Nu cred ca esti pregatit cu adevarat pentru moarte; intotdeauna te ia pe nepregatite, iti mai ramane ceva de facut si ai vrea sa mai traiesti macar 5 minute in plus, sa-ti rezolvi treburile. Misterul mortii va ramane multa vreme neelucidat...Poate peste vreo mie de ani....

Sau poate nu se va elucida vreodatã.

@mariusc2
"Carpe diem" este calea spre ceruri. Ce intelege fiecare prin a trai clipa asta e alta poveste.
Apropo de ganduri...crezi ca cei din jur stiu sa citeasca gandurile? (sau lipsa lor)?

Eu nu neg ca trupul meu va imbatrani si nu va mai fi la un moment dat. Insa am motive intemeiate sa cred ca pe langa trupul meu mai este ceva. Ceva minunat care asteapta sa fie descoperit:), inainte ca trupul sa dispara.

Asa ziceam si eu odata, ce urmeaza e mai important decat ce este...(era un citat din Heiddegger...).
La un moment dat insa m'am saturat de promisiuni.

@gypsyhart
Mi se pare ca te contrazici: imi spui de "carpe diem", dar esti preocupat de calea spre ceruri, esti preocupat de viitor, adicatelea, desi matale imi spui cu nonsalanta ca nu conteaza ce va sa vina. Daca nu conteaza, ce rost mai are sa te intereseze calea spre ceruri (ete ashe ma ia o ameteala...). Iti place sa negi si faptul ca iti place sa negi.
Daca tu nu te-ai nascut insemneaza, pasamite, ca matale nu existi, si atunci adicatelea io vorbesc singur, ca teveu?!
Si daca nu vrei sa mori, iar e treaba ta, da' io unu nu vreu sa o duc mai mult decat toti astia ai mei, ca mi-s dragi.
Si daca te-ai saturat de promisiuni, asta inseamna ca nu trebuie sa te mai gandesti la viitor?Ce, esti Isus? As vrea sa te vad si eu cum supravietuiesti, desi te dai nemuritor, in societatea de azi fara sa te gandesti la viitor, bine stiut fiind ca un confort al trupului este absolut necesar pentru confortul acelui ceva ce e mai bun la tine si asteapta sa fie descoperit(apropos, a fost descoperit din vechime, vezi ceremoniile infaptuite la moartea cuiva).
Best regards!

@mariusc2
Adevarul este ca singura chestie care ma poate motiva in momentul prezent este supravietuirea de care vorbesti. Adica asigurarea unor conditii minime de trai fizic.

Ai dreptate cand spui ca imi place sa neg. Imi place golul foarte mult.
Chiar ai observat ca pentru a discuta ai nevoie de cineva insa pentru a tacea nu ai nevoie de nimic?
Nu sunt Isus.
Nu sunt nemuritor, sau oricum daca sunt nu am devenit constient inca de asta, ceea ce'i cam acelasi lucru.
E foarte posibil sa nu exist acum. Din moment ce nu imi amintesc cand m'am nascut?

Si ai dreptate, ma contrazic. Pentru ca nu am ajuns "in ceruri" . Nu am ajuns in punctul 0 unde nu mai exista diviziune in tine. Am invatat insa ca pentru a ajunge acolo trebuie sa accept si aceste contradictii.

Dupa umila mea parere moartea e ceva deoasebit, e unicat .... si daca tot e unicat, ca toate lucrurile unicate, trebuie sa aibe mare valoare, si daca are valoare e buna .... (na c-am zis-o)

Eu nu cred ca moartea doare, cum mai zic unii ca sa ne sperie, si chiar daca ar durea un pic acolo ce-o sa fie.?! Adica daca toti oamenii au murit cu brio, nu oi fi eu mai breaz ca sa nu fac fata, voi reusi si eu sa mor pana la urma ... fara rateuri...

