Am decis sa stau in barca mea si sa nu mai fac valuri prin alte jurnale , de aceea voi spune aici ceea ce am aflat despre transplanturile de organe de la copii la adulti, transplanturi despre care massmedia romaneasca si virtualul in limba romana sustin la unison ca nu este posibil.

Ba da. Este posibil. Asemenea transplanturi, copii ==> persoane adulte, s-au efectuat cu succes chiar si la noi in tara.
Iata cateva exemple.


http://www.romanialibera.ro/actualitate/tr...oma-106816.html
http://www.niuzer.ro/topic/Mihai-Lucan.html

http://www.i-medic.ro/stiri/o-echipa-de-ch...acelasi-pacient




http://www.romanialibera.ro/actualitate/tr...oma-106816.html




Si un ultim exemplu ...


http://www.victor-socaciu.allby.ro/

Acest topic a fost editat de exergy33: 13 Jul 2011, 06:47 AM

Am terminat si am predat tot ce am avut in lucru, de proiectat sau de corectat
Acum sunt libera ... libera ca pasarea cerului, ca sa folosesc o expresie consacrata.
Maine, indiferent daca va fi vreme buna sau furtuna, voi pleca intr-o excursie de 2-3 zile. Voi pleca acolo unde-mi propusesem sa ajung in acest an de No Ruz si n-am mai ajuns, din cauza ca, pe o portiune a drumului din acea zona, avusese loc o alunecare de pietris si aluviuni de pe crestele marginase, odata cu topirea ghetei si zapezilor.

Bun. Acum sunt cu sacul de voiaj pus la punct, cu bateriile incarcate (si la propriu si la figurat) si cu un mare chef de drumetie.

Sper sa ma intorc cu bine si sa-mi continui jurnalul de calatorie la Han.

Mai am in plan o calatorie de durata medie (8-10 zile) si una de durata lunga. Am atatea planuri incat ma indoiesc ca voi razbi in toate.
Nu mi-am facut o fisa organizatorica ... detest astfel de fise ... insa am punctat clar ceea ce-i mai important.

Ah! ... uitasem. Trebuie sa-mi pun la punct MP3 playerul si sa adaug ultimele piese muzicale preferate.

Călătorie plăcută şi nu uita să ne-aduci şi nouă impresiile!

Ai grija sa gasesti soferul potrivit, vacanta placuta si sa ne dai de veste, dar mai ales mai multe fotografii.

Erwin & Marduk, multumesc pentru urari ... a fost o calatorie calma, fara peripetii dar cu multa, multa buna dipozitie.

Dupa cum spuneam, excursia a fost una scurta, de doar doua-trei zile. Pana la urmatoarea calatorie voi incerca sa postez fotografiile facute si sa comentez momentele interesante ...


un loc cu statui ciudate




Am ajuns la punctul principal al destinatiei. E vorba de un spatiu ce a fost locuit cu cateva milenii inaintea erei noastre, spatiu localizat in apropierea satului Pirazmeyan/Pirazmian si devenit cunoscut sub denumirea "Shahr-e Yeri" ( in persana inseamna orasul Yeri - se pronunta in doua silabe, cu acentul pe ultimul "i" ).
Shahr-e Yeri se afla la o distanta de 32 km, sud-est, de orasul Mehskin Shahr, un mic orasel din provincia Ardebil.




De fapt Shahr-e Yeri reprezinta un intins site arheologic, partial escavat, cu numeroase menhire si stele funerare roase de vanturi, ploi, zapezi si razele solare necrutatoare. Vechimea unora depaseste 5000 ani.
Totusi o serie din ele au supravietuit intemperiilor, traficantilor de antichitati, dezaxatilor mintali si lipsei de interes a autoritatilor locale ...
In limba persana li se spune "sanghe sar afshan" ( sang = piatra, sar = cap, afshan = in picioare, cu capul sus, mandru ) ...
Denumirea de menhir(e) provine din limba bretona. ( men = piatra, hir = lung).

In sfarsit, aceste pietrele lungi sau pietre in picioare, pot fi vazute cu predilectie in Irlanda, Anglia si Franta ( deci arealul celtic), dar si in tarile scandinave, Cehia, Bulgaria, Italia si Grecia.
Intr-o postare viitoare voi divaga pe aceasta tema deoarece o gasesc interesanta si inedita.

Revin la subiect.
Complexul se intinde pe o suprafata de aproximativ 400 hectare si cuprinde urmatoarele :
- un spatiu funerar (cimitirul)
- ruinele unei fortarete
- ruinele a trei temple, unul mai nou si doua vechi
- ruinele unei resedinte mari, un posibil castel
- cateva dealuri cu ruine de locuinte
- doua pesteri "amenajate" de mana omului

Datarea cu carbon a ruinelor si artefactelor descoperite in fosta fortareata indica o vechime de 2800 ani, deci epoca fierului. Templul nou are o vechime de circa 3200 de ani, ceea ce inseamna ca a fost construit cu vreo 400-500 de ani inainte de constructia fortaretei.
Cele doua temple vechi si statuile sunt si mai vechi ... cifra ce se vehiculeaza cel mai des prin presa de limba persana e cea de 5000 ani vechime.





Interesant e faptul ca vestigiile indica o continuitate de habitat in Shahr-e Yeri de cel putin 4000 de ani, continuitate intrerupta prin sec VI-VII ien, cand acesti locuitori ciudati au disparut din zona.
Deci e foarte clar ca ei nu au fost arieni, arienii sosind in arealul actualului Iran mult mai tarziu. In mil V ien nu se pune problema existentei arienilor in spatiul geografic al actualului Iran.

Ma gandesc ca e posibil ca ei sa fi fost semiti. Nu am citit deocamdata o astfel de ipoteza dar mi se pare foarte plauzibila.

Aceste menhire (sper sa fie corect pluralul in limba romana ), cu dimensiuni intre 35 si 250 cm, mai au o caracteristica extrem de interesanta. Nici una din ele nu are gura.

Voi reveni.
... ...
foto1 ............................................... foto2 ................................ foto3


foto4


Pentru a vedea detaliile dati click pe imagini.

Acest topic a fost editat de exergy33: 16 Jul 2011, 06:01 PM

Ar putea fi traci, cimerieni.

Shahr-e Yeri


...
foto5 ............................................................ foto6

Pentru a va face o impresie despre marimea locului funerar si a ruinelor templelor am anexat inca doua fotografii.
In foto5, in fundal, se observa alt sir de pietre si stele funerare. Daca veti descarca imaginea veti putea vedea mai clar. In foto6 am incercat sa captez 'ramasitele' unui templu.






Cu ajutorul urmatoarelor imagini vreau sa scot in evidenta un aspect: cu exceptia catorva pietre funerare de dimensiuni mici, ce dupa toate probabilitatile reprezinta copii/suflete de copii , toate celelalte 'poarta' arme.

Fac o paranteza pentru a da cateva explicatii.
La inceput s-a crezut ca statuile/stelele/menhirele ar reprezenta femei. In favoarea acestei afirmatii statea coafura personajelor reprezentate. Toate au plete sau cozi interesant impletite/pieptanate. Partea de jos a podoabei capilare are o forma anume. Voi pune imagini in urmatoarea postare.

Acum ma intorc la ideea precedenta. Deci spuneam ca toate statuile de dimensiuni ceva mai mari poarta arme ... un fel de sabii incovoiate, hangeare ... nu stiu cum sa le numesc.

Mai tarziu arheologii au lansat ipoteza ca, indiferent de sex, toate persoanele adulte reprezentate in acest loc funerar poarta arme. Cele fara arme reprezinta copii.
Dupa fizionomie nu se poate face o distinctie clara intre femei si barbati. Toti au nasul extrem de lung, plete coafate in acelasi stil, nu au gura si nici alte elemente, ca de exemplu sani- cu ajutorul carora sa se poata spune clar ca e vorba de reprezentari feminine, dar nici mustati sau barba - care sa indice faptul ca ar fi vorba de personaje masculine .

... ... ...
foto7 .............................................. foto8 ................................... foto9

Dau acum un prim pachet de informatii. Trebuie sa spun ca, despre acest oras Yeri, necunoscut chiar de marea masa a persanilor, nu exista prea multe date publicate in literatura de specialitate, ori pe 'interpretarile' facute pe blogurile de limba persana si cele din revistele cu 'de toate pentru toti' nu ma pot baza .

Se stie ca acesti locuitori au fost facuti vasali de catre regatul Urartu si ca au renuntat la religia lor in favoarea zeilor venerati de urartieni.
Aceste informatii parvin de pe o inscriptie descoperita in 1978 de arheologul Charles Burney pe o piatra din incinta noului templu. Tot el e cel ce a tradus-o.

Daca nu ma insel, piatra inscriptionata a fost luata de Burney pentru a fi cercetata in amanunt.
In 1979 are loc rasturnarea de la putere a sahului, revolutia si apoi razboiul de opt ani cu Irakul.
In aceasta perioada nu s-a intreprins nimic in Shahr-e Yeri, dar, traficantii de antichitati si localnicii doritori de a descoperi comori, au devastat si furat tot ceea ce li s-a parut ca are valoare si poate fi vandut peste granite. Un bonus trebuie acordat turistilor rusi care, cu camionetele, carau statui in Rusia sub ochii 'vigilentilor' graniceri (iranieni si rusi).

Cand lucrurile au intrat relativ in normal, dupa terminarea razboiului, niste arheologi iranieni s-au incumetat sa faca sapaturi si datari pe baza standardelor arheologice moderne. Dar a fost prea tarziu caci, dupa cum au marturisit ei insisi, cea mai mare parte a mormintelor au fost gasite goale ... adica furate.
Totusi in cateva morminte din zona unde am facut si eu fotografiile s-au descoperit diverse obiecte: nasturi din bronz aurit si argint aurit extrem de migalos prelucrati. De aici s-a tras concluzia ca si hainele oamenilor acelor timpuri trebuiau sa fi fost pe masura, caci nimeni nu coase nasturi de argint filigranat pe panza de sac.
S-au mai descoperit placi din aur prinse pe snur/bentita din piele si petrecute in jurul gatului. Deasemeni au fost descoperite siraguri din pietre semipretioase (posibil ca scheletele cu siraguri sa apartina femeilor), arme din fier si ramasite de ceramica. Aceste informatii le am dintr-un interviu dat televiziunii de catre arheologul sef al proiectului Shahr-e Yeri
Nu stiu unde au fost transportate obiectele descoperite, nici cum arata, caci niciodata televiziunea iraniana nu le-a aratat. Posibil sa nu fi fost curatate, restaurate si inventariate.

Bineinteles ca m-am intrebat cine au fost locuitorii din arealul actualei zone mediatizata sub numele de Shahr-e Yeri.
Daca au fost semiti, cimerieni, traci sau altceva .... e foarte greu de precizat.
Voi posta mai multe imagini pentru cei ce doresc sa faca o evaluare a subiectului.

Luind ca punct de reper informatia sigura ca locuitorii din Shahr-e Yeri au fost vasalii regatului Urartu, si ca disparitia lor coincide cu disparitia de pe scena politica a urartienilor ce au fost invadati in sec VI ien de catre sciti si mezi, pot trage urmatoarea concluzie : regatul Urartu le asigura securitatea sau locuitorii din orasul Yeri, si nu degeaba toate statuile au arme la sold, faceau parte din angrenajul militar al urartienilor.



