Mergeam cu trenul la bunci, dintr-o parte in alta a tarii. In drum erau mai multe tuneluri, pe langa dunare pe undeva. Si pentru ca ne plictiseam, eu si sora mea, cand eram pe la mijlocul tunelului cel mai lung, am inceput sa vorbim despre ce se vede pe fereastra. Ce frumos se vede, uite ce viaduct, uite nu stiu ce... hihihi. Saracu fratele meu, care e cel mai mic dintre noi, a inceput sa se panicheze si pana la urma sa planga, ca el nu vedea nimic si pesemne a orbit. Vai ce-am mai ras! Pana la urma ni s-a facut mila de el si i-am zis. Adevarul e ca ne era la toti putina teama in tunelele mai lungi.

George Costantza :

Eu cred cã ciclul vietii e de-a-ndãrãtelea.
Ar trebui întâi sã mori, sã te dai la o parte. Apoi sã mergi sã
locuiesti într-un azil de bãtrâni. Esti dat afarã de acolo pe motiv cã
esti prea sãnãtos, te duci, îti iei pensia, apoi, când începi sã
lucrezi, primesti un ceas de aur în prima zi de lucru. Muncesti
patruzeci de ani pânã când devii suficient de tânãr ca sã te bucuri de
pensionare. Te-apuci de bãut, mergi la chafuri, si esti gata pentru
Liceu. Mergi apoi în scoala Primarã, devii un copil, te joci, n-ai
nici
o responsabilitate, devii bebelus, apoi si mai mult? îti petreci
ultimele nouã luni plutind cu toate facilitãtile cum ar fi încãlzire
centralã, bãi, room service, dupã care termini totul într-un orgasm!!
Amin

Una primita pe mail
bine de recitit din cand in cand )

Daca treburile nu merg asa de bine, iata reteta sa va descarcati nervii:
Pentru cei care in mod ocazional, traiesc o zi mizerabila (ex miercuri ) si ar avea nevoie sa-si descarce nervii pe cineva ... pe cineva necunoscut...
Eram asezat la birou cand mi-am amintit ca uitasem sa raspund cuiva care-mi telefonase. Am gasit nr. respectiv si am sunat. Un barbat raspunde:
- Alo? Zic politicos: Pot sa vorbesc cu d-na Popescu, va rog?
Tipul imi inchide telefonul in nas injurand. Nu puteam sa cred ca cineva putea fi atat de nesimtit. Verfic numarul. Inversasem ultimele doua cifre...
Dupa ce am vorbit cu d-na Popescu, decid sa mai fac un apel spre numarul gresit. Cand tipul raspunde, ii urlu:
- Esti doar un gaozar idiot! si inchid.
Am notat numarul cu mentiunea "+gaozar" si l-am lasat aproape de telefonul de pe birou. Pe urma, la fiecare doua-trei saptamani, cand aveam intr-adevar cate o zi infernala, il sunam pe tip si-i urlam:
- Nu esti decat un gaozar prost de mana a doua!
Asta ma facea sa ma simt mai bine. Cand a aparut posibilitatea de a afisa numerele care te apeleaza, m-am gandit ca s-ar putea sa fie sfarsitul apelurilor terapeutice catre gaozar. Asa ca am sunat si:
- Buna ziua, numele meu este Bogdan Horescu, de la Romtelecom. Va sun pentru a va intreba daca cunoasteti noul nostru serviciu de afisaj?
Tipul a urlat: Nu! si a inchis telefonul injurand.
L-am sunat din nou, rapid, sa-i spun:
- Asta din cauza ca nu esti decat un gaozar prost!
Cateva saptamani mai tarziu, ma duc la cumparaturi. Dupa mai multe minute de cautare gasesc in sfarsit un loc de parcare liber. Cum ma pregatesc sa parchez acolo, un tip, intr-un BMW negru, imi taie calea si-mi ia locul. Il claxonez si-i spun ca am asteptat destul ca sa prind locul respectiv. Imi raspunde printr-un deget; si se indreapta spre magazine. Eram
furios si ma pregateam sa caut un alt loc de parcare cand am remarcat anuntul "De vanzare" pe geamul din spate al BMW-ului! Am notat numarul ... Cateva zile mai tarziu, imediat dupa ce am sunat la primul gaozar (i-am pus numarul pe speed-dial si formez tot timpul inainte *67, pentru ca numarul meu sa nu se afiseze), m-am gandit ca ar fi o idee sa sun si la gaozarul posesor de BMW. Am format numarul si cineva a raspuns:
- Alo?
Zic:
- Sunteti domnul care are un BMW negru de vanzare?
- Exact!
Atunci intreb:
- Puteti sa-mi dati adresa unde as putea sa vad masina?
- Da. Stau pe Stefan cel Mare 180, o casa de caramida rosie. Masina este tot timpul parcata in fata.
Indraznesc:
- Numele d-voastra?;
- Numele meu este Marcel Pavelescu.
Si urmez:
- Cand este cel mai indicat sa va caut, dle Pavelescu?
- Sunt acasa in fiecare dupa-amiaza, dupa ora 17.
Adaug:
- Asculta Marcel, pot sa-ti zic ceva?
- Da?
Lovitura de gratie:
- Nu esti decat un gaozar idiot!
Inchid telefonul si il bag si p-asta pe speed-dial. De acum, cand am cate o zi mizerabila, am doi gaozari de sunat. Dar dupa ce i-am sunat cu randul timp de cateva luni, nu ma mai simteam asa de usurat ca la inceput. La sfarsitul unei zile cu adevarat nimicitoare, mi-a venit o idee... Tocmai trecuse de ora 17 si-l sun pe gaozar no 1.
- Alo? Nu esti decat o gaura de cur! dar de data asta nu inchid.
- Esti inca acolo? ma intreaba.
- Da!
Atunci imi striga:
- Nu mai suna, ca altfel ...
I-o tai repede: - Ba p-a ma-tii, gaozar imputit!
Urla: - Cine esti?
Raspund:
- Ce, vrei sa ne masuram? Esti tare-n barba? Numele meu este Marcel Pavelescu.
- Zau? Si unde stai?
Bravez:
- Draga gaozar, stau pe Stefan cel Mare 180. Am o casa superba de caramida rosie si un BMW care te-ar face sa crapi de invidie.
- Vin imediat, Marcel, si-ai sa vezi cum am sa te fac sa-ti inghiti dintii.
Surad:
- Nu mi-e frica de tine, gaozar idiot, vino!
Imediat l-am sunat pe gaozarul no 2:
- Alo?
- Salut, gaozare! si astept.
Tipul incepe sa urle:
- Daca pun vreodata mana pe tine ...
- Ce-o sa-mi faci?
- Iti sparg botu'!
- Da? Bine. E ziua ta norocoasa, gaozare! Vin!
Am inchis si am sunat imediat la politie spunand ca locuiesc la nr. 180 pe Stefan cel Mare si ca nu mai pot rezista, il voi omori pe nenorocitul de amant homosexual.
Apoi am sunat la PROTV informandu-i ca o bataie intre sefii bandelor de motociclisti se va derula pe Stefan cel Mare la nr. 180. Apoi am sarit in masina si m-am infiintat prin apropierea locului respectiv... Si am vazut doi imbecili batandu-se pe viata si pe moarte, in fata a sase masini de patrula si al unui elicopter de Politie, precum si sub nasul echipei de la Stirile de seara ale ProTV.
ACUM ma simt mult mai bine ... :-)

Scuzati cuvintele obscene din cadrul textului de mai sus.... dar daca le cenzuram nu mai avea farmec.

Dar de asta ce zici?

