Fotografia de nunta e o provocare. Pe mine traditiile "remasterizate" m-au infrant de fiecare data si din acest motiv genul asta de poze m-a tinut deoparte, insa de pe margine nu pot sa nu oftez cu invidie la valul de culori, la veseliea, la tinutele atente ale participantilor, la atitudinea acestora fata de fotograf, la starea de incredere si de optimism ce insotesc evenimentul...

Fotografia de nunta are accesoriile ei si impune scenarii precise ce se pot relua la fiecare ocazie.
Pentru fotograful care se ocupa cu asa ceva este suficient sa exerseze cateva scheme. Blitzul e indispensabil si in ultima vreme la fel sunt si blendele si filtrele.
Cred ca numai de aici o afacere poate demara si se poate dezvolta armonios in fotografie.
Preturile sunt relativ mari, clientii deschisi la punga, pretentiile modeste iar tema, asa cum spuneam: generoasa.

Acest topic a fost editat de The Dude: 7 Jul 2010, 07:44 AM

Fotografia de reportaj

Se spune ca fiecare poza spune o poveste.
Impresionat de aceasta constatare Rod Stewart si-a intitulat cel de al treilea album solo chiar asa "Every Picture Tells a Story (1971)"

Fotografia de reportaj nu trebuie sa spuna o poveste; ea trebuie sa relateze un eveniment. Trebuie sa informeze.
Nuanta e decisiva si face diferenta.

Fotografia acestui gen este un reportaj in imagini si fiind un reportaj ea trebuie sa se supune regulii esentiale a jurnalismului.
Este vorba de regula celor cinci "W", sau altfel spus 5w, care inseamna who, where, why, when, what

1. Who - cine (care este subiectul informatiei)
2. What - ce (s-a intamplat)
3. When - cand (s-a intamplat)
4. Where - unde (s-a intamplat)
5. Why - de ce (s-a intamplat)

Daca o fotografie care isi propune sa relateze un eveniment reuseste sa raspunda acestor cinci intrebari ea va fi o fotografie de reportaj reusita

Fotografia de reportaj este unul dintre singuerele genuri de fotografie care admite greseli de expunere in limite foarte largi.
De multe ori artistii fac aluzie la aceasta toleranta in operele lor.

Fotografiile de arta care citeaza reportajul sunt, fie miscate, fie sub, sau supra expuse, fie out of focus, tocmai pentru a sugera autenticitatea..

Acest topic a fost editat de The Dude: 8 Jul 2010, 09:44 AM

Fotografia de reportaj este singura care are si un sistem de evaluare bine pus la punct.
Aici exista asadar marele premiu.

A fost inventat de dumnealui si arata ca in poza alaturata:



Iar in 2010 a fost castigat de Mary Chind cu lucrarea:




Apropo...se numeste premiul Pulitzer

Un articol interesant despre fotografiile profesionale

Da. E rezultatul conjugat al unei diafragme mici si a unor conditii de studio.
Din acest motiv unii oameni cheltuiesc mari sume de bani pe fundaluri, softboxuri, proiectoare, blende, panouri reflect, filtre, etc.
Povestea e ca in conditii de studio rolul camerei se reduce foarte mult..Pana la un punct cahiar si rolul opticii.

Ar trebui ca domnul fotograf sa ne arate performante asemanatoare ale acelui aparat si in conditii normale de iluminat.

Dar asta aduce in discutie o tema pe care s-a batut multa moneda in fotografie: tema potrivit careia calitatea unei fotografi nu depinde de calitatea aparatului care a facut-o. Sigur ea este livrata in alt ambalaj: "se pot face poze minunate cu orice aparat"

Ca fotograf amator inceparetz si increzator am tinut cu sfintenie la adevarul frazei asteia pana in ziua in care am avut prilejul sa lucrez cu un aparat cu adevarat performant. Atunci in ziua aia universul meu, cel al unui adolescent plin de optimism, s-a prabusit...