Regatul Urartu s-a intins din zona lacului Van (actuala Turcie) pana in zona lacului Urumie/Urmia (actualul Iran), cu ramificatii inspre Caucaz si partea de nord-vest a Iranului de azi.
Urartienii sunt considerati de catre unii drept stramosii armenilor si s-au facut diverse speculatii si interpretari pe paralela lingvistica Urartu - Ararat.

Acest topic a fost editat de exergy33: 16 Jul 2011, 05:59 PM

mama, tatal si copilul


. . .
foto10 .................................... foto11 ............................. foto12 .............................foto13


Spuneam ca interpretarea pietrelor funerare (menhirelor) de la Shahr-e Yeri e relativ dificila si din cauza ca nu se poate preciza cu exactitate sexul personajelor reprezentate.

Totusi, dupa ce am facut cateva ture kilometrice printre siragurile de pietre si statui, si dupa ce m-am uitat din toate partile la ele, am reusit sa identific trei sau patru tipuri distincte.

Nefiind istoric, nici arheolog, sa nu va luati dupa interpretarile mele ...
Le-am grupat in trei categorii de baza si spre exemplificare postez cate o imagine caracteristica fiecarei categorii in parte.
Deci iata cum ar suna clasificarea :

foto10 - imagine generica pentru reprezentari de copii sugari, sau copii foarte mici, care nu pot prinde la sold o arma ( cateva pietre chiar mi-au sugerat imaginea unui fat infasat ... sau o fi fost halucinatii datorate caldurii si pustietatii ? ! )

foto11 - mi se pare cumva feminina statueta aceasta, in ciuda armei prinsa la cingatoare, iar daca compar coafura ei cu cea a statuetei din figura 13, nu observ nici o diferenta. La fel ca si altii am remarcat faptul ca marea majoritate a statuilor sunt 'coafate' in mod identic.

foto12 - pare sa fie un "EL". E vorba de o menhira sfaramata.

Dar ca sa nu las loc "scepticismelor" m-am gandit sa postez o fotografie de familie: mama, tata si copilul! (foto13)... si sper sa fiti de acord cu mine.

Personajul din dreapta imaginii, pe care l-am denumit "mama", are capul tesit si o coafura putin mai deosebita fata de restul statuilor. Ochii sunt reprezentati parca in alt stil.
Personajul din centru, pe care l-am denumit "copilul", poarta si el sabie.
"Tatal", pozitionat in stanga imaginii, e mai inalt cu cativa centimetri ... si bineinteles ca e inarmat.
Toti trei au nasurile extrem de lungi si toti trei, la fel ca restul tututor statuilor, absolut fara nici o exceptie, nu au gura.
Oare de ce oamenii din Yeri reprezentau figuri umane lipsite de gura?
Imi trec prin cap atatea posibile explicatii ca as putea scrie peste noapte o carte ...





Expresivitatea lor, chiar si dupa milenii, chiar in ciuda simplitatii si executiei rudimentare, m-a urmarit ore bune dupa ce m-am despartit de ei ... EI, oamenii din Yeri, despre care deocamdata nu se stie mare lucru.

Acest topic a fost editat de exergy33: 17 Jul 2011, 04:50 PM

la fel de stranii ca statuile din insula Paştelui...

Poate că nu sunt reprezentări ale oamenilor ci ale unui zeu şi atunci se explică regularitatea "fizionomiei". Prin analogie cu pietrele de mormânt actuale, mărimea indică mai degrabă "bunăstarea" celor îngropaţi. Aşa cum creştinii pun o cruce, ei puneau imaginea zeului (al morţii, reînvierii etc)...

Acest topic a fost editat de Erwin: 17 Jul 2011, 06:09 PM

... ...
foto14 ................................................. foto15 ........................................... foto16

Nu cred sa fie vorba de reprezentari de zei. Ai dreptate. Au ceva straniu in fizionomie, nefiresc ..
Totusi mie, la fata locului, mi-a lasat impresia unui cimitir foarte normal unde niste oameni obisnuiti, nestiutori in ale scrisului, au tinut sa dea informatii despre sexul celor ingropati, eventual si varsta ...

Acum am altele pe cap , dar peste cateva zile voi face o paralela intre aceste statui/menhire si altele, oarecum asemanatoare, descoperite prin varii locuri geografice.

Pun cateva fotografii noi.

In foto 14 cred ca e vorba de o jumatate dintr-o piatra de altar. Ca dimensiune cred ca ajunge la 1.5m.




In aceasta ultima fotografie am vrut sa prind in cadru cat mai mult din dimensiunea locului marcat de pietre si statui. In partea din stanga a imaginii se poate observa pana unde 'merge' sirul de bolovani. E una din imaginile mele preferate si ma bate gandul sa-mi fac un poster cu ea .

Yeri ... am auzit prima oara acest nume cu vreo zece ani in urma. Apoi am vazut niste fotografii facute acolo. Apoi s-a trezit in mine gandul ca, intr-o buna zi, sa merg sa vizitez locul. Dar pe lista de prioritati existau atatea altele. Dorinta a ramas totusi intr-o stare latenta. In ultimii trei - patru ani m-am gandit serios ca trebuie sa merg neaparat pana la Shahr-e Yeri dar mereu a intervenit cate ceva. La asta se adauga si faptul ca drumul nu e accesibil in orice anotimp. Chiar daca se afla la doar 32 km de Meshkin Shahr, drumul principal fiind asfaltat si de o foarte buna calitate, insa de la drumul principal si pana in asa-zisul sat Pyrazmeyan ( fara scoala, moschee, baie, brutarie ... populat doar de cateva familii de batrani ce asteapta sa moara acolo unde s-au nascut, refuzand sa-si urmeze copiii la oras) trebuie mers vreo 2-3 km pe un drum neasfaltat, cu pietre, gropi si noroi (in zilele ploioase).
Dar supliciul nu se termina aici caci, din sat si pana la situl arheologic, mai trebuie parcursi vreo cativa kilometri pe un acelasi tip de drum, oarecum mai bun, acoperit cu prundis compactat.

In ultimul an pot spune ca dorinta s-a transformat intr-o mica obsesie ... dar si intr-un fel de teama.
Mi-ar fi parut rau sa fi plecat din Iran fara sa fi ajuns la Shahr-e Yeri.
Acum ca l-am vizitat ma simt foarte bine ... ca si cum as fi incheiat niste socoteli foarte vechi cu cineva caruia ii eram datoare .

Acest topic a fost editat de exergy33: 21 Jul 2011, 05:59 AM

Pleci din Iran? Vacante frumoase in continuare.

M-am uitat cu atentie la pietrele fotografiate de tine, un lucru mi-e clar, aceste pietre sunt foarte vechi, el ar putea fi incadrate ca, sunt de fapt, basoreliefuri, ce apartin perioadei anterioare sculpturii moderne asa cum o cunoastem. Acel popor trebuie sa fi preluat sau inventat aceasta forma de reprezentare prezenta in tot orientul mijlociu si in Egipt. Calatorie placuta in continuare.

Cred ca au trecut mai bine de doi ani de cand am inceput sa citesc in mod organizat texte referitoare la megaliti, stele funerare, menhire si pietre ciudate.
Pe siturile iraniene, in persana sau in engleza, am avut surpriza sa descopar ca si iranienii au "Savestii" lor ... "Savesti" ce emit teorii care mai de care mai fantasmagorice.
Totusi, prin desisul acela de informatii reale, bine documentate, amestecate insa cu interpretari fanteziste, alambicate si distorsionate, condimentate cu minciuni de ti-e mai mare dragul sa le citesti, am descoperit si lucruri utile.

De exemplu am descoperit ca nu numai la Yeri pietrele funerare sunt lipsite de gura. In foarte multe alte locuri, din Indonezia si pana in Franta, din Iran si pana in Irlanda, au fost descoperite astfel de menhire.

Astazi ma voi ocupa doar de arealul locuit de doua popoare de ginta latina, exclusiv Romania - careia mi-am propus sa-i dedic un post separat.

Deci voi posta linkuri cu texte si imagini din Franta si Italia si voi sublinia in rosu ideile ce mi s-au parut importante.

http://www.jrank.org/history/pages/6535/Statue-menhirs.html


http://www.jrank.org/history/pages/6535/St...l#ixzz1SlaNe6PP

a curved-ended stick ... exact ca in foto 11
the hair, which often continues onto the edges and back of the stone ... dupa cum se observa din toate fotografiile mele, oamenii din Shahr-e Yeri puneau mare pret pe podoaba capilara



http://www.jrank.org/history/pages/6535/St...l#ixzz1Slalc7JB

Ideea cu o posibila legatura intre vechii locuitori ai Sardiniei si "oamenii marii" ce au invadat Egiptul pe timpul faraonului Ramses III merita sa fie cercetata.

Cum arata menhirele sau menhirii din Italia, mai precis din Sardinia?
Intrati aici si veti vedea: http://www.sardiniapoint.it/8630.html

In micul orasel Laconi de pe insula Sardinia exista un muzeu al acestor pietre lungi.
http://www.luoghimisteriosi.it/sardegna_laconi.html

La adresele date in continuare puteti vedea cateva imagini. Nu ratati linkul al doilea, cel cu expozitia. Sunt niste exponate superbe, cu forme geometrice simple si de invidiat. Expozitia va fi deschisa in perioada 10 iulie - 28 noiembrie la Musée du Pic Saint-Loup.
Deci atentie maxima pentru cei ce locuiesc in zona .

http://www.languedoc-france.info/list_dolmens.htm
http://www.loupic.com/Exposition-Des-pierres-qui-nous.html
http://lithos-perigord.org/spip.php?article797

Pentru incheiere propun o vizita virtuala, tot in Franta, tot cu niste imagini deosebit de sugestive.

http://www.travelfranceonline.com/Aveyron/...es_menhirs.html

Gordin, si tie o vacanta cat mai relaxanta.
Marduk, in mod cert ca unele din statui sunt mai vechi de 2800-3000 de ani, unii arheologi afirma chiar ca ar fi mai vechi de 5000 de ani.

Acest topic a fost editat de exergy33: 22 Jul 2011, 02:01 PM

Dar nu numai in sudul Europei pot fi intalnite aceste "pietre lungi". Spatiul britanic, in special Irlanda si Scotia, abunda in ele. Pot fi vazute pe marginea drumurilor, in adancul padurilor, pe panta vreunui deal, pe tarmul oceanului sau chiar in mijlocul ogoarelor.

De la bun inceput denumirea "menhir" nu mi-a mers la inima din cauza ca nu se armonizeaza fonetic cu limba romana. Ma tot straduiam sa caut un echivalent cand deodata mi-a fulgerat prin (bruma de) minte o idee ... mai bine zis o expresie: stane de piatra.

Imediat m-am gandit la povestile cu vrajitoarele si vrajitorii ce-i transformau pe oameni in stana de piatra si m-am intrebat daca nu cumva aceste povesti nu au fost inspirate si de descoperirea menhirelor antropomorfe de catre sateni.
Conform DEX-ului cuvantul stana a patruns in limba romana prin filiera slavona.

