tare

Tks...

Mi-l imaginez pe turc asudat sj...racorit!
De unde le mai scoti?

Am o tolba plina dascalita

Lulu si Regina Shaormelor


In ziua a saptea a luni lui cuptor, dintrun an apropiat zilelor noastre, stateam cu inima cat un purice in fata medicului curant care, adancit in citirea unui maldar de analize, isi mai ridica din cand in cand privirea spre mine, pe deasupra ochelarilor, ca si cum ar fi verificat o lista de inventar si dorea sa se asigure ca toate partile din scripte corespund fizic realitatii…Ca toate se mai aflau inca acolo.

Unele abuzuri si excese nu ma faceau sa ma simt in largul meu pe aceasta pozitie si asteptam cu o mare tensiune verdictul, asa ca atunci cand el a consimtit o singura penalitate m-am bucurat ca un neghiob, fara sa ma gandesc nicio clipa la consecintele ori gravitatea sentintei.

Trebuia sa tin un regim alimentar strict. Era musai sa slabesc cel putin sase kilograme intr-o perioada imediata, sa exclud definitiv din alimentatie o serie intreaga de produse si sa pastrez apoi cu orice sacrificiu greutatea astfel obtinuta. Nu era chiar fleacul care parea la prima impresie…

In fapt s-a dovedit a fi, daca nu un chin, macar o mare povara. Si fiindca medicul a fost suficient de convingator, iar pentru ca viata asa cum e ea merita totusi traita, m-am inhamat anevoios la corvoada asta.

Nu sunt gras…nici pofticios din cale-afara. Decizia asta a medicului m-a surprins, insa am aflat ca era vorba de ceva preventiv; ceva ce tinea cont de bagajul meu ereditar in care se aflau stocate tot felul de amenintari.

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 3 Feb 2012, 08:09 PM

Cam prin a patra zi as fi abandonat, daca nu, chiar in aceea dimineata, cantarul mi-a confirmat pentru prima data un rezultat pozitiv al torturilor la care ma supuneam. Asta m-a umplut de tonus si entuziasm, asa ca am decis sa continui in felul asta “pana la victoria finala”.

Lucram in perioada aia pentru o societate mare unde exista si un tip pe nume Lulu. Mic si indesat, laconic si retras, omul trecea drept un foarte bun specialist in structurile de rezistenta si cum nu avusesem niciodata nimic de impartit ce el, nu ii puteam nici nega nici confirma aceasta calitate.

In ziua aia insa m-am simtit un pic jignit atunci cand mi s-a cerut sa plec insotit de Lulu la re-evaluarea unei lucrari pe care o supravegheam direct.

Motive adevarate pentru asa ceva chiar nu existau, dar egoul meu (zgandarit de foame) intelegea mai greu toate astea, asa ca pana sa imi dau seama ca nu era vorba decat de o alta masura asiguratorie venita din partea patronilor, am primit compania lui Lulu cu o oarecare retinere si chiar cu un inceput de ostilitate. Tipul era ursuz si parea foarte plin de el, doua argumente in plus pentru a il condamna aprioric la un debut de antipatie, de care in scara valorilor mele putini scapa in fazele urmatoare.

Omul nu prea m-a bagat in seama. Era preocupat de un gand a lui si parea absent. L-am intrebat daca vrea sa conduca el, insa a ridicat din umeri, asa ca am ales eu din panou cheile unei masini disponibile, gandind ca refuzul lui ascundea de fapt o smechereala care sa il scape de intocmirea foilor de drum, de stresul conducerii in aglomeratie, de riscul unei amenzi, de alte alea asemanatoare si ca rolul de sofer ma pozitiona intr-o situatie subalterna...Sentimentele mele se conturau tot mai limpede, iar cand mi-a cerut sa facem un ocol pentru a isi cumpara ceva de mancare, antipatia a devenit o prezenta certa si stanjenitoare.



va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 3 Feb 2012, 03:04 PM

Traseul de strabatut incepea de undeva din Sos. Oltenitei si se sfarsea prin comuna Chitila. Imediat ce am parasit sediul firmei si m-a anuntat ca ii este foame, omul mi-a si propus sa oprim la un loc anume, stiut de el. L-am anuntat ca sunt la regim, dar n-a contat. Mi-a cerut sa intru pe niste stradute, iar in final sa opresc la o shaormerie care functiona ceva mai incolo, ceea ce am si facut. Coborand m-a mai intrebat inca o data, din politete, daca doresc sa imi cumpere el ceva, iar nu-ul meu i-a produs o vizibila satisfactie.

Am ramas inauntrul masinii in timp ce el, tacticos, a inceput sa consulte panourile publicitare cu ofertele zilei. Speram sa aleaga un hot dog ceva, insa omul era pus pe fapte mari, asa ca s-a oprit la cea mai mare shaorma posibila..Desi nu auzeam dialogul cu vanzatoarea, el imi suna in urechi recompus din atatea alte dialoguri asemanatoare pe care le purtasem in trecut:

-Doriti cu de toate ??.. ketchup dulce sau iute ?? …usturoi ??.. varza ??..

Mi-am pus sperante ca va comanda simplu, cu mustar dulce, fara ceapa, fara sos de usturoi si fara castraveti..Daca mai era si din pui ??
..Nicio shaorma alcatuita in felul asta n-ar fi reprezentat o tentatie careia sa nu ii pot face fata..

Dar nu era de pui…Era de vitel…din alea din care nu se gasesc mai pe nicaieri…O adevarata delicatesa..Simteam cum gura mi se umple de apa si mi-am autoimpus sa ma uit in alta parte…lucru pe care l-am si reusit pentru cateva secunde, insa capul nu m-a ascultat si s-a intors cu de la sine putere taman bine pentru a il surprinde pe Lulu cerand portie dubla de catsraveti murati si abundenta de maioneza…Mi-am pocnit instinctiv palmele de coapse intr-un gest al disperari si al neputintei...Simpteam efectiv ca plesnesc de ciuda…

Dupa mai multe inghitituri in sec si un control abil al respiratiei am reusit sa imi recuperez controlul si sa imi revin. Eram la mijlocul unui exercitiu yoga de autoconvingere, cu ceva rezultate deja obtinute, cand camaradul meu de ocazie m-a rugat sa ii deschid portiera intrucat uriasa shaorma ii ocupa ambele maini..

Arata intr-adevar bestial…Era fara niciun dubiu mama shaormelor..Mirosea imbatator iar culoarea rumenie, patata de albul maionezei, m-a hipnotizat de la prima aruncatura de ochi si a anulat instantaneu rezultatul incercarilor mele de pana atunci de a alunga ispita. Cu o ultima urma de tarie morala am reusit totusi sa imi desprind privirea si sa intorc cheia in contact. Plecarea noastra din acel loc insemna o victorie mare impotriva tentatiei, intrucat chiar daca i-as fi cedat ulterior intoarcerea din drum devenea o manevra dificila si greu de realizat.


va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 3 Feb 2012, 08:13 PM

Ca si cum nu ar fi fost destul de chinuitor si asa, Lulu spune in directia mea:

-Mama, am avut mare noroc…E de vitel….Si mi-au dat si o cola moca, la promotie..Vrei o gura…??

Nu, nu vroiam o gura…O vroiam pe toata, singur, numai pentru mine. Eram hamesit de patru zile. As fi putut sa inghit o minunatie gastronomica ca aia dintr-o singura imbucatura cu tot cu servetel, cu punga si cu mana care le sustinea …si poate ca idiotul asta chiar ar merita asa ceva…In loc de raspuns am tusit de cateva ori pentru a masca astfel inghititurile in gol devenite imperative drenarii cavitati bucale, asaltate de acum de un adevarat potop, si am facut un semn negativ fluturand aiurea mana.

Ma gandeam ca daca shaorma aia ar avea si un ardeiais iute pe undeva, ea ar fi putut concura cu toate sansele la titlul mondial…Sigur ca avea si asa ceva !!!…Nu se putea altfel..Si ce lipie…era din cele fragede. De multe ori primesti cate o uscatura incalzita…atat de rar se intampla ca si lipia sa fie asa cum trebuie…Iar carnea de vitel…cu toate zgarciurile alea suculente care opun mestecatului o rezistenta numai asa, de forma… Nu ca cele de la carnea de vaca la care rumegi ore in sir pentru ca la sfarsit sa trebuiasca sa le scuipi, pentru ca nu e chip sa le vi de hac.