Am parcat masina grabit si am dat o fuga sa cumpar tigari si bere de la magazinul din colt. Cand am iesit (dupa doar cateva minute!!!) deja era afara un politist care scria de zor o amenda. M-am dus la el si i-am spus:
"Poate ma mai slabesti un pic", la care el a continuat sa scrie amenda fara sa se uite la mine. Atunci l-am facut "nazist". De data asta s-a oprit, s-a uitat la mine, si a inceput sa scrie o alta amenda pentru cauciucuri uzate. Asa ca eu l-am poreclit "curcan tampit", iar el a inceput sa scrie o a treia amenda pe langa cele doua deja agatate in parbriz. Chestia asta a cam duratvreo 20 de minute. Cu cat il jigneam mai tare, cu atat se invartosa la scris amenzi. Pana am obosit eu si am hotarat sa cedez. Asa ca am plecat pe jos, am dat coltul si m-am urcat in masina mea.

o stiam, e bunicica

Razbunarea unei femei
In prima zi si-a impachetat lucrurile in cutii, genti si valize...
A doua zi, au venit sa i le ia...
A treia zi, s-a asezat pentru ultima oara in sufragerie, si la lumina lumanarilor, leganata de o dulce muzica de fond, si-a pregatit un ospat cu creveti, caviar si sampanie. Cand a terminat masa, a mers in fiecare camera din casa si a pus in suportul perdelelor cativa creveti pe care nu ii mancase. Apoi a curatat bine bucataria si a plecat.
Cand sotul ei si noua lui prietena s-au intors la casa, totul a fost perfect, indragostiti, in primele zile. Apoi, incet, casa a inceput sa miroasa urat. Au incercat totul: curatare, spalare, ceruire, aerisire... Degeaba.
Au verificat atunci conductele de aerisire, pentru a se asigura ca nu sunt blocate de mizerii. Toate covoarele, mochetele si tesaturile murale au fost curatate, si au fost instalati purificatori de aer in cele patru colturi ale casei.. Deoarece mirosul persista, sotul si prietena lui au plecat cateva zile la hotel pe perioada cat o firma va face o dezinfectare completa a casei contra gandacilor.
Cand s-au intors, mirosul mai era. S-au hotarat sa schimbe covoarele si mochetele.
Si mirosul a persistat.
Prietenii au incetat sa ii mai viziteze, postasu' ii evita si uita sa le distribuie posta, femeia de serviciu si-a dat demisia... In final, incapabili sa indure mirosu', au decis sa se mute imediat ce casa va fi vanduta. O luna mai tarziu, desi au redus pretul casei la jumatate, nu au gasit inca un cumparator pentru casa lor mirositoare.
Deja se stia, si nici agentii imobiliari nu mai le raspundeau la telefon.
Ca un ultim recurs, au imprumutat o importanta suma de bani pentru a putea cumpara o alta casa.
Sotia barbatului l-a sunat, sa afle noutati. El i-a povestit despre casa mirositoare. Ea l-a ascultat politicos, apoi i-a zis ca se plictisea teribil de casa, si ca ar fi gata sa accepte sa-si reduca cererile in negocierile de divort daca ar putea recupera casa.
Stiind ca sotia lui nu putea sa-si imagineze cat este de puternic mirosul, sotul a vrut sa-i cedeze casa cu pretul de 10 ori mai mic decat valoarea ei reala, cu conditia ca ea sa semneze actele in aceeasi zi, peste o ora avocatii sotului ii trimisera hartiile.
Ea accepta si, peste o saptamana, barbatul si noua lui prietena afisau un zambet fortat privind lucrurile lor scoase si mutate in noua lor casa. Tot, absolut tot. Inclusiv suporturile de perdele...

Asta trebuie sa v-o povestesc. Inainte sa ma lege. Pentru ca am comis-o. In principiu, nu-mi e frica. Pentru ca vecinul n-are adresa blogului meu. Si nici nu cred ca cititul e punctul lui forte. Dar s-ar putea sa aiba amprentele mele.
Am facut ieri seara, sambata fiind, sedinta cu baietii din bloc. La o bere, un Rammstein si un rummy la mine acasa. Si s-a decis, in unanimitate, ca a venit vremea sa luam atitudine impotriva acestui momarlan de vecin care ne polueaza fonic vietile, si asa prea scurte.
Dupa cateva beri am ajuns la o solutie.
Dupa alte cateva beri, ne-am razgandit.
Si tot asa pana cand am gasit solutia perfecta: Vecinul trebuie izolat. Dar nu oricum. Trebuie inchis.
Am facut lista de materiale necesare. Materialele erau in boxa lu` tipu` de la 5. Am coborat la subsol. Am luat materialele.
Era vreo 2 ceasul. Noaptea. Am uitat sa va spun ce materiale erau... Erau vreo 50 de caramizi, adezivul necesar si o cutie de var. Presupun ca v-ati prins deja ce s-a intamplat mai departe...
Daca nu, sa va explic.
In cea mai mare liniste, si cu acordul (si ajutorul) altor vecini, i-am zidit momarletelui usa de la intrare. Da` zidita calumea. Nu am facut treaba de mantuiala.
Si, dupa ce am zidit-o, am si dat-o cu var, astfel incat, la 8 dimineata, care trecea pe palier, ramanea surprins ca, din trei usi pe etaj, au ramas doar doua.
Presupun ca v-ati dat seama ca n-am dormit pana nu s-a trezit manelistul, ca trebuia sa vedem reactia.
Pe la 9, se trezeste taranul. Stim asta pentru ca am auzit vocea lu` Gutza Putza de Maimutza. Ca fulgerul am coborat jos, si am luat cateva beri la cutie (pentru ca berea la cutie e mai practica, si se raceste mai usor), si ne-am prins locuri pe palier, sa auzim macar reactia tartanului.
S-a facut 10:30. Deja doua doze de fiecare erau gata. De bere, nu de fiecare. Coboram, si mai luam o serie.
11:12. Se aude o cheie in usa. Incepe distractia. Se invarte cheia. O data. De doua ori. Se aude lantul. Si yala. O data. De doua ori. Clanta.
Din momentul asta, nu cred ca puteti nici macar sa va imaginati cam cat de tare se putea rade. Am febra musculara. Poate de la carat si zidit, dar ma indoiesc. Nu am mai ras in halul ala de ani de zile.
Se aud injuraturi. Care acopera rasul nostru. Bufnituri, dumnezei, pumni, picioare, rasete, mame, morti. "Unde mortii mamii lui e ciocanul ala?" se aude de dupa usa, semn ca trebuie sa spargem gasca.
Tipu` de la 5, constructor de meserie, ne linisteste, spunand ca are incredere in lucrarea facuta, si "n-o da jos un laba trista ca asta din doua ciocane".
L-am crezut. A avut dreptate.
A spart taranul pana la 12 si un sfert. Cruci, dumnezei, tot tacamul.
Noi deja eram plecati, ascultam de la mine din casa, chicotind. Nu se mai aud zgomote, semn ca a terminat.
Se aud pasi pe scari.
O bataie violenta in usa mea.
Imediat arunc tricoul de pe mine, pantalonii scurti, raman in boxeri si ma ciufulesc. Imi iau fata de abia trezit din somn, si deschid usa. Nu inteleg ce spune. Il calmez cu un simplu "Poftim? Mai spuneti odata, ca n-am inteles...", si incep sa inteleg.
Ca se duce la politie, si ma reclama, si face scandal, si-mi iau amenda, si ma da afara din bloc (ca parca-i blocu` construit pe tarlaua lu` ta`su`...) si o sa vad eu...
La care, brusc ma trezesc si-i spun:"Adica, cum mai nesimtitule? Tu spargi pereti de o ora, duminica la 12, si nu ma lasi sa dorm, si tot tu te duci la politie sa faci scandal? Du`te la politie, da` mai intai du`te`n p**a mea!".
Si inchid usa. Liniste.
M-am uitat pe vizor, pentru ca am crezut ca a facut infarct. Nu. Nu murise.
In schimb a stat perplex vreo 3 minute in fata usii mele.
Dupa care a plecat. Cred ca la politie.
Acum il asteapta altceva.

Ca idei mai am.




Luata de pe http://visurat.ablog.ro/2006-09-03/joc-murdar.html

cred ca aici se potriveste..
azi circuland pe strada Popa Sapca (in Timisoara)... mi-a sarit in ochi un banner mare luminos, pe zidul puscariei : La Multi Ani!

Superbe fazele de pe aici, da' asta cu puscaria le bate pe toate

Mi-a zis si mie un taximetrist despre asta .. comic intradevar, poate nu pentru cei din penitenciar

Cum sa sperii pasagerul care sta pe scaunul de langa tine in avion sau in tren: scoate-ti laptopul din geanta, da clik pe http://www.thecleverest.com/countdown.swf si asigura-te ca te vede indiscretul.

Acest topic a fost editat de abis: 12 Feb 2008, 04:19 PM

fica_lunii..

abis, le-am facut-o colegilor: Am pus pe monitor numaratoarea aia, am intors monitorul cu fata spre sala, si am luat-o la fuga spre usa strigand cat ma tineau plamanii: "Scapa cine poateeeeee !!!!!" Doua colege au pus botul

Hi, sunt Hampu The Great revenit din exil, si gata pregatit sa reiau seria povestirilor de aici..

bine ai revenit hampule(dudule)

Multumesc alexei...am luat si eu o pauza de vreo patru ani

Asadar alte intamplari hazlii.


