Un nou jurnal al Felinei.
Lectură plăcută!

am supravietuit doua zile de code review realizat de doi perfectionisti. m-am spart de ras, dar m-am apropiat si de o oarecare lehamite. Totusi m-am tinut tare si acum sunt mai puternica decat saptamana trecuta .

*

dimineata am prins din centru 33-ul - un autobuz posh, nou, curat, modern & everything. M-am asezat ca o printesa in fata, sus si mi-am scos micul dejun: 4 hashbrowns, 1 rasher, o cutie de salata cu castraveti si iceberg lettuce. Am savurat, m-am lins pe degete , am pus totul in cutia de salata, dupa care m-am asternut pe privit. In statia mea am coborat, am pus cutia de salata in cosul de gunoi si m-am indreptat spre una din aventurile zilelor mele lucratoare: trecutul strazii . Apoi printre pietris, noroi, balti, garduri si alte minuni parte dintr-un santier de constructii, m-am indreptat zglobie si saltareata spre birou. Frigul mi-a trecut prin haina mea eleganta si calduroasa, prin cele doua perechi de pantaloni, prin ghete si prin sosete.

Bun început!
Parcă descrii Calea Șagului din Timișoara, mai spre capăt... 33-ul merge pe-acolo dintotdeauna!

Yay! Ma bucur mega ca ti-ai deschis jurnal nou... si astept cu sufletul la gura sa mai postezi. Ti pup si nu uita ca toata perioada asta e o mare oportunitate de dezvolare personala! :*

Si eu sunt cu ochii pe tine si cu inima langa!
Astept mereu sa vad cum iti mai merge. Nu din curiozitate telenovelistica(citez pe cineva, nu tin minte cine ))) ci pentru ca in atatia ani simt ca faci parte din universul meu. O fi bine, o fi rau...eu iti trimit ganduri de bine!

Multumesc pentru ganduri si cuvinte!


*


de dimineata, in drum spre servici, din autobuz am avut bucuria sa surprind un rasarit de soare roz-portocaliu de o frumusete greu de cuprins in cuvinte.

*


In asteptarea unui autobuz am facut cativa pasi in 'curtea' unei firme de asigurari - cladiri mari, curte impozanta. In mijlocul curtii - o fantana arteziana in jurul unei satui interesante. Ma gandeam... ce risipa de energie... sa pompezi atata apa la ora asta cand nu e nici tipenie de om macar sa-i vada frumusetea. Apoi mi-am amintit de mine si m-am asezat pe privit. Poate ca era chiar pentru mine, cine poate sti?


*


am reusit sa fac cu copiii doua bratari - eu doar i-am asistat si le-am pus incuietoare. a fost fain, mai vreau.

De dimineata, dupa ce am lasat in urma 15B-ul si am traversat O'Connell Bridge, m-am oprit putin din graba si mi-am oferit luxul de a ma uita ins tanga si in drepta. Cu placere am observat culori oglindindu-se in apa... galben, verde rosu, si din nou galben verde rosu pe cealalta parte. Luminile orasului se plmbau pe unde. Am multumit si am plecat catre trecerea de pietoni, ca se facuse verde.

o alta dimineata cu peripetii din astea plictisitoare, dar care totusi imi compun viata mea, care e - nu-i asa? - cea mai importanta viata pentru ca e a mea. dar n-am chef de povestit.

*


acum cateva zile un coleg m-a intampinat langa ceainicul din bucatarie cu "what's up mother fucker?". mi-a trebuit o singura clipa ca sa raspund "that means we are friends now?" .

*

mi-e mai la indemana sa vorbesc in engleza decat in romana de la o vreme.


*


letting go on a daily basis is the most liberating feeling ever, better then love, hate, disappointment, revenge etc.
actually, letting go regardless of any other feeling I might have, keeps me sane and happy. Not wanting at the end of the day anything that I would like to happen, aka letting go, and only enjoying wathever is to be enjoyed durring an hour, a day, a night - and there is plenty to enjoy every hour, every day and every night.

I met people who are not afraid to run in the rain, or play in the rain, or train in the rain - for the first time in my life. I remember when I was 20 and I would go run in the rain on the streets of Pitesti and my good friend at that time - Madalin - would tell me I am weird and I am embarrassing him .

Acest topic a fost editat de Felina: 31 Jan 2013, 10:55 AM

Agresivitatea ca forma de aparare - tema de gandire!

vad enorm si simt monstruos

implinesc 3 luni la noul job. it feels like years, not months. and it feels like my other home as well.