Lulu consuma cu muscaturi mari si mestecand alene. Ochii lui pe jumatate inchisi transmiteau in direct satisfactia puternica pe care o traia, iar felul in care reusise sa imi acapareze atentia in acele momente a fost cat pe ce sa ne bage in masina din fata de cateva ori.
La una din frane, aplicata destul de violent, am observat ca Lulu era vulnerabil la neprevazut si mi-a licarit in minte o sotie..

Ma gandeam ca daca as frana la un moment precis, asta ar putea sa il tranteasca pe Lulu cu nasul direct si adanc in mustarul shaormei, o imagine care ma umplea de extaz si care ar fi adus o corectie nesabuintei lui de a infuleca bunatati in preajma unui flamand..
Am inceput sa ma concentrez pe acest plan si cand l-am prins ducand shaorma pentru o alta muscatura colosala, am ciupit un pic frana..Lulu insa, atentionat de manevra anterioara era de acum foarte atent si si-a retras la timp mancarea din fata.

A urmat o lupta incordata intre atentia lui si rapiditatea gesturilor mele. Dupa inca o ratare, de data asta foarte aproape de succes, Lulu s-a uitat intrebator la mine, fara insa a imi reprosa ceva.

-Nu stiu frate…nu-i fac eu nimic..Da in nas…o avea ceva mizerie in circuitul de alimentare - am explicat eu nervos. Sa nu uitam sa spunem la garaj cand ne intoarcem, am mai adaugat grijuliu dar si pentru credibilitatea afirmatiilor…


va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 3 Feb 2012, 03:15 PM

Dincolo de Piata Unirii l-am tinut pe Lulu numai in poticneli si accelerari bruste, reusind pana pe la Romana un scor modest in fata vitezei lui de reactie. Doua mici pete de maioneza si ketchup, pe obraz si barbie, nu insemnau nimic fata de ambitiile planului meu. In plus incomodam vadit partenerii de trafic si astia ma pedepseau cu claxoane si injuraturi din toate directiile ..

Nu putea continua asa…Shaorma trecuse de jumatate si m-am gandit ca e momentul pentru un gest dramatic, pentru un showdown final…Ma apropiam de Piata Victoriei si pe banda doi dintro data s-a facut un culoar liber pe care ma puteam demarca.

Am virat brusc si am accelerat pe el in scopul de a prinde o viteza cat mai mare..Am intrat in piata ..Masina din fata noastra crestea amenintator la fel si ochii lui Lulu ce devenisera cat cepele..Ramasese paralizat cu gura cascata si cu shaorma la jumatatea drumului pana la ea…..........Bingo ! Era momentul de aur. Am calcat frana cu toata puterea si asta l-a impins pe Lulu violent inainte spre bord…Shaorma a fost prinsa la mijloc infigandu-i se fix in gat..Stropi mari si grei de maioneza amestecati cu mustar si ketchup au tasnit peste tot, pe hainele victimei si pe ale mele deopotriva..

Victory At Last ….??.. Yoouupyyyyy !!


va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 3 Feb 2012, 08:17 PM

-Negative..negative…Alpha leader…imi sopteste insa o voce din off..

Lulu a fost cuprins de o tuse convulsiva…bucati de shaorma i-au sarit din gura peste tot, urmate imediat de un jet urias de voma care a albit parbrizul, bordul si tot ce mai era pe acolo. Un al doilea jet a fost proiectat pe geamul din dreapta lui. Lulu ar fi vrut sa il dea afara, dar uitase sa coboare fereastra mai intai.

Am manevrat autoturismul incet printre masini direct in scuarul interzis din centrul Pietii Victoriei unde se aflau mai multi politisti. Cum am ajuns acolo, am deschis portiera si am tulit-o cat mai departe de vehicul inauntrul caruia Lulu isi continua partitura in diferite registre..Un politist s-a apropiat de masina atragandu-mi atentia ca nu am voie sa calc perimetrul desemnat…Ma tineam de gura, ca imi venea si mie de acum, desi n-aveam ce voma. I-am facut semn aratand inspre masina si politistul a dus o mana spre teaca armei apropiindu-se prudent..Cand a vazut despre ce e vorba a inceput si el sa tuseasca si sa scuipe cat il tineau bojocii..

Putoarea acra de boratura ocupa incet piata mai dihai ca manifestantii antiguvernamentali…si cu un efect mult mai mare. Boc insusi fusese informat si acum se pregatea sa paraseasca cladirea prin subsol…


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 3 Feb 2012, 08:19 PM

Dupa mai multe minute grele, Lulu a fost convins sa se suie la volan si sa conduca masina afara din scuar, pana in parcarea de la Antipa. Acolo la insistentele mele, Lulu s-a pus pe curatat interiorul habitatului folosind o cutie de servetele gasita in torpedo si un pachet de umede pe care politistul, amabil, ni l-a pus ingaduitor la dispozitie. Mai inainte de asta insa a fost nevoie de o galeata de apa si de niste carpe pe care cei ce lucrau zilele alea la amenajarea muzeului ni le-au oferit cu multa intelegere si compasiune.

Cat a durat curatenia m-am lafait pe o banca a parcului din fata. De acolo ii adresam invective colegului, indemnandu-l la sarguinta si responsabilitate in activitatea pe care o depunea..Lulu, alb ca varul la fata, inca o data, nu a comentat in niciun fel. La intoarcere insa a intocmit un raport in care cerea sa nu imi mai fie lasate pe mana masini, intrucat nu stiu sa conduc si sunt un adevarat pericol public. Sefi nu l-au bagat in seama acceptand in schimb tacit varianta mea potrivit careia Lulu nu e decat un ardei umplut, care indeasa in el fara sa tina cont de limite…

Intamplarea a fost de un folos urias curei pe care o tineam. Ori de cate ori poftele ma napadeau in mod firesc, era suficient sa imi reproiectez in minte ultimele secvente ale filmului cu Lulu si cu minunata lui shaorma pentru ca atitudinea fata de tot ce poate fi mancat sa se schimbe radical…


Sfarsit.

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 3 Feb 2012, 08:23 PM

Cu mainile curate

...se dedica userului Dascalita si tuturor celor
ce au ales sa urmeze o profesie din pasiune.



1.

Doamna profesoara Moraru preda bilogie si anatomie.
Era pigmee. Nu stiu daca termenul indica o maladie recunoscuta stintific, dar stiu sigur ca nu suferea de nanism asa cum se tot vorbea..Piticii au tot felul de deformari osoase si disproportii evidente. Profesoara Moraru, in schimb, la cei 40 de ani ai ei, era un om absolut normal, cu o silueta perfecta si bine echilibrata, insa totul la ea era in miniatura.

Chiar si asa, handicapul de care suferea nu fusese niciodata o cale de atac pentru cei care nu o aveau la inima. Au poreclit-o “Molecula” si atat. Nimeni nu mergea mai departe decat aceasta porecla, ceea ce era un semn de mare respect si o recunoastere indirecta a corectitudinii si verticalitatii pe care in ansamblu, persoana ei reusea sa o transmita.

Asa cum mi-o amintesc acum era un dascal aproape perfect, insa exigenta o facea foarte putin populara. Natura ii jucase o festa urata tocmai ei…unei persoane care isi dedicase viata studiului anatomiei si care traia efectiv pentru aceasta pasiune devoratoare, inca dinainte de a afla ca nu va mai creste niciodata…

Desi preda la mai multe scoli simultan, Moraru ne stia pe fiecare in parte si avea o memorie de-a dreptul fabuloasa. Stia numele exact al fiecarui elev si avea stocat undeva pe cortex, pentru fiecare in parte, date si informatii ce alcatuiau profile precise.

Sincer, in ciuda faptului ca nu aveam cea mai buna relatie, profesoara Moraru m-a ajutat foarte mult in stabilirea unor repere morale care mi-au fost de mare folos atunci si mult timp dupa…Ii pastrez o mare recunostiinta si imi amintesc intotdeauna cu multa placerea de modelul pe care il propunea.