Acum mai e o problema: unii zic ca dupa moarte nu mai e nimic: gata, tarana, furnici si viermi - mimic mai mult. Eu pe acesti ii contrazic un pic, in idee, dar n-am dovezi, adica eu refuz sa cred ca dupa moarte nu mai e nimic ... adica eu m-am chinut degeaba pe aici ?! Adica eu am platit taxe, mi-am facut casa, (masina o vand - n-o pun la socoteala), odata poate m-am si insurat, m-am certat si cu sefii, si totul pentru nimic ?! .... oare si-a batut cineva joc de mine sa-mi faca una ca asta?!

Prin urmare eu cred ca dupa moarte trebuie sa fie ceva, o sa vad eu cand ajung acolo .... dar evident ca n-o sa spun la nimeni cum a fost, sa nu stric surpriza ....

Adica te-ai certat cu sefii in anticiparea vietii de apoi? Eu credeam ca te-ai insurat/ai platit taxe/ti-ai facut casa din motive care tin strict de lumea asta...

Nu am inteles de ce zice rebel (dupa ce a citat comentariile mele):
"Asta e un fel de ... stii, dragã, mai cumpãrã si un kilogram de rosii si iaurt pentru cel mic ... Tare nu-ti doresc sã mori repede si fãrã durere, asa cum ai mentionat c-ai vrea, însã exact atunci când ti-e mai bine, alãturi de familie."

N-am inteles comentariul cu rosiile si iaurtul, si nici de ce vrea sa mor cind imi e mai bine (ma rog, asta o fi pentru ca mi-o fi vrind raul).

Catalin, evident ca tin de lumea asta, dar daca faptele noastre au efect doar pentru cateva zeci de ani, de ce le-am mai face? (vorbesc de lucruri mai mari, si nu doar de un amarat de pix care il tii doar pentru o saptamana).

Consider ca este dezarmanta total ideea ca dupa moarte nu mai e nimic ... pentru ce sa faci ceva?, pentru ce sa te agiti ? pentru ce te chinui sa lasi in urma ta ceva ? pentru ce te chinui sa te infranzezi de la ceva? ... daca totul e in zadar, sau desertaciune cum zicea cineva ....

Apoi aceasta idee conduce automat catre sinucidere, sau mai exact - sinucidrea ar fi o chestie normala si fireasca, kill task, daca ai dubii in treaba asta, o discutam ...

Si apoi aceasta optica, cum ca traim 60 ani si dupa aceea gata, exclude orice fel de credinta in divinitate ... ori aceasta credinta este in firea omului.

Eu nu cred ca traim in lumea asta doar pentru ca trebuia cineva sa batatoreasca Pamantul .... cred ca fiecare actiune, fie si decizia de a ma certa cu un sef, poate avea consetinte pe termen lung, poate chiar si dupa moarte, pentru ca din aceea cearta pot rezulta situatii care imi vor influenta intr-un fel sau altul evolutia mea spirituala ulterioara ....

De aceea eu am tratat acest subiect cu putin "optimism".

Si nu accept sa fiu contrazis fara probe ...

Nu stiu... pentru societate, pentru copii, pot exista mii de motive!

Mai degraba credinta intr-o viata dupa moarte conduce la sinucidere. Multi se sinucid in speranta a ceva mai bun decat viata. Mai putini se sinucid pentru ca prefera Nimicul Ceva-ului. Dovada si faptul ca teroristii sinucigasi sunt de multe ori credinciosi profunzi. Sau martirii. Istoria crestinismului e plina de oameni care s-au lasat omoriti din credinta a ceva mai bun dupa.

Nu vad de ce exclude o credinta in Divinitate. Si, in al doilea rand, nu vad de ce ar fi relevant daca ar exclude o astfel de credinta.

Este parerea ta personala si nimic mai mult.

Cat timp esti de acord ca e doar o parere personala, eu nu te voi contrazice.