*

azi mi-am batut propriul record cu 5 minute: am ajuns la munca in o ora si 10 minute


*


aseara ne-am asezat sa le citesc o poveste. si pentru ca se tot ridicaus si se foiau, le-am atras atentia. mandra s-a potolit, dar el nu. si m-am intors spre el si:
- ti-am zis ca trebuie sa stai intins, cu capul pe perna, ca sa pot sa iti citesc poveste - i-am spus oarecum iritata, dar mai mult obosita.
Pauza. Se opreste din miscat intr-o pozitie mai confortabila si:
- Mami. - zice calm.
Pauza.
- Da, zic, intorcandu-ma spre el.
El calm, nemiscat, in aceeasi pozitie: pauza. Apoi:
- Mai fumos. (adica sa vorbesc mai frumos.)

Am zis ca ma stric de ras. Mi-am cerut scuze, evident. Are 2 ani si 4 luni. Am facut treaba buna.

Oau, mami! Ferice de profesorul depasit de elevii sai! Iaca ce treaba buna ai facut, primesti observatii cu calm si la obiect, exact asa cu si trebuie! Ce dulci sunt! Nu-i asa ca-ti trece toata oboseala and ii vezi asa? Rasul ala pe care l-ai ascuns e vindecator, sa stii.
Va imbratisez cu drag!

Dasca

La cincisprezece minute departare de casa zambetul mi-a revenit pe fata.


*


Ce este iubirea? Cand anume iubesti un om? Cand vrei sa-i auzi glasul? Cand vrei sa-i fii prin preajma? Cand vorbele lui iti mangaie sufletul? Cand vrei sa-l atingi in orice fel, dar sa-l atingi? Cand vrei sa te uiti in ochii lui si sa te pierzi acolo? Cand adormi cu el in gand si te trezesti la fel? Dar cand nu?

1. Denial and Isolation
2. Anger
3. Bargaining
4. Depression
5. Acceptance

Remember, grieving is a personal process that has no time limit, nor one “right” way to do it.

daca nu vine mahomed la munte, vine multele la mahomed. cica.

*

de dimineata soseaua era presarata cu mici diamante care straluceau mititel sub lumina farurilor unui taxi.

*

mi-a inghetat sufletul de la autobuz pana la birou. ca atare azi am un suflet de gheata.

cum am ajuns aseara acasa in timp record: cu brendan de la birou pana la prima statie. 41C nu a vrut sa opreasca, asa ca m-am urcat intr-un 16 un minut mai tarziu. peste 4 statii am coborat din 16 si m-am urcat in 41C pe care 16le l-a depasit intre timp . In centru am coborat din 41C si am vazut ca am 15 minute pana vine 140. M-am dus la marmacie si mi-am luat ce aveam nevoie, m-am intors tocmai la timp in statie. Din 140 m-am dat jos in statia de langa fostul servici, unde m-am urcat intr-un 15B, cu care am ajuns pana aproape de casa. de unde am mers pe jos pana acasa .


*

El.
-"tze fatzi ma-miiiii?". Rade.
- "fatzi dimnatzica?". Rade si mai tare iar mie imi vine sa-l mananc.

(ca faci mami? faci gimnastica? )

Acest topic a fost editat de Felina: 5 Feb 2013, 11:45 AM

prima data in opt ani de cand sunt aici - un controlor pe autobuz mi-a controlat biletul. dar nu asa... cu un telefon mobil


*


fierbeam un compot de gutui si el, pofticios cum e, a vrut sa guste cand m-a vazut ca gust.

- ma-mi ce-e?, zice el dulce dupa ce gusta si se linge pe buze.
- compot! zic eu sigura pe mine.
- cum-pot...?, zice el nedumerit si nesigur in acelasi timp.
Am zis ca ma stric de ras.

Music is my closest friend nowadays.
Castile in urechi si muzica la maxim.
Tonight/
I'm alright/
Pink

am facut iar in gat ceva. a trecut de la ureche in jos. i'm going to be fine.

*

Prima data cand l-am vazut plangand.


*


nu exista o forma mai inalta de iubire decat cand ii respecti celuilalt nevoia de a nu fi cu tine.


*


sunt multumita. de mine.


*

dolce far niente.


*


nimic planificat. fiecare zi asa cum vine. seara ma scutur de dorintele de peste zi care nu se pot.


*


Vreau role.