Eram insa in tabere diferite, iar datoria de institutor ii impunea doamnei Moraru initiative greu de acceptat pentru elevi, intrucat de cele mai multe ori ele nu veneau in interesul lor imediat, ci intr-unul de perspectiva greu sau imposibil de sesizat..


va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 14 Feb 2012, 12:53 PM

2.

La orele Moleculei tinuta era obligatorie (costum, cravata, matricola, bentita, sarafan, etc..), iar murmurul, comentariile colaterale, soptitul, tabla nestearsa, lipsa cretei sau buretele neudat …insemnau abateri grave ce necesitau identificarea si sanctionarea a cel putin unui vinovat. Pedepsele in schimb erau simbolice. Condamnatul trebuia sa faca curat la animale si sa le hranesca pe o perioada determinata. Sa completeze efectivele prin achizitii din Obor, sau de la Institutul Cantacuzino, etc.

Nu pentru acest sistem organizatoric o admiram eu atunci…Ci pentru profesionalismul exemplar, lipsit de inhibitii si plin de neprevazut. Profesoara Moraru accepta absolut orice metoda care ar fi putut sa ii foloseasca in demersul ei de a ne fixa unele cunostiinte de baza, pe care ea le socotea indispensabile unui evolutii intelectuale elementare.

Cand a trebuit sa ne predea lectiile cu aparatul sexual si cu reproducerea, Molecula si-a inceput expunerea cu un regret. Acela ca nu a putut convinge nicio fata sa arate baietilor cum stau lucrurile la partea femeieasca si nicio fata care sa fie de acord sa asiste la o lectie in care un barbat sa exemplifice cum e la baieti.

In ziua aia Oprica, despre care am mai povestit aici, a anunta-o in replica spontana ca pe Constructorilor pe la numarul 15 exista o doamna cunoscuta sub numele de “vaca” care ar fi fost usor de convins nu numai sa arate, ci chiar sa ofere unele servicii…in folosul stiintei, desigur. Dupa parerea lui Oprica, ea ar fi fost foarte indicata unui proces educational optim, asa ca el era de parere ca scoala ar trebui sa aloce fondurile necesare unui astfel de experiment.

Molecula nu a taxat gluma si nici nu s-a suparat. A raspuns doar ca aceasta abordare, in care si ea credea, trebuie abandonata din multe motive complicate, complexe, dar obiective…

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 14 Feb 2012, 10:36 AM

3.

Elevul Barzac, un fel de taranoi rudimentar, n-a lasta lucrurile asa..La urmatoarea ora a venit cu o revista porno (ceva rar si interzis pe vremea aia) si a intrebat-o pe doamna daca pagina ce reprezenta o femeie sugand poate fi inclusa in ritualul reproducerii umane. Deloc surprinsa, profesoara a privit atent si cu interes poza, dupa care a inceput sa ne explice despre libidou, de importanta preludiului si de unele practici mai greu de inteles, care insa in esenta lor, sunt normale si chiar naturale atunci cand se petrec intre doi parteneri de sex opus si cu deplinul lor consimtamant…intre ele, si sexul oral din fotografia adusa de Barzac.

-Ce “sex oral” doamna ca asta e o m..uie in toata regula… a raspuns indignat Barzac, facandu-ne pe toti sa intelegem ca in mintea lui asta nu era decat o practica utila in injosirea femeii, sau poate pentru disciplinarea ei..dar in acelasi timp, ca in modul de a intelege al profesoarei niciun mijloc de instructie eficient nu trebuia evitat.

Molecula in schimb a dat pagina revistei ignorand si de data asta badarania, apoi intalnind acolo o ejaculare faciala a comentat stiintific.

-Iata, aici puteti vedea cum arata o erectie, a remarcat ea ridicand revista in sus si indreptand-o in zona clasei unde se aflau grupate mai multe fete. Iar aici sperma..desigur multi dintre baieti stiu deja cum arata (privirea s-a oprit cu subanteles pe Barzac la aceasta replica)…Si desigur in procesul reproducerii, locul ei nu este aici, ci in vagin. Continutul ei in spermatozoizi este unul imens iar felul in care…..etc.


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 14 Feb 2012, 10:39 AM

4.

Liceul in care invatam avea si un laborator pentru biologie destul de bine utilat. Era de fapt un laborator de chimie-biologie-anatomie.

Avea vivarii cu soparle, soareci, insecte si alte bazdaganii si avea mai multe acvarii uriase, cu pesti multicolori (in care Oprica pescuia cu o undita improvizata fara sa se astepte sa prinda ceva, ci numai pentru nostimada si rdiculizarea atitudinii celui care sta inlemnit pe malul baltii, cu ochii lipiti de pluta..)

Mai avea si un schelet vertical din plastic reprodus identic dupa cel al unui adult de 25 de ani (daca e sa dam crezare etichetei redactate de producator), care in timp, a fost obiectul multor poante savuroase.

De la el imprumutam frecvent oasele mainii, atunci cand ieseam in pauza, pentru a intinde mana celor apropiati intinzandu-le de fapt mana scheletului subtil sustinuta de cea adevarata, ce se afla retrasa in sus pe maneca hainei de la costum..

Tot el a fost cel ce a produs panica si teroare, atunci cand, legat invizibil printr-o retea complicata de fire de guta, a inceput sa se miste in toiul unei sedinte tarzii de directorat tinute in laborator, caci cancelaria se afla in zugraveli, si care a creat legenda in istoria liceului, dar si exmatricularea exemplara a elevului Damian, ce intr-un sistem normal ar fi trebuit sa fie premiat pentru ingeniozitatea unei asemenea ispravi .

Acest schelet, despre care poate voi mai povesti si in alte dati, a ramas insa in amintirea tuturor prin-un gest al inegalabilului Tote..La una din orele de laborator, profesoara (nu mai stiu care), din cale afara de nervoasa, a cerut elevilor “sa scoata cate o foaie de hartie” (ceea ce insemna “extemporal”, adica manevra cea mai simpla de a nenoroci tot efectivul unei clase = lucrare scrisa si implicit: note proaste aproape pentru toata lumea).

Din ultima banca Tote a continuat imitandu-i perfect vocea :
“..din cea higenica si fara asperitati”

-Cine a spus asta ? a intrebat amenintator dascalita.

Sala era muta insa scheletul, ajutat tot de fire invizibile de guta a ridicat doua degete spre hazul tuturor, iar profa a renuntat la ideea paguboasa..

- ...ei bine, daca nici dumnealui nu ii convine, atunci chiar va trebui sa amanam testul scris…

va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 14 Feb 2012, 10:50 AM

5.

In mod normal cele laboratoarele (mai exista unul de limbi straine si un altul pentru lucrul manual) erau foarte strict supravegheate si pastrate permanent sub cheie.. Ori de cate ori un profesor avea ora de laborator, el se trecea intr-un registru lua apoi cheia dintr-o cutiuta special amenajata, iar dupa expirarea orei completa iar registrul mai inainte de a returna cheia. Tot acest sistem era pus la cale pentru a prevenii degradarile, ori eventualele sustrageri de material didactic, dar mai ales pentru responsabilizarea profesorilor.

Desigur noua nu ne pasa de el. Gasisem in debaraua femeii de serviciu inelul cu cheile de rezerva necesar accesului pentru curatenie si intram acolo ori de cate ori doream. Unii, cum a fost cazul lui Damian, in scopul de a pregati o farsa, altii pentru a se harjoni cu vreo fata, ori pentru a fuma pe ascuns, iar noi in mai multe randuri pentru petreceri restranse..

Cel mai frecvent insa patrundeam infractional in sala laboratorului pentru a folosi aspectomatul cu care ea era dotata. Puteam in felul asta sa ne vedem diapozitivele in niste conditii excelente, unele pe care niciunul dintre noi nu si le putea permite acasa. Era un aparat Praktica, de ultima generatie, cu o optica zeiss de exceptie, iar ecranul perlat producea un efect de stralucire absolut fantastic.