Salut Catalin,

Am zis ca nu vreau sa fiu contrazis, si tu vad ca asta faci ....
Sa inteleg ca vrei o discutie pe tema asta ?! ... ar fi interesant, dar neproductiv - nu duce la nici un rezultat ....

Uite, sa admitem ca dupa moarte nu exista nimic si nici nu exista divinitate - suntem rodul hazardului, nu avem nici un scop si faptele noastre nu au importanta .... atunci de ce ai face ceva? pentru ca orice faci: fie ca muti un piatra din mana stanga in mana dreapta fie ca vei construi un oras este la fel de inutil...

De ce te-ai mai chinui sa evoluezi?Sa inveti: doar ca sa ai o satisfactie de moment?! Ce ar conta acel moment in miliardelele de ani ....
Ce diferenta ar mai fi intre un fir de praf si un om? Un dezastru, sa zicem chiar diparitia unui continet, ar mai fi el un dezastru? De ce? Ce s-a pierdut? Nimic ... in fond materia a ramas aceeasi ...

Evident ca tot ce spun sunt parerile mele personale , si normal ca imi place sa fiu contrazis si combatut fara mila aici , tot de alte idei personale, pentru ca din ce stiu eu ... nu s-a creat inca un standard in ceea ce priveste moartea
De aceea discutia e foarte detasata

Uite eu, daca sunt crestin adevarat, nici nu iau in calcul sinuciderea, si asta nu pentru ca imi interzice religia, nuuu, ci pentru faptul ca daca accept ceva din crestinism trebuie sa accept tot, nu jumatati de masura, si de acolo se vede clar ca omul e trimis pe pamant ca sa treaca prin niste incercari, aceste incercari ducand la evolutia lui spirituala (am uitat sa-ti spun ca eu cred ca exista in om si spirit sau suflet). Daca te sinucizi, esti ca un alergator la cursa de obstacole care o ia pe scurtatura, sau ca un tip las care nu vrea sa dea fata cu greutatile.

Din contra, eu zic ca daca pleci de la ideea ca nu exista nimic dupa moarte, accepti si faptul ca nu exista suflet. Prin urmare, orice idee de evolutie spirituala dispare, poate doar evolutie fizica. Si daca dispare, atunci cand dai de primul obstacol mai greu, preferi sa te sinucizi decat sa lupti sau sa te chinui, pentru ca oricum totul e inutil in aceasta conceptie.

Nu comentez faptele teroristilor aici, dar daca analizezi un pic vei vedea ca ei nu se sinucid in sensul adevarat. Daca ar vrea sa se sinucida atunci s-ar duce in padure si ar face-o acolo in liniste. Moartea lor este un efect si nu o cazuza. Cauza era de fapt moartea celorlalti ... nu a lui...caci cu siguranta, daca se gasea alta metoda de a omora alti oameni fara ca el sa moara o folosea ...

E randul tau ...

Clopotel, daca tie ti se pare ca in lipsa credintei in viata de apoi, oamenii nu pot fi motivati, te inseli. Sunt atatea cazuri de atei care au fost extrem de motivati de valori diverse de la iubirea de tara pana la pacea mondiala, noua ordine sau, de ce nu, dragostea fata de cineva apropiat. A spune ca in lipsa credintei religioase nu poate exista motivatie este pur si simplu gresit si ignora istoria.

Spui ca esti un crestin care nu umbla cu jumatati de masura (ai fi primul daca ar fi adevarat). Spune-mi, te rog, intorci mereu obrazul celalalt? iti tai mana dreapta daca te face sa pacatuiesti? ai dat si camasa celui care vrea sa-ti ia haina?

Participa voluntar si premeditat la o actiune care le sfarseste viata. Cred ca asta inseamna sinucidere. E bine ca intuiesti un lant cauzal. Exact asta ziceam si eu. Credinciosii pot avea, in plus fata de ceilalti, si o motivatie spirituala in a-si pune capat vietii.