Azi, povestea lui:

HALVA

Septembrie a venit mult prea friguros in acel an.
Inca de la inceput si-a aratat intentiile ostile.
In primele zile de dupa plecarea lui august cerul s-a inourat brusc si o ploaie insipda s-a instalat constincios si temeinic lasand timpului frumos doar scurte pauze de numai cateva minute pe ici, pe colo.
Taman cand a intrat in primele zile ale celei de-a doua saptamani vremea a inceput sa se si raceasca pregatindu-ne astfel fizic si moral pentru cel mai greu moment al fiecarui an: inceperea scolii.

Zgribuliti de frig, ne adunam prin parc cu lehamitea in gat si abia daca mai aveam puterea sa ne privim in ochi unii cu altii.

Dar in ziua aia a fost altfel.

S-a intamplat intr-o sambata si era trecut de orele cinci ale dupa-amiezii. Tata lui Adita zis "Halva" trebuia sa plece in weekend la tara tocmai la Iasi si cum Halva nu avea mama (n-am aflat niciodata de ce, dar am luat de buna vorba lui: "Eu n-am mama. Pe mine m-a nascut o vecina"), asta insemna ca tocmai ne aranjasem de un loc de adunare. Pica excelent pentru ca era ultimul sfarsit de saptamana al vacantei mari, si am fi putut in felul asta sa celebram de'odata, atat trecuta vara, cat si lunga perioada de tristete ce ne sta in fata.

Halva era usor tamp.
Nu era baiat rau, insa era retras si reactiona mereu cu intarziere in orice situatie, mai ales pe terenul de fotbal unde aceasta limita a lui devenea imposibil de tolerat. Cred ca problemele deosebite de acasa carora trebuia sa le faca fata il afectau destul de serios, dar nu lasa pe nimeni sa se apropie prea mult de necazurile lui.
Cand se afla in situatii tensionate incepea intotdeauna sa se balbaie si sa tremure. Nu sarea niciodata la bataie

Eu am aflat de petrecere de la Patrocle.
Max se intalnise cu Halva pe cand se ducea la cumparaturi. Erau vecini de bloc si locuiau pe aceiasi scara.
Halva i-a zis jubiland:

-N-am treaba, m-am procopsit. Sunt singur acasa pana luni !
-Vin si eu pe la tine diseara ?? a intrebat imediat Max.

Halva cica ar fi ridicat din umeri in loc de raspuns, dar Max nu a mai bagat de seama, si l-a invitat instantaneu pe Melte. Melte l-a chemat pe Polly, Polly pe Mielu, Mielu pe Patrocle si Patrocle pe mine. Eu tocmai primisem ultimul album Genesis proaspat aparut pe atunci :"The Lamb Lies Down on Broadway " asa ca am fost rugat sa vin cu discul, numai ca la un disc ca asta era nevoie de un pickup pe masura. Asa ca a fost musai sa il invit la randul meu pe Albina cu Dualul sau, iar Albina pe Clapacioaca cu statia si el pe Oprica cu boxele; ca Dualul era deck si nu putea fi utilizat fara statie, iar statia fara boxe....


...va urma.

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 17 Mar 2008, 03:53 PM

Din prieten in prieten ne-am gasit la usa lui Halva vreo cinsprezece baieti in acea seara si ne-au trebuit cateva minute bune si ceva strategii neortodoxe ca sa ne convingem gazda sa ne primeasca in casa.
Stia el ce stia..
Pana la coada l-am amenintat ca facem tambalau pe scara daca nu ne da drumul inauntru si doar asa am putut sa il convingem sa ne primeasca. Albina si incepuse deja sa ridice glasul "Mihai Adrian de la parter apartamentul unu, de ce demontezi sistematic intrerupatoarele de la instalatia electrica a scarii ???" " Mihai Adrian zis Halva de la parter apartamentul unu, nu-i asa ca tu esti ala de face mereu pipi in lift ???"

Dupa ce am patruns inauntru, Halva, care deja se balbaia a inceput sa se jure pe toti sfintii ca nu stie nimic de petrecere si era de crezut. Ca sa isi sustina afirmatiile ne-a aratat sufrageria.
Isi amenajase o tratatie cu alune si bere pe o masuta, si era pregatit sa urmareasca la televizor, din fotoliu si de unul singur, un meci din campionat urmat de vestitul serial politist din fiecare sambata seara.

Lui Melte privelistea asta nu i-a placut deloc....
Gasea ca televizorul Lux-S avea ecranul mult prea mare comparat cu distanta la care era asezat fotoliul si fara sa mai astepte vreo aprobare din partea lui Halva, impreuna cu Patrocle au si insfacat fotoliul si l-au dus in coltul opus al camerei.
Ce dracu....doar nu-l puteau lasa pe Halva sa isi strice ochii.

Clapacioaca mesterea la instalatia de ascultat muzica chinuindu-se cu statia.
Oprica, in mare verva, cara si el la scaune, iar Halva se agata cand de unul cand de altul incercand sa ii convinga sa lase lucrurile asa cum erau.
Cuvintele se amestecau insa in gura lui si nimeni nu il prea baga in seama.
Eu si cu Polly stateam pe margine si le dadeam mereu dreptate la toti ori chiar ii incurajam.
Rontaiam la alunele lui Halva si era bine ca ceilalti sa aiba alte procupari pana cand gatam noi cu ele si cu berea.

...va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 17 Mar 2008, 03:57 PM

Dupa primul tur de rocade era mult mai bine, numai ca acum fotoliul nu putea fi utilzat confortabil din cauza vitrinei…Vitrina asta il deranja insa teribil si pe Clapacioaca. Din cauza ei boxele nu puteau fi asezate simetric, si cum sticla de la usile si peretii vitrinei era o adevarat catstrofa pentru sonorizarea unei sali de auditii muzicale vitrina a fost imediat evacuata in cealalta camera..cu pretul modest a catorva bibelouri ce nu au rezistat transferului. Oprica l-a consolat imediat pe proprietar: "Nu te nelinisti..Zi bogdaproste ca nu s-a spart oglinda…Sti ce-nsemna asta ??? Sapte ani de belele frate..si nu-i nicio minciuna aici..Eu am o matusa care a patit-o rau de tot in felul asta"

Saracul Halva avea lacrimi in ochi. Am incercat sa il imbarbatez cerandu-i sa isi imagineze bucuria pe care o va arata tatal sau la intoarcere observand schimbarile insa nu am reusit decat sa il dau prada unei deznadejdi cu mult mai profunde…Bietul de el tremura tot.

Ceilalti insa nu s-au sinchist si au continuat. Max si Mielu au demontat masa extensibila, in timp ce canapeaua din camera de zi a fost dusa, neiertand niciun perete, pe usa dormitorului de catre Clapacioaca si Patrocle.
Albina ajutat de Oprica au adus si frigiderul: "...sa nu trebuiasca sa facem atata drum pentru fiecare bautura..ce mama ma-si ".

Cand in sfarsit am socotit ca un echilibru echitabil se realizase in camera de petrecere taman atunci a picat si Rash.
Cand l-a vazut in cadrul usii Halva s-a albastrit la fata. A mai apucat doar sa zica: "Doamne, mi s-au muiat genunchii", apoi s-a pravalit in fotoliu.....

Rash si cu Mama erau cei doi artisti din liceul nostru, dar daca Mama era recomandat de o descendenta corespunzatoare (ambii parinti plasticieni), Rash nu avea decat pretentiile. Se credea un geniu neanteles si era ferm convins ca lumea intreaga ii este cumva datoare pentru fiecare dintre minunatiile sale.
Avea o fixatie pe brusturi. Nu de putine ori l-am auzit spunand ca noi toti ii datoram lui brusturii; pentru ca el este cel care a ingaduit brusturilor sa fie brusturi, intrucat numai el singur le-a inteles si sensul si justificarea in fata divinitatii.
Cand vorbea era intr-un fel de transa si lungea fiecare cuvant asa cum il auzise la televizor facand pe Dan Haulica.
Rash era o prezenta inedita. Era filiform si soca prin asocierea dintre o esarfa roz pe care o purta mereu si o sapca kaky, a la Lenin, cu steluta rosie emailata, originala, la care la fel nu renunta vreodata. Parul lung si carliontat impreuna cu ochii mari si albastrii ar fi facut din el un baiat dragut insa nasul urias si acvilin nu lasa nicio sansa alternativei asteia.