Nu numai ca teoria care sustine asa ceva este una mincinoasa, dar ea este si una profund falsa si extrem de abuziva..

Recomand oricui vrea sa verifice sa mearga la Yellow Store in Baneasa Shoping Center.
Acolo poate testa fara nicio retinere sau obligatie aparate si obiective Nikon din gama profi.
Daca va face asta va avea imediat si confirmarea spuselor mele...

Cine poate face fotografii bune, are sa faca fotografii bune si cu un Smena si cu un Hasselblad, insa diferenta intre calitatea realizarilor va fi de la cer la pamant.

au luat, sau au concurat pentru marele premiu la fotografia de reportaj:







Acest topic a fost editat de The Dude: 10 Jul 2010, 05:44 PM

Acest topic a fost editat de The Dude: 10 Jul 2010, 05:45 PM

Acest topic a fost editat de The Dude: 10 Jul 2010, 05:45 PM

si una pentru destindere...



Acest topic a fost editat de The Dude: 10 Jul 2010, 05:47 PM

Am tot vazut poze cu bucurestiul vechi. Si poze vechi in general, cu peisaje sau instantanee din Bucuresti. Incep sa cred, ca de multe ori,
meritul acestor fotografii este ca sunt vechi, atat si nimic mai mult. Si ca sunt rare, desigur.

Nu este adevarat.
Cele mai multe dintre fotografiile vechi sunt valoroase prin ele insele.

Nu oricine putea face fotografii pe atunci, iar cei care le faceau le faceau cu o mare grija intrucat costurile fiecarei incercari erau uriase. Exista un respect aproape religios fata de tehnica si fata de compozitie.

Cunoastera meseriei nu se fura de la cineva de pe net si nici de pe o banca din Cismigiu, pentru ca nu era de la cine.
Se obtinea dupa ani lungi de ucenicie, in atelierele mari din Viena si de la Salzburg.

Pana prin '45 in Romania atelierele preferau sa sparga placile prost expuse mai degraba decat sa le lase sa circule pe piata cu defecte. Exista si o zicere : "patru late - trei stricate" (referire la dimensiunea 6x9, care inlocuia 4x4 la primele aparate de studio folosite in tara).

Realizarea unei fotografii de arhitectura se facea pe atunci cu mare tam-tam(se mai face si azi la fel, acolo unde artistul se respecta si are standarde auto-impuse cu nivel ridicat). Se oprea circulatia (circulatiunea), se anunta in presa cu cateva zile inainte si se realiza de catre o intreaga echipa .

Acest topic a fost editat de The Dude: 11 Jul 2010, 06:12 PM

Exact, raritatea facea valoarea. Astazi, cand aparatele foto sunt mult mai accesibile...Ce-or sa zica oamenii peste 100 de ani? O fotografie expusa corect, incadrata corect cu Piata Romana in 2010 e mai putin valoroasa decat una identica, facuta in 1920. De ce? Pentru ca se pot face sute de fotografii in secolul 21. Cand eram copil sa faci o poza, si color, era ceva. Din vacanta nu te intorceai cu 1000 de poze pe un card, ci cu 10-20 de cadre pe un film.

Probabil ce incerc sa zic e ca inflatia de imagini va face ca in viitor multe din fotografiile care acum ni se par frumoase sa devina banale, mai ales cand tot ce inseamna tehnica de fotografiere se va fi folosit si refolosit de catre mii de fotografi, in acelasi loc, de exemplu. Imaginile cu orasul vor trebui sa fie din ce in ce mai interesante si originale ca sa faca fata puhoiului.

Admit ca pozele din trecut pot avea valoare numai si pentru faptul ca au supravietuit timpului.
Continui insa sa cred ca standardele au decazut foarte mult, aproape proportional cu numarul fotografiilor existente pe piata la acest moment.

