentarea cu niste versuri compuse de cea care a fost Margareta Sterian.

Privirea ta, flacară verde unduind,
arunca flash-uri peste pustiu,
mai mult nu vreau
şi nici nu se cuvine să ştiu.


, am corectat linkurile ...

Acest topic a fost editat de exergy33: 12 Mar 2009, 03:51 PM

[andra_v]

Multam fain de invitatie!
Imaginile tale sunt intotdeauna o incantare! In special cele din Iran (cladirile, palatele, detaliile, vasele, gradinile, peisajele) mi-au inveselit sufletul in fiecare seara.


PS O primavara frumoasa si din partea mea!

Acest topic a fost editat de andra_v: 13 Mar 2009, 11:37 AM

[Frisky]

Imi place Tonitza foarte mult. Minunata idee, Exergy! Vin si eu in completare cu un site cu pagini web ( si nu numai ) ale muzeelor din Romania, pentru calatorii si amatorii de alte senzatii decat cele shoppoholice: muzee din Romania

[exergy33]

Frisky & andra_v , multumesc mult.

punte peste timp

Azi, calcind niste haine, mi-am adus aminte de o intimplare ... apoi de alta ... un lant de intimplari si de dialoguri pe care memoria mi le-a scos la suprafata dupa ani si ani de zile.

...

Clasa a noua de abia incepuse. Era o toamna lunga si aurie, cu zile calde ca de sfirsit de vara si cu o liniste aparte ce se prelingea la prima ora a diminetii pe strada pietruita strajuita de castani, una din putinele strazi pietruite ale orasului ce scapase ca prin minune de invazia betonului si a asfaltului topit.
Amintindu-mi, ma vad pe mine in sarafan bleumarin, cu camasa bleu si parul strins intr-o coada neimpletita ce se rasfira pe spate.

Liceul nu ma impresionase, desi as fi vrut. Saltul de la scoala generala la liceu nu-mi adusese nici o surpriza, exceptie poate facind faptul ca cineva din clasa a XI-a mi-a scris o scrisoare foarte alambicata.

O citisem de mai multe ori si singurele lucruri pe care le intelegeam cum trebuie erau cele citeva versuri in franceza cu care expeditorul isi condimentase textul.

Imi amintesc ca inspre seara am inceput sa calc lenjeriile de pat pe care mama le spalase cu o zi inainte.

Sora mea, obisnuita fiind sa-si bage nasul in toate, desi nu terminase cele 'patru clase primare', a luat scrisoarea de pe masa. Dupa ce a citit-o in gind, pufnind de mai multe ori in ris, a inceput sa o declame cu voce tare si cu un aer teatral. Intrerupea textul doar la versurile in franceza, pentru ca nu era in stare sa le citeasca .
I-am zis sa se opreasca. Mi se parea enervanta. Insa ea, sub influenta piesei de teatru pe care o vazusem cu citeva zile in urma, Hangita de Carlo Goldoni, si-a continuat lectura.

Ca sa obtina un si mai mare efect, si-a pus pe cap o fata de perna pe care de abia o calcasem, infasurind-o ca pe un turban. Alterna propozitiile din scrisoare cu exclamatii ca : Mirandolina .. amore mio ... facea plecaciuni, isi dadea ochii peste cap, si sarea dintr-o parte in alta, facind gesturi exact ca pe scena.

Am scos fierul de calcat din priza si l-am pus deoparte. Ea si-a dat seama ca vreau sa-i iau scrisoarea si a inceput sa alerge in jurul mesei, ca sa nu o prind.
In galagia iscata de noi si-a facut aparitia tata, care nu intelegea de ce dam casa peste cap.

Trebuie sa fac o paranteza foarte ampla si sa spun ca nici prin cap nu-mi trecea sa-i ascund motivul harmalaiei iscate de noi. Parintii mei nu obisnuiau sa-mi umble prin lucruri sau sa-mi deschida scrisorile, insa uneori ma intrebau cine mi-a scris. Oricum, tatal meu ma considera 'majora' din ziua in care am primit buletin de identitate.

Asa ca i-am zis ca am un admirator intr-a XI-a si ca sora mea s-a apucat sa-i puna in scena opera.
Intre timp ea si-a scos turbanul improvizat si a pus scrisoarea pe masa.
Tata s-a apropiat si a privit de la distanta foaia de hirtie cu chenarul pictat in motive geometrice si m-a intrebat daca poate sa o citeasca.
I-am zis ca da.
A luat-o in mina, si dupa un moment de ezitare, am plecat cu ea in bucatarie.

