1.

In anul 1951 un arhitect pe nume Bellu, foarte bolnav, alege sa se retraga in casa construita de el in dealul Filaret. Este unul din descendentii baronului Barbu Bellu cel care a donat primariei terenul pe care s-a construit celebrul cimitir ce ii poarta numele. Putin inainte de a cadea la pat, patul din care nu avea sa se mai ridice niciodata, Bellu incepuse sa isi instraineze averea si bunurile, intre care exista si o importanta colectie de tablouri. Intentia asta nu a fost foarte bine primita de autoritatile comuniste ale vremii, aflate in plina ascensiune, pentru ca ele planuiau confiscarea panzelor si predarea lor unui muzeu.

Treaba era foarte serios supravegheata, de intreaga actiune fiind desemnat sa se ocupe direct un ofiter de securitate, unul ce isi propusese din capul locului insa sa si sorteze putin tablourile in asa fel incat nu toate sa ajunga la muzeu. Cand ofiterul a aflat despre intentia lui Belu de a vinde el s-a gandit sa urgenteze preluarea colectiei…Apoi si-a dat seama ca asta ar putea fi in interesul lui, intrucat evidentele pieselor nu ar mai fost atat de limpezi. A lasat lucrurile asa oferindu-i arhitectului exact ragazul de care acesta avea nevoie.

Bellu era foarte destept si chiar viclean. Intelesese ca tablourile nu ii puteau ramane in posesie pentru mult timp caci refuzase deja o cerere neoficiala care ii lasa onoarea initiativei de a le dona de buna voie. A raspandit asadar zvonul ca vrea sa vanda stiind ca el va trezi interesul celor ce il supravegheau si a inceput chiar negocieri cu doua persoane ce ar fi putut scoate lucrarile din tara. Era o pista falsa intrucat in ascuns, la adapostul ei, Bellu a reusit sa tranzactioneze cea mai importanta parte a colectiei cuiva din Brasov (posibil agent strain) contra unei sume constituite din monede rare de aur. Asa ca atunci cand a cazut la pat pereti casei in care s-a retras nu mai aveau decat o parte dintre tablouri si anume cele mai putin valoroase.

va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 10:14 PM

2.


Dupa mai multe luni de suferinta starea lui Bellu continua sa ramana neschimbata, asa ca ofiterul de securitate insarcinat cu obtinerea colectiei n-a mai avut rabdare si s-a decis sa actioneze. A procurat usor mandat necesar si a patruns in forta luand totul de pe pereti. Cand au facut inventarierea insa, lipsurile au fost imediat remarcate iar Bellu, asa cum era pe jumatate mort, a fost pus in stare de arest la domiciliu. Au urmat interogatorii nemiloase, iar in final arhitectul a recunsocut intreaga poveste si a furnizat date si nume precise..cu o singura exceptie. A refuzat pana in momentul morti sale sa faca vreo referire la locul unde s-ar afla monedele rare. Era cert ca ele existau, intrucat atat slujnica care il ingrija, cat si alte persoane din anturaj declarasera ca vazusera acesta comoara alcatuita din circa 100 de piese asemanatoare.

Dupa moartea lui Bellu cercetarile au continuat. Securistul construise o teorie destul de solida potrivit careia monedele nu au parasit niciodata locuinta in care arhitectul si-a trait ultimele clipe. In sprijinul ei avea cele mai credibile si greu de contracarat argumente, precum avaritia si circumspectia lui Bellu, declaratiile rudelor si ale personalului cu care acesta a avut ultimele contacte, rapoartele echipelor de filaj, marturisiri ale cumparatorului din Brasov. Nu i-a fost deloc greu sa isi convinga sefii sa nu inchida cazul si sa ii permita scotocirea atenta a casei; insa nu i-a fost nici usor sa isi atinga scopul.

Perchezitia a durat doi ani incheiati, potrivit documentelor ramase: fara nciun rezultat. La capatul perioadei s-a solicitat demolarea cladirii pentru o inca si mai minutioasa cercetare, insa acea casa avea o arhitecura deosebita asa ca cererea a fost respinsa. Intreaga incinta si cladirea insasi au fost apoi pastrate sub sigiliu inca un an de zile, dupa care au fost rechizitionate de stat si donate societatii de profilaxie a tuberculozei cu al carui sediu se invecinau direct. Dupa preluare casa avea sa capete mai multe functionalitati pentru ca in cele din urma sa devina cladirea corpului administrativ al spitalului Filaret, ceea ce este si acum. Pe frontispiciul ei se poate inca citi si azi numele arhitectului Bellu si anul in care cladirea a fost zidita.


....asa graita mos Lubak in aceea noapte......



va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 10:22 PM

3.

Bun gasit tuturor sunt Hampu The Great astazi cu "Intamplarea Comorii Ascunse"


Povestea pe care vreau sa o relatez aici incepe intr-o zi de vineri a lunii octombrie din anul de gratie 1996. Taman ma pregateam sa plec acasa unde urma sa intampin imediat un weekend plin de planuri, asa ca atunci cand Nick instalatorul a aparut in cadrul usii cu o fata lunga si respirand greu din cauza efortului de a ma mai prinde inca, am simtit imediat ca urmeaza vesti proaste. Lucram in Institut de cativa ani si acum ma ocupam temporar de partea de intretinere. Eram asadar responsabil de buna si continua functionare a instalatiilor de vacuum si de aer comprimat, a celor care produceau si utilizau abur pentru sterilizare, a celor care furnizau apa, curentul electric, caldura, etc. Pentru asta aveam vreo 50 de colaboratori, intre care si acest Nick care statea acum gafaind in fata mea si care avea sa ma anunte ca ceva se intampla cu apa in Institut. Lipsea.

Institutul era si spital cu circa 500 de paturi de tratament si cu bloc operator, asa ca evenimentul era o chestiune foarte grava.

Sperand intr-o rezolvare usoara am plecat la statia de hidrofoare. Suspectam releele termice ale electromotoarelor intrucat ele ne jucasera feste si in alte dati. Dar n-a fost asa. Totul functiona ireprosabil. Intreaga gospodarie de apa, de la pompa din foraj si senzorii de nivel ai rezervorului tampon si pana la perna de aer a recipientilor de hidrofor se afla in perfecta stare. N-a fost greu sa imi imaginez ca daca apa pleca din statie si nu ajungea in restul instalatiei defectul trebuia sa fie undeva pe drum. Erau cam 100 de metrii din locul de distributie si pana in punctul in care conducta principala se ramifica pentru a putea repartiza apa in toate pavilioanele, si pe aceasta portiune era cu siguranta o mare spartura.

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 11:16 AM

4.

Verificarea de suprafata a traseului nu a dat niciun rezultat. Cand esti norocos la astfel de incidente apa tasneste artezian indicand limpede locul defectului; cand esti insa ghinionist apa ajunge la canalizare si de acolo prin reteaua de ape uzate fara sa tradeze niciun indiciu despre locul avariei. Tot subsolul curtii Institutului era plin de astfel de canale zidite, asa cum se faceau pe vremuri, surpate si abandonate in pamant si fara niciun rost cele mai multe dintre ele, asa ca posibilitatea asta era aproape o certitudine.

Sapatul pe bajbaite, din aproape in aproape, era o corvoada cumplita si cu un pronuntat efect demoralizator. Ar fi putut dura chiar si cateva zile, asa ca trebuia sa gasesc altceva. Mi-am amintit atunci de dl. Andrei, un proiectant cu care lucrasem in alta imprejurare si care era radiestezist. Pe vremea aia liga celor care credeau in efectele radio-energetice era foarte puternica, iar comunitatea celor care aveau astfel de preocupari una unita si deosebit de activa. Cu doi ani in urma lucram la un santier prin Drumul Taberei si nimeni nu putea sa ne spuna exact pe unde trec cateva cabluri de forta. Documentatia celor de la Electrica era incompleta iar noi nu stiam cum sa facem excavarile de fundatie. Cineva s-a gandit atunci la acest domn si el s-a prezentat imediat foarte amabil si indatoritor. Dupa o scurta vreme, timp in care s-a plimbat in sus si in jos pe amplasament cu un cracan si o icoana in maini, ne-a desenat traseul care apoi s-a dovedit exact. Am fost fascinat de intamplare asa ca i-am retinut datele de contact, cu atat mai mult cu cat, tainic, nutream dorinta de a incerca eu insumi acest tip de activitate.