Sigur ca si aici s-a facut o sotie glorioasa prin inserarea intre imaginile dintro diaporama cu polenizarea a mai multor poze cu Micutul Poly (care era obez) imbracat in albinuta si a prietenei lui deghizata in floare. Cum am povestit in alte parti Poly era fiul secretarei, asa ca nu exista un risc real de repercursiuni …Hazul insa a fost total. Profa, intoarsa cu spatele la ecran n-a remarcat primele cadre si continua sa bata campii cu staminele, polenul si pistilul…Cand a ajuns si la poza cu albina a intors capul si a bufnit-o si pe ea rasul, insa atitudinea de dascal ursuz a readus-o repede inapoi in limitele rolului pe care il avea de interpretat.

va urma....

6.

Nu degeaba regimul comunist investea mult in tineret si inca si mai mult in institutori si conditiile de studiu, rezultatele erau pe masura. Asta la nivel national, pentru ca in liceul nostru efectele se cuantificau mai degraba prin ingenuozitate, acolo unde aproape cu totii atinsesem un fel da maiestrie greu de egalat. Iata acum si povestea de azi:

Se desfasura in zilele alea un concurs, de fapt un campionat sportiv, intre liceele din Bucuresti si echipa noastra de fotbal se descurcase destul de bine. In ceva ce s-ar putea numi semifinala eliminasem echipa liceului Lazar, care nu prea le avea cu sportul, dar care totusi era un nume mult mai rasunator dect cel al liceului 25 din Giulesti. Si asa victoria fusese obtinuta mai putin pe teren si foarte mult in culise, printr-un fel de intelegere intre cei doi profesori de sport care antrenasera echipele si care erau prieteni foarte buni in privat.

Acum trebuia sa infruntam puternica echipa a liceului Cantemir, in fata careia teoretic nu aveam nicio sansa. Era un moment de mare tensiune si toata lumea astepta cu speranta si interes partida ce ar fi putut face liceul nostru mult mai putin anonim decat era.

Strategia stabilita in vestiar era una crunta si reprobabila. Fundasul stanga Gore, un plavan natang, trebuia sa il rada pe capitanul si coordonatorul lor de echipa, unul Vasilache, si sa le destructureze astfel tot jocul. Pentru asta, chiar daca lua rosu, Gore trebuia sa se asigure ca Vasilache nu va mai putea juca, sau ca va juca inutil, urmand sa primeasca la schimb o dispensa din partea conducerii liceului ce ar fi constat in obtinerea unor note de trecere la cele trei materii unde baiatul avea probleme.

Gore, un golan complet, nu era nici jucator de fotbal nemaipomenit, nici vreun elev mediocru, nici vreo persoana interesanta. Era doar un oportunist perfect si un macelar inascut…In ziua meciului, mai inainte ca arbitru sa fluiere, s-a dus direct la Vasilache si l-a scuipat drept in ochi…Luat prin surprindere Vasilache i-a dat o palma si apoi a vrut sa se stearga de scuipat, insa secunda asta l-a costat scump. Piciorul lui Gore l-a secerat din glezna tavalindu-l pe teren. Arbirul, alertat de huiduieli, vazuse numai palma si replica la geoale..nu si scuipatul, asa ca le-a dat rosu la amndoi.

Nici nu se putea mai bine, insa chiar si asa Cantemirul a facut scor cu noi, desi la final erau numai vanatai…

Urma acum partea delicata: plata lui Gore. Desi au fost glasuri care au adus in discutie rezultatul negativ al partidei, intelegerea era intelegere, asa ca in cele din urma Matematica s-a tinut de cuvant, Franceza la fel….dar Anatomia ?? Ioc.

Molecula nici nu vroia sa auda. Era un targ pe care altcineva il facuse in numele ei. Il considera profund imoral si condamnabil, iar nu in ultimul rand se referea la un elev impertinent, obraznic si catastrofal.

Daca vroia sa scape de corigenta Gore nu avea decat o singura cale: sa puna mana sa invete. In aceasta situatie si numai in felul asta, profa ar si fost de acord sa ii mai acorde o sansa elevului si atunci numai cu conditiile ca evaluarea sa se faca pe intrega materie predata si printr-o proba orala sustinuta in fata intregii clase.


va urma...

7.

Controversele starnite de acest refuz s-au extins repede in tot liceul. Cativa dintre profesorii comentau daca incalcarea unei intelegri nu poate afecta psihic profilul unui elev, altii ii dadeau dreptate Moleculei, spunand ca dimpotriva elevii nu ar trebui lasati sa creada ca exista si alte cai in afara invatatului prin care pot obtine note bune. Ca de obicei cei mai multi erau neutrii.

Elevii, incorpore, sustineau neconditionat dreptatea lui Gore, iar toti la un loc, elevi si profesori (inclusiv portarul si femeia de serviciu) cautau o solutie de mijloc care sa puna capat crizei.

Sigur ca existau mai multe si ca nici nu erau greu de aplicat, insa lipsit de rabdare Gore a escaladat conflictul la o treapta superioara si l-a transferat intr-o cu totul alta zona, atunci cand a afirmat public ca Molecula are ceva personal cu el si ca totul nu este decat o replica pentru un complex al profei, unul care opunea constitutia lui atletica handicapului de care ea suferea.

Aceasta ultima marsevie ne-a decis sa intervinim. Era limpede, pentru mine si prietenii mei, ca ologitul cuiva nu trebuie incurajat in niciun fel si in nicio situatie, insa jignirea gratuita, de o maniera atat de josnica, chiar si adresata unui cadru didactic, era intolerabila. Gore trebuia sa plateasca pentru infamia sa, dar mai mult decat atat: in opinia mea personala, Molecula merita si ea ceva masuri compensatorii…

Niciunul din noi nu avea nici cea mai vaga idee cum am fi putut interveni in acest conflict si nici ce ar trebui facut, dar mie unuia mi se insurubase in devla datoria asta si era musai sa o rezolvam cumva.


va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 14 Feb 2012, 12:29 PM

8.

Imediat ce m-am decis sa ma implic m-am prezentat la sala de sport, unde am avut o discutie cu profesorul antrenor cu care ma aflam in relatii excelente, datorita schimbului de discuri pe care il practicam impreuna. El ar fi vrut sa isi onoreze cuvantul dat si considera ca profa de anatomie exagereaza, facand din tantar armasar, intrucat peste tot in tara fotbalistii si sportivii sunt sustinuti si promovati in alte activitati pentru a se putea dedica performantei.

Pe Gore nu il avea nici el la inima, insa tipul facuse un pact, se tinuse de partea lui, asa ca era indreptatit sa ceara si partenerului de intelegere o atitudine similara. In final insa proful a mai adugat un amanunt interesant: “Chiar si doamna director dorea o rezolvare rapida si in acord cu intelegerile stabilite”.

Varianta simpla, prin care intregul cazul s-ar fi putut inchia multumitor pentru toata lumea, consta in numirea unui suplinitor. Era sfarsit de an, circa trei saptamani pana la vacanta; doamna Moraru isi putea lua, cel putin scriptic, ceva zile libere sau putea sa fie desemnata unei alte activitati extrascolare pentru o scurta perioada, timp in care un alt profesor ar fi urmat sa inchida mediile si sa rezolve situatiile scolare ale celor cu probleme. Inventand insa un conflict personal Gore anulase aceasta onorabila posibilitatea. Iar Molecula pasise deja pe calea fara de intoarcere, angajand controversa in sfera ireconciliabilului.

Cateva seri la rand, in lungi discutii obositoare, ne-am sfredelit adanc mintea, insa ca niciodata nu am gasit nicio idee valoroasa, ori macar aplicabila.

Exact in ziua in care eram gata sa renuntam insa…


va urma...

9.


Era pauza si ma grabeam spre fumuarul amenajat in incinta wc-ului de baieti de la etajul doi. Pe drum m-am incrucisat cu Mielu care m-a salutat prieteneste si m-a intrebat de vorba. Zice: "Nu te duce la club ca taman vin eu de acolo. Gore a facut-o lata. L-a pocnit pe Storfete si e groasa ca i-a dat borsul. Taman il cara la cabinet…Daca te duci, te bagi ca musca’n lapte...declaratii, alea, alea…n-ai nevoie de asa ceva...."