TOTUL SE SFARSESTE PENTRU CA TOTUL SA INCEAPA, TOTUL MOARE PENTRU CA TOTUL SA SE NASCA!

Catalin,

Eu nu spun nici ca e gresit nica ca nu e gresit ... Tu crei ca un ateu nu are suflet, doar pentru ca e ateu?
Uneori oamenii mai neaga si anumite lucruri care se bazeaza pe bunul simt nativ. Sau acest bun simt se interpreteza diferit de fiecare.

Asa si eu pot sa spun ca nu cred in Dumnezeu, dar cred in nemurirea sufletului si ca ar exista viata dupa moarte, nu neaparat pe pamant. Dar asta ar insemna ca ma contrazic singur...

Am spus ca nu umblu cu jumatati de masura, dar nici nu am spus ca umblu cu masura intreaga , pentru ca aceste masuri depind de ochiul celui care priveste .... iar in chestia cu obrazul eu pot sa spun ca il intorc si pe celalalt, dar nu a zis nimeni ca intre obrazul meu si palma celui care vrea sa ma loveasca sa nu interpun un cutit de exemplu (daca se taie este doar vina lui )

In chestia cu teroristii eu zic ca este sacrificiu si nu sinucidere. Se sacrifica pentru ceva.
La fel si o mama care vrea sa-si salveze un copil din fata unui tren, ea se sacrifica nu se sinucide. La fel si militarii pe front. Dar depinde de caz, la unii moartea e mai mult sau mai putin probabila, sau inevitabila, ca in cazul unor teroristi.
dar nu este sinucidere...

Crezi? ce spui tu zic si budistii intr-un fel. Crezi ca si ei se contrazic singuri? nu vad de ce trebuie sa existe o legatura intre viata dupa moarte si Dumnezeu.

Mda, interesant!

La ea nu e nimic premeditat.

Ei nu participa neparat voluntar la propria lor moarte. Mai degraba, aceasta este cauzata de altcineva.

Dar ce e sinuciderea? defineste tu conceptul!

Si eu sunt curioasa cum vezi diferenta dintre sacrificiu si sinucidere. In fond, de multe ori, amabele par a fi niste gesturi identice in sine. Ambele au o motivatie, nu? Ambele reprezinta o alegere constienta.

Pai sinuciderea este atunci cand persoana respectiva are ca singur scop propria sa moarte. Sinucigasul urmareste, are ca unic scop, moartea sa. Ori aia nu au ca scop moartea lor. Aceasta este un efect. Scopul lor este sa omoare cati mai multi oameni, sa aduca cat mai multe pagube, nu sa moara ei. Aaaa... ca mor si ei, astea sunt riscurile meseriei. Si la militari e la fel, nici ei nu vor sa moara, dar daca in fata e dusmanul cu pusca spre tine ce faci? Nu inaintezi?! Ba da inaintezi si ala trage si te omoara, si stiai ca ala e acolo ... Aceasta inseamna ca esti sinucigasi?! Nu... inseamna ca te-ai sacrificat ... scopul tau fiind: de a apara ceva, de a omoara dusmanul, de a face nu stiu ce ... orice numai sa te omori tu nu, acesta fiind un risc asumat. Soldatii ca si teroristii daca pot sa scape cu viata, sunt fericiti. Sinucigasii nu ....

Catalin,
din cate stiu eu budistii cred si in divinitate, si in existenta sufletului si in reincarnare.
Ortodoxii nu cred in reincarnare, dar eu nu am pomenit aici de ea. Prin viata dupa moarte eu nu inteleg obligatoriu reincarnare, si chiar nu se intelege asta ...

Deci a te impusca din cauza datoriilor pe care nu le poti plati nu inseamna sinucidere fiindca n-ai avut ca unic scop propria moarte ci ai mai si vrut sa scapi de plata. In mod asemanator, a te impusca fiindca te-a parasit iubita nu e sinucidere. De fapt, ce-ar fi sa ne oferi tu un exemplu de sinucidere "adevarata" ca mie nu-mi vine nimic in cap?