Dupa ce a iesit din camera, sora mea a inceput din nou sa chicoteasca, repetind unele propozitii pe care le memorase.

Dupa citeva minute tata a reintrat in camera. A pus scrisoarea pe biroul meu si s-a asezat pe scaunul pe care, de obicei, stateam eu.
L-am vazut ca zimbeste. A continuat cu o voce leganata : "Nu ma gindeam ca poti inspira pe cineva sa-ti scrie o scrisoare ca asta! "

In gindul meu m-am revoltat. De ce nu? Ce am eu mai putin decit au alte fete?
Dar nu am zis nimic.

Tata a continuat : "Si cind ziceai ca ti-a dat 'Romeo' epistola?"

"Cu trei-patru zile in urma", i-am raspuns putin zapacita, neintelegind de ce l-ar interesa astfel de amanunte.

"I-ai raspuns?", m-a intrebat din nou tata.

"Nu", i-am zis eu. "Ce i-as putea raspunde daca nu-mi place de el?"

Apoi el a continuat pe un ton evident suparat: "Puteai sa-i raspunzi totusi in doua cuvinte. Nu meritai sa-ti scrie asa frumos !"
S-a ridicat si, fara sa mai adauge nici un cuvint, a iesit din camera.
Dupa ce a inchis usa m-am uitat la sora mea cautind sa-mi dau seama daca ea a inteles ceva.

Am luat din nou scrisoarea si am incercat sa o recitesc litera cu litera, doar-doar voi putea fi atinsa de cuvintele asternute pe pagina care batea in ape gri-verzui.
Acolo nu era scris nimic care sa-mi accelereze bataile inimii. Cuvintele curgeau frumos, declaratiile erau usor voalate, complimentele erau facute cu subtilitate ... si totusi lipsea ceva. Lipsea esentialul.

Oricine stie asta : daca nu-ti place de cineva, poate sa-ti spuna cuvinte neasemuit de frumoase, si tot degeaba.
Insa banalitatile cele mai strigatoare la cer, spuse de persoana pe care o indragesti, ti se par unice si atinse de magie.

Lucrurile sunt foarte simple in esenta, insa oamenilor le place sa complice aparenta .

...

Dupa atitia ani imi aduc aminte de intimplari carora de abia acum le gasesc interpretarea corecta.

Imi aduc aminte de ultima discutie avuta cu tata, pe un pat de spital, intr-o camera la parter ... intr-un oras la mare distanta de orasul nostru, dar la mai putina departare de orasul in care imi incepusem stagiul.

Cu doua saptamina inainte mersesem sa-l vad. Stiam ca momentele de constienta erau alternate cu cele de inconstienta.
Simteam ca ma sufoc in camera despartita de paravane albe din pinza. Am asteptat patru ore, convinsa fiind ca isi va reveni, desi asistenta imi spusese contrariul. Atunci nu am vorbit mare lucru. Brusc, mi-am dat seama ca nu stiu ce ar trebui sa spun.

Saptamina urmatoare m-a sunat sora mea sa-mi spuna ca starea lui e mai buna si ca are toate sansele sa se faca bine si sa se externeze.
Insa la sfirsitul celei de-a doua saptamini, un gind apasator, nu stiu daca o presimtire, dar in orice caz, ceva suficient de puternic, m-a facut sa ma sui din nou in tren.

Spitalul mirosea a sapun fiert, si chiar mai rau. Imi dadeam seama ca mirosul de ulei, de pilitura de fier sau cel de abur, cu care ma obisnuisem prin diversele sectii ale uzinei in care lucram, erau infinit mai placute decit mirosul de spital.

Tata era cu adevarat bine. Nu-i mai adminstrau calmante si nu mai avea dureri.
Dupa zilele de somn fortat dat de medicamente, dupa noptile fara numar in care a stat pur si simplu legat de pat, simtea nevoia sa vorbeasca. Nu puteam sa-l privesc. Perfuzii si furtunuri de tot felul ii perforau corpul. Masca de oxigen, pe care nu o mai folosea, mi se parea o oribilitate.

S-a aratat extrem de surprins ca am venit din nou sa-l vad. Asistenta ii spusese ca data trecuta am asteptat patru ore ca sa se trezeasca.
La mijloc nu era nimic extraordinar. Dar pentru el era.

In acea zi tatal meu mi-a zis ca tot timpul a trait cu sentimentul ca as fi o fire rece, careia ii place doar sa ironizeze pe altii, si ca lucrurile grave, sau cele firesti, nu m-ar putea sensibiliza vreodata.
De fapt, si inainte, imi facuse de mai multe ori acest fel "complimente", dar eu nu le-am luat niciodata in serios. Aveam impresia ca glumeste, sau ca anume imi spune asa ca sa ma tachineze sau sa vada cum reactionez ...