Megalitii se deosebesc de menhire in primul rand datorita dimensiunilor geometrice ce deseori depasesc 2m.
Mai rar se intampla ca megalitii (mega = mare, lithos = piatra), adica "pietrele mari" sa aiba forme antropomorfe evidente sau detalii atent cizelate. Menhirele/menhirii/stanele de piatra au de obicei dimensiuni cuprinse intre (0,5-1,5)m si au fost 'prelucrate' mai migalos de catre oamenii epocii pietrei, ai epocii bronzului si a celei a fierului.

Dau cateva linkuri surori cu imagini de pe taramuri 'anglo-saxone'...
http://www.stonepages.com/scotland/scotland.html
( cautati Calanais (Callanish I), Clach an Trushal, Cnoc Ceann à Gharaidh (Callanish II) )

http://www.stonepages.com/ireland/ireland.html
(cautati Ballycrovane, Punchestown, Drombeg )

Am avut o surpriza in toata regula, pot spune chiar ca imi auzeam cum imi bate inima in timpane, atunci cand am descoperit acest loc din Scotia ... Hill o'Many Stanes
Sa fi insemnand "dealul cu multe stane (de piatra)" ?

http://en.wikipedia.org/wiki/Hill_O_Many_Stanes

Acest topic a fost editat de exergy33: 25 Jul 2011, 03:18 PM

Scrutam zarea de pe platoul cu pietre funerare de la Shahr-e Yari si-mi ziceam in gand de una singura ca locul denumit "la Mama Huciului" trebuia sa fi fost prin apropiere.
Stane de piatra si vant ... vantul care adia usor, abia simtindu-l pe fata, scotea sunete asemanatoare cu niste vaiere ... ca si cum in departare cineva se tanguia.

Soferul ce ne adusese pana acolo a ramas uimit de existenta locului. Avea si de ce.

Noi cautam sa luam un taximetrist localnic pentru traseu lung, bazandu-ne pe faptul ca o asemenea persoana cunoaste bine imprejurimile.
Respectivul ne spusese ca se nascuse si crescuse intr-un sat situat la o distanta de 80 km de Meshkin Shahr, iar noi ne-am zis ca situl arheologic Yeri, situat la 32 km de Meshin Shahr, ii este cunoscut.

Da' de unde!

De abia cand am ajuns la vreo 50 km de oras, tin minte ca vazusem placa indicatoare cu diverse distante, tipul ne-a anuntat cu nonsalanta ca nu stie unde se afla acel loc ... ba mai mult ... ne-a intrebat daca suntem siguri ca un asemenea loc, cu statui si pietre, exista in realitate in zona ?!

Sunt prea 'hârşita' de astfel de situatii ca sa mai reactionez violent si sa ma cert. Sotul meu s-a suparat pe loc si aproape ca s-a pornit la o cearta 'gospodareasca' cu soferul. I-am facut semn ca nu are nici un rost sa-si consume nervii pentru asta. Stiam ca nu-i un traseu complicat.

Deci inarmata cu multa rabdare i-am spus ca stiu precis de existenta locului si ca de pe Internet am descarcat cateva fotografii facute acolo de catre altii. Mi-a parut rau ca nu pusesem fotografiile pe celular. In ultimul timp, in mod frecvent imi introduc in baza foto a celularului imaginile cu obiectivele pe care doresc sa le vizitez pentru ca am descoperit un fapt. De extrem de multe ori denumirea unui castel, moschee, loc turistic, ruina, pod, turn, etc data pe Internet nu coincide cu denumirea utilizata de localnici. Am descoperit pe parcurs ce util e ca mai intai sa arati satenior imaginea locului pe care vrei sa-l vizitezi si de abia dupa aceea sa formulezi intrebarea.

Norocul nostru ca pe partea inverzita paralela cu drumul mergea la pas un taran. L-a lamurit pe sofer pe unde trebuie sa mearga si, dupa vreo jumatate de ora, ne-am odihnit oasele langa menhirele din Shahr-e Yeri.
Anterior, locul principal, cu grosul statuilor, fusese acoperit cu o copertina metalica. Furtuna din primavara nu numai ca a distrus copertina, dar a adus aluviuni sub forma de mal si pietris, aluviuni ce au ingropat partial statuile mici.
Ghinionul s-a abatut mereu asupra acestor stane de piatra inarmate, cu parul lung si lipsite de gura.

In perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008 Iranul a trecut printr-o inzapezire crunta ce a blocat efectiv viata mai multor provincii. O saptamana si mai bine aeroporturile au fost inchise, o serie de drumuri principale, cu exceptia celor din sud, au fost inaccesibile din cauza zapezilor si a pericolului avalanselor, zeci de mii de oameni au innoptat in locuri amenajate de catre Semiluna Rosie in moschei, scoli, saloane de sport, ...

Cateva zile la rand Iranul a inregistrat cele mai scazute temperaturi din ultimii 50-60 de ani.

Expresia 'a fost un ger de-au crapat pietrele' s-a dovedit adevarata. Gerul a frânt pur si simplu o serie de statui de aici... zeci de statui.

Ceea ce am reusit sa vedem la fata locului reprezinta de fapt ceea ce a mai ramas dupa ger, furtuna, furturile traficantilor de antichitati ce au operat nestingheriti in perioada razboiului cu Irakul, si dupa ce arheologii au transferat cele mai reprezentative piese in laboratoarele de restaurare.

Vestea buna e ca statul si autoritatile locale au hotarat sa construiasca un muzeu chiar in acest loc indepartat, in care sa expuna toate artefactele descoperite in zona. Bineinteles ca intreaga zona va fi amenajata corespunzator ... cu locuri de parcare, restaurante, cofetarie, ceainarie, grupuri sanitare, punct de prin ajutor medical, etc ... drum asfaltat pana in satul Pirazmeyan si din sat pana la situl arheologic ... dar mi-e teama ca aceste schimbari vor rapi din frumusetea panoramei.

Locul acesta, asa cum l-am admirat cu nesat in aceasta vara, ne-a facut sa ne simtim rupti de istorie si timp.
Pana si soferul neincrezator in existenta statuilor a ingenuncheat rand pe rand in fata celor mai interesante si le-a cercetat in amanuntime. Era foarte miscat de ceea ce vedea si parca-i era rusine sa se exteiorizeze fata de noi.
Ma uitam la mainile lui si felul cum isi trecea degetele de-a lungul sabiei prinse la soldul unei menhire cu capul spart si ma gandeam ca l-a fel va fi trebuit sa fi facut si cel, sau poate ca cea, ce a cizelat piatra aceea transformand-o in statuia pe care o priveam acum.

Oare cate mii de ani au trecut de cand sufletul acelui mester s-a preschimbat in vant iar trupul in pamant?

Acest topic a fost editat de exergy33: 27 Jul 2011, 07:33 AM

Calatoria a mai avut un moment oarecum comic, dar care m-a binedispus mult in acea zi.

In apropiere de oras am zarit niste ruine. Soferul stia de existenta ruinelor dar nu stia exact ce-i cu ele ... din ce perioada sunt si ce reprezinta. Pe parcurs m-am convins ca nu doar soferul. Mi s-a parut inexplicanil ca vreo sase persoane la rand, localnici si destul de in varsta, sa nu ne poata da amanunte despre acele ruine, cu exceptia numelui sub care sunt cunoscute in zona: Kohneh Qaleh (Vechea Fortareata sau Vechiul Castel)

Le-am inconjurat si am ajuns intr-un loc prin care se putea intra in 'darapanatura' ... caci asa aratau de la distanta.
Am pasit intr-o incinta cu putina iaraba, niste flori orbitor de galbene si cateva vaci ce pasteau nestingherite. Ne-a izbit un miros puternic de balegar.



Nu cunosc denumirea plantei din imagine, insa, dupa parerea mea, se aseamana cu coada soricelului. Mi-a fost imposibil sa-mi dau seama ce miros are pentru ca mirosul de balegar anihila orice alt miros ...





Soferul ramasese in masina.
Dupa cativa pasi sotul mi-a declarat ca abandoneaza incursiunea in incinta , ca si asa nu-i nimic de vazut, si ca merge sa faca un tur al zonei sa vada daca exista prin apropiere vreo ceainarie.

Deci singura, si cu mare atentie, am pasit pas cu pas pe terenul 'minat' cu balegar.



Am fotografiat ceea ce se vedea jur imprejurul meu fara sa dau importanta vacilor ... dar la un moment dat m-am trezit inconjurata de ele ...




Povestea are continuare .


...

Acest topic a fost editat de exergy33: 28 Jul 2011, 05:42 AM

Am inaintat cu grija pana in mijlocul imprejmuirii si de acolo am fotografiat (in) cele patru puncte cardinale.
Vacutele, vreo patru la numar, se apropiasera de mine ... probabil ca intruziunea mea le stingherea pasunatul.
Pe latura de rasarit am depistat un turn in ruina. De pe locul in care eram l-am fotografiat si m-am decis sa ma apropii ca sa-l pot capta mai bine. Calea mi-a fost barata de o vaca de culoare deschisa.



Chiar in acel moment am observat ca se apropie un barbat, potrivit de statura, la vreo treizeci de ani, imbracat cu niste haine nici murdare si nici prea curate, cu o punga de nailon in mana.
Privirea mi-a fost atrasa de punga. In primul moment am avut impresia ca are in punga niste conopida ... apoi am realizat ca sunt ciuperci. Niste ciuperci albe, mai mari decat pumnul.

Tipul s-a oprit si m-a masurat o secunda cu privirea. Cred ca-si daduse seama ca nu sunt iranianca ... si de aceea n-a zis nimic ... nici macar o formula uzuala de salut. Dar a luat un vreasc de jos si a inceput sa mane vitele. Ele in loc sa se imprastie au inceput sa se invarta in cerc in jurul nostru.

Era ca intr-o scena de comedie. M-a bufnit rasul si i-am zis sa le lase in pace ca nu are nici un rost.
Vazand ca-i vorbesc in persana tipul mi-a raspuns imediat si mi-a zis ca vacile lui nu-s periculoase.
Credea ca vin de pe Marte, probabil,...

In sfarsit, eu inainte, el dupa mine, si doua vaci dupa noi, ne-am apropiat de turn.
Am facut mai multe fotografii la rand si tipul, cu o mimica demna de un premiu pentru actorie, se incrunta sau se mira teatral de fiecare data cand apasam pe declansator.
Probabil ca in gand isi spunea : "uite-o si pe vacuta asta straina. Oare ce fotografiaza? ... ca nu-i nimic de fotografiat!"

S-a apropiat la o jumatate de metru de mine si efectiv si-a concentrat privirea pe aparatul foto ... doar doar o vedea ce imagini iau in cadru. Poate ca-si inchipuia ca in locul in care stau s-a deschis o poarta magica prin care vad un palat poleit cu aur, iar el, nu.

Dupa ce am terminat cu fotografiatul m-am intors spre dansul si l-am intrebat daca stie ceva despre aceste ruine.
Nu stia mai mult decat ceilalti ... ca ar fi ruinele unei fortarete ... dar din ce dinastie si care shah sau rege a construit-o, nu stia, insa oamenii din zona cred ca-i vorba de o constructie sassanida.

In sfarsit m-am decis sa destram misterul, si sa-l dumiresc ce mi s-a parut extrem de interesant la turnul cu pricina, si i-am zis ca dantelaria de pe turn e asemanatoare in linii mari cu dantelaria unui turn dintr-o alta fortareata de lut. Iranul are mai multe fortarete de lut trecute in patrimoniul istoric.