L-am ascultat si m-am intors din drum, insa asta m-a necajit rau intrucat Storfete era tuberculos, nu supara pe nimeni si era painea lui Dumnezeu. Cum ar fi putut cineva sa ridice mana la el ?? La felul in care era asamblat si un copil de gradinita putea sa il puna la pamant…Nuuuu, de data asta Gore a intrecut chiar orice masura prin asta…

Si atunci brusc si pe loc m-am luminat..Stiam deja ce trebuie facut.


Pana la urma cine era acest derbedeu lipsit de scrupule ?? Dar mai ales cum putea unul ca el sa ridice pretentii la onorabilitate si la un tratament onest si corect in conditiile in care intregul targ era unul oneros, imoral si sub nivelul oricarei etici ?? Ce obligatii poti avea fata de cel care a apucat sa iti smulga unele promisiuni, in conditiile in care imediat dupa formularea lor personajul in fata caruia te-ai angajat, dezvaluie atitudini si comportamente diametral opuse celor care te-au facut sa promiti ?? Pot depinde promisiunile de calitatea si evolutia ulterioara a celui care le-a obtinut ??

Eram de-a dreptul indignat, dar incepusem sa intrevad scenariul razbunarii …Gore trebuia sacrificat fara mila.

Nicio actiune ca asta nu se putea insa realiza fara acordul si sprijinul lui Al Spaghetone..(cel care controla viata interlopa a liceului).



va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 14 Feb 2012, 01:03 PM

10.

-Da frate Hampu…Care e problema ta ? Al ma primise destul de bine. Sigur, nu fara nelipsita reprogramare ce facea parte din protocolul lui de primiri si care avea ca unic scop delimitarea nivelurilor in care evoluam. L-am luat direct:
-Al, n-o dau cotita. Tin la Molecula si imi e nesuferit Gore. Eu si amicii mei i-am pus gand rau. Vrem sa il facem. Eu personal vreau sa il fac, da nu stiu prea bine cine s-ar supara in afara lui daca asa ceva s-ar intampla ?
-Ai mana libera si tot sprijinul nostru- m-a surprins Al lasandu-ma cu gura cascata, caci nu ma asteptam la asta si aveam pregatite cel putin 10 minute de argumente.
-Gore e nimeni, a continuat el. Ma calca pe nervi de mult timp. Nu-i decat un urangutan tampit..You do what you have to do my friend… if necessary we will back you up.

Al s-a ridicat punand astfel capat audientei..Asadar aveam verde. Dar ce era de facut ? Puteam face mare caz din evenimentul cu Storfete. Puteam sa ii facem acte medicale din care sa reiasa ca suferise daune totale (tatal lui Mielu era medic..nici nu era nevoie de parerea lui. Doar de parafa), puteam sa aducem cazul la directorat si sa il legam de prevederile regulamentului de ordine interioara, ori puteam sa il punem in discutie la organizatia utc antrenandu-l pe Gore intr-un alt conflict, unul in care intelegerea facuta anterior cu antrenorul lui, nu doar sa nu functioneze, dar nici macar sa nu poata fi invocata.

Am considerat insa ca niciuna dintre aceste cai nu e demna de noi, asa ca am decis sa contribuim activ la completarea imaginii de ansamblu a lui Gore cu piesele care ii lipseau expunandu-l pe acesta, exact asa cum era, oprobriului public si dispretului colectiv. Asa ca fiecare dintre noi a inceput sa transmita cunoscutilor cat mai multe povesti terifiante, mai mult sau mai putin adevarate, care il aveau in rolul principal pe elevul Gore.

Potrivit lor, Gore era homosexual, avea bube in cur, isi manca mucii de cand era mic, traia o idila cu un student de la teologie, pretindea mereu partile cele mai bune din pachetele cu mancare ale unor pusti din clasele primare carora le atinea calea in drumul lor spre scoala, batuse bestial o baba, fura din cimitir si se masturba frenetic de cate 22 de ori pe zi cel putin. In autobuz sau in tramvai Gore bashea fara rusine, zgomotos si axfisiant.


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 14 Feb 2012, 01:07 PM

11.

Treaba mergea foarte bine, insa la urmatoarea intalnire a grupului nostru parerile au inceput sa se schimbe.
Cum sa ajuti un profesor ??…era de neconceput. Dar mai ales cum sa infunzi un elev pentru a salva onoarea unui prof ???

Melte, cel mai vehement dintre prietenii nostrii ne atragea atentia aspura unui punct esential al statutului nostru de elevi. Profii sunt dusmanii de moarte. Regulile spun foarte clar: niciun pact cu un profesor in nicio situatie. Punct.
A doua regula esentiala spunea ca elevii trebuie sa se ajute intre ei ori de cate ori au prilejul, iar daca ajutorul are ca scop sicanarea unui profesor, ori este orientat impotriva unuia, atunci el devine obligatoriu.

In scurta vreme discursul asta i-a castigat pe toti ceilalti si am inteles atunci ca lucrurile trebuiau separate. Pedepsirea lui Gore trebuia facuta prin grupul nostru; reabilitarea Moleculei, daca era posibila, imi revenea personal.

Moraru trecea prin vremuri grele. Cu fiecare zi devenea perceputa ca o capoasa, incapatanata si rea, lipsita de cuvant si de demnitate. Ca si cum ea ar fi facut promisiunea pe care nu o putea onora. Chestia cea mai nasoala era ca si in cancelarie incepusera sa se formuleze unele reprosuri, fie sub forma unor gesturi, fie prin rostirea unor replici mai dure.

In mintea mea era imperativ ca actul care urma sa il pedepseasca pe Gore, sa aduca simultan si reparartiile necesare doamnei profesoare.

Din toate aceste motive, la sugestia mea, am ales ca loc al faptei laboratorul de chimie-biologie-anatomie. Stiam cat de pretuit era acest spatiu, cat de stranse erau legaturile de imagine dintre el si Molecula si ce efect ar fi avut orice actiune care i-ar fi adus vreun prejudiciu, nu numai in ochii profesoratului, ci mai ales in cel al elevilor.


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 15 Feb 2012, 08:32 AM

12.

Acum incepe bizareria…


Era un profesor de fizica numit Petrica. Un tip valabil.
Spritzar, sprintzar…meserias pe partea lui..Smacher din cale afara si mult peste colegii din cancelaria aia imbacsita.

Nu ii eram elev. Singura interactiune pe care am avut-o direct se petrecuse in wc-ul fumuar, “la club”. Se intamplase intr-o zi plina de evenimente. Fara sa apucam sa primim nicio alerta, Petrica a patruns in forta: “..Vai ce fum e aici…vai dar ce ceata deasa !!…..si tot impartea palme si inghionteli in stanga si in dreapta la cei pe care ii intalnea in cale, croindu-si carare prin “valatucii de fum..”…Nu vad nimic…Dar chiar nimic nu vad in nebuloasa asta …dar chiar nimic nu vad…!!...Baaaa, E cineva pe aici ??”

Fulgerator eu cu Mielu si unul Cea-Cea ne-am ascuns in cusete…insa Petrica nu ne-a slabit. A inceput sa bata cu palma in una din usi si sa strige: - bai, aia care “va cacati” !!..S-a sunaaaaaaaat !!..N-am cum sa imi pierd toata ziua cu voi. Iar daca nu ajungeti in timp la ora, va jur pa onoarea mea ca ma ocup personal sa deveniti repetenti..Aveti zece secunde sa iesiti si sa va infruntati soarta, asta fara ca sa tin seama ca puteti fi acuzati de fumat…Pentru elevi fumatul este si ramane un act grav si condamnabil in acest liceu, o actiune ce poate antrena pedepse aspre…noua, opt, sapte,…

Cele trei cusete s-au deschis aproape simultan..Petrica astepta in tocul usii. Iese Mielu din “ceata deasa” si da sa treaca pe langa el, insa in trecere isi ia rapid una dupa ceafa…Urmeaza Cea-Cea care primeste la fel..Ies eu in miscare agila, anticipez lovitura si ma aplec strategic pentru eschiva…Petrica e insa pe faza, loveste imediat cu piciorul curul pe care l-am tzuguiat aplecandu-ma…

“Nu vad nimic in toata nebuloasa asta…
Cred ca am atins ceva…dar n-as putea pune mana in foc...”