Acest topic a fost editat de Felina: 8 Feb 2013, 10:58 AM

cat de multe forme are iubirea. iar cand vine vorba de iubirea romantica si sexuala dintre doi oameni, fara unul din cei doi nu se poate.



*


Aseara, dupa ce le-am citit jumatate din povestea ratusca cea urata, am stins lumina si ne-am aranjat sub plapuma.
El:
- Ma-mi, potete! (Mami, poveste!)
- Pai tocmai am terminat de citit povestea, mai citim si maine, pentru azi gata!
Nu mai zice nimic, dar peste juma' de minut il aud:
- ... odaaata ...niciodaaata... ooo vaca... maaaaaare... si booou... (a fost odata ca niciodata - si mai departe a continuat el povestea cu ce ar fi vrut sa auda . e fascinat de vaci. nu mai pot de drag cand vad ca a inceput sa-si imagineze si sa povesteasca din imaginatia lui. cred ca asta e baza creativitatii, daca am reusit sa sadesc samanta creativitatii la ei in creier, sunt multumita.)

"Hi Boss,

I had to take half of today off – baby C. kept me awake most of the night.
Please put it down as holiday.

Thanks,
Felina maslina"

And the answer... is...

"Don’t worry about it, these things happen. We will keep holidays for real holidays!!"

Am I in fucking heaven or what?!

am o zi din aia in care nu sufar pe nimeni. nici macar pe mine.

*

mi-a venit swipe-cardul permanent. poza e oribila, asa ca am pus o eticheta peste ea ca tot pritnez etichete toata ziua. am incercat cu marker, da nu a mers, asa ca am aplicat la mare arta o bucata de eticheta. bun asa.

*

ieri am baut coca cola si desigur am avut noaptea palpitatii.


*

am chef de iesit in oras... n-am cu cine. s-ar putea sa ies singura. am avut o saptamana grea, merit pe deplin.


*

la munci am ramas cam singura, muncesc ok, dar am nevoie de mai multa viteza, asa ca imi construiesc o unealta, fmm, sa stea mata in coada. sa nu mai astept io dupa x si y. am zis

*

in rest sunt bine, sanatoasa, echilibrata. asta a fost o gluma. serios.


*

deci da, am gasit ceea ce am cautat de cand tot scriu prin jurnalele de pe han. ma intrebam in timp ca ce caut eu de fapt? fericirea, armonia, libertatea etc. altceva cautam in fapt. am gasit m. si nu stiu cum se face ca odata cu m am descoperit un alt univers, un univers ... despre care nu sunt pregatita sa vorbesc. sunt in perioada de acomodare. incerc si eu sa inteleg, sa ma obisnuiesc cu gustul. e o alta dimensiune. practic inca nu am curaj sa ma bucur pe deplin. e ca invatatul biciclatului, probabil tre sa-mi julesc bine genunchii inainte sa ma pot bucura pe deplin de calatorie. inca bajbai. dar na, nu ma grabesc nicaieri.

daca as avea voce sa cant, jur ca as canta toata ziua ca greierele din poveste. as canta cu jale, cu dor, de veselie, despre vreme, dragoste, suflet, sperante desarte si alte ingrediente . dar n-am fmm!!

voce ai dar poate, asa ca mine, n-ai talent. Aia oricum nu e o problema pentru ca nu vrem sa cantam la modul profesional, sa vindem cd-uri nu? Asta e avantajul celor ce nu sunt staturi ale muzicii, pot canta unde, cand, cat de fals doresc
Eu azi merg pe We all live in the yellow submarine the yellow submarine the yellow submarine
Hei!

If I could only remember I can only do my best on each day.
If there is no more I can do on a given day, there is no more I can gain on that very day.
So I shouldn't feel sorry for what I couldn't gain or win, as I gave my best. That's being correct twards me.

That's pure maths, numbers, science. It is what it is.

Sa generez o emotie din ceea ce nu am realizat pentru ca mai mult nu am putut - asta e definitia absurdului.

o femeie, un barbat, doi copii, o iubire imposibila, o casa.


*


azi e marti, cerul e senin iar mie mi-a revenit zambetul pe fata.
ma simt din nou bine cu mine insami.


*


mi s-a stricat mufa de incarcat bateria la telefon... deci azi nu am telefon. sper sa pot trece deseara prin centru sa o repar. cat va costa nu am habar... dar nu am incotro.