I-am zis ca la Meybod, in provincia Yazd, se afla Kale-e Narin sau Kale-e Narenj, un castel-fortareata de pe timpul mezilor. Acolo vazusem un turn cu o 'fatada' interesanta.

Nu mai stiam daca pe memory card mai aveam fotografiile facute la Maybod, caci multe imagini captate in urma cu trei ani la Yazd le stersesem.
Spre norocul meu pastrasem o fotografie cu turnul fortaretei ... asa ca i-am aratat-o.

S-a uitat lung, cand la ruina din fata ochilor, cand la fotografia cu Qale-e Narenj.



Acest model, sau mai bine zis pattern, se regaseste in toate cetatile mezilor ... se regaseste apoi la sassanizi ... se regaseste pe covoarele tesute (kilimuri) de sotiile oierilor ce populeaza provinciile Kermanshah, Sanandaj si Hamadan.

Informatii exacte despre aceste ruine ar trebui sa se gaseasca in monografia provinciei Ardebil sau intr-un carte despre cetatile si forturile persilor. Din pacate serverul de la biblioteca era defect, nu se puteau imprumuta si nici restitui carti, si nici nu se putea utiliza baza de date.
Ramane sa ma documentez mai serios dupa ce ma voi intoarce din calatorie.




Am studiat cu atentie modul in care au imbinat lutul cu piatra, cum au folosit drugi din lemn pentru a spori rezistenta zidurilor, cum au conceput cetatea - cu doua ziduri de aparare ( descarcati a doua imagine din postul anterior pentru a vedea detaliile, in cazul in care va intereseaza), in ce fel au construit ferestruicile si cum au pozitionat fortareata, in imediata vecinatate a muntelui ...

Acest topic a fost editat de exergy33: 28 Jul 2011, 11:38 AM

Ruinele fortaretei de lut sunt intr-o stare groaznica de paragina. E evident faptul ca nimeni nu le-a acordat importanta.

Acum sa spun si niste lucruri care stiu ca vor face deliciul unora care se agita pe la forumul de politica .

In apropiere se afla intradevar o ceainarie. O cladire modesta dar, spre totala mea surprindere, foarte curata si mobilata in stil modern.
In interior cateva mese si scaune cu design italian, din plastic incasabil si inox, straluceau in lumina ce venea prin ferestrele mari si extrem de curate. Cred ca senzatia de curatenie era indusa in special de sticla curata, fara urme de zgarieturi, murdarie si praf si de podeaua mozaicata in nuante fumurii-argintii.

Pe terasa se juca o fetita de vreo zece ani. Am intrebat-o in ce directie trebuie sa mergem pentru a ajunge la inscriptia in piatra din timpul regelui Shapur al II-lea.
Mi-a zis ca acea inscriptie nu mai exista pentru ca a luat-o apa.
N-am comentat nimic crezand ca dansa vorbeste aiurea ... dar de fapt stia foarte bine ce spunea.

Batranul proprietar al ceainariei a confirmat.
Mi se pare incredibil tot ce s-a intamplat cu acest petrograph tradus de iranologul Nelson Richard Frye, despre care am vorbit putin aici:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=702366

Piatra inscriptionata fusese incastrata in stanca si, la vremea aceea, mentiona trecatorilor evenimentul inaltarii unui castel.

In ultimii ani orasul Meshkin Shahr s-a extins destul de mult. Asa se face ca stanca respectiva a ajuns sa faca parte din 'interiorul' orasului.
Niste "destepti" de la primarie au acceptat un proiect in care reteaua de canalizare a apelor menajere trecea exact pe sub rondul cu stanca si inscriptia. Daca va puteti inchipui asa ceva!

Din cauza lucrarilor neadecvate, care nu au tinut cont de proprietatile pamantului din zona, in urma unor ploi abundente, reteaua de canalizare s-a surpat iar apele reziduale au luat cu ele piatra.
Batranul spunea ca au venit niste persoane de la Teheran care au incercat s-o recupereze dar n-au gasit-o ...
Interesant e ultimul paragraf de pe petrograph (l-am luat din articolul cu traducerea efectuata de Richard Frye). Iata cum suna :

" [You] whom it may not please, then you make a castle that is better of this".

Imi pare nespus de rau ca am ajuns prea tarziu si ca nu am putut fotografia petrographul caci in acea inscriptie a fost utilizat un cuvant vechi, vechi chiar si pentru iranieni : dezh.
Se pronunta "dej" si inseamna cetate.
Cuvantul asta a ajuns sa nu-mi dea pace pentru ca traiesc cu impresia ca exista o legatura intre etimologia numele orasul Dej din Romania si limba veche persana.


In sfarsit, povestile triste despre monumente istorice lasate de izbeliste sunt la ordinea zilei pe aici.
La rubrica "incredibil dar adevarat" ar trebui sa adaug inca una.
Tot batranul cu ceainaria mi-a spus ca pe timpul cand era tanar, am presupus ca asta se intampla in urma cu vreo 40 sau 50 de ani in urma , peretii fortaretei, cu exceptia laturii nordice, erau aproape intacti. Pe atunci intre fortareata si oras se interpuneau vreo doi trei kilometri de spatiu liber, nelocuit.
Distanta a fost benefica caci nu vantul, ploile si ninsorile au distrus fortareata ci factorul uman.

Oamenii din vechime au realizat lucruri extrem de durabile, chiar daca numai din lut si piatra.
Nu e gluma ca un castel din lut sa reziste 2000 de ani! Sa reziste intr-o zona cu conditii vitrege de clima, cu ninsori abundente si vanturi aspre, asa cum sunt cele din muntii Azerbajanului.




Cand a inceput razboiul cu Irakul, si odata cu el mobilizarea voluntarilor, din cauza ca poligonul militar era prea mic, soldatii si voluntarii au fost dusi sa faca pregatire ghiciti unde? ... da, in fortareata aceasta.
Escaladau zidurile, trageau la tinta, aruncau grenade in incinta, invatau sa foloseasca mastile de gaze lacrimogeme "in conditii reale" ...
Nu-i de mirare ca zidurile nu au rezistat.

Am aflat ca numele original al acestei fortarete sau castel fortuit este Arshoq.

Fortareata Arshoq ... sau mai bine zis ceea ce a mai ramas din ea ... acum transformata in loc de pasunat pentru vite!



Meshkin Shahr nu s-a chemat dintotdeauna asa.
Primul nume, sub care dealtfel apare pe hartile intocmite in timpul dinastiei sassanide (ultima dinastie persana inainte de invazia arabilor si islamizarea Persiei), il reprezinta numele "Khiyav".
Apoi, mai exact in timpul dinastiei selgiucide din perioada de domnie a sultanului turkmen Alp Arslan/Alb Arslan, orasul apare mentionat sub alt nume : "Varavi" ... uneori "Orovi".

In nenumaratele sale razboiaie, inclusiv cu Bizantul, Alp Arslan il captureaza pe Peshkin - print goergian de rang superior. Capturarea are loc cu ocazia unei incursiuni in Caucaz.
In timpul captivitatii acest print Peshkin, devenit ulterior Beshkin din cauza ca in limba oficiala araba uzitata la curte nu exista litera "P" (aceasta litera existand insa in alfabetul persan), a trecut de la crestinism la islam, de buna-voie.
Drept gratificatie sultanul Arp Arslan i-a pus la dispozitie orasul, o garnizoana de soldati si vreo doua sute de servitori. Imediat dupa aceea orasul Varavi apare in cronici sub un nume nou : Beshkin Shahr, adica "Orasul lui Beshkin".
Comutarea fonetica reprezinta un lucru frecvent in limba persana insa, aici, in acest caz particular, comutarea "b" -> "m" s-a produs datorita limbii turce azere vorbita in provincie. Alt exemplu ce-mi vine acum in minte il reprezinta muntele Sabalan al carui nume original a fost "Savalan". Satenii folosesc numele original insa in majoritatea referintelor si hartilor moderne am intalnit denumirea Sabalan.

Si iata cum Barbara a devenit Varvara


Acum, dupa ce am incheiat 'pictorialul' acesta rustic, pot pleca linistita intr-o noua runda de vacanta.




Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Jul 2011, 01:53 PM

Afara e cald, cald de tot, si din cauza temperaturilor de cuptor m-am intors mai repede decat imi propusesem. In plus de asta a inceput si Ramazanul. Deci ce lucru mai bun as putea face decat sa stau la racoare, sa citesc, sa ascult muzica sau sa ma uit la filmele trecute pe lista de prioritati, si, din cand in cand, sa postez in jurnal?

Cu cateva zile in urma am revizitat Palatul Golestan, restaurat in mare parte. Desi lucrarile inca nu s-au terminat, si desi unele saloane sunt deocamdata inchise, totusi m-am simtit bine in gradina acum pusa la punct si am facut o calatorie in timp plimbandu-ma prin restul saloanelor si pavilioanelor ce au fost reamenajate dupa desenele si fotografiile de epoca.

Pret de cateva saptamani, sau poate chiar luni, voi merge pas la pas prin Golestan, considerat cel mai vechi monument al Teheranului ... desi nu e. In Teheran exista monumente mai vechi decat acest palat, insa Golestanul reprezinta cel mai vechi monument de anvergura al capitalei si, la vremea sa, a reprezentat cea mai inalta constructie.
Ceea ce-i da unicitate e modul in care au fost decorate fatadele. Nicaieri in alta parte in Iran nu se intalnesc astfel de mozaicuri - o fuziune ciudata intre arta iraniana din perioada islamica, pictura naiva ... si elemente de arta moderna, geometrizate.



Venind de pe alee, si intrand in incinta, primul lucru cu care am dat ochii a fost corpul de cladire din pe care tocmai il priviti.

In aceasta postare am introdus doar fotografii cu "fatade geometrice". Despre restul ma voi ocupa pe parcurs.


foto1

Acum nu am chef de lectii de istorie, nici de cele de arhitectura si arta, si nici nu am chemare sa enumar toate saloanele si pavilioanele. Ramane pentru alta data.
Daca nu va interveni ceva neasteptat in programul zilei de azi voi reveni mai spre noapte.

In timpul safavizilor, shahul Tamasp I construieste o citadela in Teheran. Pe vremea aceea Teheranul era un insignifiant targ de provincie. In interiorul citadelei locuiau cateva familii de nobili cu servitorii si corpurile de garda.
Cei ce vor alege Teheranul drept capitala vor fi Qajarii (1785-1925)- dinastie pe care eu nu o agreez deloc. De aceea voi incerca sa vorbesc mai putin despre qajari, pentru ca voi fi tentata sa-i vorbesc mai mult de rau si va veti face o impresie gresita despre ei, dar voi incerca sa suplinesc lipsa de informatii cu fotografii si linkuri ...

... decoratia acestui perete mi-a adus aminte de un ora de lucru manual din clasa I ... va mai aduceti aminte de jocul "sa tesem frumos? "


foto2

In schimb peretele pe care tocmai il priviti pare a fi desenat dupa un model fractalier ...


foto3

Deci spuneam ca Palatul Golestan a fost ridicat intr-o citadela safavida. In limba persana acestui tip de citadela, adeseori facuta din lut, i se spune "argh".
Dar nu safavizii au construit palatul.