Am dat de el abia pe seara. Fusese plecat la o ruda si acum era destul de obosit, insa intelegand gravitatea situatiei a acceptat sa ne ajute si intrucat locuia relativ aproape, in circa jumatate de ceas era deja in teren cu ansa si cu icoana lui plastificata, deplasandu-se cu pasi marunti si cu nenumarate pauze pe directia indicata de noi. La nici zece pasi de la punctul de debut s-a oprit si ne-a anuntat ca acolo se afla spartura. Pana sa il rog eu sa cerceteze si restul conductei omul isi stransese deja lucrurile asa ca ne-am apucat de sapat, constatand o data in plus ca treaba asta functiona la fix.

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 11:19 AM

5.

Cladirea administratiei era exact in fundul curtii, diametral opus locului in care se lucra la remedierea conductei. Era izolata de restul constructiilor si din acest motiv fusese prevazuta cu grilaje din fier si cu un complicat sistem de alarma. Vecinatatile, cartierele Ferentari si Pieptanari, erau vestite in personaje pline de culoare ce erau gata de orice isprava, iar gardul aproape..din aceste motive in fundul curtii se petreceau ades infractiuni. Se furau bancutele, cosurile de gunoi becurile de la iluminatul exterior; cladirea insasi fusese jefuita in mai multe randuri, iar noaptea chiar si paznici de curte evitau zona, in rondul lor, de teama de a nu surprinde vreun hot.

Existau doua niveluri ale casei, fiecare cam de 80 de metri patrati impartiti de mai multe incaperi asezate simetric fata de un hol, iar biroul pe care il foloseam eu era la etaj. I-am lasat pe baieti sapand, de acum era numai o chestiune ce tinea strict de meseria lor si pentru ca se intunecase deja, m-am grabit intr-acolo cu gandul sa imi fac un ceai si sa dau cateva telefoane pentru a rearanja programul sfarsitului de saptamana. Am deschis grilajul de la intrarea principala, apoi am montat lacatul dinspre interior inchizandu-l ferm. In felul asta nimeni nu va putea intra fara ca eu sa aflu. Existau mai multe randuri de chei, intre care unul si la paza, dar de ei nu imi faceam nicio grija. Am dezarmat apoi alarma de la etaj si am intrat in birou gandindu-ma ca daca raman pana in zori voi primi laude si cine stie poate chiar vreo bonificatie.



va urma...

6.

Cred ca trecuse cam o ora de cand ma aflam in birou, cand am auzit usa de la intrare deschizandu-se. Am deslusit apoi clar pasii care urcau pe scara si apoi o alta usa deschizandu-se si apoi inchizandu-se undeva pe holul etajului, iarasi nu mi-am facut nicio grija. Am fost convins ca e unul din paznici care avea nevoie la toaleta. Cea de la parter presupunea descuierea mai multor usi si dezactivarea sistemului local antiefractie, asa ca era mai simplu sa vina la cea de sus unde lumina imi trada prezenta.

Dupa o vreme insa am remarcat ca omul nu mai iesea din toaleta. Am luat-o pe hol si am intrebat cu glas tare daca totul e in ordine. Niciun raspuns. Toaleta avea lumina inchisa si nu parea ca ar fi fost folosita. Am incercat celelalte usi insa niciuna nu mi-a permis accesul. In final am coborat pana la intrare unde am gasit lacatul exact asa cum il lasasem, adica inchis pe dinauntru. De data asta chiar m-am ingrijorat.

Cu mainile si picioarele tremurande am urcat inapoi in birou. Am telefonat pazei de la poarta Institutului si am rugat sa trimita pe cineva sa ma insoteasca intrucat imi era frica de cainii din curte.

Adevarul era ca ma inspaimantasem de-a dreptul si ca mi s-a parut un secol pana sa aud bataile din grilaj care ma anuntau ca paznicul a ajuns deja..Nu mai zic nimic in legatura cu socul pe care l-am avut la auzul lor, si despre secundele grele ce au trecut pana cand paznicul nu a catadicsit sa ma strige pentru a isi identifica prezenta.


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 06:24 PM

7.

S-a intamplat ca paznicul trimis sa ma escorteze sa fie taman mos Lubak. Un fel de legenda a Institutului, unul care avea aproape 50 de ani de viata traita numai in aceasta incinta pe care o si locuia cu acordul tacit al conducerii. Lubak era tigan. Unul mistic. Era gata la orice gainarie, fusese de mai multe ori anchetat pentru diverse acte de indisciplina si chiar si furt, dar de dovedit nu a fost niciodata dovedit. Ocupase o mare varietate de functii de-a lungul vremii si acum ajunsese la paza. Pe vremea lui ceasca isi amenajase un fel de capela in bordeiul in care se depozita peste iarna varza murata si gestul asta l-a spalat de multe pacate.

In perioada de care zic eu Lubak era un batranel simpatic care isi astepta pensia si parea complet inofensiv. Era un bun orator si cand aveam vreme de pierdut ii ascultam cu multa placere povestile despre intamplari care s-au petrecut in locul in care si-a trait viata. Spitalul ii gazduise de-a lungul vremii pe Panait Istrati, Pastorel Teodoreanu, Corneliu Coposu, Anda Calugareanu, George Toparceanu…atat de multi altii…Era o istorie plina de farmec, iar Lubak un narator talentat si fermecator.

In seara de care spun Lubak ma astepta cu o lanterna in mana, in fata grilajului de care se tinea insa la distanta. Desi arata mai negru ca in alte dati m-am bucurat mult sa il vad. Parea insa agitat si incordat la maxim. M-a rugat sa ma grabesc, timp in care incerca sa acopere cu privirea cat mai multe zone ale cladirii…Cand am ajuns destul de departe m-a intrebat ceva mai relaxat:

- A venit iar ???
- Cine frate ??
- Ala de umbla noaptea prin casa aia..L-ai vazut nu-i asa ?? Nu-s caini pe aici care sa nu te stie, m-ai chemat de frica lui, nu-i asa ??
- Frate Lubak…niste zgomote au fost, dar de vazut n-am vazut pe nimeni..sunt constructor iar aia e o casa cu plansee din lemn..e normal sa se contracte si sa scartaie din toate inchieturile..eu nu ma tem din nimic..
- Eu insa ma tem ca dracu de tamaie..n-are rost sa mai vorbim caci vad ca nu esti sincer cu mine, dar daca ai fi, atunci am lucruri sa iti spun…

L-am asigurat pe Lubak de toata onestitatea mea si i-am istorisit cele intamplate cu toate amanuntele. Omul m-a ascultat atent, dupa care drept rasplata mi-a relatat intamplarea cu arhitectul Bellu despre care am scris in preambulul povesti mele de astazi si de a carei veridicitate nu m-am putut niciodata ocupa cu seriozitate.

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 06:28 PM

8.

Mi-am petrecut restul noptii in cladirea pazei de la poarta Institutului tot chestionandu-l pe Lubak in legatura cu povestea arhitectului Bellu. Am aflat in felul asta ca multi ani dupa ce cladirea a devenit proprietate a Societatii de Profilaxie a Tuberculozei oameni necunoscuti au continuat sa caute comoara ascunsa. Aproape in fiecare dimineata prin curtea ce apartinuse casei erau gasite gropi sapate in cursul noptii, iar podul si subsolul fusesera controlate centimetru cu centimetru de catre fostii angajati. Lubak mi-a marturisit ca el insusi a scormonit cateva luni de zile in timp ce cladirea se afla in zugraveli, dar ca povestea strigoiului pe care l-ar fi si intalnit in cateva randuri l-a facut sa renunte. Credea ca e fantoma lui Bellu, dar ar fi putut fi si a slujnicei care a murit la scurt timp dupa interogatoriile securitatii.