...va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 17 Mar 2008, 02:53 PM

De cum a privit incaperea Rash a fost din cale afara de nemultumit de schimbarile facute dar si peste masura de fericit ca i se oferea prilejul sa faca dovada simtului sau artistic cu totul deosebit.
Primul lucru care nu i-a convenit a fost lustra. A etichetat-o imediat ca pe o oroare si ca pe un afront adus ochiului.
Halva devenise livid. Nu a mai zis nimic. S-a dus pana in bucatarie de unde a revenit strangand la piept o sticla de tuica. S-a asezat pe fotoliu si a inceput sa toarne in el cu inghitituri lungi si rapide ca si cum ar fi baut apa..Privea total pierdut si incerca zadarnic sa isi stapaneasca tremurul mainilor.

Rash a terminat repede cu lustra pe care pentru o mai mare siguranta a exilat-o direct pe balcon. Era atat de inversunat impotriva ei incat a fost nevoie de eforturi uriase din partea noastra ca sa impiedicam ajungerea ei la gunoi.
In locul ei Rash a propus aplica din hol, un artizanat in chip de felinar agatat de o ramura. Nu lumina cine stie ce dar atarna intr-o pozitie neobisnuita si avea un fel de farmec rustic.
Rash ne-a auntat ca astfel incaperea capata perspectiva si inaltime ..Ca reusise printr-un gest simplu sa dilate spatiul care acum se cerea umplut.

Am remontat asadar masa extensibila, tragand canapeaua inapoi in camera de zi, pe unul din peretii acesteia.
Rash a cerut sa aducem tot aici si sifonierul din dormitor, dar asta era facut "de comanda" si nu se putea muta din loc. Noptierele insa puteau fi mutate, asa ca ele au luat imediat calea salii de baie...Albina a insistat ca frigiderul adus de el in camera de zi sa ramana pe loc si Rash a fost de accord cu asta. Incurajat de succes, Oprica a pretins si el ca langa frigider sa fie adus si aragazul intr-o intregire fireasca a dezvoltarii imagistice. Rash insa s-a opus. In coltul lui, Halva a suflat ratacit a usurare.

S-a trecut apoi la dormitor.
Eu si cu Polly am ramas pe loc. Mai aveam dosite doua din sticlele din bere ale lui Halva si sorbeam din ele ori de cate ori nu eram priviti.
Era o ocazie unica sa terminam cu ele.

Din camera alaturata se auzeau tot felul de franturi de conversatie si de zgomote de mobila tarata pe parchet, totul interupt destul de des de hohote suprapuse si groase de ras. Pe sub masa Clapacioaca se tot se chinuia sa lege firele boxelor obtinand insa la fiecare proba doar cate un brum asurzitor. Injura de mama focului apoi o lua iar de la cap: ...rosu la rosu, negru la negru...
La un moment dat din dormitor s-a auzit un urias zgomot de sticla sfaramata, urmat de multe reprosuri si grave jigniri venite din gura lui Oprica, care isi si face aparitia in camera si se rasteste la Halva: "Gata frate ai pus-o..Sapte ani de-acu' incolo ai belit belengheru... Ti-am zis sa ai grija ca cu astea nu se glumeste ???..Ti-am zis mai sau nu ti-am zis ???...Da tu carpa..zdreanta ...Mimimi si Mimimi Acu' descurcate singur tovarase !! Ce neghiob frate, nu pot sa cred asta...sapte ani...

In capul meu imi faceam socoteala ca Halva nici nu avea cum sa mai apuce sapte ani. Sfarsitul lui era undeva mult mai apoape, avea un nume si o locatie foarte precisa in acest moment: Iasul.


.....urmare si finalul in postul viitor

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 17 Mar 2008, 04:05 PM

Am terminat cu mutatul mobilei abia pe la 12 noaptea, si chiar si atunci am renuntat din cauza vecinilor care ne tot bateau in teava de la calorifer, facand imposibil orice act de creatie.
Nu era ce si-a dorit Rash, dar era cu totul altceva decat ceea ce gasisem. Oprica a stabilit ca facusem indeajuns pentru o singura zi: "Dupa atat munca avem si noi dreptul la o mica compensatie "

"Ce, si Dumnezeu s-a odihnit in a saptea zi", iar Mielu i-a dat imediat dreptate adaugand: "Trebuie sa ne gandim si la saracii vecini care vor sa doarma". Ne-am adunat asadar in camera cu pick-upul si am dat drumul la muzica..la maxim (cu gandul la ei) , ca de-aia am carat dupa noi si statie si boxe.

Tarziu in noapte, dupa mai multe reprize de controverse cu vecinii de bloc ai lui Halva am adormit care pe unde s-a nimerit. In zori ne-am rispit fiecare pe la casele noastre, dar in dupa-amiaza zilei ne-au cuprns remuscarile si ne-am intors la sarmanul Halva. Cum am putut am incercat sa stergem urmarile dezastrului...Desigur cu lustra si cu vitrina nu se mai putea face mare lucru. Si nici cu ranile de pe pereti, dar una peste alta am facut ca locul sa arate omeneste.

Plangandu-si de mila Halva ne-a intrebat balbait ce ar trebui sa ii spuna el tatalui sau ca motivatie pentru cele intamplate ???
-Zi si tu ca a fost cutremur !! a bagat la shto Mielu destul de convingator. O lucire tainica a sclipt in privirea pierduta a lui Halva, dar Mielu s-a grabit sa o stinga repede si brutal adaugaind: Da parca vad ca au sa strice vecinii toata povestea, cand au sa inceapa ei sa reclame tambalaul de azi noapte.

Halva a fost pedepsit exemplar. Tatal lui ura pedepsele corporale. Nevoit sa isi creasca singur copilul ii ingaduia foarte multe, dar in rarele ocazii in care trebuia sa ia masuri punitive o facea la fel de disproportionat. Halva a trebuit sa curete singur tot subsolul blocului, pentru ca astfel sa isi imbuneze si vecinii.
I-a luat doua saptamani, in care in fiecare dupa-amiaza, cum venea de la scoala isi petrecea ore bune incarcand si carand la saci de rafie cu toate gunoaiele posibile.

Noi ne-am oferit imediat sa ii fim alaturi, insa cand am vazut mai exact despre ce era vorba, am socotit ca era mai intelept sa il lasam sa se descurce singur. Nu ca ne-ar fi venit greu sa ii dam o mana de ajutor in tot infectul ala plin de rahati de caine si de pisici decedate, nu de asta doamne fereste, ci pentru ca am socotit ca Halva avea nevoie de pedeapsa asta: Cine Dumnezeu il pusese sa ne invite la petrecere si sa ne primeasca in casa ?? De ce nu a stat cuminte cu alunele si cu berea lui ??? Ce i-a trebuit muzica si tambalau
A meritat-o din plin. Asta e !!!.

(IN)SFARSIT



PS Din pacate si oglinda si-a facut efectul. Nu l-a iertat.
Halva s-a certat rau cu tasu pana la urma. A ratat facultatea si a fugit de acasa plecand sa munceasca tocmai in Maramures. Cand reusise sa se faca apreciat acolo l-au inhatat in armata..la marina unde era cel mai lung termen, si unele din cele mai nashpa conditii. Nu mai stiu nimic de el.

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 17 Mar 2008, 04:26 PM

Welcome back, draga Hampule, ne era dor de povestirile tale

@ H the G

Vezi poate gasesti vreuna si cu taica " Adidas" si " Fratii Petreus"

Multzam

March, urmeaza, da mai la vale..

Acum:

MADAM ISAR

In primavara aia asociatia de locatari a decis sa treaca imediat la repararea terasei de pe bloc. Fusesera tot felul de infiltratii in cursul iernii si situatia devenise de netolerat asa ca, de cum au inmugurit copacii, o echipa de muncitori a trecut la actiune prin ridicarea unei schele de mici dimensiuni dotata cu platforma elevator.
Au pus-o in spatele blocului pe partea pe care acesta facea un fel de intrand. Era aproape de neobservat.

Pe noi, pustii platforma asta ne-a atras din primul moment. Pe partea pe care era montata blocul avea la exterior ferestruicile de aerisire ale camerelor de baie. Cu putin noroc si cu un minim de efort am fi putut sa aruncam o privire inauntru, si daca am fi fost intr-adevar norocosi am fi putut sa o surprindem la dus chiar pe doamana Zoe, blonda cu vizite multe de la etajul II.
Nici Mariana, fica de liceu a familiei Dudescu nu ar fi insemnat un noroc mai mic, si pana la urma orice parte femeiasca, mai putin baba care locuia la parter, ar fi fost la fel de interesanta.