Cea mai veche parte a complexului apartine dinastiei Zand. Qajarii insa si-au adus cel mai mare aport construind de fapt palatul propriuzis si transformandu-l in resedinta regala. Dinastia Pahlavi a distrus o parte din palat, in special dormitoarele haremului si superba gradina destinata doamnelor de la curte (harem care in timpul dinastiei Pahlavi ramasese gol, neutilizabil) dar si o parte din cladirile administrative, pentru a crea spatiu in vederea construirii unor cladiri moderne, europene, destinate viitoarelor ministere.

Sa nu uit sa amintesc faptul ca ambii shahi ai dinastiei Pahlavi, Reza Khan aka Reza Shah si Mohammmad Reza Shah, au fost incoronati ln acest palat.

Dar in timpul dinastiei Pahlavi (1925-1979) s-au adaugat cateva corpuri noi si s-au renovat cele vechi. Un exemplu ar fi pavilionul special construit pentru a o gazdui pe regina Elisabeta a II-a a Angliei in timpul vizitei sale din 1956 in Iran.

Dar cine au fost Qajarii?
Qajarii faceau parte din ramura Karagoz a confederatiei de triburi Qaraqalpaq, triburi turcmene/turkmene ce au patruns in zona in timpul invaziei mongole (in limbile turcice "qara" sau "kara" inseamna negru).
Ei au facut parte din gruparea Qezelbashilor, sau Qizilbashilor, acele triburi turcice inarmate ce au asigurat forta militara a imperiului safavid si carora, ca sa ma exprim concis si neliterar, Shah AbbasI le-a cam 'taiat macaroana' .

Am mai povestit cate ceva despre Qajari asa ca nu vad nici un rost sa ma repet.
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=655526

Ii voi aminti totusi pe cei mai importanti shahi ... (dupa parerea mea "toti o apa si-un pamant" ).

Agha Mohammad Khan (crudul intemeietor al dinastiei) - contemporan cu Alexandru Ipsilanti si Constantin Mavrocordat.
Fath Ali Shah (cu o barba neagra lunga pana la brau, usor de recunoscut dintr-o mie de shahi) - contemporan cu Tudor Vladimirescu si Napoleon Bonaparte.
Nasser Din Shah (fotograf impatimit) - contemporan cu "pasoptistii" si Razboiul de Independenta din 1877)
Mozaffar Din Shah (afemeiat notoriu) - contemporan cu regele Carol I

Acestea fiind spuse trec la fotografii.
Postarea de fata o dedic gradinii palatului, de fapt un parc in toata regula traversat pe axa centrala de un drum de apa punctat de trei havuzuri circulare cu arteziene (tasnitoare).
Alte doua havuzuri mai mici si unul foarte lung, deasemeni cu tasnitoare, pot fi vazute in partea laterala.

...

foto4 .................................................... foto5


...
foto6 ....................................................... foto7

Aceste imagini le-am captat din doua puncte terminale opuse situate pe axa centrala a gradinii.
Ceea ce se vede in foto4 reprezinta fostul corp administrativ al palatului (pavilionul cu coloane), corp ce gazduia o serie de saloane de primire a ambasadorilor, inaltilor demnitari, intelectualilor, militarilor de rang superior, negustorilor, demnitarilor din provincie si al oamenilor de incredere ai shahului.
Foto6, captata exact din fata pavilionului cu coloane, pe care am retusat-o putin marindu-i luminozitatea, se vrea o imagine in oglinda a celei din foto4.



Deci cam asa arata traseul cu havuzuri de pe axa principala a parcului.

Ma voi apropia de pavilionul cu coloane ... si chiar daca imaginea e stramba (m-am dezechilibrat si era aproape sa cad in apa de pe marginea bazinului ) e totusi o imagine la care tin ... verdele apei e exact asa cum se vede aici. Nu am photoshopat nimic.



In foto7 am modificat putin unghiul pentru a oferi privirii urmatorul punct al vizitei. Poate fi observat in partea din stanga a fundalului.

Acest topic a fost editat de exergy33: 5 Aug 2011, 06:09 AM

Reiau traseul intrerupt la fotografia cu numarul 7.


... ...
foto8 ....................................foto9 ...................................... foto10

Margand drept inainte ajungem in fata unui perete cu trei deschideri din care cele doua, laterale, sunt strajuite de cate o pereche de pisici ... persane, evident (foto8)
Urcam treptele si intram in cea mai veche parte a Palatului Golestan. Acest colt cu mozaicuri geometrice si florale, dar si cu mozaicuri de tip medalion ( ce mie personal, ca design de baza, mi se par de inspiratie franceza), e denumit Khalvat-e Karim Khani (foto9).
Denumirea e mai dificil de tradus.
Karim Khani indica faptul ca a fost construit in timpul lui Karim Khan Zand, cel mai important shah din dinastia Zand - dinastie anterioara Qajarilor.
Khalvat inseamna linistit, neaglomerat, intim ...

Aceasta terasa acoperita a fost locul preferat al lui Nasser al-Din Shah si se zice ca petrecea zilnic cateva ore aici.




Iata de ce, dupa moartea sa, si dupa initial fusese ingropat in cimitirul familiei din suburbia Shahr-e Ray, urmasii au decis sa-i mute piatra funerara aici, in locul atat de indragit de catre dansul (foto10).

Ce as putea spune despre Nasser Din Shah ?
Voi incepe cu punctele pozitive ...

In primul rand vreau sa spun ca a fost un fotograf impatimit, intratat de impatimit incat a pus bazele unui atelier foto chiar in incinta palatului. El in persoana fotografia si isi developa fotografiile. Avea cateva aparate foto aduse din Europa, aparate ce pot fi vazute in Aks Khane (Casa cu fotografii), adica in fostul atelier acum amenajat ca muzeu. In periplul meu virtual voi ajunge si acolo.
Nasser Din Shah e considerat pionierul artei fotografice din Iran si unul din promotorii ei.
Nu degeaba aristocratii europeni l-au poreclit "regele fotograf"

Deasemeni el e singurul shah din istoria Persiei si a Iranului modern ce si-a scris memoriile ... si le-a scris intr-un stil ce denota ca avea talent literar.
Memoriile au la baza cele trei calatorii facute in Europa in 1873, 1878 si 1889, intalnirea cu regina Victoria a Angliei si cu Moses Montefiori - liederul spiritual al evreilor - caruia i-a sugerat sa cumpere suprafete mari de pamant pe care apoi evreii sa-si intemeieze un stat al lor, si creionarea extrem de atenta a lumii europene, in special modernitatea societatii si nivelul tehnic.
El introduce pentru prima oara in Persia serviciul telegrafic si sponsorizeaza tiparirea primului ziar dupa modelul gazetelor din vest.

Cunostea franceza si engleza la nivel mediu, atat cat sa poata citi cartile din biblioteca sau sa intretina o conversatie simpla, fara pretentii, insa nu vorbea aceste limbi in mod fluent.

Nasser Din Shah fusese un bun caligraf, asa cum o dovedesc lucrarile de "khosh nevisi" (scriere frumoasa) pastrate in arhiva regala. Pe deasupra mai si picta, si nu a fost lipsit de talent daca e sa ma pronunt analizandu-i desenele in penita si tus , dar ceea ce-i foarte important e ca dansul l-a trimis pe Kamal-ol Molk sa faca studii in Europa.
Kamal-ol Molk a devenit primul pictor iranian modern. O serie din tablourile lui Kamal-ol Molk le-am putut vedea in muzeul palatului. Anterior ii mai vazusem cateva lucrari la Muzeul de Arta Contemporana din Teheran si la Palatul Niavaran.

Trec la punctele negative.

A fost un shah ce si-a inceput domnia intr-un stil democratic, a continuat-o in mod dictatorial si a murit asasinat.
A domnit extrem de mult: patruzeci si opt de ani. In clasamentul celor mai longevivi shahi, in ceea ce priveste perioada de domnie, ocupa pozitia a treia dupa Shapur II (dinastia sassanida) si Tamasp I (dinastia safavida).

A dat ordin sa fie exterminati iranienii ce faceau parte din secta Baha'i si la ordinul lui armata a omorat la gramada barbati, femei si copii, inclusiv copii sugari.

S-a opus sistematic reformelor administrative si financiare si prin aceasta politica a scazut puterea economica a tarii ingreunand viata oamenilor simpli.

A pus la cale asasinarea lui Amir Kabir, mare vizir, prieten din copilarie si cumnat ... sora sahului fiind sotia lui Amir Kabir. Am povestit pe larg episodul in la est de Eden, jurnal intrerupt pe care sper sa-l continui candva.

Amir Kabir a fost singurul vizir/ministru/cancelar cu adevarat reformator de pe tot parcursul istoric dominat de qajari. Amir Kabir e cel ce a infiintat Dar-ul Fonoon, prima institutie de invatamant tehnic superior din Iran, a impus notiunea de buget si a instituit patente si licente tehnice pentru inovatori si mestesugari.
Eu cred ca prietenia de lunga durata cu Amir Kabir l-a facut pe Nasser Din Shah sa se apropie de lumea tehnicii.

In sfarsit, istoria se razbuna.
Dupa cum spuneam, Nasser Din Shah va fi asasinat, si va fi asasinat de un om cu acelasi nume ca si asasinul platit pentru a-l asasina pe Amir Kabir.

Tronul va fi preluat de fiul sau, Mozaffar Din Shah, un om lipsit de talent si cu un atrofiat simt al realitatii.

Acest topic a fost editat de exergy33: 6 Aug 2011, 05:54 AM

Sa povestesc si un episod mai comic din biografia lui Nasser Din Shah.
In efortul sau de a se apropia de puterile europene, in 1890 shahul ii concesioneaza unui om de afaceri britanic cultivarea, prelucrarea si comertul tutunului pe tot teritoriul Persiei.
Clerul, inca de pe atunci ostil oricaror influente din vest - si nu ca le-ar fi pasat lor de sanatatea oamenilor, caci daca le-ar fi pasat ar fi reactionat in mod asemanator in ceea ce privea consumul de opium - riposteaza prin Mirza Shirazi, un ayatollah viclean si uns cu toate alifiile.
Mirza Shirazi va da o fatwa prin care interzicea fumatul si afirma ca fumatul, cultivarea si vanzarea tutunului reprezinta fapte imorale iar cei ce le vor practica sunt la randul lor imorali si vor fi pedepsiti.
O fatwa nu poate fi data de oricare cleric shiit. El trebuie neaparat sa aiba titlul de ayatollah. Sunnitii nu au astfel de functii clericale in ierarhia lor.

Partea comico-tragica e ca sotiile legitime si concubinele (legitime) lui Nasser Din Shah intra in acel salon al palatului special amenajat pentru fumat. Pe atunci in Persia se fuma qelian/ghalyan. Deci intra si sparg toate vasele de qelian ( narghilea in limba romana).

Gestul il paralizeaza pe batranul sah, mai ales dupa ce afla ca respectivul cleric le invatase sa procedeze in acest mod.
Dar purtatea "doamnelor" nu se va potoli. Ele il vor urmari zi si noapte pe shah si nu-l vor lasa sa fumeze. Terorizat de femei, Nasser Din Shah va fi nevoit sa se ascunda prin pivnitele cu alimente, sau prin alte cotloane, unde servitori de incredere ii aduceau ustensilele necesare fumatului.
Aceasta atitudine a haremului il va zdruncina psihic si va ajunge la concluzia ca o tara seculara are doar de castigat. Sunt de-a dreptul uluitoare paginile de jurnal in care necazurile provocate de sotii il conduc spre revelatii politice

Sase ani mai tarziu va scapa de chinul pricinuit de sotiile si concubinele ce formasera o veritabila liga anti-fumat ... dupa cum am amintit anterior, va fi asasinat.