Acest topic a fost editat de Felina: 19 Feb 2013, 10:41 AM

f**k feeling guilty! f**k f**k f**k!
f**k all those who want me to want what I do not want. f**k f**k f**k!!!
f**k dreams, f**k expectations, f**k love - I need none!

I am ok.

castile in urechi, muzica la maxim si munca cat cuprinde. am zis.
ah! si un mare zambet, ok?

ma iubesti? da-mi timpul necesar sa sa-mi repar ranile. e atat de simplu! Iti respect sentimentele, respecta-mi nevoile.

fiecare om are limitele lui in toate directiile.
s-ar putea, to a certain extent, sa traduci un om in numere si functii.
si aici ma opresc

change is exciting. for me at least. cica ne mutam in alta cladire, deci vom avea birou nou. mocheta noua. mai mult spatiu. ce visez. sa fiu intr-un loc cu echipa mea, cumva mai ferit. sa am partitie - please universe! Mocheta sa fie tot visinie. Sa avem bucatarie/cantina la fel de mare ca aici. automatul de snacks sa aiba si sucuri naturale de fructe. and ofcourse... world peace.

tocmai am aflat ca bucataria e lunga si ingusta, deci...

in fiecare zi rad copios cu orice ocazie. si in fiecare zi imi dau lacrimile macar odata, dar mai mult de o lacrima din fiecare ochi nu las afara .

ca sunt intr-o situatie nemaiintalnita. si ca cum vine asta. pai nu stiu cum vine, vine asa, de la sine. ce sa fac daca asa vine. nu ma mai lupt cu mine sa ma ajustez dupa cum crede lumea. Las lumea sa se lupte cu ideile mele noi. for a change. ca sa ma odihnesc si eu nitel.

acum munca.*si muzica!

"Will You Still Love Me Tomorrow"
(originally by The Shirelles)


Tonight you're mine completely
You give your love so sweetly
Tonight the light of love is in your eyes
Will you love me tomorrow?

Is this a lasting treasure
Or just a moment's pleasure?
Can I believe the magic of your sighs?
Will you still love me tomorrow?

Tonight with words unspoken
And you say that I'm the only one, the only one, yeah
But will my heart be broken
When the night meets the morning star?

I'd like to know that your love
Is love I can be sure of
So tell me now, cause I won't ask again
Will you still love me tomorrow?
Will you still love me tomorrow?
Yeah





Acest topic a fost editat de Felina: 28 Feb 2013, 10:52 AM

de dimineata am gasit pe jos zapada! aleile erau ornate frumos cu alb pe margini. La aeroport deja strazile erau acoperite cu zapada de jumate de deget mic, asa. Si un vand puternic de mi-a ingehtat jumatatea superioara a creierului.

*

Se pare ca nu primesc intelegere nici mcar de la alte mamici. Cica nu mai fac nimic spontan. In sitiatia mea eu nu mai pot sa fiu spontana. Si mai mult, nu mai pot face mai mult de un lucru odata. Nu pot auzi decat o persoana la un moment dat si daca sunt copii in preajma, creierul meu ii desemneaza prioritari.

Partea buna in toata povestea asta: nu imi mai pasa. nu ma mai intereseaza sa primesc intelegere. imi e egal. mama, care e mama si simte multe pentru mine, totusi ma cearta cu fiecare ocazie pe care o prinde. si daca o rog sa nu ma mai certe se supara .

na, daca nici la mama nu gasesc intelegere, ce pretentii sa mai am. ar trebui sa fie evident pt toata lumea ca sunt intr-o situatie dificila si ar trebui sa-mi faca cate o statuie in fiecare zi pe care o duc la capat senina. Daaaar nu-i nimic, imi fac singura statuie . *Statuia e o exagerare.


*

am scos-o pe mama in oras de 9 martie, ca pentru 8 martie. *ne-am plimbat prin magazine si la pranz am luat un irish breakfast cu cafea si ceai si paine cu unt . a fost f fain. *exemplu de statuie.


tot nu mi-am gasit o pereche de ghete, asa ca probabil o sa petrec toata iarna in una bucata pereche de ghete. pare f ciudat, dar asta e.


*


ce mai iubesc zilele astea?
pai... copiii, munca mea, oamenii care ma privesc adanc in ochi si sanvisul de la pranz, cu rashers, ou, unt, branza si salata.


ce-mi mai doresc?
sa gasesc energia sa imi organizez mai mult timp cu copiii
as vrea sa imi doresc si pentru el ceva, dar cu cat incerc sa imi gasesc cuvintele, cu atat realizez ca de fapt nu e corect ca eu sa imi doresc ceva pentru el; suntem doi adulti cu un trecut comun, cu viitor comun dar incert, caci iubirea s-a ofilit pana la moarte.