Platforma parea insa destul de nesigura. Avea cam un metru patrat si ii lipseau balustradele de protectie. Cand te aflai pe ea trebuia sa te ti cu mainile de o teava orizontala, pentru ca intregul ansambu, desi foarte bine ancorat, trepida destul de serios.
Motorul de actionare era sub platforma iar ascensiunea se realiza printr-un mecanism pinion-cremaliera.
Muncitorii o foloseau mai mult pentru materiale.
Neancrederea lor in instalatie era tradata de faptul, ca preferau sa foloseasca scarile si chepengul de acces pe tereasa ori de cate ori aveau nevoie. In plus, ca se se asigure, decuplau instalatia la terminarea fiecarui transport de materiale, iar la sfarsitul programului demontau sigurantele din panoul de actionare si le ascundeau.

Eu ma aflam la aceea vreme in scoala generala si pentru preocuparile mele de atunci santierul de pe bloc insemna o adevarata mana cereasca: smoala la discretie pentru prinzatoarele de gargauni, placute de mozaic pentru confectionat pietre de “pontatea”, petice de foi de tabla numai bune ca sa iti faci aruncatori, ori ca sa faci protectie la focul de tabara, ori sa prajesti paine pe ele…Ce sa mai…o adevarata pleasca.


continuarea in postul urmator....

De cum au inceput lucrarile am pornit vanatoarea de gargauni. Se lua o ata de cusut si la capul ei se framanta in mana un guguloi de smoala cam de marimea unui bob de fasole. Guguloiul se introducea in gaurile de gargauni aflate peste tot pe campul dintre blocuri si se agita acolo in sus si in jos. Iritat de toata harmalaia gargaunul musca nervos din ofranda si ramanea cu coltii prinsi in smoala. Era apoi extras cu ajutorul atei si recuperat intr-o cutie goala de medicamente ori de chibrituri unde trebuia sa isi ispaseasca o scurta perioada de detentie inaintea pedepsei capitale.

Intr-o zi buna prindeam si zece gargauni, era insa destul de greu sa ii pastrezi in viata pe toti pana la momentul executiei. Se bateau intre ei, sau daca nu, mureau axfisiati.

Cei care supravietuiau intemnitarii aveau parte de cele mai crunte suplicii, intre care strivitul sub talpa era cel mai neansemnat.
Mie imi placea cel mai mult sa le dau drumul pe asfalt. In mod tainic, fiecare gargaune eliberat se orienta imediat si pe cea mai scurta cale spre iarba. Nu stiu cum naiba facea asta. Miza era ca el sa ajunga in iarba mai inainte ca vrabiile sa-l ajunga pe el.
Pe un teren plan, lipsit de protectia vegetatiei, gargaunele era usor de localizat pentru abundenta de pasarele care umpleau cerul copilariei mele.
Mie mi se parea destul de corect asa..Gargaunii aveau in felul asta sansa lor, desi nu era decat una pur teoretica.

Placile de mozaic erau patrate, de marimea unui caiet si groase cam de un deget. Desigur, se intampla destul de rar sa prinzi o placa intacta; majoritatea erau sparturi, dar chiar si asa, le luam si apoi le ciopleam incercand sa le dam o forma cat mai rotunda si cat mai apropiata de dimensiunea palmei. Nu era treaba usoara, piatra se spargea de cele mai multe ori necontrolat, si ca un facut numai dupa ce reuseai sa cioplesti mai bine de jumatate din suprafata ei, ceea ce putea sa insemne cateva ore de munca.

In cartier erau pusti care se specializasera pe activitatea asta si care isi ofereau priceperea celorlalti la schimb cu altceva. Scopul final era sa ai o piatra cat mai potrivita, caci numai asa aveai sanse crescute sa castigi la "pontatea", un joc ce se juca pe timbre sau pe capace turtite de bere si care avea in mare urmatoarele reguli.

Jucatorii isi aruncau pe rand pietrele plate si fiecare incerca sa si-o pozitioneze pe a lui la o distanta cat mai mica de piatra celuilalt. Cand asa ceva se intampla, cel ce resusea trebuia sa faca dovada succesului acoperind distanta dintre cele doua pietre prin intinderea palmei de la degetul mic la degetul mare; perdantul trebuia sa ii plateasca castigatorului pretul stabilit: un timbru sau o capaca in conditii normale de joc.

Desigur avantajati erau cei cu mana mare, dar castigau intotdeauna cei cu pietre bune si cu multa experienta. Cel mai bun dintre noi, unul Zgabeata care reusise sa adune din jocul asta o imensa avere. Avea pungi intregi de capace, de bile chinezesti din sticla colorata, iar in timbre adunase teancuri uriase si nenumarate.

Timbrele puteau fi convertite la bursa strazii, care in acele zile inflorea la paritati de "un timbru strain la doua romensti", sau "zece straine pe o colonie". Coloniile se tranzactionau si ele dupa cum se incadrau in grupa "stampilate" sau "nestampilate", iar ultimele in "jerpelite" sau "nejerpelite". Cele care treceau de toate filtrele ajungeau timbre de clasor si numai bogatanii cei mai bogatani si le puteau permite in felul asta. Bastani adevarati isi procurau insa asa ceva de-a gata, de pe la filatelii ori de la posta, asa cum fac ei intotdeauna: fara munca si fara sa asude.

va continua...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 20 Mar 2008, 08:51 AM

Platforma ridicatoare era insa de departe punctual de atractie cel mai ravnit al santierului. Dadeam tarcoale schelei cat era ziua de lunga si o excaladasem deja cu succes pana la primul nivel inca din perioada in care ea nu era decat partial montata.
Nu ne-a fost deloc greu sa invatam cum poate fi utilizata iscodind modul in care faceau asta muncitorii, dar prilejulul de a o testa de adevaratelea intarzia sa se iveasca.

Cand venea vorba de astfel de actiuni riscante, mai curajos intre pusti din blocul nostru era unul "Telemea". El cu mine si cu "Musca" constituiam o triada la care numitorul comun era varsta. Proveneam din medii foarte diferite si din nationalitati diferite (dupa mine "Telemea" apartinea chiar altei specii) si incercam sa pastram cat ne sta in putere distanta unii de altii, insa cand venea vorba de joaca toate barierele dispareau miraculous. Ne-am dat seama in scurt timp ca noi suntem cei mai potriviti pentru schela aia.

Cei de varsta mai mare constientizau pericolul si o priveau cu teama, cei mai mici erau mult prea atent supravegheati de parintii lor ca sa poata macar sa ajunga singuri in spatele blocului.

Cum niciun obstacol nu poate sta in fata unor tineri hotarati in mai putin de trei zile de asiduitate am reusit sa ii facem si proba. Nu aflasem locul unde muncitorii ascundeau sigurantele, dar facusem repede rost de altele de-ale noastre.

Din acea zi, de cum plecau muncitorii din zona, actionam primul comutator dupa care ne suiam pe platforma chiar si toti trei o data, ne prindeam bine cu mainile de bara si apoi actionam cel de al doilea intrerupator. Ascensiunea incepea imediat, intr-un huruit enervant si continua pana la terasa intr-o hurducaiala ce se amplifica de-a lungul celor patru etaje ale blocului, pe masura ce platforma castiga in inaltime.

Instalatia nu se opera pe parcurs si numai la capetele cursei asa ca ne suceam gatul ori de cate ori atingeam nivelul baii doamnei Zoe sau al Marianei rugandu-ne la Dumnezeu sa nimerim macar o data o situatie prielnica. Tot ce am primit ca rezultat al rugii noastre a fost insa geamul deschis de la parter al doamnei Moroianu, batrana nebuna despre care am mai povestit in alte parti, si care in ziua aia tocmai utilizase in exces toaleta...

Oricum, intamplarea de care vreau sa povestesc azi este despre doamna Isar, vecina mahalagioaica de la nivelul unu al scarii in care locuiam.

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 20 Mar 2008, 08:54 AM

continuare:

Madam Isar traia singura si se ocupa cu gradinaritul si cu croitoria pentru dame, fiind la mare concurenta pe acest taram cu domnul Gigi de la cealalta scara care insa i-o cam luase inainte si isi amenajase la subsolul blocului un mic atelier ilegal.
Adevarata profesiune a doamnei Isar era insa aceea de a purta vorba, mai exact de a barfi. Calitatea ei de pensionara, alaturata avantajelor oferite de cele doua hobiuri si unei anumite educatii (tatal fusese comisar de politie sub regimul lui Antonescu) ii dadeau prilejul sa aiba acces nemijlocit la cele mai noi informatii legate de vecini.
Toate doamnele se lasau luate de palavrageala atunci cand veneau la probe, iar orele lungi petrecute in gradina din fata blocului ii permiteau doamnei Isar sa observe chiar si cea mai mica miscare a locatarilor ori a vizitatorilor acestora.