Se facuse dimineata. Teava era de acum sudata si apa pornita, asa ca mi-am vazut de drum. Povestea lui Lubak insa m-a urmarit tot weekend-ul, asa ca luni, la prima ora m-am si prezentat la Bodo laborantul, amicul meu constant cu care imi permiteam tot felul de atitudini. I-am zis intreaga tarasenie, iar Bodo m-a ascultat cu sufletul la gura. Era un pic cam naiv Bodo asta insa un om de o mare calitate si un prieten desavarsit. Toata lumea il aprecia iar laolalta cu Iulica, asistentul sef din ATI alcatuiau o echipa perfecta. Ei erau cei mai buni prieteni si se completau de minune unul cu altul. Prin Institut circula chiar o gluma potrivit careia daca ii trageai un pumn lui Iulica, ochiul i se umfla lui Bodo …

Bun inteles ca Bodo i-a povestit totul lui Iulica si cum el era un om de actiune, s-a prezentat imediat sa concepem impreuna un plan.

Cica:
- trebuie sa gasim imediat comoara si sa ne capatuim in felul asta !
Cica:
- ..ba tu esti constructor, tu trebuie sa sti cel mai bine unde se poate ascunde prin zidarii cutia cu banuti..tu trebuie sa gandesti exact ca el, ca doar aveti meserii inrudite.
- Ba…tu chiar n-ai nevoie de bani ?? Ai idee cata lume ar vrea sa caute comori si n-are un s-o faca ?? Ce pleasca pe capul nostru bai Hampule…si tu ii dai cu piciorul…Eu unul m-am saturat sa fac injectii in cur la babe..cand intru in sectie mi se intorc matele pe dos..am si eu dreptul la un paradis…
Cica:
- am si unde sa o duc..o facem bani imediat…Bodo zice ca o putem topi si face lingouri..dar il am si pe Lambert verisorul meu dupa sora lu' tata…"Lambert, leul oita"..iti mai amintesti de el ??..e acum in Irlanda…ne ajuta sa videm marafetii aia afara
- ce zici hampule ?? ne bagam …? Hai ba nu fi nashpete..


Cica:
- ce sa-ti spun…domnul se tine cu nasul pe sus…mare chestie…nici nu-i nevoie de tine baiiiii..asa sa sti..am facut asa la msito de gura lui Bodo..da cin” te crezi tu mai terchea berchea ??….crezi ca fara tine nu se poate ??..cimitirul e plin de oameni de neanlocuit…

Bodo pe de alta parte, mult mai elegant, o tine tot in ritmul asta. Ca ce ne costa sa incercam, ca poate avem noi mai mult noroc ca aia, ca securistii au fost mereu prosti, dar ca la inceputurile lor erau mai prosti ca militienii. N-ar fi recunoscut o comoara nici daca s-ar afla intinsa sub nasul lor. Ce fantoma bai Hampule ?? hai sa fim sobrii, ce dracu..fantome ?? poate si balauri…??..dragoni care scot flacari pe nas ??? Strigoiul lui Bellu…???...iti iei doua capatini de usturoi in buzunare si te-ai scos…Daca crezi in moroi crezi si in capatana de usturoi, ca tot aia e…Sa fim seriosi, atata iti cer. Eu lucrez intr-un laborator cu cele mai performante echipamente, nu-mi veni tu mie cu povesti de evul mediu.

Iulica zice:
- lasa-l bai Bodo..ce dracu esti asa greu de cap..omul vrea sa caute singur…sa ia totul numai pentru el. Ce nevoie are el de laboratorul tau si de sectia mea ?? ....caca…....si-a facut socoteala si a aflat ca nu se imparte bine la trei.....da cu virgula…si apoi de ce sa mai imparta ??
- Hai Hampone, zi-o p-aia dreapta…nu-i asa ca acum iti pare rau ca te-ai spart la gura si ne-ai zis si noua de lovele ??


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 06:39 PM

9.


Nu, nu-mi parea rau. In fapt ma bucuram chiar foarte tare ca mai ieseam din amorteala barfelor zilnice si a lipsei unor subiecte mai interesante.
Povestea cu monedele ma interesa chiar mai mult decat pe amicii mei, dar aveam pentru ea abordari mai personale.

In stabilirea lor tinusem seama ca nu pot face nimic singur si ca daca ar fi sa ma bag intr-un parteneriat pentru gasirea comorii lui Bellu, atunci asta era de departe cea mai potrivita asociere. Contam mult pe cei doi prietenari, dar nu puteam gandi ca ei.

Fara sa intru in alte amanunte cu ei am inceput sa cercetez cladirea cu mai multa atentie, atat cat se putea in cursul zilei, cand totul deborda de activitate. Mi-am facut schite si am inceput sa identific locurile in care s-ar putea ascunde o cutie cu galbeni..Locurile la care cei dinaintea mea nu s-ar fi gandit.
Dupa indelungi si atente observatii am ajuns la concluzia ca nu puteau fi mai mult de cinci ascunzatori posibile. Exceptand curtea fostei case, acestea erau subsolul cladirii, intradosul planseului 1, intradosul planseului 2, hornul principal, si podul.

Zidurie erau din caramida si sunt convins ca fusesera cercetate milimetru cu milimetru. Erau si imposibil de controlat intrucat existau sumedenie de dulapuri, rafturi si alte amenajari care nu iti mai permiteau sa ajungi la ele. Podul de asemenea fusese minutios cotrobait, insa peste centura era un parapet din zidarie care putea ascunde multe lucruri si nu era deloc usor de cercetat din cauza pozitiei prea stramte. Intradosul fiecarui planseu era iarasi greu de verificat fara o demontare prealabila…iar subsolul..?? ei bine asta era fascinant. Nu urma conturul casei asa cum ar fi fost firesc, avea multe arcade si era compartimentat la randul lui.

Cred ca Bellu planuise aici o crama sau ceva asemanator..poate ca a si existat una ? Zidaria era atent realizata asa ca ar fi putut sa ramana aparenta…In fine hornul initial al casei, ce la inceput deservea probabil un camin, fusese zidit la toate capetele. Din planuri reiesea ca nu are o dimensiune care sa permita accesul cuiva in interior, iar zidaria de sigilare era relativ recenta. Atat cat se putea vedea din el, din loc in loc unele caramizi aveau altfel de mortar si m-am gandit ca cei care cautasera inaintea mea asa au procedat: au scos pe rand cate o caramida pentru a verifica din aproape in aproape..nu era o metoda prea buna si unele locuri ar fi putut scapa..

Toate investigatiile mele au durat aproximativ o luna la capatul careia i-am convocat pe cei doi prieteni pentru a le expune propunerea mea.

va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 06:41 PM

10.

Era simplu. Incepeam cu subsolul. Lucram sambata si duminica in cursul zilei ca sa nu ne deranjeze strigoiul. Tot in acest scop o incantatie preliminara era obligatorie si asiguratoare. Eu deschideam o lucrare oficiala de inlocuire a conductelor ce treceau prin pivnita, lucrare care avea sa ne justifice prezenta si sa ne asigure accesul intr-un mod firesc. Nu trebuia sa atragem atentia asupra actiunilor noastre.

Cautarea o vom realiza cu detecorul de metale un instrument pe care securitatea de atunci nu il avea la dispozitie..De unde luam unul ???... taman citisem in ziar ca politia inchiriaza aparate din astea cu ziua. Sunt scule de ultima generatie. Te pot informa ce metal au gasit, in ce cantitate si/sau forma aproximative si la ce distanta in adancime se afla el. Dar ne putem descurca si cu unul mai ieftin intrucat pe vremea cand s-a construit casa metalele nu se utilizau in zidarii si in structuri asa cum se face azi.

Gasim imediat comoara si o scoatem peste granite. In secunda doi o facem sa ajunga in Franta la cumnatul meu care e plastician. El are conexiunile necesare sa o putem comercializa fara bataie de cap. Chiar si inainte de revolutie, beneficiind de statutul sau de artist cu oarecare renume, iesea destul de des din tara si practica comertul cu tot felul de artefacte. Nu se poate fara el. Ii facem si lui o parte acolo ..