"Au trebuit sa treaca douazeci si cinci de ani ca sa-mi dau seama ca m-am inselat ... si e prea tirziu ca sa mai pot indrepta lucrurile", mi-a zis el, fara sa ma priveasca.
A privit tacut la fereastra acoperita pe jumatate cu o perdea din pinza alba apretata.

Nu am zis nimic. Probabil ca ne gindeam la acelasi lucru. Ca nu i-a mai ramas timp sa indrepte ceva.

Niciodata nu mi-a trecut prin cap faptul ca el vorbise la modul serios, caci daca as fi banuit doar ca , intradevar, asa gindeste despre mine, in mod sigur m-as fi suparat. I-am zis toate astea asteptind sa vad ce va zice.

Insa el nu se uita la mine. Se uita la fereastra pe jumatate acoperita, prin care nu era nimic de vazut, doar acoperisul murdar al unei cladiri de alaturi.

"Nu, n-am glumit", a spus el cu parere de rau. "Iar faptul ca tu nu te suparai niciodata cind iti spuneam ca nu-ti pasa de nimeni, ma facea sa cred ca am dreptate. Imi pareai foarte calculata si de aceea nu-mi era teama sa te las de capul tau."

Nu stiu ce rost avea sa continuam sa vorbim despre asta, insa nu-l puteam intrerupe. Si mai ales nu stiam ce sa-i spun ca sa deviez subiectul. Asa ca taceam si ascultam tot ce-mi povestea, dar in acelasi timp ma gindeam de ce oare tinea neaparat sa-mi faca aceste marturisiri.

Stiam ca sunt compusa din mai multe invelisuri, si ca invelisul acela exterior, banal, il poate vedea oricine. El reprezinta de fapt ambalajul care prezinta sau ascunde produsul ... sau cam asa ceva.
Dar restul? ... alte si alte invelisuri, unele adaugate de-a lungul timpului, pot fi oare date la o parte cu usurinta?
Ciudat, insa in spatele lor ma simt cu adevat bine.

Nu am simtit de multe ori nevoia ca cineva sa stie ce gindesc, cum gindesc, ce simt, cit de intens simt, la ce as fi in stare sa renunt, cit de departe as fi in stare sa merg in incapatinarea mea, cit de mult as putea rupe de la mine, cit de putin ma multumesc lucrurile comune, ce vreau si ce nu, cit de mult pot schimba lucrurile ...
Eram, si mai sunt convinsa si azi ca, daca cineva va vrea sa ma cunoasca cum sunt, va gasi o cale de apropiere, un limbaj de comunicare ...

Dar nu e vorba numai de mine. Toti oamenii sunt alcatuiti la fel, dupa acelasi prototip de baza. Toti sunt(em) de fapt o insumare de zeci de invelisuri intre care sunt comprimate trairile adevarate, trairi care rareori razbat la suprafata ...
Nu cred ca oamenii au nevoie de compasiune sau compatimire. Au nevoie sa simta ca au fost intelesi.

Deseori diferenta intre a iubi pe cineva, si a avea nevoie de acel cineva, e foarte subtila, dar si taioasa. Alteori, sentimentele sunt confundate cu usurinta, confuzia aducind cu sine tristete. Aceste doua sentimente se pot combina in trei variante posibile, insa doar elibereaza.

Desi gindurile imi zburau in directii imprecise, privirea mi se tintuise pe bara metalica a patului de care era prinsa mina tatei, pe care intepaturile de seringa, unele linga altele, pareau niste pistrui rosiatici.

Brusc, absolut fara nici o legatura, s-a intors inspre mine si mi-a zis cu o voce sfirsita, vibrind de neputinta : "niciodata n-am sa ma mai intorc acasa."
La doua zile dupa, cind toate pareau sa mearga inspre bine, a murit in acea camera de spital de la parter.

Acum, dupa ani si ani, insiruind faptele, pentru intiia oara m-am gindit la un lucru extraordinar de simplu. Am inteles supararea lui din seara cu scrisoarea si am inteles ce l-a facut sa-mi spuna ca nu meritam ca cineva sa-mi scrie asa frumos.


Fara sa vreau, mi l-am inchipuit ca pe un licean, scriindu-i unei fete si asteptind raspuns de la dinsa, raspuns ce in mod sigur niciodata nu a venit ...