Fotografiile erau rare doar pentru noi, insa in occident acum 30 de ani un turist tragea cinci sase filme pe sejur ca sa nu scoata din ele nici macar jumatate..

Aveau o altfel de cultura fotografica si o alta atitudine fata de modul de a fotografia.
Imi amintesc ca pe litoral, turistii germani cu aparate Kodak instant isi torturau familia sau prietenii aranjand la ei minute in sir pentru o poza..

Despre fotografia de reportaj mai trebuie spus ca ea adapostete in interiorul ei si fenomenul paparazzi.
Deviat din fotografii liberi, aduca cei care nu lucrau efectiv (cu contract) pentru o gazeta sau pentru un trust, acest gen de fotografie a fost mai ales in ultima vreme intens condamnat din toate partile. In ciuda felului in care este receptat si primit, presa se bucura de efectele lui, el prospera si afacerile din aceasta zona se ingroase

Fotografiile reportaj se pot comercializa cel mai usor.
Pretul de referinta este de 100 de euro, platibil cash la caseria achizitorului.
Se pot incasa si 10 euro, dar si cateva mii...

Cei mai buni cumparatori sunt trustul "beeeep", si ziarul "beeep beeep". In general tabloidele.
Valoarea fotografiei tine exclusiv de calitatea informatiei si foarte putin de cea artistica .

Dupa stinta mea (incompleta si contaminata) poza care s-a platit cel mai bine s-a vandut cu 6000 de euro si reprezenta un eveniment din sfera politicului.
Poza nu s-a publicat niciodata.

A nu se confunda cu pictorialele glamor, unde scorurile sunt altfel stabilite si unde cifrele sunt substantial mai mari.

Felul in care se vinde o fotografie reportaj tine foarte mult si de abilitatile de negociator ale vanzatorului.
Tranzactiile, atunci cand sunt facute cu acte sunt perfect legale si greu de atacat in justitie unde dreptul la informare al marelui public transcede dreptul la imagine si la intimitate.

Acest topic a fost editat de The Dude: 28 Jul 2010, 07:52 AM

Fotografia glamour






Acest topic a fost editat de The Dude: 13 Aug 2010, 08:19 PM

De multe ori fotografia glamour e confundata cu cea fashion, sau cu altceva.
Glamour e un stil de a fotografia. E o atitudine fotografica..
Faptul ca el imprumuta genul revistelor si copertilor acestora poate si chiar genereaza o confuzie majora.

Glamour (farmec, stralucire) e o atitudine...o stare a spiritului.

Nu pot sa imi inchipui un alt mod de a retine pe pelicula (sau pe suport electronic) imaginea persoanei iubite decat in stilul glamour de pilda..

Glamour e fotografia facuta cu pasiune pentru subiect..
Cu pasiune pentru fotografie...
Cu pasiune...

Acest topic a fost editat de The Dude: 15 Aug 2010, 05:55 PM

(pana se intoarce ia un nikon
oare unde umbla omul asta?)

later edit: curios, comentariul meu parea sa fie ultimul adaugat ... si acum cateva ore parea ca the dude n-a mai dat pe aici de ceva vreme...
sorry pt eroare, si ma bucur ca pot vedea iar toate mesajele

Acest topic a fost editat de mutulica: 17 Aug 2010, 04:18 PM

fotografia fashion

Tine mult de moda, dar si mai mult de arta.
Mai mult decat o arta a vestimentatiei...una a prezentei.
O arta destul de generoasa si de controversata.
Un domeniu de hotar al artei pentru cei mai multi.


.....prezentari, fete daca nu frumoase excelent etalate, lumini, tinute atent aranjate, spectacol
...multa culoare, multa frumusete…si multe pretentii de la fotograf.