"Siguuuur ca da…se mai pune indoiala ??"
Cei doi jubilau..aproape ca uitasera de intreaga chestiune si acum, cand planul meu li se parea atat de simplu si de realizabil nu isi mai incapeau in piele.

"Hampu esti un geniu…Stiam ca n-ai sa ne lasi deoparte..Hampu, ce baiat deosebit…ai vazut Bodo ??? ti-am spus eu ??? tu o tineai pe a ta ca e lacom, ca e hapsan, doamne cat l-ai oropsit..pe nedrept.
Vino ma sa te pup…!!"


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 04:15 PM

11.

Zis si facut. Am intocmit actele pentru inlocuirea conductei si am inventat repede necesitatea de a se lucra in zilele de odihna: in felul asta nu deranjam activitatea din cladire. In doua weekenduri consecutive treaba se putea rezolva. Conductele insa urmau sa fie intinse de baietii in timpul saptamanii si prin rotatie. Era important ca nimeni sa nu stie, sa nu afle, sau sa nu observe prea multe, iar lucrarea trebuia totusi realizata.

Iulica s-a bagat repede in vorba cu niste cunostinte care aveau firma de instalatii. Prin ele a ajuns in scurt timp la cineva cu un detecor rudimentar si care isi punea aparatul la dispozitia celor ce aveau nevoie sa localizeze tevi prin pereti, sau structuri metalice ce trebuiau evitate la interventiile care presupuneau gaurirea unor grinzi.

Eu am luat legatura cu politistii din grupa mea de vanatoare. I-am intrebat cum pot inchiria un dispozitiv din ala si cat de eficient este el. Doru, care era cel mai mare ierarhic mi-a ras in nas. Zice: “Hampu, nu stiu de ce ai tu nevoie de asa ceva, dar nici nu ma intereseaza pentru ca te consider prieten. Baga insa de seama ca aparatele astea sunt un fel de cal troian. Cand se intorc inapoi la laboratorul de criminalistica povestesc tot ce au facut pe perioada in care au fost inchiriate. Dupa aia tu si ai tai o sa dai cu subsemnatul pana ai sa faci scurta la mana…si asta nu va fi decat inceputul unui ocean de neplaceri..ai idee cu cat se pedepseste gasirea unor bunuri care nu iti apartin si nepredarea lor imediat, ori Doamne fereste, insusirea lor abuziva ??”

Aparatele erau insa extrem de precise, iar costul lor pe masura. Si aici era un schepsis intrucat ele nu erau comercializate dect de o singura firma din Olanda. O firma care tinea o evidenta foarte stricta a vanzarilor si a persoanelor care au achizitionat.

Din alta sursa am aflat de existenta unor detectoare “de buzunar”. Costul lor era unul insignifiant, iar performantele modeste. Pentru treaba noastra era insa un foarte bun inceput. Dupa ce aflasem strategia urmarita de politie prin inchrierea cautatoarelor de comori capatasem o suspiciune crescuta si fata de aparatul celui care lucra cu firmele de instalatii. Era musai sa avem aparatul nostru.

I-am scris asadar cumnatului, iar el a gasit piesa in primul magazin. Costa ceva care insemna cam cat 50 de euro de azi, functiona cu 4 baterii si avea sase leduri care indicau existenta metalului pana la o adancime de 30 de cm. Diversele combinatii de leduri aprinse si stinse ofereau date aproximative legate de cantitatea de metal si/sau apropierea ori deparatarea lui fata de senzor. In doua saptamani il aveam deja in dotare.

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 06:04 PM

12.


Si a venit si prima zi de cautari. Am patruns fara probleme in cladire si cu increderea pe care ne-au data-o cei cativa vizitatori ce se plimbau prin curte. Era in preajma sarbatorilor de iarna si vremea se racise bine de tot, insa in dimineata aia totul parea din cale afara de luminos. Sau poate lumina era numai in sufletele noastre ??

Era intr-o sambata. Bodo a recitat in pragul usii de la pivnita incantatia “procurata” de mine si care, chipurile, avea rolul de a ne proteja de duhul necurat. Era de fapt o rautate de–a mea ce urmarea sa il puna pe Bodo intr-o situatie ridicola ca razbunare pentru faptul ca mi-a pus la indoiala corectitudinea.

Am impartit peretii in cadrane precise si am inceput scanarea facand cu randul. Dupa opt ore de cautare febrila terminasem de cercetat aproape trei sferturi din intreaga suprafata. Rezultatul ?? O identificare clara, trei partiale (ledurile clipeau indecis) si una extrem de bizara.Toate ledurile se stingeau in acel loc desi aparatul nu avea o asemenea optiune. Cel putin ledul care indica functionarea ar fi trebuit sa ramana in permanenta aprins. Era ca si cum detectorul refuza sa spuna ceva despre acel loc. Fenomenul s-a repetat ori de cate ori am reincercat, fie schimband bateriile, fie persoana care facea masuratoarea.

Am insemnat locurile, iar a doua zi pe la pranz terminasem de acoperit intreaga suprafata cu inca doua descoperiri si am trecut la faza doi: am inceput sa sapam in locurile marcate. Pentru asta era nevoie de o intreaga organizare. Unul trebuia sa stea de panda in afara cladirii si sa il alerteze pe al doilea ce facea la fel chiar in preajma intrari in pivnita, iar asta trebuia sa il opreasca pe al treilea care bocanea in zid, in caz de apropiere a vreunui paznic. Utilizam pentru asta niste statii walky talky pentru copii care nu aveau un semnal suficient comunicarii intr-un subsol, dar cand se incerca apelul, statia aflata pe receptie paraia intr-un mod aparte si am considerat asta ca indeajuns pentru un mod de alarmare.

Pana la caderea seri terminasem cu scormonirea tuturor punctelor indicate de aparat.

Recolta ?? O mana de fiare contorsionate si ceva ce parea sa fie restul unei balamale.

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 4 Jan 2012, 07:27 PM

13.

Toata perioada care a urmat m-am gandit la ceea ce facusem. Prietenii mei isi puneau de acum sperantele in horn, dar pentru mine deziluzia era imensa. Simtisem in adancul meu ca pivnita era cheia si acum aveam un puternic sentiment de frustrare, sentimentul celui care; fie ca a fost inselat in asteptarile sale, fie ca nu si-a facut bine si temeinic treaba.

Dupa doua zile insa a trebuit sa cobor iar in subsol, de data asta oficial. Trebuia sa verific felul in care lucrasera baietii. Eram in timpul programului si asistam la probarea in presiune a noilor conducte. Cat timp asteptam incarcarea instalatiei m-am tot plimbat prin locurile cercetate si atunci mi-a venit ideea de a verifica zona pe care aparatul refuza sa o diagnosticheze. Era un perete drept ce nu se inchide cum trebuie pe zidarie. Se observa cel mai bine sus, pe la vreo doi metri inaltime acolo unde un rand de caramizi era mai coborat ca cel care ii urma deasupra. Mai bine spus, randul de zidarie facea o burta pe o lungime de 1,5 metrii.

Mi-am amintit atunci de un zidar care trebuia sa inchida un gol de fereastra la care proprietarul renuntase. In loc sa taie din caramizile care nu incapeau intregi pe un rand din gol, meseriasul desfacuse zidaria tocului pentru a monta noua zidarie in stepi. Era o treaba mult mai complicata, dar pentru rezistenta peretelui o solutie superioara.

Daca se procedase asa si aici…??...daca zidul pe care il am in fata nu e decat o constructie care mascheaza pana la detaliu ceva. Ca sa fiu sigur de asta am inceput sa verific atent randurile de caramida ce urmau in ordine coboratoare celui care mi-a atras atentia. Trebuia sa gesesc in cele mai multe dintre ele fractiuni de caramida care tradau o zidire ulterioara celei in care peretele se incadra…si le-am gasit....in numar mare...


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 5 Jan 2012, 10:24 AM

14.

Nu imi venea sa cred…inima imi batea sa imi sparga pieptul, ma balbaiam si imi dadeam seama ca nu imi pot controla gesturile si expresia fetei asa cum ar fi trebuit. Din toate aceste cauze m-am grabit sa parasesc locul inca inainte ca probele sa fi inceput macar.