[exergy33]

Lorica cu crizanteme


Numele pictorului Stefan Luchian (1868 -1916) l-am auzit pentru prima data prin clasa a cincea, de la profesorul nostru de desen. Tot atunci am vazut citeva reproduceri intr-un album, foarte multe din ele imagini cu flori, si tot atunci am retinut expresia " Luchian - pictorul anemonelor" ...
Dar Luchian este totodata si pictorul crizantemelor. Marturie stau foarte multele tablouri in care a incercat sa redea prin culoare frumusetea acestor flori ce strajuiesc hotarele toamnelor tirzii ...

La virsta de zece ani nu puteam sa-mi explic de ce, dintre toti pictorii romani, doar Stefan Luchian avea ceva ce imi atragea intr-un fel atentia. Nu stiu daca imi placea, stiu insa ca picturile lui imi staruiau in memorie.
Ulterior, cam prin liceu, aveam sa citesc un articol a carui idee principala se putea rezuma intr-o singura propozitie : Stefan Luchian e cel mai digerabil artist pentru neinitiati.
Credeam ca descoperisem fundamentul pe care se bazase atentia mea pentru artistul plastic nascut pe meleagurile Botosanilor.
Dar in fond nu descoperisem nimic.

De abia cu aproximativ sase ani in urma, atunci cind am inceput sa scotocesc prin biografiile artistilor mei plastici preferati, am descoperit cu stupoare un lucru: cei mai multi dintre ei stiau sa cinte la un instrument muzical sau erau spectatori nelipsiti ai saloanelor de concerte.

Gasisem un liant miraculos si mi se parea incredibil sa-mi placa tocmai lucrarile lor, tinind cont de faptul ca sunt total afona si nu am nici cea mai mica inclinatie spre muzica.

Luchian a studiat flautul, si pentru a-si cistiga existenta, o perioada de timp, a cintat in orchestra Teatrului National; Giorgione tot la flaut stia sa cinte.

Marc Chagall minuia cu indeminare vioara; Paul Klee insa era un adevarat profesionist al arcusului.

August Macke vorbea despre "culori complementare contrastante care alimenteaza ritmul vizual", iar Maurice de Vlaminck, pentru a putea face fata ritmului vietii, dadea lectii de vioara, deoarece din pictura cistiga mai nimic.

In atelierul sau din Paris, Constantin Brancusi isi alunga tristetea cintind la un fluier pe care si-l facuse singur.

Mikolajus Ciurlionis cinta si compunea muzica pentru pian, dar si Wassily Kandinsky avea predilectie pentru acest instrument, desi stia sa cinte la violoncel, cit si la pian, deopotriva.
Iata ce spunea el: “Culoarea reprezinta claviatura, ochii sunt acordurile, sufletul este un pian cu multe corzi. Artistul este mana care canta, atingand o clapa, apoi alta, provocand vibratii ale sufletului.“

Isaac Levitan era un nelipsit al concertelor. La fel si Victor Vasarely.
Se poate face chiar o paralela intre muzica psihedelica si compozitiile geometrice ale artistului maghiar, si nu o data s-a vorbit despre muzicalitatea lucrarilor sale plastice ce ofera adevarate calatorii optice si iluzia unor arpegii muzicale insotitoare.

Rene Magritte avea convingerea ca "muzica este un aliat al suprarealismului", iar Franz Marc afirma : "culoarea are un vocabular compus din chei emotionale pe care le intelegem instinctiv, asa cum intelegem muzica."

Intr-o perioada a vietii Georgia O'Keeffe a luat lectii de muzica, dar si Mikhail Vrubel a studiat muzica in liceu. Tot el a conceput nenumarate costumatii si decoruri pentru spectacolele lirice si de opera, inclusiv pentru sotia sa, soprana Nadezhda Zabela - Vrubel.

Fran(tise)k Kupka, pe care l-am descoperit de abia in vara trecuta, si despre care va trebui neaparat sa vorbesc in viitor, fusese un impatimit al muzicii de jazz, si tot jazzul a impregnat lucrarile lui Kees van Dongen si Fernand Leger.

Iar van Gogh marturisea ca simte penelul intre degete asa cum arcusul simte vioara: "My brush goes between my fingers as a bow on a violin."

Totul e atit de simplu! Acum stiu ce au in comun artistii de care ma simt intr-un fel legata

Mult mai tirziu, la Palatul Culturii din Iasi, am vazut prima pictura originala semnata de Luchian : Hahamul din Moinesti.
Mai apoi am vazut si altele. As putea aminti Crizanteme, Vas cu flori, Cap de fata, dar si Portocale si garoafe de la Muzeul de Arta din Constanta, Anemonele de la Muzeul de Arta al orasului Brasov, Lorica (interior), Lautul si Crizanteme si mere de la Muzeul Zambaccian din Bucuresti ... si lista ar putea continua

Am observat un lucru : toate florile lui Luchian, indiferent daca e vorba de anemone, trandafiri, imortele, crizanteme, părăluţe, albăstrele, garoafe, maci, gura leului, dumitriţe, tufănele ... sunt puse in vase taranesti, vase cu motive traditionale românesti.