Contrar a ceea ce se crede este destul de rar raspandita, putin banoasa si foarte dificil de realizat.
Iarasi, contrar a ceea ce se stie putini fotografi se incumeta sa ia cadre in priza directa si inca si mai putini reusesc sa faca asta bine.
Printre fotografi se vorbeste de o provocare si de un stil pentru dezvoltarea caruia sunt necesari ani..

mutulica, ma bucur ca ai revenit !!


Multi considera Fotografia de Strada ca pe o sectiune a fotografiei de reportaj. Altii, la fel de multi, spun ca nici n-ar exista asa ceva. Ca stilul asta s-ar pierde pe undeva printre reportaj, instantaneu, arhitectura, ori compozitie...Nu cred ca asemenea pareri ar fi indreptatite. Mi s-a intamplat destul de des sa simt nevoia sa imi iau aparatul si sa plec fara un scop anume pentru a face poze. Desigur, de cele mai multe ori imi pregatesc atent sesiunile care inseamna scheme laborioase, echipamente optime, oameni implicati, studiou pregatit..etc. Insa sunt tot mai dese situatiile in care simt nevoia sa ma eliberez de pragmatism si de program.
Situatii in care simt ca trebuie sa las spiritul sa se exprime liber.

Cand sunt cuprins de starea asta nu iau decat un obiectiv (grand angular) si apelez la cele mai simple setari. Caut apoi scenele fara sa le analizez cu prea multa atentie. Actionez mai mult din instinct

Acest topic a fost editat de The Dude: 19 Aug 2010, 09:41 AM

Profesorul arhitect Balasoiu, directorul U.N.A.T.C. a scris de curand o carte pe care a numit-o Bucurestiul Platou de Filmare. El este scenograf si s-a gandit ca Bucurestiul cu varietatea lui nesfarista de imagini poate furniza amenajari naturale, fara mari interventii, pentru cele mai multe dintre conditiile de care o scena de film are nevoie.

Ne sunt prezentate de-a valma (de un fotograf neglijent si neinspirat) poze din centrul istoric, alaturi de poze din cartierele muncitoresti, ori din zonele rezidentiale..intr-un demers interesant si cu rezultate convingatoare.

Intr-un oras cu atatea posibilitati parca e pacat sa nu iti incerci sansa de a identifica propria ta reflexie..propriul tau mod de a vedea metropola si de o a comunica astfel celorlalti. Dar nu numai Bucurestiul are o asemenea oferta.....toate orasele au.

In plus strada e plina de evenimente unice, irepetabile si anonime care te cheama sa le descoperi si sa le imortalizezi..

Acest topic a fost editat de The Dude: 19 Aug 2010, 09:42 AM

Am intarziat sa mai postez aici pentru ca simteam ca discutia nu mai poate avansa fara ca la acest punct sa nu fie amintit in ea de Henri Cartier-Bresson , cel care a inventat fotografia de strada si mai apoi chiar fotojurnalismul.

Zile de-a randul am cautat acesta poza care pentru mine are o semnificatie aparte.
Imi pare una dintre cele mai reusite fotografii ale tuturor timpurilor.
Ea este si cea care m-a determinat, in cea mai mare masura, sa ma apuc de acest hobby.



Acest topic a fost editat de The Dude: 29 Aug 2010, 06:23 PM

Mai zabovim o clipa la acest extraordinar fotograf

Felicitari pentru topic, este ..................................................................

...si inca alte cateva fotografii ale strazii

Multumesc Marduk

Spre deosebire de fotografia in general, fotografia instantaneu retine un moment unic si deosebit si prea putin obisnuit.
Multi ar spune ca nici nu este un gen aparte ci mai degraba un subgen.
Eu am ales sa il tratez separat pentru ca il consider acoperitor pentru o zona cu o personalitate deosebita.
Cred ca o fotografia care retine sanul descoperit neglijent de o mireasa iese din zona fotografiei de nunta si are nevoie de o alta incadrare, de exemplu.




Acest topic a fost editat de The Dude: 1 Sep 2010, 02:19 PM