Nu stiu de unde stii tu asta dar budistii se abtin in privinta existentei unei divinitati in sensul occidental al cuvantului. Sunt agnostici, daca vrei. Sigur, fiecare budist poate avea parerea lui personala...

Pai sinuciderea este atunci cand persoana respectiva are ca singur scop propria sa moarte. Sinucigasul urmareste, are ca unic scop, moartea sa.

Nu exista asa ceva, pentru ca in spatele acelui gest sta o motivatie. Motivatie care are o alta cauzalitate, indirecta. Iar moartea persoanei respective este, de fapt, tot un efect.

Catalin

Pai chiar cele doua exemple date de tine inseamna sinucidere. Deaorece pentru ei viata nu mai are sens. Ei se omoara pentru ei, pe cand ceilalti se omoara pentru altii. Ei bine - aceste doua cazuri eu le numesc diferit. Prima este sinucidere a doua este sacrificiu.

Chiar notiunea de sacrificiu, implica o iubire pentru altii. Nu prea poti sa spui ca te sacrifici pentru tine ...

Parerea mea ... daca tu vrei sa le zici invers, sau sa le spui la fel, e OK. Vreau sa-ti mai spun ca cei care fac sacrificiu, tin mai mult la viata celor pe care-i protejeaja decat la viata lui. Dar asta nu inseamna ca el nu pune pret pe viata lui. Ori sinucigasul, nu pune pret pe viata lui. Te rog sa sesizezi diferenta ... si nu sa interpretezi lucrurile grosier.

Cum adica se omoara pentru ei??? Nu vad sensul in formularea asta. Daca ar face pentru ei ceva, ar infrunta realitatea.

Pai te contrazici. Ai zis ca sinucidere e doar cand unicul scop e sa-ti cauzezi moartea. Mai gandeste-te!

Hai ca deja deviem... iar daca sinucigasul nu pune pret pe viata lui, in continuare sustin ca este mai probabil ca un credincios sa-si evalueze viata la mai putin decit si-o evalueaza un necredincios. Pentru credincios, viata asta e ceva efemer dupa care va urma ceva infinit mai important. Pentru un necredincios, viata e ceva efemer dar e tot ce are. Sper ca e clar care va considera in general viata mai valoroasa...

Acest topic a fost editat de Catalin: 2 Apr 2004, 01:04 PM

Neferititi,

Da asa este, sta o alta cauza, dar el este singurul implicat. Cauzele si efectele sunt numai ale lui.
De regula el refuza sa lupte, i se pare mai la indmana sa moara decat sa lupte. Pe cand ceilalti nu, ei lupta pentru viata, atat a lor cat si a altora, dar e adevarat ca si in detrimentul dusmanilor lor.

Sinuciderea este o chestie individuala - are motivatie si cauza personala
Sacrificiul este o chestie de grup, motivatiile si cauzele nu sunt strict legate de persoana respectivului.

Catalin,
Nu vad unde m-am contrazis. De ce se sinucide un indragostit parasit de iubita? Se sinucide pentru ea? Se sinucide pentru vreun scop nobil? Nuuu... se sinucide pentru ca nu mai poate suporta durerea. Este o slabiciune de-a lui. El este singur cu deciziile si motivatiile lui. El vrea sa renunte la viata pentru ca viata a devenit insuportabila pentru el.
Pe cand la cei care se sacrifica nu stau lucrurile asa: Ei vor sa renunte la viata nu pentru ca viata nu le mai place, ci pentru ca sa traiasca altii (cei din grupul lor), carora si lor le palce viata. Moartea celor din urma este o chestiune pur tehnica daca vrei, nu este dorita, este necesara. In primul caz este dorita (in acel moment, nu cu o luna sau 2 zile inainte, ci atunci).

Eu aici fac diferenta, dar poate ca nu ma exprim eu bine.