Azi vreau sa merg la Muzeul Zambaccian si sa o privesc din nou pe Lorica, pe numele ei adevarat Laura Cocea, modelul atit de drag lui Stefan Luchian.

Pictura, denumita in mod oficial " Lorica (interior)", executata in 1913, e ultima lucrare a pictorului, inainte de perioada de paralizie ce avea sa-i aduca moartea.
Acest ultim tablou mi se pare foarte diferit de tot restul tablourilor lui.
Aici, pe citiva centimetri de pinza, pictorul reda miscarea. Scena pare un cadru de film. Bratul pluteste parca in aer. Pozitia corpului mi se pare ciudata. Am impresia ca sta cu un genunchi pe masa ...
Dar cel mai mult si mai mult imi place privirea ei si felul in care se apleaca asupra florilor, vrind parca sa le imbratiseze.
Acest tablou e cintecul de lebada al pictorului, care, incet - incet, nu mai putea tine pensonul intre degetele paralizate, si pentru a putea picta, il lega strins cu bandaj de incheietura miinii.

Cit efort fizic si cita dorinta poate sta in sufletul cuiva care nu vrea sa se lase invins de neputinta!

Reamintesc un fragment din marturiile prietenului sau, pictorul Nicolae Tonitza :
„I-am legat pensula de antebraţul mâinii drepte (căci boala i-a luat vigoarea degetelor) şi mâna lui începe să se zbată nervos şi stângaci pe suprafaţa pânzei şi faţa lui se crispa ca de durerile unei faceri, înfricoşător… Rezonanţele nebănuit de adânci, ale unui suflet, încă viu, m-au impresionat până la laşitate. Am fugit din faţa acelei schingiuiri voite şi – într-o cameră alăturată, în urma perdelelor groase – am plâns, plânsul sec al neputinţei mele detestabile.“

Nu pot sa nu spun si citeva cuvinte despre Krikor Zambaccian, cel ce si-a donat intreaga colectia statului roman.
Acest fiu de negustor armean, inginer de meserie, colectionar de arta, amator de lucruri frumoase: de la tablouri moderne la portelanuri, de la covoare orientale la vechi icoane bizantine, de la sculpturi la manuscrise cu litere ciudate, prieten cu multi pictori romani din perioada interbelica, si-a pastrat in colectie doar obiectele ce i-au placut.

Colectia lui Zambaccian are personalitate. E un tot viu pe care il simti pulsind chiar de la primii pasi facuti inauntru, si de abia atunci realizezi raceala unor muzee in care tablourile sunt expuse pe epoci, rece si sec.

Frânturi de suflet si culoare ...
Autoportret - Fundatia Culturala Stefan Luchian, Botosani
Imortele - Muzeul Brukenthal, Sibiu
Albastrele - colectie particulara
Violete - Fundatia Culturala Stefan Luchian, Botosani
Crizanteme Galbene - Colectia Dr. Dona - Muzeul Colectiilor de Arta ce apartine de Muzeul National de Arta, Bucuresti
Cap de evreu - Muzeul National de Arta, Bucuresti

[exergy33]

meridian interior

Poate ca nu intotdeauna exista o compatibilitate intre noi si meridianul geografic pe care virtelnita vietii ne roteste zilele si noptile.

Dar inlauntru, un alt meridian, mult mai important, trece prin celulele trupului, prin gindurile ce ne slefuiesc psihicul, trece prin tot ...
Incizia lui e semnul de fier rosu al unei dependente afective ce nu poate fi renegata, chiar daca se vrea.

Fuse orare fara de numar incearca mereu sa ne rataceasca pasii si dorintele.
Si de abia atunci cind incetezi sa-ti mai doresti ceva, realizezi cit de departe ai fost plecat ...

[exergy33]

Plouă

Plouă pe furiş
din palma unui nor,
ritmic, pieziş, liniştitor.

Plouă ca un dor.

[Boudicca]

Fuse orare fara de numar incearca mereu sa ne rataceasca pasii si dorintele.
Si de abia atunci cind incetezi sa-ti mai doresti ceva, realizezi cit de departe ai fost plecat ...

Foarte frumos...