... ...
foto11 .................................................. foto12 ................................ foto13

Revin la interiorul coltului de palat denumit Khalvat-e Karim Khani.
Ce se poate vedea aici?
In primul rand poate fi admirata piatra mortuara a lui Nasser Din Shah, de fapt o statuie din marmura de mari dimensiuni, protejata de o vitrina din sticla securit (foto11), deasupra careia arde mereu o lumanare (foto13). Nu am inteles de unde preferinta aceasta crestina (s-ar putea sa fi fost o dorinta cu radacini in calatoriile sale europene) ... e adevarat ca, spre deosebire de sunniti, shiitii aprind ocazional lumanari pe morminte si au chiar morminte cu locuri speciale, ca niste mici vitrine din sticla, in care pun lumanari, dar sincera sa fiu nu am vazut pana acum mormantul unei personalitati de religie musulmana la care, zi si noapte, sa arda lumina.

Se mai poate vedea un pat din piatra. Pe acest pat se puneau paturi si perne, nu se statea pe piatra goala (foto12)

Intre piatra de mormant si patul din piatra se afla un havuz care, pe vremuri, era functional, adica plin de apa si cu o arteziana de mica intensitate (foto12).

E ciudat ca la prima vizita, desi imbibata de imaginile absorbite din sclipitoarele saloane de diamant, briliant, oglinzi, etc, am retinut cu destula claritate cum arata Khalvat-e Karim Khani ... prima vizita am facut-o foarte demult, pe neasteptate, fara sa am aparatul foto cu mine.
La a doua, in ciuda faptului ca palatul se transformase in santier de restaurare, am reusit sa fac unele fotografii. Le-am pus cu trei sau patru ani in urma in jurnal.



Iata de ce postez mai multe imagini din acest loc intunecos, racoros, cu decoratii geometrice extrem de stilizate ... si cu elemente de pridvor romanesc.

Cred ca data viitoare va trebui sa vorbesc putin si despre sotiile shahilor qajari .

Acest topic a fost editat de exergy33: 6 Aug 2011, 02:17 PM

Ma voi desparti de Khalvat-e Karim Khani cu aceste trei imagini, cea din mijloc fiind preferata mea .

... ...
foto14 .................................................... foto15 ......................................... foto16


Iata cum e decorata portiunea de terasa ce adaposteste piatra de mormant a lui Nasser Din Shah.
Paleta cromatica compusa din verde, galben, alb si negru e putin mai speciala, la fel cum speciale sunt si formele geometrice deosebit de simplificate.
In fundal, dar si la marginea capului, pot fi vazute mozaicuri 'in medalion'.



Voi iesi din nou in lumina soarelui pentru a merge spre urmatorul punct: Pavilionul Soarelui.

Inainte de a ma indeparta vreau sa atrag atentia asupra fatadei. Desi qajarii au fost etnici turcmeni ( ramura Karagoz - familia Qaraqalpac) ei au adoptat "Leul si Soarele" drept efigie si element de stindard.



Da. Putini straini stiu cine au fost si cum au dominat qajarii. Fenomenul qajar nu-i analizat cu suficienta sinceritate de catre istoricii iranieni. Asta-i parerea mea.
Dupa cativa ani de stat in Iran, ajutata si de sansa, am patruns in adancul epocii qajare. Am inteles ca vreo cateva zeci de mii de seminomazi turcmeni, traitori in corturi si crescatori de animale, au dominat un secol si jumatate cateva milioane de iranieni ce aveau o societate urbana, una rurala foarte bine organizata, si oameni cu carte ce s-au pus in serviciile administrative si militare ale noilor guvernanti.

O minoritate aflata mai jos pe scara valorilor culturale, dar viguroasa in ceea ce privea forta militara, a dominat o majoritate cu un bagaj cultural greu, insa slabita financiar, militar si moral.

De fapt qajarii nu semnifica numele unei dinastii ci numele unor etnici.
Pentru a accede la tron, conditie neaparata, ambii parinti trebuiau sa fi fost "qajari" de origine.
Fiul unui shah ce avea o mama ne-qajara, chiar daca era intaiul nascut pe linie barbateasca dintr-o mama ce fusese sotia legitima (aghdi) a tatalui, si chiar daca mama provenea dintr-o familie nobila ( persana, armeana, georgiana, azera, araba, iudaica), nu putea accede la tron.

In schimb, fiul unei femei qajare ce fusese doar o concubina legitima (sigheh), chiar si in cazul in care nu provenea dintr-o familie nobila, putea accede la tron.
Titlul de print sau printesa qajara se mostenea in orice fel de situatii, cu conditia ca tatal sa fi fost print qajar.
O mama printesa qajara si un tata ne-qajar nu-i confereau copilului un titlu nobil.
Iata de ce in extrem de putine cazuri, pe timpul dinastiei qajare vreau sa zic, printesele qajare nu se casatoreau cu barbati ne-qajari.

M-am luminat in ceea ce-i priveste pe qajari datorita unei expozitii de fotografii. Atunci s-a daramat in mintea mea imaginea falsa pe care mi-o facusem despre printesele qajare.

Intrasem intr-o galerie de pictura din apropiere de Vanak. Galeria era mare si o sageata rosie indica drumul spre un coridor semiobscur.
Deasupra sagetii se afla un poster, mai bine zis un colaj cu cateva imagini si explicatii.
Pe atunci nu stiam sa citesc in persana, insa imaginile imi sugerau ca ar fi vorba de refugiatii armeni din timpul pogromului din Turcia.

Curioasa am strabatut holul si m-am trezit in fata a zeci de fotografii cu oameni ce mie imi pareau refugiati sau familii de oieri in transhumanta.
Noroc ca fotografiile aveau explicatii bilingve.
Nu-mi venea sa cred ! ... era vorba de nobili qajari.

M-am intrebat atunci : daca nobilii si printesele qajare din perioada anilor 1850 -1900 se imbracau asa, atunci cum se imbracau si cum aratau oamenii din popor.

Pentru cei ce au rabdare si interes dau aceste linkuri cu imagini:

mama lui Nasser din Shah

sora lui Naser Din Shah si sotia lui Amir Kabir - marele vizir
un veritabil album foto ce apartine unei familii de nobili qajari ... nu e de ratat !!!

favorita lui Nasser Din Shah ... fotografiata de shah in persoana
http://blogu.lu/exergy/files/2011/08/11_qajar.jpg
http://blogu.lu/exergy/files/2011/08/12_qajar.jpg


mama lui Nasser Din Shah
printesa Shams, sotia lui Nasser Din Shah, impreuna cu tatal si unchiul ei … atat de departe de modelul european de printesa

Mozaffar Din Shah impreuna cu fiii … in fundal se observa un cort traditional turcmen

http://blogu.lu/exergy/?p=1350&preview=true


Imbracamintea femeilor indica clar faptul ca e vorba de imbracamintea traditionala, ancestrala, a triburilor din care faceau parte, imbracaminte conforma cu conditiile de viata.
Deci femeile purtau pantaloni si o fusta scurta pe deasupra, caci o astfel de imbracaminte le dadea posibilitatea sa calareasca si sa se ocupe de animale.
Diferenta intre un etnic qajar, om simplu, si un nobil qajar, nu consta in stiinta sau distinctie, ci in bani si forta militara.
Ambii erau la fel de prost imbracati si la fel de 'scoliti'.
La inceputul epocii qajarii marea majoritate a qajarilor de la curte erau analfabeti. Toata munca administrativa, de protocol, de cancelarie si arhivare, adica tot ceea ce impunea cunoasterea scrisului si cititului, era facuta de etnici persani, azeri si armeni.

Daca in perioada safavida a sec 16-17 nu numai printesele si fiicele curtenilor, dar si dansatoarele de la curte erau literate, la inceputul anilor 1900 destule din fiicelor nobililor qajari si din femeilor din harem erau analfabete.
Printre ele s-au numarat si femei culte, desigur, femei ce au scris memorii si carti si au fost active in miscarea constitutionala (mashruteh).

V-am prevenit de la inceput ca nu-i pot vedea pe qajari intr-o lumina pozitiva si ca nu pot fi impartiala in ceea ce-i priveste, dar incerc

Vreau sa mai spun ca desi au pornit din corturi si de la turmele de animale, qajarii au evoluat mult de-a lungul timpului.
Ei se credeau superiori persanilor, fiind obsedati de calitatea sangelui ce le curge prin vine, insa in acelasi timp realizau ca sunt inferior europenilor.

Toti shahii qajari au fost fascinti de tehnica si au intuit corect ca tehnologia va reprezenta adevarata putere a viitorului si ca un popor fara tehnologie va trebui mereu sa-si plece capul in fata popoarelor ce o poseda.

Trag si eu concluzii din cele vazute si citite, nu e neaparat nevoie sa ma credeti pe cuvant .... dar puteti verifica ceea ce spun.

Intemeietorul dinastiei, Agha Mohammad Khan Qajar, a fost obsedat de pustile si tunurile fabricate de europeni. A facut tot posibilul sa-si armeze trupele cu arme performante.

Fathali Shah Qajar avea o pasiune ascunsa pentru ceasuri, busole si binocluri. In toate picturile pe care le-am vazut pana acum in decor apare si un ceas

Nasser Din Shah fusese impatimit de arta fotografiatului. Deschide primul atelier foto din Iran si totodata introduce servicii de telegrafie.

Amir Kabir, mare vizir = prim ministru, in perioada lui Nasser Din Shah, deschide prima institutie de invatamant superior cu profil tehnic din Iran, introduce notiunea de buget, face prima campanie de vaccinare impotriva variolei din Orientul Mijlociu, ii sprijina pe inventatori, inovatori si mestesugari prin legea patentelor si licentelor.

Mozaffar Din Shah, fiul lui Nasser Din Shah, se indragosteste de cinema. Pune bazele primului studio cinematografic din Iran (1901) prin intermediul lui Mirza Khan Akkas Bashi-fotograful sau personal. Akkas Bashi va fi primul iranian/persan producator de film si totodata cameraman. El va filma ceremoniile de la palat si unele ceremonii religioase la care a participat shahul, realizand astfel primele filme documentare din Iran.

Fakhr-ed-Dowleh fiica lui Mozaffar din Shah, introduce (pe banii ei) primele taximetre in Teheran ... masini albe, marca Fiat
A fost supranumita de catre popor Ashraf Khanoum, adica Doamna cea Mare.

Dupa 1880 in special, multi din nobilii qajari isi trimit baietii la studii peste hotare (Franta, Austria, Germania, Anglia, Italia, Rusia, scolile franceze din Liban, Belgia, Suedia chiar). Nu doar la studii de medicina, filozofie si drept, ci si la cele tehnice : cai ferate, geologie, industrie petroliera, arhitectura, mecanica ... mai tarziu electrotehnica, aviatie, industrie navala, etc.