Activitatea doamnei Isar avea asupra noastra, a copiilor, efecte de-a dreptul sicanatorii. Eram mereu parati la parinti, ba ca nu am dat buna ziua, ba ca am folosit cuvinte nepotrivite, ba ca am scuipat, ba ca am cules chistoace…Nu o aveam la inima niciunul.

Intr-una din zile, coborand scarile am gasit-o pe doamna Isar in dreptul apartamentului ei. Ca de obicei sta de vorba cu una din vecine. Chipurile ingrija florile din jardinièra de pe hol, dar in fapt isi strecura otrava in doze mici pentru ca vecina avea ochii cat cepele si o asculta cu respiratia acelerata si cu o participare totala.
Cand am trecut pe langa ele le-am salutat indelung si doar Isar mi-a raspuns distant si malitios.
O data ajuns afara am tasnit fuga pana la schela si am gasit-o parasita.
Abia atunci mi-a venit idea de a ii juca un renghi.
Pasamite muncitori luasera iar una din numeroasele lor pauze, asa ca am sarit pe platforma am actionat comutatoarele si am ajuns imediat pe terasa. De acolo am strabatut drumul pana la chepengul scarii mele, l-am coborat si am intrat inpoi in bloc. Am coborat in viteza pana la etajul trei la care locuiam, am intrat in casa ca o locomotiva, mi-am dat jos tricoul albastru si l-am imbracat pe cel cu Rapid, dupa care mi-am indesat pe cap sapca cu emblema aceluiasi club si am parasit apartamentul coborand scarile de data asta in pasul strengarului.
Doamna Isar era acuma singura si cand am trecut pe langa ea am alungit iar un: "Sarumanaaaaaa !!"
Mult prea preocupata de intrigile ei madam mi-a raspuns in treacat facandu-ma sa ma indoiesc de eficienta poantei pe care tocmai i-o faceam.

Afara, repede la platforma pe care de data asta a trebuit intai sa o cobor.
In cateva minute eram iar in casa imbracand la repezeala treningul si tragand pe urechi o caciula.
Bunica din sufragerie m-a si luat la geana: "Da ce faci draga, parada modei ??"
N-aveam timp de explicatii. Cocoana Isar se putea retrage oricand in barlogul ei. Am coborat de data asta atent si ingandurat mancand un mar. Isar era tot singura si acum uda florile. Cand am ajuns in dreptul ei m-am oprit, am ridicat privirea si apoi am spus apasat si cat am putut de scurt: "Buna ziua", am plecat privirea si mi-am continuat mersul in acelasi ritm. Doamna Isar a palit. Zice:

- Ia stai un picut mai baiete. Nu esti tu Hampu de la trei ???
- Ba da, zic eu nevinovat.
- Nu ai coborat tu adineauri imbracat ca o sorcova ??
- Aaaa, nu tanti Isar. Asta a fost ieri cand a jucat Rapidul…era tot pe la ora asta si dumneavoastra vedeati de flori si vorbeati cu doamna Stroe de la doi..
- Nu, nuuuu hotomane.. erai cat pe ce sa ma pacalesti. Ai coborat prima data in ceva albastru si ne-ai salutat. Eram cu Cloe atunci. Pe urma ai trecut in hainele alea cu fotbal, si acum esti iar imbracat altfel..ce fel de glume sunt astea ??? Cum naiba de cobori mereu si nu urci niciodata ??? Crezi ca mie imi scapa vreodata ceva ??? Parintii tai stiu ca iti bati joc de oamenii in varsta ??? La scoala la tine se stie asta…?? Nu..??? Atunci las ca ma ocup eu sa afle toata lumea, sa vedem daca are sa iti placa..”

Se juca cea mai tare carte a intregii poante asa ca nu aveam voie sa cedez.

-Doamna Isar, am inceput eu sa ma tangui cu lacrimi in ochi. Nu am iesit afara de trei zile. Ieri am coborat prima data sa cumpar paine si m-am imbracat in hainele cu Rapid, ca aveau meci. Nu stiu despre ce vorbiti si imi faceti teama..Va rog sa ma lasti in pace..nu v-am facut nimic, nu v-am zis nimic..Am coborat si v-am salutat..Nu stiu despre ce vorbiti..Daca spuneti ca m-ati vazut coborand de atatea ori azi cum se face ca nu m-ati vazut urcand nici macar o data ??..si ca sa fiu si mai convingator am inceput sa oracai…..
- Bine, fie…hai linisteste-te. O sa dau eu de cap la toate astea..hai acuma nu mai plange si du-te la joaca…Curios, puteam sa jur ca te-am mai vazut azi..a mai zis ingandurata madam Isar, dar nu convinsa pe de-a intregul.


Va urma.....

continuare:

Bine inteles ca am tasnit ca racheta inapoi la platforma, de acolo sus, si apoi dinou acasa. De data asta m-am imbrcata iar in hainele cu insemnele Rapidului. Am profitat ca bunica era la baie, si am tasnit pe usa coborand apoi scarile cate doua in alergare. Am trecut fulgerataor pe langa doamna Isar careia i-am adresat in goanna un "..'neata taiat de respiratie" Babastoaca insa a reactionat perfect. Intr-o sincronizare de invidiat cu o mana mi-a prins bratul si cu alta m-a luat de dupa guler:
-Stai asa impielitatule..a strigat ea pe un ton amenintator, dar era tarziu. In tocul usii de vis a vis se infintase deja doamna Marinescu care urmarise scena de la un cap la altul....
Asta a schimbat radical scenariul..
Trebuia de acum sa improvizez si asa am si facut:
-Ce Dumnezeu aveti cu mine..Aoleuuuuu, ma doare cucoana..Am tipat pe un ton agresiv..Ce v-am facut ??? Mamaie...sari Mamaie ca ma omara nebuna ...Aaaahhh...doamna Marinescu saritii ca ma omoara !!

Marineasca atat astepta..ca n-o inghitea deloc pe Isar.

-Da drumul imediat copilului, m-a smuls ea din ghearele madamei..Am vazut tot, baiatul te-a salutat iar mata i-ai sarit in carca..Acum poftim de zi ce ti-a facut ???..Nu ca ai avea vreun motiv in intreaga lume sa te porti in halul asta cu un copil..
-Aoleuuu, ma jeleam eu in continuare. Apoi ridicand maneca tricoului. Vai de mine mi-a facut vanataie..Mamaieeeeeeeeeee !!! si iar oracaeala.
Pe la usi inecpeau sa apara acum locatarii, asa ca nu avea niciun rost sa o las mai usor cu bazaitu.

Doaman Isar inca stapana pe sine si-a aranjat putin tinuta, apoi pe un ton superior si aratand cu degetul acuzator spre mine a declamat teatral:
-Acest neobrazat, Hampu pe numele lui, isi bate joc de mine de azi dimineata..Intocmai ca o naluca imi tot trece prin fata ochilor si imi tot zice: ‘naziua, bunaaaziuaaaaa, buna ziua" 'neata" M-a zapacit de cap..
-Si ce-i rau in asta doamna Isar ????..Apoi Dumnezeu sa mai inteleaga, daca saluta nu-i bine, daca nu saluta iar nu-i bine..Zice madam Marinescu mangaindu-ma pe crestet.
- Nu e de salut, dar trece mereu..m-a zapacit de cap..o face inadins, a inceput sa dea indarat Isaroaica.
-Bine madam Isar, afisaza mata undeva pe scara de cate ori pe zi are dreptul cineva sa-ti treca prin fata ..tipa cat il tin corzile vocale domnu Mihai alt vecin, unul isteric, care asistase la ultima replica..Sa stim si noi o socoteala, si sa mai stim si ce avem voie si ce nu, ca deh mata le sti pe toate...

Doamna Gheorghiu aplecata peste parpetul de la etajul superior s-a simtit imediat nevoita sa intervina:
-E de la tensiune doamna Isar ! Asa patea si maica-mea Dumnezeu sa o ierte in ultima perioada inainte sa mora..Ii apareau mereu chipuri si avea vedenii din senin..Statea de multe ori si de vorba cu halucinatiile ei. Da mi-a zis doctorul ca numai din cauza tensiunii..hai ca mai am eu ceva medicamente ramase de la ea. Stai acolo ca vin imediat.