[exergy33]

Boudicca, multumesc de trecere si te invit pe celalalt mal al Prutului .
...

surpriza de dincolo de Prut, Katsushika Hokusai


Aceasta stampa japoneza semnata de Katsushika Hokusai poate constitui un bun pretext pentru a trece Prutul si se poate transforma intr-o invitatie ad-hoc la Muzeul National de Arta al Republicii Moldova.

Moldova ... o tara mica la periferia Europei, batuta de toate vinturile trecute si viitoare ale sortii.
De aceea poate parea incredibil ca la un muzeu necunoscut, dintr-un oras al carui nume ii face pe occidentali sa-si increteasca fruntea si sa ridice din umeri, se afla una din cele mai valoroase colectii de stampe japoneze de pe teritoriu european.

Muzeul National de Arta din Chisinau detine peste patru sute de stampe.

Dupa destramarea blocului de est, ambasadele Japoniei au trecut la identificarea, inventarierea si evaluarea lucrarilor de arta japoneze aflate in tarile in care isi aveau localizate sediile.
Si mare a fost surpriza sa se descopere ce comoara zace la muzeul din Chisinau.
Poate de aceea nu ar trebui sa mire pe nimeni faptul ca ea a fost inscrisa imediat in patrimoniul UNESCO.

Lucrarile de la Chisinau au fost achizitionate de-a lungul timpului din mai multe locuri : Sankt Petersburg, Odesa, Kiev, Moscova, dar si de la colectionari particulari din fostul URSS.
Toate numele celebre ale artei japoneze sunt reprezentate : Hiroshige Ando, Katsushika Hokusai, Kitagawa Utamaro, Eisho Chokosai, Taiso Yoshitoshi ...

M-am oprit la Hokusai din mai multe motive, in primul rind datorita influentei pe care a avut-o si o are si la ora actuala in arta si viata Japoniei moderne.

Katsushika Hokusai (1760-1849) - initial, a fost un specialist japonez in miniatura chineza. A activat la Edo in perioada Tokugawa, una din cele mai interesante perioade din istoria Japoniei medievale.
Edo reprezenta vechiul nume al orasului Tokyo.
Artist polivalent : pictor, gravor, specialist in xylogravura, ilustrator de carte, pictor de paravane si evantaie, Hokusai e aventurierul neinfricat plecat in cautarea echilibrului culoare-forma.

A pictat pe hirtie, carton, lemn si matase. A pictat deopotriva peisaje, figuri umane, imagini shunga, instantanee din calatorii si imagini comice, cum ar fi cele ale luptatorilor Sumo.

Hokusai a studiat miniatura chineza din perioada Ming si a fost sensibilizat de felul in care chinezii tranpuneau natura in arta.
El e cel ce introduce peisajul in stampa japoneza, caci pina la el, stampa, ca stil de arta, era dedicata in intregime figurilor umane, scenelor de interior si naturilor statice.

Si-a semnat lucrarile cu peste saptezeci de nume/pseudonime, insa stilul sau a fost mereu recunoscut.
A imaginat peisaje si scene de o finete extraordinara, imagini ce de-a lungul timpului au devenit adevarate embleme ale japonezilor.
Amintesc aici de seria de lucrari dedicate muntelui Fuji, seria valurilor Kanagawa, seria cascadelor, etc ... transformate in adevarate pop-icon-uri ale culturii moderne din Tara Soarelui Rasare.
Japonezii au pus picturile lui pe tricouri, cravate, evantaie, cutii din lemn lacuit, postere, peretii cladirilor, kimonouri, sigle de organizatii, obiecte de portelan si pe imense panouri publicitare.


Putini cunosc faptul ca Hokusai este inventatorul imaginilor manga si cel ce le-a dedicat cinsprezece manuale indrumatoare in care explica tehnica lor de realizare.
Creatorii de benzi desenate si de desene animate din Japonia, chiar si la ora actuala, in era artei digitale, folosesc din plin indicatile date de Hokusai ...

El a fost un pictor ignorat de aristocratia japoneza iar numele nu i-a fost consemnat in cronici sau almanahuri oficiale.
Picta in special pentru micii comercianti, artizani, curtezane si oamenii din popor ce frecventau ceainariile, insa trecerea timpului a demonstrat faptul ca pictura sa e superioara prin tehnica, culoare, finete si aranjament de elemente constitutive.