Nu i-am purtat pica, insa intr-una din zile, impreuna cu Cea-Cea am reusit sa ii atarnam de servieta un sutien de carpa zdrenturos pe care il gasisem in gunoi. Petrica a mers cu el atarnat toata strada din fata liceului amuzand trecatorii. In statia de tramvai s-a intalnit cu Palaseanu, prof de mate, care vazand accesoriul a inceput sa rada si i-a strigat: “Ce faci Petre…iar vii de la curve ??? Cata si tu ceva mai de calitate, nu te mai irosi cu toate cazaturile” aluzia era la calitatea jalnica a lenjeriei atarnate de geanta, insa treaba era cu dus si intors, intrucat lui Petrica ii mergea vorba ca e cam fustangiu. Reprosul lui Palaseanu batea cam pe acolo…nu era doar o gluma scapata din reflex.


va urma....

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 15 Feb 2012, 08:36 AM

13.

Controlul “la club” se practica frecvent. Periodic si prin rotatie profesorii faceau descinderi inopinate incercand nu sa opreasca, asta era imposibil, ci doar sa limiteze fenomenul fumatului in wc. Desigur unii faceau asta pe cont propriu precum Petrica, aplicand penalitatile in mod direct si arbitrar, altii actionau pe calea oficiala intocmind referate care se rataceau in birocratie si ramaneau fara urmari. Cei mai multi actionau formal anuntand din timp razia pentru a nu avea surprize.

Lor nu le convenea sa faca pe pandarii si socoteau ca genul asta de activitati nu au nimic in comun cu meseria de dascal pe care au ales-o.

Intre ei, exista si un tip care preda istoria cunoscut de toata lumea dupa porecla “Cherestea”. Il chema Lato si era ceh sau polonez la origini, iar porecla ii venise de la un tic verbal pe care il utiliza in orice situatie. Spunea mereu, oricui: “n-ai cherestea” sau “n-are cherestea” si insotea afirmatia de o bataie scurta a degetelui aratator pe unul din obraji.
Tradus, asta insemna: n-ai onoare..nu meriti respect..n-ai obraz.

Lato - Cherestea, a fost printre primii care au refuzat sa faca perchezitii si razii in club. S-a opus atat de vehement incat, dupa o vreme i s-a impus sa faca asta mai des decat celorlalti; si pentru ca era banuit de superficialitate si formalism, de ceva vreme devenise primul si singurul caruia i se pretindea sa aduca macar un vinovat, asa ca Lato nu isi mai anunta vizitele, ba chiar si le indesise intr-un mod cu totul inacceptabil.

Intr-una din zile a intrat val-vartej in fumuar intr-un gest evident premeditat, insa a pierdut secunde pretioase cu deschisul celei de a doua usi care separa chiuvetele de camera cusetelor. Toti cei care se aflau cu fata spre usa au aruncat instantaneu tigarile, ceilalti imediat dupa…

Nu insa si Albina, care se afla cu spatele si profund angajat intr-o expunere ce il absorbea cu totul. Asta i-a permis lui Lato sa ajunga pana la el si sa il surprinda exact cu tigara aprinsa in una din maini.

Albina nici n-a clipit. A tacut brusc si a asteptat. Lato a inceput sa il certe si sa il ameninte cu cele mai crunte pedepse, apoi a intins mana si i-a cerut tigara. Era deja pierdut. Pe Albina nu trebuia sa il lasi sa se dezmeticeasca…Daca faceai greseala asta intr-o disputa cu el erai deja perdant.


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 15 Feb 2012, 08:48 AM

14.

Albina a privit tigara care se afla pe la jumatatea ei, l-a privit in ochi pe Lato, apoi s-a intors a scuturat-o tacticos de scrum si a stins-o in urina adunata in cel mai apropiat pisuar. Dupa asta i-a intins chistocul profesorului…care l-a refuzat. Albina l-a aruncat imediat intr-un cos de gunoi aflat in preajma. Cu atat mai bine, o proba mai putin.

Dupa asta, destins si degajat, i s-a adresat direct lui Lato:
- Domnule profesor… in ciuda aparentelor care, iata ma vad nevoit sa recunosc, ma aseaza intr-o lumina defaforabila si neprielnica, sunt totusi aici pentru niste necesitati fiziologice pe care doresc sa mi le satisfac. Indiferent de cele intamplate vreau sa imi permiteti sa imi rezolv problemele intrucat efectiv ma pish pe mine. Dupa aceea va voi urma oriunde doriti.

Lato era batut…ar fi vrut sa se rasteasca si sa il ia de ciuf pe Albina, dar n-avea suflu pentru asa ceva. Pe de alta parte nici nu era convins ca Albina blafeaza..Era o decizie grea si mult prea multi martori cu ochii pironiti pe scena. Nu-i nimic. Albina n-avea pe unde sa fuga, asa ca Lato i-a permis accesul intr-una din cusete, acolo unde odata intrat, Albina a si inceput sa se debaraseze in mare viteza de tot ce il putea incrimina: tigari, chibrit, poze cu femei goale..In cea mai mare viteza a maruntit totul si a tras apa. A iesit apoi inchiindu-se inca la pantaloni.

Urmat indeaproape de Lato, Albina s-a oprit la una dintre chiuvetele din fonta, s-a spalat indelung si insistent pe maini, apoi pe fata…s-a clatit in gura, apoi a scos batista si s-a sters tacticos si atent, privind insistent oglinda.


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 15 Feb 2012, 08:56 AM

15.

Lato-Cherestea nu mai avea rabdare:

- Asa….joaca-te tu cu mine si cu nervii mei..sa te vad ce ai sa faci in fata doamnei directoare…Sa te vad atunci amice…Sa vedem daca si atunci ai sa ai aceiasi atitudine. Sti bine ca doamna directoare e intransigenta cand vine vorba de fumat, iar tu ai fumat si probabil vei fie nici mai mult, nici mai putin: exmatriculat !! Un pret urias pentru o singura tigara ?? Nu-i asa ?

-Cine dom’ profesor ?? …Care ??...euuuuuuuuuu ??....EU FUMAM ?? Aaaaa, dar asta e revoltator…E inadmisibil…Exagerati fara limite domnule profesor..Eu fumand…??...Dumnezeule mare…!!!...Nici macar nu ma pot imagina intr-o asemenea situatie…

Lato cascase ochii ca la scamatorii..Nu-i venea sa creada…Atat tupeu..Atat control…N-avea aer….
-Cum ??...Cum adica ?? ….Nu fumai ??.... dar te-am prins cu tigara in gura nesimtitule care esti nesimtit fara margini !!
-Dle profesor…Va rog foarte mult sa nu ma jigniti. Parintii mei, diplomati barosani, (in adevar gestionari de aprozar) vor fi foarte suparati sa afle despre felul in care dumneavoastra intelegeti sa va comportati in relatia cu elevii pe care ar trebui sa ii educati..
-Bine dar toata lumea de aici poate confirma !!! a strigat disperat Lato apucandu-l efectiv de gulerul hainei pe Max, cel mai apropiat dintre martori, care insa tributar unei legendare impartialitati s-a grabit sa raspunda:
-Eu n-am vazut nimic dom profesor…Nu ma uitam.

Mielu, baiat destept, a preluat ideea din aer:
-Nimeni n-a vazut nimic domnule profesor..Noi suntem aici ca sa ne facem nevoile, nu sa ne uitam la ce fac ceilalti. Nici n-ar fi elegant sa privim la altceva decat la vasul in care ne desertam..
-Bine dar tu, tu care esti un elev eminent…Esti olimpic nu-i asa ? Tu nu poti participa la acest complot…Si uite, chiar si acum, e nor de fum de tigara…
-Desigur, observ asta mereu…a replicat netulburat Mielu. Ori de cate ori ajungem aici e un fum de tigara de nesuportat..Chiar aveam de gand sa reclamam asta. Banuiala mea…si vreau sa va asigur domnule profesor ca este vorba numai de o banuiala, e ca atunci cand noi ne aflam la ore in acest wc se petrec tot felul de lucruri…Nu, nu vreau sa insinuez nimic, dar poate ca femeia de serviciu ar trebui mult mai atent supravegheata…Gasim pe aici si sticle goale de bautura si zat de cafea…si alte alea…

Nuuuuuu….Era prea mult…Lato isi musca buzele si isi framanta mainile necontrolat. Era ca o bomba inaintea exploziei..

