Perfect !!

De fapt, e ceva venit din Turcia cu Imperiul lor Otoman.
A fost o amestecatura binevenita: Când oamenii n-au avut carne, macar pâine si salata: ceva ce s-a gasit în gradina: Ceapa, Rosii, Ardei, Castraveti, un pic de usturoi, marar, otet, sare, zahar, piper, gata e treaba.
Apropos: Copiii au fost trimisi în padure, ca daca n-avem carne, macar ciuperci.

Acest topic a fost editat de Cla: 23 Feb 2024, 06:32 PM

Cla🤗
Mersi de trecere! Mă bucur să te văd sănătos după atâția ani!

Fericire.
De obicei sunt veselă, bine dispusă, dar azi...! Azi simt fericire. Am o săptămână în care m-am luptat cu lipsa de chef - am făcut orice ca să mă concentrez pe mini lucrările necesare în casă și lucrările de pe lângă casă. E prima oară de când sunt aici când nu a trebuit să mă lupt cu oboseala. M-am luptat în schimb cu lipsa de chef - sunt cam la limită, nu prea mai vreau lucrări. Știam că munca la care m-am înhămat acum 8 ani e colosală, ba chiar uneori credeam că voi muri înainte să apuc să mă bucur de fructele muncii mele. Nu am murit, am învățat să mă bucur de orice mică adăugire sau modificare. Totuși, după lista de luni, după ce am tăiat de pe ea tot ce făcusem, am trecut pe curat ce rămăsese și am adăugat următoarele, care tocmai se dezvăluiseră. Și m-a apucat unpic disperarea, căci noua listă arăta la fel de mare ca prima. Dar am strâns din dinți și am continuat. Ieri am dat o fugă până la București, cu sentimentul de vinovăție că irosesc juma de rezervor de benzină. Nu am avut dreptate. Atât de bine mi-a făcut drumul încât azi am realizat cât în trei zile. Drumul a fost motivat de dorul meu de ducă, combinat cu o companie plăcută la dus și cu o faptă bună foarte abil ascunsă. Când am ajuns înapoi acasă, am concluzionat că nu e totuși o risipă, atâta timp cât am bifat măcar una din cele trei, ori eu le-am bifat pe toate trei. Pic de somn.

Șterg praful de pe o lustră. M-am suit să repar fasungul. L-am reparat, dar am observat că m-am umplut de praf pe mâini. Deci da, șterg praful

Acest topic a fost editat de Felina: 25 Feb 2024, 01:22 PM

Ma surprind uneori, in cate un moment de liniste, cum ma mir uitandu-ma in jur, contempland activitatile zilnice ale oamenilor, incuzandu-ma si pe mine. Ma mir - cum, asta e tot? Toata aceasta alergatura care pare ca aduce oamenilor implinire - asta sa fie tot? Si mie de ce mi se pare ca asta e prea simplu ca sa fie tot. Tot ce reprezinta viata. Mai trebuie sa fie ceva. E sentimentul recurent care imi sugereaza ca as fi venita si ca nu aici e casa mea. Poate e totusi un rezultat al unei vieti traite doar in starea de supravietuitor.

Asadar, ma intreb uneori - oare asta e tot? Și? Acum că am evoluat în această stare în care mă descurc chiar și cu oamenii, acum ce? Oare asta înseamnă că mă pot relaxa pentru că viața a devenit ușoară? Știu că toată acestă stare de ușurință poate dispărea într-o clipă. Totul se poate destrăma în orice clipă.

Este a 5-a oară când sunt dată afară de pe contul de fb. Alt cont nu mai fac, gata!

Hi!
A fost căzut Meta pe toată planeta. Mai încearcă, nu a durat decât vreo 2 ore. Profilul și wall-ul tău sunt active.

Mersiiii 🤗🙏🏽

Stau la o cafea, lângă caloriferul cald în bucătărie, în casa mea. E curat, aerul plăcut, cald, liniște, pisoiul îmi toarce la picioare. Sentimemt inegalabil.

Nenea ne-a părăsit, azi îl înmormântăm.

Am fost ieri să-i țin companie trupului rămas, întins în sicriu. Straniu să îl văd așa. L-am pipăit pe braț - e tare, țeapăn, categoric. Mă uit la el și mă uit degeaba, Nenea nu mai e acolo, privesc o figură de ceară. Totul e straniu, cum adică să nu îl mai văd prin curtea aia? Sunt mai bine de 40 de ani de când il întâlnesc acolo. Straniu să înțeleg că nu îl voi mai întâlni. Sper că sufletul lui e într-un loc mai prietenos decât aici pe pământ.

Condoleanțe…Cu toții sperăm că Dincolo e un loc mai prietenos, dar… îmi răsună în cap vorbele tatălui meu: Aici e Raiul, aici e Iadul! Nu pot ști câtă dreptate a avut, dar nici nu mi-a trimis vreun semn, după atâția ani de la mutarea lui/lor la Cer că e așa sau ba…Mi-e tare dor de ei și acum, nu au plecat din inima mea, doar trupurile lor nu mai sunt. Când gătesc ceva, când fac pâine, mama îmi spune încă cum să fac… Tata, un om cumpătat și înțelept, mă domolește când sunt supărată pe cineva și când, în capul meu se poartă dialoguri sau monologuri furtunoase…Aud: lasă-le și treci mai departe! De-ar fi lumea după voia ta, bine-ar fi, dar fiecare are dreptatea lui, nu e numai cum vrei tu!
Te îmbrățișez și ia și plecarea aceasta Dincolo ca pe o etapă firească a vieții omului: ne naștem, trăim și murim. Ne-am terminat misiunea aici și lăsăm loc altora, pentru că așa e firesc…

Sper ca Primăvara, anotimpul renașterii, să te înveselească puțin. Viața e frumoasă, totuși!🤗😘

"Ne-am terminat misiunea aici și lăsăm loc altora, pentru că așa e firesc…"

No, asa gândesc si eu si nu ma apuca damblaua, ceva infarct s'il vous plâit...
Ma trezesc dimineata si zic - Na... la fel ca ieri... înca nu e realitate...Cappuccino sau bere ?
Na, la asa ceva ma trezesc

On The Move

Cla, dacă suntem leat, gândim la fel!😀
Să ne bucurăm de zilele în care ne trezim cât de cât ok, în rest…cum ne-o fi norocul… Sănătate îți doresc și muzică bună!🤓