Unii critici de arta au indraznit sa afirme ca pictura lui Hokusai are un aer european.
Analiza chimica a stampelor dedicate muntelui Fuji a oferit o surpriza : Hokusai utiliza albastrul de Prusia, culoare importata din Europa ... si deci nu e exclus faptul ca el sa fi studiat albume de pictura si gravura europeana, aceasta in perioada in care Japonia feudala interzicea orice contact cu arta occidentala.
In favoarea acestei ipoteze exista mai multe dovezi. Cineva le-a sintetizat si le-a expus foarte concis intr-un blog personal.
Va invit sa-l cititi

Desi marginalizat in Japonia, lucrarile lui Hokusai erau admirate in cercurile artistice din Europa si erau colectionate de iubitorii de frumos.
De exemplu, pictorul francez Claude Monet detinea o foarte frumoasa colectie pe care si-o aranjase cu grija in sufragerie.
http://www.intermonet.com/japan/hokusai/Ma reintorc la Chisinau pentru a spune citeva cuvinte despre stampa aleasa sa-mi ilustreze blogul de azi.
E vorba de o lucrare din seria cascadelor.
Mi-a atras atentia prin culorile utilizate : verde masliniu si galben mustar, culori mai putin folosite de artistii japonezi, pentru ca ei preferau tonurile vibrante de rosu, albastru cobalt, verde crud, mov stralucitor, roz diafan, alb si negru.
Colectia de la acest muzeu cuprinde toate stampele reprezentative ale lui Hokusai, inclusiv seria de treizeci si sase de stampe dedicate muntelui Fuji.

Atentie mare insa, doar citeva stampe sunt expuse, restul zac impachetate in depozit.
In afara de Japonia, Republica Moldova e singura tara din lume ce poseda colectia integrala a acestei serii de stampe in care muntele Fuji e zugravit in toata spendoarea lui.

Muntele Fuji, The Red Fuji, asa cum a fost transpus de Katsushika Hokusai, a devenit o adevarata emblema culturala a Japoniei .


Inainte de a muri Hokusai a spus :
"If heaven gives me ten more years, or an extension of even five years, I shall surely become a true artist / Daca cerul mi-ar da inca zece ani in plus, sau daca mi-ar prelungi viata cu macar inca cinci, cu siguranta ca as deveni un artist adevarat"

Aceasta imagine, absolut moderna, e preferata mea ...

[Boudicca]

Wow...multumesc exergy!

Desi sunt din R.Moldova, nu am fost niciodata la Muzeul National de Arta din Chisinau, dar acum ca am aflat atatea din postarea ta...chiar sunt curioasa sa merg si sa vad. Nu am stiut lucrurile astea si nici nu m`am gandit ca R.Moldova detine asemenea lucrari de arta, atat de valoroase. Jurnalu` tau ma lumineaza ori de cate ori il citesc...

[Boudicca]

Auzind melodia asta, nu stiu de ce, dar m`am gandit la tine si m`am gandit ca poate o sa`ti placa...


Echoes Of Dream

[Marduk]

Atentie mare insa, doar citeva stampe sunt expuse, restul zac impachetate in depozit.
In afara de Japonia, Republica Moldova e singura tara din lume ce poseda colectia integrala a acestei serii de stampe in care muntele Fuji e zugravit in toata spendoarea lui.

Wooow , incredibil.

[exergy33]

Eugene Ionesco din nou la Teheran


Nu stiu cit de mult mai merg românii la teatru, insa in orasele cu traditie culturala din Iran, ca de exemplu Teheran, Isfahan, Tabriz sau Shiraz, teatrul e considerat un loc aproape sacru.
Poate nu o sa va vina sa credeti faptul ca spectacolul cu cea mai mare priza la public si cea mai buna vinzare de casa din anul iranian ce tocmai s-a incheiat pe 21 Martie 2009, a fost spectacolul cu piesa Rinocerii de Eugen Ionescu.




Regizorul Farhad Aiish este un admirator declarat al dramaturgului roman, si planuieste sa mai puna in scena cel putin inca o piesa scrisa de acesta.
Premiera a avut loc pe 21 noiembrie la Teatrul Municipal din Teheran, si pina la data de 21 Martie s-au dat 43 de reprezentatii pentru care au fost vindute 25 674 de bilete, aceasta insemnind in medie 597 de bilete pentru fiecare reprezentatie. Tinind cont de faptul ca ca Teatrul Municipal din Teheran are o capacitate de 600 de locuri, inclusiv lojele speciale rezervate presei, criticilor, VIP-urilor ... etc, se subintelege ca cererea a fost atit de mare incit teatrul a fost nevoit sa vinda bilete si pentru lojele speciale, pentru care nu sunt puse la vinzare bilete .




La premiera au fost prezente persoane din Corpul Diplomatic al Ambasadei Franceze si al Centrului Cultural Francez din Teheran.

Nu e pentru prima data cind se ecranizeaza o piesa de Eugen Ionescu in spatiul iranian.
O foarte buna punere in scena a avut loc in 2001. Regizorul Vahid Rabani a ales tot Rinocerii.