Printr-un gest supranatural a reusit sa scoata din buzunar o cutie de pilule din care a varsat in palma cateva comprimate. A dus palma la gura, a dat capul pe spate…Apoi si-a controlat repiratia cateva secunde lungi privind cand la Albina, cand la Mielu..

In final s-a intors si a plecat…Din usa insa, aflat inca cu spatele a rostit, suficient de tare ca sa poata fi receptat de toti cei prezenti, cateva cuvinte care ne-au cazut greu tuturor:

- N-aveti cherestea fratilor…asta e !!…in viata, asta are sa va coste pe fiecare in parte…mult mai mult decat va puteti imagina.


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 15 Feb 2012, 08:56 AM

16.

Planul nostru era sa il atragem pe Gore in laboratorul de biologie si sa il incuiem inauntru. Apoi rapid, sa anuntam cumva cancelaria ca el s-a dus acolo pentru distrugeri si prapad, dorind in felul asta sa se razbune pe Molecula.

Desigur, un grup de elevi meritorii si constinciosi dar si indignati, ce dorea sa ramana in anonimat si care aflase la timp de intentiile derbedeului a luat masura de a il inchide acolo dand astfel posibilitatea profesorilor sa intervina, intr-o maniera care sa nu il expuna niciunei repercursiuni.

La randul ei, campania de defaimare functiona perfect. Nimeni nu mai vroia sa aiba de a face cu Gore…Fata de ce lansasem noi pe piata barfei, in numai doua zile, informatiile se ramificasera si cresteau intr-un ritm apocaliptic..

S-a stabilit ca alertarea cadrelor sa fie facuta printr-o scrisoare, iar sarcina redactarii ei i-a fost atribuita lui Rash. O idee cel putin modesta, caci rezultatul ei a fost urmatorul:

“Stimati profesori,
Dorim sa va avertizam pe aceasta cale, ca o banda de asasini notorii ce au operat pana nu demult prin Bulgaria si URSS, intentioneaza sa atace decisiv liceul nostru pe care il doreste distrus si terfelit. Pentru indeplinirea acestui plan marsav ei l-au racolat si pe elevul Gore, care chiar in aceste momente se afla in laboratorul de chimie-biologie-anatomie inarmat cu un topor si gata sa sfarame tot ce ii iese in cale din motive de ura personala pe care o poarta doamnei profesoare Moraru.

Va rugam insistent domnilor si doamnelor, profesori si profesoare, sa luati masuri imediate pentru a limita pagubele din dragul nostru laborator. Ca sa va inlesnim interventia noi l-am inchis inauntru pe elevul malefic, neandraznind sa incercam a il opri, intrucat este cunoscut faptul ca el are un caracter abject, este dobitoc si putin imbecil. Are si toporul cu el, fapt pentru care va rugam sa actionati cu mare prudenta.

Cu devotament si daruire pentru cauza invatamantului din tara noastra.
Semneaza un grup de anonimi indignati.

Adica nimeni.

P.S. Mergeti imediat acolo !! ACUM, ca peste un ceas nu veti mai avea unde !!!"


va urma...

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 16 Feb 2012, 03:25 PM

17.


N-a fost deloc greu sa il atragem pe Gore in capcana.
Actiunea trebuia sa aiba loc in ultima ora a programului (ora zero), intr-o zi in care nici-o clasa nu avea labortor pe acea perioada.
Tot Rash a conceput si continutul unui biletel de amor, prin care o admiratoare necunoscuta ii declara dragoste netarmuita lui Gore si ii dadea intalnire la locul, ziua si ora stabilite. Pentru ca scenariul sa fie inca si mai convingator am insistat pe langa cateva fete lipsite de inhibitii sa ii faca ochiade lui Gore, introducandu-l pe acesta intr-o faza avansata de confuzie si speranta.

Ne confruntam acum cu alta problema. Cine va fi cel care va inchide usa in urma lui Gore ? Nimeni nu se ingramadea. Riscurile erau mari si multiple. De la posibila reactie violenta a lui Gore si pana la simplul fapt de a fi surprins in acea zona a liceului, una in care nimeni nu avea ce cauta daca nu avea ora de laborator, pandeau pe parcurs multe alte pericole. Time-ingul era si el extrem de important. Daca predarea scrisorii de avertizare nu s-ar fi facut imediat dupa zavorarea usii, ori daca Gore ar fi intarziat la intalnire totul s-ar fi putut transforma in ceva foarte neplacut pentru poznasi. Nu aveam mobile pe atunci.

Mai in gluma mai in serios sarcina mi-a revenit mie.


va urma...

18.

Pentru observarea eficienta a unor reactie chimice din timpul experimentelor de laborator se utilizau coloranti speciali, pe care profa de chimie ii tinea depozitati pe unul dintre rafturi.

In ziua aleasa, in apropierea orei zero, cum am intrat in laborator, m-am dus tinta la ei. Am ales albastrul de metil si sofranul pe care le cunosteam ca foarte greu de indepartat de pe maini, daca accidental te patai cu ele. Am dat cu albastru pe partea de jos a manerului de la clanta, si apoi cu galben deasupra lui. Asta pe partea interioara a usii.

Mizam pe reactia lui Gore, care vazand laboratorul gol s-ar fi grabit sa il paraseasca si punand mana pe clanta s-ar fi marcat imediat, constituind astfel o dovada irefutabila a prezentei sale neautorizate in laborator..Asta daca cumva, printr-o sansa deosebita, ar fi reusit sa evite partea finala a planului nostru, cea in care urma sa fie prins in fapt.

Dupa ce am manjit bine clanta am desurubat si becul din holul laboratorului. In felul asta, in penumbra instalata era imposibil sa observi culoarea manerului..Am pus apoi toporul (imprumutat de la remiza PSI ce se afla chiar in fata laboratorului) pe un dulap si am dat sa ies…Insa ceva mi-a atras atentia…Pe una din mese se afla o geanta de dama deschisa. Cautam o explicatie pentru prezenta ei acolo cand am sesizat si o bluza asezata neglijent pe unul din scaune..Mai erau si alte haine, dar n-aveam timp. Dincolo de capul salii se afla o boxa in care se depozita materialul didactic..acolo se intampla ceva. Gore trebuia insa sa pice din clipa in clipa, asa ca am iesit in mare viteza si m-am ascuns intr-un intrand aflat in capul culoarului aproape simultan cu sosirea lui.

Era evident speriat…Si lui ii era frica sa nu fie gasit pe acolo, dar curiozitatea si calcaiele care ii sfaraiau de acum, nu i-au dat pace. A patruns aproape in pas alergator in laborator lasand usa crapata in urma lui.

Am tasnit ca un arc si am tras usa cu putere, dar in liniste. Mainile imi tremurau atat de tare incat nu reuseam sa nimeresc cheia in broasca. Cand in final le-am potrivit eram asudat tot si am auzit apropiindu-se pasii lui Gore de cealalta parte a portii. Am rasucit cheia brusc de doua ori exact in momentul in care pasii s-au oprit. Am lasat apoi cheia in usa si m-am departat un pas in spate asteptand cateva momente.

De partea cealalta linistea era mormantala, dar il simteam pe Gore la fel de tensionat si de incordat ca si mine.

Clanta a inceput sa coboare usor in jos, iar cand a ajuns la limita usa s-a miscat un picut. Gata…Nu mai aveam nimic de facut aici..


va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 17 Feb 2012, 03:28 PM

19.