*


cica
make no mistake, illumination is a destructive process - distruge toate adevarurile false cu care ai fost indoctrinat.


simt multe pentru care imi e greu sa gasesc cuvinte. sunt in marea majoritate a timpului impacate cu mine, fericita, in armonie cu ceea ce fac. in fiecare zi gasesc in mine puteri neimaginate, desi banuite. foarte multe intrebari isi gasesc raspunsul acum, de cand am ales sa traiesc altfel, spre mine mai intai, apoi spre lume. aleg sa nu aloc timp sa scriu despre toate astea pentru ca scriind nu mai am timp sa traiesc.


*


acum back to work, am f multe de facut, caci se pare ca nu am sef, sunt de capul meu si numai de mine depinde cate realizez si cat de sus ma ridic, caci nu concurez cu nimeni. asemenea timpuri, asemenea sanse nu vin de multe ori in viata, asa ca nu mai irosesc nici un minut.

Hasta la vista, Maria!

"Pot sa int?" - zice bubu langa cada cu apa. adica... pot sa intru? Asa i se pare lui corect sa conjuge verbul 'a intra'.


*


Aseara am incins un joc de alergat dintr-un capat al bucatariei pana la celalalt capat al sufrageriei. cand ma opream, bubu "mamiii, aleaga!". Dupa care domnisoara a propus un joc de hide and seek si nu a acceptat decat raspuns afirmativ. A fost f interesant. Eu cu bubu ne ascundeam impreuna iar ea numara. cand venea sa ne caute, bubu zicea "aici" si iesea repede. totul intr-un ras general. cand trebuia sa numaram noi, bubu tot se ascundea, se facea mic mic langa mine. asa a inteles el jocul. ieseam la cautat si l-am cam lasat pe el sa o gaseasca pe mandra. si o cam gasea! eu ma plangeam ca nu e corect, iar ea imi spunea ca asta e daca nu am cautat bine . am scapt de ascunselea ademenindu-i la o baie cu multa spuma . iar la capatul zilei nu mi-a cerut nimeni potete (poveste). drept dovada ca nu cantitatea conteaza, ci calitatea, when it comes to quality time.


*

acum o saptaman am visat un vis din cele prevestitoare ca ma fac de cacao. a doua zi nu s-a intamplat nimic, apoi am uitat. dar s-a intamplat ieri... chiar cu colegul din vis! f**k! practic am avut de facut o mica prezentare si nu am fost pregatita, nam mai gasit o pagina pe care aveam informatia, din cap nu mi-am amintit si m-am poticnit. am scos-o la capat pana la urma, dar na. ma bucur ca a fost DOAR atat. nu sunt perfecta si in plus avusesem o zi aiurea de dimineata si asa a tinut-o pana am ajuns acasa seara. eu sa fiu sanatoasa!


*

azi merg la gym. o sa ma interesez daca au badbinton in pauza de masa a noastra, ca tare plictisitor e la gym...


*

asa cum mi-a mai fost atrasa atentia de-a lungul timpului, se pare ca in ochii unora nu e tocmai ok ca scriu aici. pentru ca se creaza o imagine falsa. corect ar fi sa scriu tot tot tot. dar asta e utopic - nu am cum sa scriu tot. apoi ramane intrebarea - de ce scriu aici? ce imi aduce mie scrisul asta? mai ales aici, in public. hm. Eu nu am nevoie de raspunsul la aceasta intrebare. pentru mine e suficient ca ma face sa ma simt bine, sa ma descarc, sa notez ce as vrea sa recitesc. dar unii ar vrea ca eu sa incap perfect intr-o forma cat mai precisa, ca sa nu ma mai catalogheze putin dusa. Daca s-ar putea sa am preferinte normale, dorinte normale, o putere de acceptare normala, daca as putea sa simt normal, daca as putea fi ca toata lumea in general, atunci totul ar fi ok. dar nu sunt, nu simt, nu gandesc si nu doresc la norma. Imi cer scuze pentru asta.

acolo unde eu credeam ca sunt placuta tocmai pentru faptul ca sunt diferita, am constatat ca eram doar tolerata. diferentele mele erau tolerate... how sad is that?? cam asta ar fi rezumatul... insumeaza si intrebarile, si raspunsurile si acopera toate fatetele confuziei generale. Over and out.