Aventura lui Eugene Ionesco in Iran incepe pe la sfirsitul anilor '90, atunci cind piesele lui sunt incluse pe lista de lectura obligatorie a studentilor de la Facultatea de Teatru si Film iar dramatizarile incep sa-i fie predate la cursurile de la aceeasi facultate.

Un alt mare admirator al dramaturgului roman e profesorul Ahmad Kamiabi Masak. El si-a luat doctoratul la Sorbona cu o teza axata pe arta teatrala. In prezent asteapta sa i se publice traducerea in persana a unui volum ce cuprinde mai multe piese scrise de Eugen Ionescu.

Cineva din Romania se intreba :

"Aflam din presa ca “Rinocerii” lui Ionescu au un succes nebun la Teheran si nu poti sa nu te gandesti cum e posibil acest lucru? Pentru cei care au citit Rinocerii (daca nu ati citit-o, cautati-o si cititi-o cat mai repede, este o piesa de teatru extraordinara) stiti ca ideea centrala a piesei este tocmai individul care se opune societatii opresive si refuza sa devina ca ceilalti, in ciuda tuturor argumentelor. Oare ce vad iranienii in piesa respectiva? Intr-adevar, dupa o astfel de stire incepi sa te intrebi daca totusi cunostintele noastre despre Iran si situatia de acolo nu sunt superficiale si “filtrate” prin mass-media occidentala, care ne prezinta o tara conservatoare, ultrareligioasa si dispretuind profund individul.
Mai ramane sa vad “Rinocerii” in China si atunci chiar ca am vazut tot ce era de vazut pe lumea asta."

http://roman.gorj4all.ro/

Eu, chiar si dupa atitia ani de cind sunt in Iran, nu-mi pot explica cum de iranienii se dau in vint dupa teatrul absurd, si de ce elita (culturala) a societatii il divinizeaza pur si simplu pe Eugene Ionescu.

Citind notele autobiografice scrise de Eugen Ionescu am reusit sa inteleg de ce Marie-France, fiica scriitorului, refuza sa accepte ca piesele tatalui ei sa se joace in limba romana, ce in Romania, ce oriunde altundeva.

Fotografiile sunt preluate de pe site-ul agentiei de stiri ISNA.

As vrea sa amintesc inca un lucru interesant. Compania de Teatru Experimental a Facultatii de Teatru si Film din Teheran a pus in scena "Scaunele". Mai multe explicatii, imagini si comentarii puteti gasi aici.

http://pmahtash.multiply.com/photos/album/9/9

Acest topic a fost editat de exergy33: 22 Apr 2009, 04:33 AM

[Felina]

Foarte interesant Exergy, multumesc.
Dialogurile absurde din teatrul lui Ionesco sunt mai reale decat dialogurile din teatrul ne-absurd. Cine a ajuns la un nivel de constientizare mai inalt decat media, poate observa acest fapt. E cumva si infricosator cat de reale sunt. Poate de asta elita (culturala) a societatii il divinizeaza pur si simplu pe Eugene Ionescu. Bineinteles, asta e doar umila mea parere.

[exergy33]

Boudicca, multumesc pentru melodie.

Nu stiu cit de mult cunosti muzica lui Vladimir Vysotsky. E primul de pe lista mea de cintareti preferati.
M-am gindit sa vin si eu cu o piesa muzicala, desi s-ar putea sa nu agreezi stilul, tinind cont de virsta ta.
Imi place foarte mult cum pronunta Vysotsky cuvintele din aceasta melodie ... nu inteleg mai nimic din text.
Sper ca tu sa intelegi perfect textul.
DivShare File - __242.mp3

Mai am o surpriza de la Muzeul de Arta din Chisinau, asa ca stai pe aproape...


@Felina
Ai dreptate. In teatrul absurd se intilnesc replici absolut senzationale. Daca spectatorul a ajuns la un anumit nivel de perceptie, cred ca-i trebuie zile bune ca sa le digereze in liniste.

Acest topic a fost editat de exergy33: 24 Apr 2009, 06:38 PM

[exergy33]

ca un licurici

Întunecă-mi drumul,
doar aşa îmi vei zări inima -
licurici pâlpâind în noapte.

Întunecă-mi drumul,
doar aşa vei afla locul
în care să mă aştepţi.

Dar să nu te apropii prea mult.
sufletu-ţi de iască uscată
se va aprinde într-o clipită
şi va arde tânguindu-se,
fără ca cineva să-i înţeleagă plânsul.

anonim (Iran)

[tikky]

ca un licurici