Am pornit tinta la Bodo, care l-a chemat imediat si pe Iulica. Cu un glas greu de stapanit le-am comunicat descoperirea. Cei doi insa nu pareau deloc la fel de entuziasmati ca mine. Scepticismul era evident iar propunerea mea de a afecta urmatorul weekend tot subsolului a fost primita mai mult din respect decat din convingere. Se saturasera de subsol, de mizeria si de tensiunea de acolo…Insa in final au acceptat numai pentru prima sambata.

Cum de data asta urma sa lucram cu adevarat, am inceput pregatirea terenului din timp. Inventand tot felul de motive legate de inlocuirea conductelor din pivnita, am carat in subsol demolatorul (un fel de picamer mai mititel), flexul cu disc de taiat caramida, barosul, mai multi saci pentru moloz, etc.

Sambata dimineata la ora stabilita ne-am si apucat de munca. Decuparea cadrului ce trebuia inlaturat a mers foarte bine, chit ca praful pe care il ridicasem devenise de nesuportat, cu spartul insa a fost un chin. Sarea spitzul de la demolator din caramida aia mai ceva ca dintro placa de beton. Nu mai zic ca peretele era pe doua randuri paralele, ceva foarte straniu si complet lipsit de sens, ori ca spatiul era destul de stramt si molozul trebuia evacuat imediat pentru a ne putea misca.

Trec peste mai multe momente acum si ajung la acela in care am reusit sa dam prima strapungere. In spatele zidului se afla intr-adevar o firida. Un intrand adanc de 60 de cm, inalt de 200 de cm si lat de vreo 140 de cm, complet zidit din toate partile.

Toti trei am inlemnit. Bagasem fiecare capul pe rand in gaura facuta si la lumina lanternei am putut sa inspectam sumar spatiul dinauntru.
Nu se vedea nimic neobisnuit, dar locul astfel amenajat indica limpede un motiv ascuns..

Ne-am continuat munca cu si mai mare inversunare si cand gaura din zid putea permite strecurare unei persoane, am decis sa luam o pauza.
Dupa ea mai erau de facut mici ajustari in spartura si apoi: marea incercare.


va urma....

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 5 Jan 2012, 10:30 AM

15.

Iulica intrerupe linistea si zice:

-bai, stiti cat s-a facut ceasul ?? S-a facut 18…si afara e intunecat. Eu zic sa o scurtam cu pauza si sa terminam aici. Mai avem de scos si sacii aia cu moloz.

Sacii ii caraserm pe rand, ori de cate ori schimbam intre noi posturile de panda cu cel de lucru…Dar de scos nu i-am scos afara ca sa nu atraga atentia. Ii asezasem stiva pe platforma din capul scarii ce cobora spre usa pivnitei….asa ca mai aveam si cu ei de furca vreo juma de ora.

-bine fratilor, hai sa luam dracului gologanii si sa ne vedem de drum…Nu-mi place sa ma prinda noaptea pe aici..am spus eu.
-Hampu, eu zic sa lasam la o parte paza si sa spargem toti ce mai e de spart, ca sa terminam mai repede. Pe aici nu calca nici diavolul dupa caderea intunericului, a replicat Bodo.
-Ba calca cu cel mai mare entuziasm…nu uitati ca eu l-am auzit, iar mos Lubak l-a si vazut.
-Mai Bodo…nu putem lasa paza confirma si Iulica. Gandeste-te putin, acum cand am putea sa dam de bistari, taman acum sa ne surprinda careva ?? N-ar fi pacat..?? Hai sa-i dam drumul..Macar daca e sa ne ia dracu, sa ne ia bogati.. a mai incearcat el si o gluma.


Eu m-am ridicat si imi scuturam hainele. Am mai apucat sa spun:
-hai sa nu mai vorbim atat despre dracu…cuvintele invoca faptele, asa ca e posibil ca taman vorbaria noastra sa n-il aduca pe cap..
-asa e, a mai apucat sa zica si Bodo, cand un huruit puternic s-a auzit dinspre usa de acces a pivnitii urmat de acela al trantiri ei violente.

Fara nicio ezitare Iulica a zbughit-o cu lanterna intr-acolo. Eu si Bodo l-am urmat din instinct. Cand razele lanternelor noastre l-au ajuns din urma Iulica se impingea din toate puterile in usa ce nu se clintea, pentru ca apoi sa urle la noi cat il tineau bojocii:
-Ne-au inchis aici fratilor…sa fugim..
Si a si intins-o trecand inapoi pe langa noi ca un accelerat si adaugand din goana:
-Nu stai ca boii…Salvati-va…
-…da nu-i nicio salvare in partea aia..am observat eu.
-UUUAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA !!! tipa Iulica cat putea mai tare..
-AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA !! si Bodo care sarea in sus si in jos desfigurat de groaza

Am tipat si eu, ca am constatat ca e o mare usurare cand tipi si ca tipatul e oricum contagios…Daca cineva tipa intr-un loc si stai mai mult timp cu el acolo, mai devreme sau mai tarziu ajungi sa tipi si tu.

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 5 Jan 2012, 10:31 AM

16.

Au trecut minute grele pana ne-am mai calmat. Bodo ne imbarbata incercand sa ne faca sa fim rationali. Daca cineva ne-ar fi vrut morti, eram morti de mult pana acum. Daca ar fi vrut sa ne faca vreun rau, ne-ar fi atacat deja…Asa insa ??? …Cineva a vrut numai sa ne sperie si sa ne indice usa…

Vazuse el asta intr-un film, acum cand vom ajunge iar la usa o vom gasi deschisa: semn limpede din partea celui care o trantise mai devreme si care trebuie interpretat ca pe o invitatie pentru noi de a o folosi. Era noapte, era dreptul lui…adica si asa spiritul facea eforturi considerabile sa suporte o zi intreaga atat lume in casa lui si atat vanzoleala, macar atunci cand era noapte trebuia sa aiba si el parte de liniste..

Mai in gluma mai in serios, cu inimile cat varful de ac ne-am intors la intrarea din pivnita. Un sac se rostogolise de pe platforma si dupa ce a coborat scarile treapta cu treapta a impins usa proptindu-se in ea. Prin miscari mici si repetate am reusit sa o deschidem atat cat sa permita introducerea unei rangi cu care am dislocat sacul. In felul asta am putut iesi.

Am carat imediat ceilalti sacii in parcul din fata casei si am strans toate lucrurile. De cateva ori pana sa plecam am mai controlat interiorul firidei cu lanternele, dar niciunl din noi nu a avut curajul sa intre prin spartura si sa il cerceteze asa cum se cuvenea. La plecare am sigilat pivnita si ne-am promis unul altuia sa revenim a doua zi..pe lumina.


va urma...

m-ai tinut cu sufletul la gura
foarte fain povestesti...! multumesc

mercic ...mai are putin..


17.

Ceea ce am si facut, dupa o noapte de cosmar in care n-am putut inchide un ochi si in care m-am intrebat serios daca exista pe lume vreo comoara care sa faca atat cat face sanatatea mea.

Daca cineva m-ar fi pus sa sparg ziduri, sa car moloz, sa intru prin efractie intr-un spatiu care nu imi apartinea, sa trag la tarnacop si la picamer cred ca l-as fi usuit din prima secunda…



Spatiul din interiorul firidei era complet gol si nu ascundea absolut nimic. Am cautat cu detectorul, prin ciocanire, am sapat in pamantul care era pe jos, am verificat caramida cu caramida.

Desi nu avea niciun sens zidul daramat de noi nu ascundea nimic, nu sustinea nimic, dar fusese contruit cu mari eforturi si cu o atentie deosebita. A ramas o enigma permanenta pentru mine chiar si dupa derularea ultimului episod al acestei povesti ma gandesc mereu la el in speranta ca intr-o buna zi am sa pot sa ii deslusesc talcul.

Cautatul efectiv al monedelor s-a incheiat in acea iarna. Entuziasmul a scazut exponential cu fiecare zi devenind un fel de corvoada. Am cautat cu un interes scazut si de mantuiala celelalte locuri, apoi usor, usor, ne-am luat gandul de la comoara.