M-am dus la geamul holului, l-am deschis, am scos capul afara si am dat semnalul ca pasarea era in colivie. In cateva secunde plicul cu anonima avea sa ii fie inmanat elevului de serviciu de catre un emisar inventat.
Aceasta va intra in cancelarie si il va depune in mana celui mai apropiat dintre profesori…In maxim trei minute proful de sport cu siguranta dar si altii vor alcatui o potera si o vor porni inspre laborator…Eu aveam cel mult un minut sa ajung pe scara secundara, sa cobor un etaj si de acolo, printr-o usa ce statea permanent inchisa, sa patrund in zona in care functionau clasele. Dincolo de acea usa, care in ziua respectiva trebuia sa fie deschisa numai pentru mine, eram salvat.

Cand am ajuns in capul scarii belea mare de tot..Cineva urca treptele si era imposibil de evitat. Nu putea fi decat un dascal intrucat scara asta nu era folosita de nimeni altcineva. Sa ma intorc ? Nu as mai fi avut timp sa ajung inapoi la intrandu-l protector. Sa o iau spre cealalta scara riscam sa ma intalnesc cu potera…

In coltul holului era un aranjament cu ghivece mari de flori, cu ficusi si palmieri cred…erau plante mari. Din trei pasi ma aflam in mijlocul lor. Nu imi puteau oferi decat o protectie iluzorie, insa cineva neatent, ori prea preocupat de gandurile sale ar fi putut sa treaca fara sa ma observe…


va urma...

20.

Ceea ce nu s-a petrecut.

Era Molecula. Se misca cu ochii in pamant, rapid si adancita in ale ei. Avea ceva straniu in atitudinea si ma vedeam scapat, insa cand a ajuns in dreptul florilor s-a oprit si-a ridicat privirea si mi-a tintuit-o drept in ochi privindu-ma grav.

-Ce e cu dumneata aici ?

Ma facusem ca un rac si ma balbaiam incercand sa gasesc o solutie…Gesticulam aiurea si cred ca Moleculei i-a fost teama sa nu fac vreun atac ceva, caci a indulcit tonul:

-Te rog sa iti revii…respira adanc…asa, expira acum…respira..Asa. Vezi ca e mai bine ? Acum spune-mi te rog ce cauti aici ?
- ..Doamna profesoara…sa vedeti…Eu sunt un mare iubitor al plantelor. Nu m-ati remarcat la clasa intrucat nu imi place sa atrag atentia asupra mea..Iubesc florile la nebunie. Putin mai devreme treceam pe hol si am vazut usa de la scarile astea deschisa. Fara indoiala o neglijenta a femeii de serviciu…Dar mi-am amintit de florile astea si am vrut sa iau cateva frunze sa le pun la incoltit sa am si eu acasa. Imi cer scuze daca am facut ceva rau, insa pasiunea mea devoratoare pentru plante m-a inpins la acest gest pe care il regret profund.

Am zis totul dintr-o rasuflare, iar in timp ce profa ma cerceta cu minutiozitate, de pe hol a inceput sa se auda larma mare de glasuri.

-Esti de la a-X-a B nu-I asa ??
-Da doaman profesoara.
-Si de ce esti deschis la gulerul camasii ?
-Va rog sa ma scuzati doamna…am banguit eu inchizand repede nasturelul.
-Sa sti ca nu cred o iota din tot ce spui..Va trebui sa explici prezenta ta aici cu argumente mult mai convingatore…Si chiar imi amintesc de tine…Te cheama Hampu si te tii de sotii..Esti unul dintre aceia care pun pioneze pe scaunele profesorilor..…Nu-I asa ??

Pe hol era de-aacum scandal in toata regula. Molecula a intors capul in directia galagiei apoi la loc pe persoana mea:
- Ai vreo idee ce se intampla acolo ??
- Niciuna doamna profesoara, dar cred ca elevul Gore e pe cale sa dea de un mare necaz. In locul dumneavoastra eu m-as grabi repede intr-acolo. Acum pe mine va rog sa ma scuzati, ca intarzii la ora.

Fara sa mai astept vreun raspuns am facut stanga-mprejur si am rupt-o la fuga pe scari in jos

Din goana am mai auzit franturi dintr-o fraza prin care Molecula ma informa amenintator ca urmeaza sa avem o discutie…Dupa asta a plecat intrigata sa vada ce e cu tot taraboiul ala.

va urma..

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 18 Feb 2012, 10:27 AM

21.

Ce a fost atunci nici azi nu stiu pe de-antregul.
Stiu ca, in ziua aia, Molecula a observat lipsa cheilor de la laborator. A citit registrul si a vazut ca nimeni nu avea ore, asa ca s-a grabit sa verifice inainte ca scrisoarea de avertizare sa ajunga in cancelarie. Cheia cu care actionasem eu era o copie dupa cea a femeii de serviciu, asa ca altcineva subtilizase cheile oficiale.

Gore fusese prins si in urma presiunilor facute de proful de sport recunoscuse ca vroia sa se razbune pe Molecula, nu insa si ca avea de gand sa distruga ceva. Circula zvonul ca ar fi vrut sa ucida animalele din vivarii.

Cazul lui s-a judecat in cabinetul directoarei. Nu stiu ce s-a petrecut nici acolo. Stiu doar ca Gore a renuntat la pretentiile sale de a primi o nota nemeritata. S-a prezentat la evaluare, a acceptat conditiile ei si a obtinut o nota insuficienta promovarii ramanand corigent. In toamna a dat cu altcineva si a luat. Din anul urmator s-a transferat insa la un liceu prin Berceni din singurul motiv ca parintii se mutasera cu casa pe acolo. Imaginea pe care i-am construit-o l-a insotit peste tot.

Cateva zile la rand Petrica si doamna Mariana, suplinitoare la istorie, au umblat cu mainile vopsite in albastru si galben…Nimeni n-a stiut de ce…Eu singur aveam o banuiala.

Maini colorate la fel au avut si Gore, Molecula, proful de sport, femeia de serviciu si inca cateva alte persoane, insa pentru asta exista o explicatie logica.

Intersectat pe hol Al mi-a facut un semn cu mana si a adugat in treacat: “.. You did a good job Hampu… you have my full appreciation …”


va urma....

22.

Imediat dupa intamplare Molecula ne-a dat o tema mai usoara la teza, asta dupa ce a lasat din “neatentie” sa ii scape si cate ceva despre subiectul ales, cu putin inainte. Am crezut ca uitase de mine insa intr-una din zile m-a oprit pe hol si m-a dus intr-un colt mai izolat.

Vroia sa imi multumeasca dar nu isi gasea cuvintele. Aflase multe parti din rolul jucat de mine in toata tarasenia prin indiscretia celorlalti camarazi, cu siguranta prin Pauly si poate si prin Al cel mai mult.

Am ajutat-o informand-o ca eu eram un simplu elev iar ea o profesoara prea exigenta. Orice s-ar fi intamplat in trecut, prezent, sau viitor, nu putea schimba aceasta relatie. Eu nu inghiteam profesorii si ca atare, cu mine prin preajma ar fi nimerit sa ramana mereu circumspecta: sa se uite atent dupa pioneze inainte sa se aseze pe scaunul de la catedra, sa priveasca bine pe unde paseste ca sa nu calce pe vreo coaja de banana, sa nu imi intoarca spatele fara sa isi ia masuri..

In povestea cu Gore, eu n-aveam nimic de-a face…eram cu mainile curate. Chiar i le-am aratat.

A ras si mi-a intins mana pe care i-am primit-o..Am privit din instinct umbra gestului nostru proiectata de aplicile din perete pe mozaicul culoarului..


Eu cu un cap mai mare ca ea…
In umbrele alea parea ca eu eram adultul si ea copilul…si poate ca atunci, in intamplarea aia, poate ca asa a si fost.


Sfarsit.

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 18 Feb 2012, 10:29 AM

Frumos portretul Moleculei! Ai condei, Hampu !

Multumesc pentru dedicatie!

...mmmm: Doamnei profesoare Moraru ! portretul doamnei profesoare Moraru.

Multumesc de aprecieri si ma bucur sa aflu ca ai primit bine dedicatia.
A fost o mare placere sa o pot face

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 18 Feb 2012, 10:33 AM