Asa se face ca in momentul in care Reza Khan a preluat puterea printr-o lovitura militara, indepartandu-i de la putere pe qajari, si cand a trebuit sa intocmeasca noul cabinet si sa-si puna la punct corpul diplomatic, vrand-nevrand, a trebuit sa apeleze la serviciile printilor qajari sau al celorlalti qajari cu studii serioase facute peste hotare.
Patru decenii mai tarziu, daca e sa se analizeze compozitia oamenilor importanti din perioada de domnie a lui Mohammad Reza Pahlavi (fiul lui Reza Khan), situatia nu se schimbase prea mult.
Un procent important din cabinetele ministeriale, corpul diplomatic, directorii de departamente, institutii si intreprinderi, directorii de ziare si edituri, primari si prefecti, generali si ofiteri superiori din cadrul fortelor armate, precum si alti functionari cu posturi cheie, era format din copiii, nepotii si stranepotii printilor si printeselor qajare.

Pe drept cuvant afirma qajarii ca ei au construit Iranul modern ...

Acest topic a fost editat de exergy33: 8 Aug 2011, 06:42 AM

Pe fundal pare a fi imagine unui om, pana acum nu am mai vazut, or poate mi-a scapat, imagini de oameni pe zidurile cladirilor ornate cu mozaic.

Da, ai vazut bine. E vorba de un soldat cu pusca ce vegheaza piatra funerara.

Aceste mozaicuri in medalion reprezinta de fapt o inovatie in arhitectura persana ... apar prima data la Palatul Golestan iar mai apoi pe poarta orasului Qazvin si in unele resedinte din Shiraz. Sunt foarte rare si mai putin cunoscute. In curtea palatului am vazut iranieni deosebit de surprinsi de existenta unor astfel de reprezentari mozaicate si pictate.
Dupa ce voi termina cu Shams-ol-Emareh voi pune imagini cu 'reprezentarile umane' din incinta palatului.
Am foarte multe si trebuie sa sortez doar cateva ... dificila treaba



Shams-ol-Emareh (Pavilionul Soarelui sau Edificiul Soarelui) e cea mai inalta constructie din incinta Palatului Golestan, si, dupa cum spuneam, la vremea inaugurarii, a reprezentat cea mai inalta cladire din Teheran.
Are povestea ei ...


... ...
foto17 .................................................. foto18 .......................................... foto19

Cu mai multi ani inainte sa faca prima calatorie in Europa (in 1873), Nasser Din Shah a comandat niste carti despre tarile pe care intentiona sa le viziteze. Dorea sa se informeze despre obiceiurile oamenilor, imbracamintea, gastronomia, istoria, arta si bunele maniere.
Dar dintre toate cartile cel mai mult l-au captivat albumele si cartile de arhitectura. Dupa ce le-a studiat pe indelete i-a venit ideea sa ridice un corp de palat in care sa se imbine arhitectura persana cu cea europeana, deci o fuziune intre est si vest .
Shahul dorea o cladire inalta, asemanatoare celor despre care citise in carti, unde el cu familia, asemenea monarhilor europeni, sa se refugieze in clipele de liniste pentru a admira panorama orasului.




Cateva schite preliminare au fost facute de de shah in persoana, dealtfel el isi adusese si in alte dati contributia la decorarea palatului, insa proiectul constructiei a fost conceput de mai marele arhitectilor din capitala.

Pavilionul are un parter inalt, trei etaje cu apartamente si saloane, si doua turnuri cu foisor. Intre ele a fost intercalat un mic turn cu ceas.
Pavilionul a fost ridicat si finisat (exteriorul si interioarele) intr-un timp record pentru tehnologia epocii ... doar doi ani (1865-1867).

Intregul ansamblu aduce de departe cu o pagoda, si, in general, aminteste de stilul arhitectonic al pavilioanelor regale din Japonia, China, Coreea si Nepal. Parerea mea de neavizat in ale arhitecturii ...


foto20

In realitate acest corp de cladire e inspirat din arhitectura persana preislamica.
Decorarea fatadelor si a interioarelor s-a facut apeland la tehnici mixte : mozaicuri clasice si mozaicuri cu medalioane pictate, lucratura in oglinzi (aineh kari), lucratura in ghips - stuco (gachi bori), lucratura in marmura, pictura murala, lemnarie cu intarsii metalice ...

Acest topic a fost editat de exergy33: 9 Aug 2011, 05:52 AM

De ieri am inceput sa citesc jurnalul de calatorie al lui Nasser-al Din Shah, mai mult din curiozitatea de a vedea Europa prin ochii unui shah, ai unui musulman, ai unui om contemporan cu regina Victoria a Angliei .

Prima calatorie a insemnat un veritabil tur de forta: 138 de zile cu vaporul, caleasca si trenul. Iata etapele si traseul.
TEHRAN TO ASTRAKHAN ; 26 DAYS.
RUSSIA ; 14 DAYS.
PRUSSIA, GERMANY, BELGIUM ; 20 DAYS.
ENGLAND ; 18 DAYS.
FRANCE, SWITZERLAND ; 19 DAYS
ITALY ; AUSTRIA ; 19 DAYS.
TURKEY : 11 DAYS.
GEORGIA ; RETURN ; 11 DAYS.

Din cauza ca am descoperit pagini povestite cand cu umor, cand cu amaraciune, dar mereu cu o curiozitate neascunsa, sanatoasa, si cu un foarte ascutit simt al realitatii, m-am decis sa postez extrase din jurnal.

Pentru a ilustra paragrafele alese azi voi apela la imaginea unui salon cu oglinzi de la parterul pavilionului Shams-ol-Emareh.



_*_*_*_

Deci prima etapa a calatoriei a reprezentat-o traversarea Marii Caspice - cu vaporul, calatoria de la Astrakhan la Saratov-pe raul Volga, apoi traversarea Rusiei prin Moscova si Sankt Petersburg - cu trenul.

Dar iata care a fost traseul in detaliu. Numerele din text indica pagina de jurnal.

TEHRAN TO ASTRAKHAN ; 26 DAYS.
Leave Tehran, 1 ; reach Qazwin, 6 ; arrive at Rasht, 13 ; reach Enzeli (Anzali),
16 : embark for Astrakhan, 17 ; accident to Russian Admiral, 20 ;
anchor at Quarantine-ground off the Volga ; ascend river in boats, 22.

RUSSIA ; 14 DAYS.
Astrakhan. Aspect of the delta, 23 ; reach Astrakhan ; triumphal
arch ; bread and salt, 25 ; palaces, 26 ; bath and fire-brigade, 27 ;
theatre ; levee, 28 ; mosques, 29 ; museum, 30 ; leave by water for
Tsaritsin, 30 ; aspect of Volga, 31 ; Tsaritsin, 31 ; railway to
Moscow, 32.
Moscow. Arrive at Moscow ; lodged in the Kremlin, 35 ; Kremlin
described, 3G ; theatre 37 ; lower apartments and museum of the
Kremlin, 38 ; Lazarof College ; ball ; fire brigade ; Ethnographic
Museum, 40 ; leave for St. Pertersburg by rail, 41.

St. Petersburg. Arrive ; lodged in the Winter Palace, 43 ;
theatre, 44 ; review, 55 ; Prince of Oldenburg, 46 ; ball of the
nobles, 47 ; the Hermitage, 48 ; state banquet, 49 ; Michael theatre,
50 ; visits, 51 ; the Hermitage again, 53 ; bank ; mint, 55 ; state ball,
56 ; Cronstadt, 57 ; Peterhof, 59 ; fireworks, 61 ; Tsarskoi-selo, 63 ;
leave for Prussia, 66.

Primele impresii ...

Atrakhan


pentru prima oara in viata cu trenul


primul spectacol de balet vazut la Moscova ...


Sankt Petersburg si curiozitatea legata de chestiunile tehnice ...


Acest topic a fost editat de exergy33: 10 Aug 2011, 06:10 PM

Etapa a doua cuprinde Prusia, Germania si Belgia. Programul detaliat al vizitei pe parcursul celor 20 de zile.

PRUSSIA, GERMANY, BELGIUM ; 20 DAYS.

Railway. " Hole in a mountain ; " frontier reached, 68 ; Prussian
station, 69 ; Konigsberg, 70 ; Frische-Haff, 72 ; Custrin, 73 ; reach
Berlin, 73.

Berlin. Palace, 74 ; Potsdam, 76 ; Whitsunday ; relics of Frederick
the Great, 77 ; mill in ruins, 78 ; palace of Prince Charles, 79 ; state
banquet ; theatre, 80 ; Zoological Gardens, 81 ; cemetery, 84 ; the
Empress, 82 ; Aquarium, 85 ; dinner, 87 ; theatre ; coronation of the
Emperor, 85 ; review, 88 ; dine with the Empress, 89 ; gala night at
theatre ; Sardanapalus, 89 ; lion of Holstein, 89 ; Order of Black
Eagle, 90 ; Charlotte Pavilion ; Orangery ; Babelbrig, 91; Frederick
the Great's tomb, 92 ; Crown Prince's house, 92 ; Parliament ; the
Ecole-des-Cadets, 93 ; Prince Bismarck's house ; Museum ; visit
of adieu, 94 ; Aquarium again, 95 ; leave for Cologne, 95 ; M. Krupp's
factory, 96.

Rhine Country. Reach Cologne, 97 ; cathedral, 97 ; Botanical Gar-
dens, 98 ; Zoological Gardens, 99 ; Coblentz, 100 ; "Wiesbaden, 101 ;
Mr. Blundberg's garden, 103 ; Prince Nicholas of Nassau, 104 ;
Frankfort-on-the-Main, 105 ; the Palms, 106 ; Zoological Gardens,107 ;
tomb of the Duchess of Nassau, 108 ; the Kur-Saal, 108 ; Emperor
of Russia at Darmstadt, 110 ; Heidelberg ; Carlsruhe ; Baden troops,
111 ; Palace at Carlsruhe, 112 ; Baden-Baden, 113 ; Chapel and tomb,
of Prince of Roumania, 115 ; palace, 116 ; steam down the Rhine,
118 ; Coblentz, 120 ; Bonn ; Cologne ; by rail to Spa, 120 ; Aix-la-
Chapelle ; frontier of Belgium, 121.

Belgium. Spa, 122 ; Peter tiie Great ; footstep of St. Mark, 124 ;
procession of the Virgin ; theatre, 126 ; Liege, 129 ; arrive at Brus-
sels ; the King, 130 ; arrival of the English Officials iy waiting, 131 ;
theatre, 132 ; cathedral ; museum ; Chateau of Laken, 134 ; Zoolo-
gical Garden ; Hotel de Ville, 135 ; state banquet, 136 ; leave Brus-
sels ; Ostend ; embark on board the ' Vigilant,' 137 ; cross the
straits, 138 \ Channel squadron ; arrive at Dover, 139 ; reach London,
141.

primele impresii din Prusia ..



primire oficiala facuta de 'greii' Europei




vizita la celebrele uzine de armament Krupp



Acest topic a fost editat de exergy33: 11 Aug 2011, 12:28 PM

Germania l-a cucerit pe Nasser din Shah




plimbari si dineuri



din nou peisajele montane ce-i amintesc shahului de nordul Iranului si orasele muntoase de pe tarmul Marii Caspice ...