Da, e interpretarea ta, si o respect. Eu o interpretez altfel: pentru un credincios, viata asta este ceea ce este pentru un elev clasa a 7-a de exemplu. Daca se straduieste si face lucruri bune, progreseaza si trece intr-a 8-a, cu gandul ca daca o va tine tot asa si in alte vieti va ajunge la faculta, intr-al 9-lea cer . Pe cand daca se sinucide, va repeta clasa si va pierde timpul, va amana atingerea telului sau.

Iar pentru cineva care este ateu (folosesc termenul incorect aici, dar o sa intelegio ce spun), daca totul este hazard, fara importanta, nu vad de ce ar mai conta clasa a 7-a, caci cu ea sau fara ea tot aia ar fi ... lipsit de orice importanta, fara nici un fel de scop.

PS. Daca credeti ca suntem off topic sau daca ne invartim in cerc, sunt de acord sa ne oprim

In general, oamenii incearca sa treaca acest "examen", cum ii ziceti, si in felul acesta devin mai buni, poate, dar cu siguranta mai impacati cu ei insusi decat ateii.

Nu! Te inseli. Credinciosul nu considera viata aceasta ceva efemer, urmat de ceea ce este cu adevarat important. Este chiar invers. Viata este considerata foarte importanta (adica ceea ce face el in timpul unicei! sale vieti), deoarece asta determina unde isi va petrece el eternitatea. Va ajunge ori in iad ( ) ori in rai ( ), dupa care nu va mai putea schimba nimic. Asa ca este mult mai important ceea ce face acum, pentru ca dupa aia oricum nu mai poate face nimic.

Cat despre moarte, nu va fie frica de ea!

Nu stiu cum tie nu ti-e frica ca mie imi e ..... Nu stiu de ce dar nu pot sa spun ca astept momentul ca sa vad cum e viata de dincolo. Mie imi oplace viata mea de aici, de acum si nu vrau sa se termine...Sincer mi-e frica !!

Pisoiasule , sunt langa tine , nu-ti fie frica. Zi-mi care si-l batucesc eu, mama lui.

Merci catelusule!!!

Nu exista absolut nici o urma de indoiala in ceea ce proveste existenta vietii dupa viata, sau a existentei vietii dupa moarte, e acelasi lucru.
Intrebarea care se pune e intr-adevar, ce se intampla acolo, scara luminioasa, tunel de lumina, sau doar o plutire, cum ar fi calatoria astrala... Iar raspunsul, ce sa zic, nu prea conteaza. Se pare ca oamenii vad diferit aceste lucruri, in functie de religie, cultura, etc.

"Va ajunge ori in iad ( ) ori in rai ( ), dupa care nu va mai putea schimba nimic. Asa ca este mult mai important ceea ce face acum, pentru ca dupa aia oricum nu mai poate face nimic."
Imi pare rau, nu am inteles daca ai vorbit serios sau nu, dar daca e serios, spui lucruri grave...

Tot timpul m-a fascinat intrebarea: "Ce se intampla cand mori?" de fapt nu cred ca sunt singurul. Cred ca in momentul mortii spiritul se separa de trup, dar nu stiu ce se intampla dupa, se reincarneaza, sau se duce intr-un loc anume asteptand judecata de apoi (asta daca privesti lucrurile din prisma unui bun crestin), daca privesti lucrurile din prisma unui ateu, atunci mori si gata. Cred ca ar fi prea sec aceasta varianta. Nu ?!

Dar ce zici de asta?
Judecata si apoi reincarnare, in functie de ceea ce MERITI?

In functie de ceea ce MERITI dupa ce standard?

Exact, mori si gata. Este inevitabil, mai devreme sau mai tarziu. Asa ca tot ce poti face este sa privesti cu detasare si mai ales fara teama aceasta perspectiva. Iar daca poti chiar sa glumesti pe seama ei.
Este prea sec? Poate... Insa unii prefera adevarul sec in locul unei iluzii linistitoare