Se incingea ciorba de minune, iar babeta pierdea teren in pasi mari..Incepeam sa simt gustul victoriei, dar nu ma puteam bucura, trebuia sa ofer in continuare audientei imaginea unui copil oropsit de o baba hapsana si nebuna.


va urma....

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 19 Mar 2008, 12:59 PM

Ia uite acum si pe bunica coborand gafaind scarile si agitandu-si in aer amenintator bastonul:
-Alelei, care te-ai luat mai de nepotu' meu ?? Care, ia arata-te..??
Ca in flmele indiene m-am smuls din bratele doamnei Marinescu si m-am aruncat bocind in cele ale bunicii:
-M-a speriat Mamaie..A zis ca trec de prea multe ori prin fata ei, si m-a invinetit la maini..Mamaie..vreau acasa..!!!! Tot ce-am facut a fost sa ii zic buna ziua si a sarit sa ma capaceasca...Mi-a dat si la coaste...Aoleuuuuu...auleuuuu..

Taman in momentul asta pe langa noi trec in goanna coborand scarile in mare graba Telemea si Musca. Se strecoara printre participantii la conflict, se opresc o clipa incercand amandoi perfect sincronizati sa inteleaga din priviri situatia dupa care o zbughesc mai departe pe scari. Clar, nu era treaba lor.

-N-au salutat..observa indignata doamna Isar..
-Da, si si-au permis sa va mai si treaca prin fata..sa fug dupa ei si sa ii aduc la judecata ??? intreaba ironic domnul Mihai.
- Mamaie, tantii Isar are sa ii bata si pe Telemea si pe Musca ?? intreb eu candid si ingrijorat oprindu-ma o clipa din bocit.
-Nu atata vreme cat mai sunt si eu pe aici !!.. raspunde demn si razboinic doamna Marinescu privind-o cu ura drept in ochi pe vecina sa.

De la etaj coboara de data asta doamna Gheorghiu cu ceva medicamente in mana si cu o cana cu apa:
-Hai madam Isar ia astea, are sa iti faca bine..ai sa vezi..Si fara sa ii mai lase vreo optiune acesteia ii si vara in gura doua guguloaie galbejite.
Isar le inghite, accepta si cana ce i-a fost dusa la gura si bea cu inghitituri egale fara sa inceteze o clipa de a isi plimba privirea pe fetele celor prezenti. Cand termina de baut indeparteaza cana de la gura si abia atunci pare sa realizeze ce a facut:
-Ce mi-ai dat sa beau ?? intreaba ea cu teama si suspiciune in glas.
-Nu stiu, zice doamna Gheorghiu..Lua mama din astea inainte sa moara si o linisteau numaidecat. M-am uitat pe cutie, stai linistita sunt expirate de numai doi ani…

Doamna Ghorghiu era sotie de tutungiu si nu avea decat patru clase. Pentru ea cititul si cateodata scrisul erau mari izbanzi; Isar stia asta si de aia imediat i-a venit rau.
Au scos-o in fata blocului pe banca iar ceilalti au disparut ca prin farmec. Nimeni nu ar fi dorit sa fie amestecat intr-o poveste de scandal care sa se finalizeze cu vreun infarct.
In numai cateva minute ramasese abandonata de toti, rastignita intr-o rana pe banca din fata scarii, deschisa la primi nasturi ai halatului si cu privirile pierdute..
Pe langa ea si eu si Telemea si Musca am mai coborat in ziua aia de cateva ori, fara sa urcam niciodata si salutand-o cat ne tineau bojocii de fiecare data.

va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 19 Mar 2008, 12:55 PM

EPILOG

De atunci doamna Isar nu a mai avut absolut nimic cu persoana mea. Cativa ani mai tarziu, la absolvirea scolii generale, am ajuns pe mana ei ca sa imi croiasca camasa ce trebuia purtata cu prilejul banchetului de adio de toti baietii din an. Nu mi-a spus niciun cuvant in tot timpul probelor; la sfarsit m-a intrebat daca imi place si eu i-am raspuns sincer ca da. Dupa ce i-am platit, din usa mi-a mai zis doar asa in treacat:
-Sa sti ca in ziua aia puteam sa jur ca te-am vazut de mai multe ori, si ca imi joci o festa. Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat atunci..

Iar eu…imi venea sa intru in pamant de rusine..si atunci, dar si acum cand povestesc.

sfarsit...

POVESTE OSTASEASCA


Era pe la sfarsitul iernii.
Martie tocmai trecuse asudand din greu in incercarea de a reanvia natura, insa februarie a stricat repede totul si a readus iarna in primul plan....

In ziua aia nu prea ne pasa noua de primavara; pentru noi evenimentul major era apropierea weekend-ului, iar faptul ca prinsesem garada in ziua de vineri spre sambata era aproape o garantie ca aveam sa iesim in oras.

Toata lumea se grabea si un entuziasm nedisimulat stralucea pe toate fetele. Fusese o noapte friguroasa si obositoare, iar mancarea primita de-a dreptul imposibila, asa ca nu mai aveam rabdare sa ajungem la dormitoare, acolo unde valizele ne asteptau cu tot felul de bunatati. Poate tocmai din motivele astea era sa cada cerul pe noi cand subofiterul de serviciu ne-a anuntat ca unitatea intra in consemn si ca trebuia sa asiguram in continuare garada inca 24 de ore.

Asadar adio bilete de voie, adio sfarsit de saptamana relaxant, adio suplimentelor din valize. Eu invatasem deja sa iau lucrurile asa cum sunt dar camarazii mei erau mult mai transanti. Care mai de care au inceput sa sara la gatul subofiterului amenintand ca refuza sa prelungeasca serviciul.

Subofiterul, unul Atodiresei, poreclit Belea pentru ca soarta nu ii rezerva altceva decat incurcaturi la tot pasul, n-a avut ce face si s-a dus sa reclame cazul la Comandatul Companiei de care apartineam si care culmea era si el de serviciu in acea zi. Asta se numea Tudor, iar porecla lui era: "Jidanu", avea rang de Capitan si era deosebit de dur in atitudine. Fusese crescut la casa copilului si vorba cuiva: " n'avea mama, n'avea tata.."

- Ce se intampla bai aici..??? Rebeliune ??? ne-a luat el in primire.
- Garda asculta comanda la mine !!
- V-aliniati !!

Garda nimic..surda si muta. Tudor rosu la fata ca racul fiert..

- Garda ai inebunit ??..Tudor de-a dreptul isterizat.
- Garda, serviciul in care te afli este considerat misiune de lupta. Insubordonarea in cadrul misiunii de lupta constituie rebeliune si se pedepseste aspru...!!. Fara sa mai continue Tudor si-a ridicat aparatoarea de la tocul pistolului amenintator. Nimeni nu a crezut in gestul sau, altfel destul de necugetat. Asa cum ne aflam nciunul din noi nu apucase sa predea armamentul sau munitia primita la intrarea in schimb, si dat fiind starea psihica in care ne gaseam o tragedie s-ar fi putut intampla foarte usor.


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 21 Mar 2008, 04:09 PM

..continuare....


Asemenea teribilisme erau insa dese printre proaspeti absolventi de scoala militara si nu o data degenerasera in actiuni cu consecinte grave.
Un alt locotenent aflat in misiune a incercat o data sa ii surprinda la furat pe militarii care preparau hrana. Astia isi luasera obiceiul de a veni noaptea in bucatarie si de a subtiliza din halcile de carne si asa injumatatite de cadrele superioare.

Locotenentul a asteptat ascuns de cu seara intr-o nisa, dar efortul lui a fost rasplatit pentru ca pe la orele trei dimineata cei doi bucatarii si-au facut discret aparitia. In acelasi timp la gardul unitatii complicii militarilor asteptau sa preia pachetele ce urmau a fi aruncate peste gard. Comunicarea se facea cu semnale luminoase folosindu-se lanternele.

Cand cei doi trecusera la ambalat, locotenentul a lovit puternic cu piciorul usa nisei in care se afla, a sarit de acolo cu pistolul in mana indreptat spre infractori si a strigat cat il tineau bojocii:

-Nu misca nimeni !!! Cine misca nu mai misca..!!!
Cei doi au ramas inmarmuriti.
Cu lanterna intr-o mana si cu pistolul in cealalta locotenentul a incercat sa se apropie de perete acolo unde se afla intrerupatorul, insa a alunecat pe o pata de grasime, s-a dezechilibrat, a scapat lanterna din mana si a declansat arma.