La vreun an jumate de la toata tarasenia asta, gasesc pe o taraba din targul de la Valea Cascadelor o traista cu banuti din alama. Piesele erau toate la fel si faceau parte dintrun joc pentru copii. Erau ingrijit lucrate, frumos patinate de timp si foarte interesant realizate. Marginile erau imperfecte iar imprimarea de pe una din fete era defazata cu cea de pe cealata fapt care le adauga multa personalitate. De asemenea efigia unui personaj incert, ceva intre tap si om de pe avers venea in completarea reversului, acolo unde un fel de soim era prezentat in pozitie de atac.

Mi-au placut foarte mult si m-am gandit imediat ca as putea sa le folosesc in locul anonimelor jetoane valorice de la jocul de poker.
Erau inspre 200 de monede si pretul cerut ceva cam mare, dar dupa o negociere competitiva le-am putut cumpara pe ani de nimic.

La prima partida cumnatul meu care se afla in vizita a remarcat monedele si mi-a atras atentia ca el ar putea fi taleri, adica in termeni numismatici, ceva pretios. I-am aratat punga de piele in care ii cumparasem si care avea embosata pe ea numele jocului si i-am explicat ca e o gluma. La randul lui mi-a confirmat ca remarcase facatura si ca niciun specialist nu ar putea fi pacalit, insa ce vroia el sa imi atraga atentia e ca monedele sunt aluzii foarte reusite la piese adevarate de mare valoare…
...aluzii si nu replici, a mai subliniat el.

va urma....

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 5 Jan 2012, 06:55 PM

18.

In aceiasi seara mi-a venit si ideea de a le juca un renghi prietenilor mei…adica de ce nu ??? Aveam povestea, aveam experienta si trairile cautarilor, lupta cu demonii…acum aveam si comoara.

Trebuia numai sa ticluiesc o poveste credibila. Pregatisem ceva mai complicat, insa destinul a vrut ca lucrurile sa devina cu mult mai simple.

O craca de la un copac netoaletat la vreme s-a prbusit provocand in cadere daune la una din zonele acoperisului. Reparatiile necesare erau urgente asa ca ele au fost demarate aproape imediat. Era intr-o marti. Miercuri si joi s-au facut carpacelile asa ca vineri la prima ora i-am dat intalnire lui Iulica in laboratorul lui Bodo si inainte sa le spun orice cuvant, am tras zavorul, mi-am scos geanta si am rasturnat pe masa continutul unui saculet vechi, fabricat de mine din niste resturi gasite la vecinii de la tara. Era carpa de epoca si facea impresie. Uzura pronuntata si urzeala rarita se potriveau de minune cu continutul.

Monedele s-a revarsat zanganind pe masa sub ochii dilatati la maxim ai celor doi. In timp ce inca isi pastrau aerul tamp si starea de paralizie, am declamat victorios:

-In pod, domnii mei…IN POD…. Sub atic…la sageac..langa parapet…178 de piese, fiecare valorand intre 20 000 si 30 000 de euro pe piata neagra. La vedere ?? Dumnezeu stie cat ar putea costa…In intreaga lume n-au mai ramas decat astea si inca creo 50-60 de bucati… dar mai multe NU. Asta le da valoarea…raritatea…

Prietenii mei se schimbau la culoarea fetii in mod rapid si pentru cateva secunde mi-a fost teama ca lucrurile ar fi putut degenera. Iulica insa m-a linistit:
-adica vrei sa zici ca astia sunt ??

Apoi luand in mana cu grija una din monede si privind-o atent:
-adica cineva chiar ar da atata banet pe asta ??
-nici n-are zece grame..zise si Bodo cantarind din priviri..si daca ar fi din cel mai curat aur tot n-ar valora atat.
-Dar nu sunt din aur am continuat eu pe un ton savant si la fel de victorios. Sunt din Zamac.
-Hampule, zamacul a mai tare ca platina ?? intreaba sincer Iulica, revenindu-si un picut din uimire.
-Nu frate. E de tot cacatu’..e un fel de tinichea. Dar la vremea cand s-au batut monezile astea era cea mai mare descoperire a stintei si valorau fiecare cat o caciula de monede asemanatoare din aur…


-Nu cred asta spune Bodo circumspect. Nu pot sa cred. E vreo gluma..Io nu zic de tine Hampu, dar poate cineva a pus copeicile la misto acolo, ca sa gasesti tu, sa isi bata joc de tine..mie nu imi par ceva din cale afara.
-Tie nu Bodo, dar lui cumnata-miu ii par deosebite…si nu numai lui. Am fost cu el Bodo la cel mai mare numismat din tara asta de rahat si stii ce mi-a spus ??? Ca imi da pe loc 15000 de euro numai pe moneda pe care i-am aratat-o..
-Si i-ai luat banu’ ?? ..intreaba Iulica tot hipnotizat.
-Nu. I-am spus ca ma mai gandesc. Cand sa plecam omul a licitat 18 000, dar in cateva zile ca n-avea lichiditati..

De aici incolo a fost simplu…rasete imbratisari, pupaturi, numaratul mormanului de piese, renumaratul ei si rerenumaratul ei.

Apoi planurile….


va urma....

19.

Am stabilit sa pastram temporar averea in termostatul defect din laboratorul in care lucra Bodo. Era depozitat intr-o camera in care numai el avea chei, iar usa aparatului se bloca printr-un mecanism defect a carui chichite tot numai el le cunostea. Chiar si asa saculetul a fost strecurat in dublura peretelui, astfel incat daca cineva reusea totusi sa desfaca cutia, tot n-ar fi gasit nimic daca n-ar fi stiut ce sa caute. Urmau dou zile de weekend si asta era cea mai buna dintre solutii. Daca ar fi fost bani adevarati nu as fi fost de acord, dar asa imi pasa prea putin.


Exact in acea seara eu am plecat la munte, iar Bodo la un parastas tot prin provincie. Nu ne-am vorbit pana la inceputul saptamanii, dar ei doi au stat la sfat profund si metafizic cu ei insisi, iar tampitul de Iulica si cu nevasta-sa.

Luni cand i-am intalnit erau alte persoane. Bineinteles primul lucru a fost sa verificam si sa numaram dinou averea….Dupa aia am trecut la discutii organizatorice. Intrebarea de baza era cat ar dura pana ca monedele sa devina bani, apoi ce puteam lua pe ele…si trei, dar nu si in ultimul rand: ce avea sa faca fiecare cu partea lui.

Pentru primele doua aveam raspunsuri pregatite:

•puteam incasa intr-o banca din Cayman in circa trei luni de zile prima transe, si pe decursul a vreo opt luni intreaga suma. Cumnatul sugerase ca daca iesim cu toate piesele pe piata in acelasi timp valoarea lor ar putea sa scada.
•am primi in total ceva intre 3 si 4 milionae de euro. Mai sigur si mai linistit 3, mai complicat si mai riscant 4.

Fiindca toti aveam chestiuni de serviciu de rezolvat a ramas sa ne vedem spre sfarsitul zilei si sa continuam discutia.


va urma....

hahaha

Hampule, nici nu stii cat ma bucur ca te-ai intors pe forum cu noi aventuri si povestiri. As vrea si eu sa cumpar cartea daca este posibil, deci daca mai ai cateva exemplare, sunt dispus sa platesc toate taxele postale, in avans bineinteles, dar in orice caz revenirea ta pe forum trebuie salutata. Eu unul am asteptat-o cu sufletul la gura, la fel cum asteptam sa-mi citeasca bunicul din 1001 de nopti cand eram mic. La Multi Ani si la cat mai multe povestiri!

Hi-Lander multumesc..la multi ani si tie ..vom gasi o solutie ca sa poti primi cartea...



20.

Am plecat sa ne vedem de treburi, dar asa cum am spus, prietenii mei nu mai erau aceiasi. In cateva ore Iulica s-a certat cu aproape toata sefimea din chirurgie, iar Bodo care adusese cu el un teanc de reviste, nici nu a deschis aparatele. Rasfoia atent si isi nota intr-un carnetel tot felul de date. Punea semne la pagini si apoi o lua de la cap. Ca urmare, in scurt timp, a intrat si el in conflict cu sefa de laborator, careia i-a reprosat aluziv cateva actiuni tenebroase, insinuand ca reactivii scumpi, destinati analizelor din spital, ajungeau misterios si prin laboratoarele unor clinici private.