... iar la Baden o surpriza legata de Romania. Capela familiei printului Sturdza



Acest topic a fost editat de exergy33: 12 Aug 2011, 06:51 AM

intermezzo belgian



o procesiune religioasa


primirea oficiala


... despre libertate


atentia pe care Nasser Din Shah a acordat-o de fiecare data tablourilor, portelanurilor, pieselor de mobilier si corpurilor de iluminat vazute in palatele aristocratilor europeni



Din pacate nu stiu cum arata palatul in care a fost gazduit shahul de catre regele Leopold II al Belgiei dar va pot arata cum arata salonul cu vitralii de la parterul Pavilionului Soarelui (Shams-ol-Emareh) de la Palatul Golestan din Teheran



Pe cei ce doresc sa vada panorama ii invit sa dea un click aici.

Acest topic a fost editat de exergy33: 12 Aug 2011, 06:55 AM

Am ajuns cu cititul spre finalul travelogului , deci stiu care au fost impresiile shahului despre Franta, Italia, Austria, Turcia si Georgia (le voi posta in continuare, dupa etapa britanica, asa cum dealtfel mi-am propus de la inceput).

Iata care a fost progamul englez :
ENGLAND ; 18 DAYS. Visits of ceremony, 144 ; receptions, 145 ; banquet at Marlborough House ; ball at Stafford House, 146 ; visit to the Queen, 147 ; Order of the Garter, 148 ; drive to Virginia Water and back, 149 ; evening party at Guildhall, 151 ; Woolwich, 155 ; theatre, 157 ; Zoological Gardens, 158 ; Naval Review at Portsmouth, ICO ; concert at Albert Hall, 1G4 ; review at Windsor, 1G7 ; ball at Foreign Oflace, 170 ; Tower, 171 ; trip down the river ; the Docks, 172 ; Greenwich Hos- pital ; Lord Nelson, 173 ; Naval College ; Observatory ; return ; tides, 174 ; state ball, 175 ; to Liverpool, 176 ; emigrants, 177 ; * Trentham Hall, 179 ; works at Crew, 182 ; Manchester, 183 ; Chiswick, 185 ; Richmond, 187 ; Lord Russell ; Whigs and Tories, 188 ; receptions ; Lord Stratford de Redcliffe, 189 ; fire brigade, 190 ; boxing, 191 ; Crystal Palace, 191 ; gymnasts, 193 ; beggars ; perambulators, 195 ; Tower ; St. Paul's, 196 ; Bank, 197 ; Parliament, 198 ; Westminster Abbey, 200 ; visit of adieu to Windsor, 201 ; Prince Consort's tomb, 203 ; Mme. Tussaud's, 204 ; Crystal Palace, 206 ; balloons, 209 ; Albert Hall ; donkey picture, 210 ; St. Thomas's, 211 ; Duke of Argyll's ; bagpipes ; sword-dance ; telegraph, 212 ; Albert memorial ; Drury-Lane, 213 ; leave London, 214 ; reach Portsmouth ; embark in the " Rapide" ; reach Cherbourg, 216.

Daca Germania l-a cucerit pe Nasser al Din Shah, Anglia i-a inlantuit inima ...

socul produs de primirea calduroasa facuta de londonezi



... si o concluzie interesanta



Sar peste dineurile si intalnirile cu personalitati ca Printul de Wales, Ducele de Edinburgh, Ducele de Cambridge, Ducele de Sutherland .... si trec direct la intrevederea oficiala cu regina Victoria.



... povesteste despre felul in care se toasteaza



viziteaza cu mare interes fabricile de armament din Woolwich ...



Cu surprindere totala am descoperit ca Nasser al-Din Shah le-a ascultat pe Adelina Patti si Emma Albani, legende ale muzicii de opera !




Acest topic a fost editat de exergy33: 13 Aug 2011, 07:05 AM

Daca veti citi in amanunt programele de calatorie veti vedea ca si in Germania shahul a vizitat mai multe gradini zoologice si botanice. Cei ce i-au comentat ulterior jurnalul, de-a lungul unui secol si mai bine, au fost oarecum surprinsi de placerea nedisimulata a suveranului persan de a admira plante rare si de a se afla in preajma pasarilor exotice si a animalelor de tot felul.



vizita la o expozitie tehnica



... printre altele shahul face cunostinta si cu folclorul scotian


... la Manchester vede ce inseamna poluarea



... se intalneste cu Lordul Radcliffe


... cersetorii, porumbeii si landourile din Europa (Farang sau Farangestan, cum se exprimau in acele vremuri persanii)



voi incheia cu curiozitatile vazute la Banca Centrala din Londra ...




Cred ca in etapa cruciala ce a reprezentat-o vizita din Anglia, Nasser Din Shah a inteles perfect, in cazul in care pana atunci ar mai fi avut indoieli , ca pentru a fi considerat un suveran important nu e suficient sa construiasca cladiri luxoase ... ca Palatul Golestan.

Imaginile sunt luate tot din Pavilionul Soarelui ...

...
foto 21 ......................................... foto22


...
foto23 ............................................................. foto24

Acest topic a fost editat de exergy33: 13 Aug 2011, 01:01 PM

Programul de calatorie de 19 zile prin Franta si Elvetia a fost destul de incarcat ... de evenimente si de semnificatii.

FRANCE, SWITZERLAND ; 19 DAYS.

Cherbourg, 218 ; Caen, 219 ; reach Paris, 220 ; Jardin d' Acclimatisation, 225 ; Bois de Boulogne, 226 ; Diplomatists, 227 ;
Versailles, 228 ; group of Apollo, 229 ; Canrobert ; Palikao ; Due d'Aumale ; Prince de Joinville, 231 ; banquet, 232; the Invalides, 233 ;
M. Cremieux ; M. de Rothschild, 236 ; M. Lesseps ; M. Nadar ; M. Tardieu, 237 ; M. Larrey ; M. Cloquet ; M. Boure, 238 ; review, 239 ;
races, 240 ; illumination and fireworks, 243 ; circus, 244 ; Louvre 246 : Panorama, 247 ; Notre Dame, 248 ; Ecole des Mines, 249 : Luxembourg, 250 ; Pantheon ; St. Sulpice ; Madeleine ; Palais Royal, 252
Mint, 253 ; river-baths, 254 ; Gobelins, 255 ; Louvre again, 256 Tuileries, 257 ; Sevres porcelain, 258 ; the Assemblee Nationale, 259 Jardin des Plantes, 2G] ; party at the Elysee, 266 ; party at the Foreign Office, 267 ; Vincennes, 268 ; Sisters of Charity's school,
269 ; Circus, 270 ; cafes chantants, 271 ; Jardin Mabille, 272 ;

leave Paris, 273 ; Dijon, 274.
Switzerland. Geneva, 277 ; Lake of Geneva, 279 ; Vevay ; King of Holland, 281 ; excursion into Savoy; 283 ; banquet ; presents ;
museum, 285 ; M. Favre, 286 ; Swiss system, 287 ;

leave Geneva, 288 : France again. Aix-les-Bains ; Chambery ; Modane ; Mont Cenis tunnel, 289 ; Turin, 291 ; Royal Family; 293 ; Superga ; Synagogue, 294.

Primele impresii ...


East = Orient[(ul) Mijlociu]



Mult aclamatul Paris, si Franta in general, l-au deziluzionat partial pe Nasser Din Shah, dar pe de alta parte i-au daruit momente de introspectie, melancolie, incantare si filozofie.

Voi incepe cu deziluziile






...

Acest topic a fost editat de exergy33: 15 Aug 2011, 06:10 AM

Ma voi abtine sa dau citate din jurnal ce descriu intalnirile oficiale si voi decupa doar acele pasaje ce redau felul in care si-a petrecut Nasser al-Din Shah timpul liber.
Din cele patru sute saizeci si ceva de pagini de jurnal scrise de dansul, tronsonul francez e pe departe bucata care-mi place cel mai mult. In special felul in care descrie curiozitatile.

... cat de mult l-au captivat pe shah gradinile zoologice si cele botanice



... e dificil de scris la Paris



... o analiza intre cursele de cai pariziene si cele din Persia


panorama il incanta si-i da prilejul unor reflectii ...


... remarca principalele biserici



Nasser Din Shah face un veritabil tur de forta cu 'reportajul' despre lumea animalelor si cea a plantelor. Inclin sa cred ca ar fi fost un bun profesor de stiinte naturale



... ce mica-i lumea mare ... iar un suveran persan si musulman e plin de admiratie fata de modul in care functioneaza o scoala crestina pentru orfani.



Acest topic a fost editat de exergy33: 14 Aug 2011, 07:43 PM

Am promis ca in ceea ce priveste tronsonul francez al sejurului nu voi vorbi despre intalnirile dintre Nasser Din Shah si personalitatile politice.

Din pacate nu ma pot tine de cuvant ... voi face o exceptie, absolut necesara, caci, dupa cum reiese din jurnal, shahul Persiei a dat pentru prima oara aceasta sugestie magnatului Rothschild, nu lui Sir Moses Montefiori. Deci cartile de istorie au propagat o informatie eronata.
Iata despre ce sugestie e vorba.



Nu pot incheia periplul francez fara a mentiona vizita de onoare facuta de shah la Domul Invalizilor si tributul adus lui Napoleon Bonaparte.
Pentru a intelege ce a reprezentat Napoleon pentru Nasser Din Shah trebuie sa dau niste repere din biografia shahului.
Cred ca ati observat ca din Rusia si pana in Franta, pe tot parcursul zilelor, Napoleon a reprezentat un tovaras de calatorie invizibil. E pomenit deseori in jurnal cu apelativul " the first Napoleon".

Mohammad Shah, tatal lui Nasser al-Din Shah, a fost intaiul shah persan ce a angajat pentru copiii lui o guvernanta frantuzoaica. Primii lui doi copii, o fata si baiatul Naaser, au fost educati de aceasta femeie venita din Franta.
Mai tarziu, pentru baiatul ce urma sa devina shah, a fost angajat un profesor particular din Franta.
Tatal lui Nasser Din Shah i-a cerut acestui profesor sa scrie o biografie a lui Napoleon in limba franceza si sa o ilustreze cu imagini adecvate, insa sa o scrie in asa maniera incat sa fie accesibila copiilor de zece ani.
Dupa aceea a dat ordin ca biografia sa fie tradusa in persana, si, sub forma unei carti pentru copii, biligva si ilustrata, sa fie tiparita la Teheran.
Acea cartulie de 90 de pagini a avut un suces nebun, generatii de copii facand cunostinta intr-un mod facil cu Napoleon si cu istoria Frantei.
Impactul cartii a fost atat de puternic incat pana si taranii de la sate ajunsesera sa povesteasca despre faptele de arme ale lui Napoleon.
Chiar si azi, daca mergi prin sate si catune cuibarite in inima muntilor si stai de vorba cu batrani ce n-au fost o zi din viata lor la scoala, ramai uimit cu ce tragere de inima iti vorbesc despre Alexandru Macedon (Iskandar-e Makedonie) si Napoleon ... nume pe care uneori il stalcesc sub forma "Nepeleon".
Prajiturile Napoleon sunt foarte bine vandute. E vorba despre cremsnit ... pana sa vin in Iran nu stiam ca acestea au fost prajiturile preferate ale imparatului.




Pentru calatoria din Elvetia am ales doar doua pasaje din jurnal.

shahul face o comparatie intre Mont Blanc si varful Damawand din apropierea Teheranului ...



complicatele legi din cantoanele elvetiene si specificul administrativ



Acest topic a fost editat de exergy33: 15 Aug 2011, 02:04 PM