Glontul a traversat incaperea nimerind o conducta de abur pe care a perforat-o, iar jetul eliberat de aceasta a produs arsuri grave unuia din bucatari si o spaima teribila celuilalt. Amandoi au fost internati in spital, starea de soc in care se afla al doilea bucatar find considerata la randul ei deosebit de grava.

Alertati de impuscatura cei care se aflau in asteptare la gard au rupt-o la fuga, unul nimerind sub rotile unei masini ce tocmai trecea pe strada.

Tarasenia s-a terminat prost pentru locotenent. De unde se afla la un pas de o promovare el a intrat in cercetare si ancheta, sfarsind pana la urma prin a fi mutat disciplinar la o alta unitate. Cei doi hotomani insa s-au reantors dupa spitalizare fara sa li se mai faca niciun fel de imputare. De cel calcat de masina noi n-am mai aflat nimic. Superiorii nu doreau cu niciun chip sa mai dezvolte povestea asta care daca si-ar fi continuat drumul normal ar fi adus multa bataie de cap pentru foarte multe persoane.


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 21 Mar 2008, 04:08 PM

continuare din postul anterior...


Totusi, in ziua aia garda a ales sa ii faca jocul capitanului Tudor. Ne-am aliniat abia tarandu-ne picioarele, si in urmatoarele cateva minute a trebuit sa ascultam in pozitie de drepti o intrega besteleala condimentata cu amenintari si injurii. Dupa ce si-a terminat numarul Jidanu a intrebat invingator:

- E acuma mai e careva care refuza sa efectueze serviciul de garda ???
- Da, eu ! Zice unul Tetea.
Luat prin surprindere Jidanu, nu stia ce sa faca..Ca sa mai castige timp de gandire a replicat:
- Da eu tovarase capitan...Asa ne adresam in armata romana soldat neinstruit si obraznic !!

Tetea nu dorea scandal si nici nu urmarea sa se ia in gura cu Jidanu.
Isi facuse socoteala ca poate invoca o stare psihica depresiva si ca in atare conditii nu se afla in deplinatatea facultatilor sale si nici in situatia de a efectua efficient un serviciu ce presupunea atata responsabilitate. Nu se gandise rau. De multe ori militarii erau chiar intrebati la intrarea in schimb daca au necazuri pe acasa, sau daca au alte motive pentru care nu doresc sa faca de garda. Logica era, ca daca asezai in camp un militar singur, plin de probleme, cu o arma si cu 60 de cartuse la dispozitie, deznodamantul unei astfel de initiative putea lesne sa devina unul dezastros .

Revenindu-si destul de repede din starea de confuzie, Tudor a reluat:

- Buuuuun....Cine e caporalul de schimb ??
- Eu sa traiti !! a raspuns ferm unul Mao.
- Caporal, iti ordon sa il iei pe acest militar si sa il treci in camera de arest. Ii iei imediat arma, incarcatoarele, centura si sireturile de la bocanci, dupa care il bagi la zdup.

Mao, era baiat de cartier, adica "baiat de baiat". Era uns cu toate minunile si in plus era si prieten la catarama cu Tetea, asa ca numai pentru Tudor reactia lui a fost una complet neasteptata:

- Cum sa il arestez tovarase capitan ??.Da ce-a facut ?? a intrebat rastit Mao.
- Exact ce faci si tu acum: a refuzat sa execute un ordin..A raspuns pe un ton intepat si amenintator Jidanu
- Da stati un picut tovarase commandant. Omul n-a zis decat ca nu poate efectua garda..Unde e insubordonarea ??
- Subofiter !! urla Tudor intorcandu-se cu fata spre Belea. Aresteaza-l si pe caporalui de schimb !!..apoi din nou catre noi:
- Mai doreste careva ???

Eu zic ca daca ne-ar fi lasat timp de gandire s-ar fi putut ca intamplarea sa se fi terminat altfel, insa inainte sa astepte un raspuns Jidanu s-a si repezit la Mao si i-a smuls acestuia arma din maini, dupa care a facut la fel si cu Tetea.
A disparut apoi cu cele doua AKM-uri in interiorul cladirii pentru garda lasandu-ne de izbeliste pe platoasul din fata.

Va urma,

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 21 Mar 2008, 04:10 PM

urmare:

-Ba baieti ba, Ce-mi faceti voi mie ma ??? ..se tanguia Belea in timp ce prelua efectele de la cei doi..Ba voi nu sunteti sanatosi la cap ?? Nebunu' asta va baga la gherla pe toti..Ce dracu’ n-aveti minte ?? Vi s-a urat cu binele ????..Ce credeti ca eu n-aveam planuri pentru Sambata asta ???... sau poate va inchipuiti ca mor de nerabdare sa mai stau o noapte in frig...Ziceam ca voi studenti aveti ceva in cap, ca sunteti mai isteti ca restul...!!


Dupa condamnarea lui Tetea si Mao au urmat formalitatile de preluare a garzi. O predam noi catre…noi. S-au reampartit posturile si au fost adusi inlocuitori pentru cei arestati. Mie mi-a revenit chiar camera de garda. Cu alte cuvinte pazeam incinta locuita de militarii ce efectuau serviciul pe perioada in care ei nu se aflau in posturi. Intre sarcinile mele erau si acelea de a ii pazi pe cei doi detinuti. Belea m-a asistat la preluarea lor.

Odaia de arest, cunoscuta printre soldati sub numele de “bulau” nu avea mai mult de 2x2,5 metrii. Singura mobila consta in doua paturi din scanduri, denumite “tambal” ce se puteau rabate pe pereti cu posibilitatea de a fi facute inutilizabile cu ajutorul unor lacate.

Camera de arrest era una din cele cinci incaperi ale cladirii ce adapostea garda pe timpul serviciului ei. In celelalte militarii puteau dormii, sta in veghe, ori servi masa…Existau cate trei militari pentru fiecare post iar serviciul se derula in reprize de cate trei ore, reprize in care ostasii se roteau ajungand pe rand in post, in veghe si in dormitoar. In camera de somn nu erau mai multe paturi decat numarul de posturi asa ca atunci cand cineva care trebuia sa faca veghea dorea sa chiuleasca si sa traga la aghioase nu avea un pat liber unde sa faca asta.


va urma

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 21 Mar 2008, 04:21 PM

continuare


Am deschis lacatul usii de la bulau, si m-am grabit sa inchid geamul cu gratii al camarutei. Lui Belea nu i-a placut deloc asta. Zice:

- Da lasa-i bai sa tremure…daca le va fi frig au sa o inchida singuri. Acu' trebuie ridicat tambalul si pus lacatul. In timpul arestului militarii nu au voie sa stea pe ceva. Trebuie sa ramana tot timpul in picioare…face parte din pedeapsa.

L-am ascultat si m-am aplecat sa ridic unul din paturi, dar Belea m-a oprit.

- Nu asa tantalaule. Tu esti acuma in comanda: ordaona-le..Ei trebuie sa faca totul, tu numai ordoni.
- Detinut ticalos, ridica imediat tambalul !! am replicat eu imediat adresandu-ma cu multa placere lui Mao, caruia noua mea atitudine i-a smuls un zambet ironic.

- Tovarase subofiter, am voie sa ii carpesc cu patul armei asa cum am vazut intr-un film ??
- Nu, desigur nu. Si nici de “ticalos” nu era nevoie. Pune-i sa spele pe jos, sa curete veceul, sa mature prin curte, sa desfunde hasnaua....e mult mai multa placere in astea decat daca i-ai capacii cu bata, si apoi nici nu vor mai avea nici motiv sa te reclame.

- Tovarase subofiter, dar de ce li s-au luat centurile si sireturile de la bocanci ??
- Ca sa nu le dea prin cap sa se spanzure, zice Belea. Detinutii au tot felul de idei..

- Da n-ar fi bine sa le luam si camasile ???
Belea mi-a aruncat o privire plina de mirare...
- Pai astia ar putea sa le faca fasii si apoi sa isi faca o franghie cu care sa o stearga pe fereastra, zic eu savant.
Pentru o secunda Belea a cazut pe ganduri dar pe Mao l-a bufnit imediat rasul:
- Bine bai Hampule, sunt doi metri de la fereastra la pamant, la ce ne-ar trebui o franghie ??
- Nu stiu, adaug eu… apoi citandu-l pe Belea : “Detinutii au tot felul de idei.”

Baietii au ridicat tambalul si apoi am inchis usa in urma lor.
Potrivit regulamentului cheile ramaneau la mine.
Belea s-a retras dupa asta in camera de comanda.

va urma...