Afland de toate acestea, contrar a ceea ce ma asteptam eu, cand ne-am intalnit cei doi erau relaxati si plini de optimism. L-am intrebat pe Iulica ce dracu l-a apucat si mi-a raspuns ca din partea lui de bani hotarase sa cumpere intreaga sectie de chirurgie cu tot personalul…poate si cu unii din blonavi…Incepuse sa faca putina ordine..Sigur trebuia sa rezolve cumva cu sotia care insista ca banii sa fie investiti intr-un hotel de pe litoral…ce proasta..pai daca ar sti ea ce bani se invart intr-o sectie de chirurgie toracica…???

-Dar nu e de vanzare idiotule ! i-am strigat in fata.
-Ba bine ca nu..trag o spaga unde stiu eu si poate il iau la pachet si pe ministru..cu tot cu minister..

Iulica chiar vorbea serios.

Bodo ne-a spus la fel. Isi face laborator privat, dar pana atunci isi ia barca..Era nebun dupa barci. A facut calcule, a consultat cataloage si banii nu ii ajungeau asa ca daca vreunul dintre noi l-ar fi putut imprumuta cu o mica suma pentru o perioada relativ scurta…nu mult, vreo 500 000 de euro, acolo, o bagatela…ar ramane profund recunoscator.

Iulica s-a scuzat primul..sectia are sa il coste o gramada mare de bani si apoi trebuie sa isi ia casa si masina. Ce el mai e om de Cielo ?? Trebuie imediat sa plece intr-un circuit in jurul lumii, iar asta are sa il coste de are sa il usuce..apoi mai sunt si ratele la banci, si cei 500 de euroi pe care ii datora soacrei, trebuia sa cumpere si filtre noi la hota din bucatarie si cosulet nou pentru pisica…..ehehehehe.

Le-am explicat celor doi un ton extrem de serios ca cel mai sigur e ca vom ajunge toti trei la puscarie, daca continuam asa. In sinea mea calculasem ca puteam ajunge acolo si numai din gluma asta. Pe vremea comunistilor foarte multi au infundat puscaria, au suportat torturi si abuzuri de neimaginat numai pentru ca se zvonise despre ei ca ar detine aur. Din astia marea majoritate erau chiar nevinovati.

Cum gluma nici nu mi-a parut prea reusita ma pregateam sa ii pun capat cand Iulica mai vine cu o idee stupida:

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 6 Jan 2012, 12:28 AM

21.

-bai…zice el, pentru sume mai mici ca astea multi oameni ar fi gata sa faca moarte de om. D’aia eu spun ca ar fi mai potrivit sa impartim ce avem de impartit aici si acum, iar dupa aia sa ne vedem de drum. Adica as vrea sa dorm linistit…
-Ce dracu vrei sa insinuezi ?? intreb eu.
-Pai tu ai arme…Bodo are pe mana toate chimicalele astea. Amandoi conduceti masini..Vreau sa zic ca as putea fi impuscat, otravit sau poate m-ar putea calca vreo masina..Asta vrea sa zic..
-Sau invers, eu as putea fi impuscat dezmembrat cu bisturiul si ferastraul, ori calcat de masina. Intre noi numai tu ai fi capabil sa nu iti pierzi cumpatul la o disectie si la cate vezi zilnic in chirurgia aia a ta, nici nu cred sa te mai impresioneze ciopartirea unui cadavru…adauga ganditor Bodo…si mai si conduci.

Ok…nu mai putea continua. Glume ca astea ar fi fost pline de farmec daca se petreceau printre adolescenti, dar oamenii maturi iau totul mult prea in serios si din aceasta cauza se poate ajunge la adevarate drame…cum de fapt se si intampla.

M-am marturisit, nu am fost crezut, apoi am fost crezut si detestat, urat, jignit la modul cel mai grosolan. M-am aparat cu un singur argument: sunt singura persoana probabil din intreaga lor existenta care i-a facut milionari in euro…macar si numai pentru cateva zile.

…mi-au confiscat comoara si i-am lasat sa faca asta; nu stiu ce s-a mai ales de ea…

Cateva consecinte mai mult sau mai putin triste s-au petrecut. Sotia lui Iulica a apucat sa isi dea demisia ca urmare a scandalului pe care l-a provocat afland ca a devenit bogata. Iulica insusi a trebuit sa plece din chirurgie, mai intai pe alta sectie apoi in Anglia la un spital de boli mintale…unde s-a incadrat foarte bine.

Bodo insa a avansat in functie si a devenit colaboratorul cel mai direct si mai de incredere al sefei lui. Gurile rele spun ca isi impart si azi impreuna castigul oneros obtinut din sustragerea si valorificarea de reactivi pentru analize.

Mos Lubak s-a pensionat. Dupa asta s-a casatorit si apoi a ajuns dupa gratii in urma unei serii lungi de intamplari ciudate cu multe necunoscute. Tot ce nu i s-a intamplat in ani lungi de viata a incaput in numai unul singur.

Am plecat si eu dupa o vreme…dar inainte sa plec…..

va urma....

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 6 Jan 2012, 12:34 AM

22.


Se primise aprobare pentru constructia unei noi spalatorii. Era de fapt o donatie si tot ce trebuia sa faca Institutul era sa puna la dispozitia donatorului terenul si necesarul de utilitati.

Eu eram pe picior de pleacare. Ma aflam in preavizul de 30 de zile ce preceda intreruperea activitati ca urmare a inaintari demisiei.

Am fost rugat sa ma ocup de predarea amplasamentului noi constructii, iar cei ce doreau sa o realizeze mi-au cerut “liberul de sarcini”. E vorba de un document pe care beneficiarul il da contructorului si prin care acesta este asigurat ca locul pe care urmeaza sa se realizeze investitia nu este strabatut prin subteran de instalatii electrice, sanitare, sau de alt fel.

Desigur…ati ghicit…am ajuns iar la dl. Andrei radiestezistul..La chemarea mea omul a raspuns la fel de serviabil, a rezolvat la fel de eficient si a dat sa plece la fel de grabit…numai ca, de data asta l-am retinut cu forta la o cafea.

Din cateva cunvinte mi-am dat seama ca era un tip ticnit si ca traia in alta dimensiune. Era mereu cu gandul in alta parte si ori de cate ori intrebam ceva ma punea sa repet, ca si cum l-as fi intrerupt din alta conversatie..

I-am relatat cuvant cu cuvant povestea lui Belu si a comorii lui ingropate. A ascultat absent dar cu oarecare interes. L-am invitat sa o gasim impreuna prin puterile lui radiestezice si l-am intrebat daca ele functioneaza si in asemenea situatii.

“Sigur ca da. In astea mai bine ca in oricare altele. Banii i-ar fi de mare trebuinta intrucat are niste cheltuieli uriase zilele astea…
Fara doar si poate un procent de 30% este unul peste masura de marinimos si nu poate fii decat perfect de acord cu el. Nuuuu, ce rost are sa mai pierdem vremea, putem rezolva imediat.”

Nu mai conta ca erau oameni care munceau in cladire..L-am dus la parter, pe la etaj, in pod. L-am prezentat peste tot ca pe cineva care face niste masuratori pentru noi…Apoi l-am bagat in subsol unde a ramas mai multa vreme singur.

Epilog

A iesit scutrandu-si hainele si mi-a spus pe un ton egal:
- Am terminat aici.
- Ei bine….si comoara ?? am intrebat aproape rastit.
- E acolo..n-a umblat nimeni la ea. E intr-adevar in pivnita.
- Pai si n-o putem lua chiar acum ??... mai trebuie sapat...?...hai sa imi arati unde..insistam eu scos din tatani.
- A Nuuuu…a NUU... Asta nu se poate domnule Hampu..e peste poate...
- Dumnezeule inebunesc…si ma rog de ce ???
- Comoara e protejata de o entitate rea…una foarte puternica, daca umbli la monede n-are sa iti fie de niciun folos…eu unul nu vreau sa am nimic de a face cu asta..vorba aia mai bine sarac…dar in viata, sanatos si in toate mintile..Eu nu ma bag in asa ceva. Cauta-ti pe altul daca vrei, insa sfatul meu este sa iti vezi de treaba ta.

Ceea ce iata, dupa atat vreme, imi dau seama ca am si facut.

Asa sa ne ajute Dumnezeu..


SFARSIT


PS….desi firida aia zidita acolo fara niciun fel de logica, confirmarea radestezistului si faptul ca metoda asta de investigare functioneaza…..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 6 Jan 2012, 12:41 AM

Deci comoara arhitectului Bellu a ramas la locul ei. Acum stiu cum pot sa fac rost de un milion ... de Euro! ... cu entitatile alea rele ma descurc eu cumva

Faina intamplarea! Bravo Hampu!

Exergy, eu nu mi-as pune entitatile alea in cap...din celelalte povesti ale lui Hampu s-a lasat cu lacrimi...de ras!

exergy33...se afla in acelasi loc. ai toate coordonatele pana in punctul in care noi am abandonat. Acum, in acel subsol se afla o arhiva. Intamplarea e adevarata, desi putin "coafata" din ratiuni literare Totusi, in locul tau as miza mai mult pe indrumarul lui The Dude...cu entitatile ?? nu sti niciodata .

dascalita Multumesc... Am fost atent la greseli, dar daca mi-au scapat...scuze

Acum sa vezi ce du-te vino va fi prin arhiva aia...

Daca nu ai utilizat si tu trucul de prin filme: intamplarile sunt inspirate din realitate, numele persoanelor si locurile au fost schimbate...

Multumesc si eu pentru povestire, intr-adevar te tine cu sufletul la gura!

sau: "orice asemanare intre intamplarile din aceasta poveste si fapte si persoane reale care au lucrat, sau lucreaza in Instiutul X, este..inevitabila"

Multumesc abis


Comoara a fost cautata cu un interes pe care povestea mea nu l-a putut surprinde nici macar partial. Relatari ale angajatilor mai vechi urcau aceste activitati pana prin anul 1965, cand la un raport de garda, directorul de atunci al spitalului a facut constient afirmatia falsa ca monedele intrasera in posesia statului inca de la moartea lui Belu. Manevra a avut efectul scontat si dincolo de acel an cautarile s-au mai manifestat numai ocazional si la mare distanta una de alta.

In cartea sa in care povesteste istoria Institutului, publicata prin 1992, Profesorul C. Anastasatu isi explica gestul si marturiseste chiar ca el insusi a coordonat o echipa care a "analizat" veridicitatea legendei. Din pacate marturisirea lui nu depaseste jumatate de pagina si stilul e unul ironic.


Asadar...s-o caute cine vrea...dar nu zilele astea.
Ca e DNA-ul pe acolo...i-au prins pe mangeri cu comisioane...si vanzand sicrie la morti fictivi. A dat si la ProTv..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 10 Jan 2012, 08:36 AM

Voi credeti ca iau de buna povestile lui The Dude ?!

Acest topic a fost editat de exergy33: 9 Jan 2012, 10:06 PM

Nu, dar merita sa analizezi aceste povesti, sunt interesante.

Nu, se pare ca tu nu...Si bine faci !

Dar daca cuiva i-ar da prin cap o asemenea nazdravanie eu ii recomand:
-identificarea arhitectului Bellu decedat in 1951
-identificarea cladirii in discutie (ea se afla intr-un spatiu public si poate fi usor recunoscuta)
-cartea profesorului Anastasatu despre care am amintit
-dialogul cu vreunul dintre angajatii mai vechi ai institutiei...Fiind un spital romanesc, contra unei mici atentii poti castiga bunavointa oricui.
-n-am avut timp sa investighez mai atent cazul, dar sunt convins ca as gasi pe net ecouri ale acestei legende, care chiar a pus securitatea in miscare pe atunci.
-colectia de tablouri ale arh. Bellu aflata azi, in parte(cea preluata de stat) la muzeul colectiilor si in rest (cea valoroasa) in colectia casei de Hohenzollern-Sigmaringen

Ar fi multe alte indicii, dar nu tin sa fiu crezut. Povestea chiar e fictiva in multe privinte, iar istorisirea lui Lubak niciodata analizata in mod temeinic.
Prin natura functiei mele de atunci am vazut actele de cedare a cladirii si confirm ca ea a fost obiectul unei preluari prin confiscare.
Iarasi, radiestezistul nu e inventat, il cheama altfel si lucreaza la societatea Procema din Bucuresti. Dincolo de intamplarile de aici am mai avut si alte colaborari impreuna, actiuni care m-au castigat complet de partea acestei forme de investigare.

Atat despre asta....

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 10 Jan 2012, 08:57 AM

Acum 16 luni am terminat de amenajat un mare magazin gen market. Proprietarul era un turc care desemnase un fel de alt turc (unul romanizat) sa supravegheze lucrarile. Asta era un cusurgiu greu de suportat.

Ni se cersuse sa obtinem in numele lor un contract cu electrica diferentiat pe ore de consum. In felul asta magazinul cheltuia mai putin pe timpul noptii consumand o cantitate mai mare de curent.

Cum turcul nu era un om onest amestecul lui in tabloul general nu s-a oprit aici.
Prin intermediul unor specialisti priceputi instalatia a fost convinsa sa inregistreze consumurile alandala cu un reazultat foarte bun in costul facturilor, unul mult mai mic decat cel care s-ar fi cuvenit.

Din toate aceste aranjamente alt efect direct era ca instalatia se defecta destul de des si potrivit contractului tot noi trebuia sa venim sa o depanam in perioada garantiei. Bineinteles ca avariile nu apareau decat noaptea si bineinteles ca faceam un soc numai cand auzeam telefonul zbarnaind.

In zadar incercam sa ii explic turcului ca tot ce se intampla era numai rezultatul actiunilor lui infractionale, care de altfel il si expuneau unor riscuri majore daca ar fi fost descoperit de cei de la Electrica...el o tinea langa pe a lui.

In fine...s-a terminat si perioada de garantie si acum cateva nopti ma trezesc pe la doua noaptea cu un telefon.
Uitand ca nu mai avea la indemana nicio parghie care sa ii mai permita sa mi se adreseze pe tonul dictatorial obisnuit turcul m-a si luat la rost ca i-a cazut curentul, ca am facut treaba de mantuiala, ca blestemata sa fie ziua in care a ales sa lucreze cu noi...

L-am lasat sa se descarce in timp ce imi planuiam revansa..

Dupa ce a a terminat cu reprosurile a trecut la o abordare mai constructiva intrebandu-ma cat de repede ar putea veni un echipaj de depanare. Cum eu o tot scaldam omul a trecut iar la zbierete:

- Da tu ce nu intelegi la mine ?? N-am curent...E totul bezna aici..Vine hoti si o sa platiti toata paguba...si la marfa care se strica in frigider..N-am curent omule ce nu intelege ???

L-am rugat sa se calmeze si sa urce pana la birourile de la etaj. Turcul era obez si m-am gandit ca doua niveluri are sa ii faca mult bine.
Il auzeam la telefon cum gafaia urcand scarile una cate una... I-am explicat ca din biroul administratorului, aflat in capul holului de la etaj se poate rezolva problema daca el va executa la instructiunile mele cateva manevre tehnice simple si fara pericol.

Turcaletele m-a crezut si acum urca la greu treapta cu treapta...Pasii de pe hol, mult mai relaxati si scartaitul usii mi-au dat de inteles ca in final ajunsese la locul stabilit, fapt care mi-a si fost confirmat de individ:

-Gata, suntem in birou la intretinere..Ce fac eu acum ??
- Deschide larg geamul din fata zic eu calm.
- Gata am deschis geam...acuma ce faceam ??

- Pai nimic, spun eu pe un ton neutru. Acuma ai curent !! ...nu il simti ce dracu'...si i-am trantit telefonul pe care mai apoi l-am si inchis.

Razbunarea e o mancare care se consuma rece..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 30 Jan 2012, 05:10 PM