Referinte la titlu. Cand constientizezi ceva, se ceeaza o legatura - Tropical. Pentru ca nimic din ceea ce vine din tine nu este intamplator decat pana se face conexiunea. Intamplarea devine explicabila.
Tropical e caldura, explozie de culoare, soare, mare fara sfarsit, cer vertical, nisip, ganduri parjolite, vant, lumina orbitoare,...

Acest topic a fost editat de Gordin: 26 Sep 2006, 12:34 AM

Gordin, n-ai de gând sa scrii?
Talent ai avea...

Asta spun si eu. In aceasta dimineata ploioasa, "conexiunea" mea s-a facut la jurnalul cu titlul asta.

Asa ca aduc eu azi bauturile:



si o melodie "de sezon":

http://www.youtube.com/watch?v=v46_DhOzoTI...related&search=

Have a nice day !

Cla, multumesc. Kristin hai noroc.

Ooohh yeaaaah! Incepe scoala: connex campus, abonamente la jumate, decontari, decontari, decontari...
That's the life!

sau.... let's enjoy the taste of autumn.

Locul unde lumea se intalneste exista cu adevarat. E real si mereu plin de oameni, atat de diferiti ca aspect fizic, culoare, mediu de provenienta, stil de imbracaminte, de vorbit, varsta. Toti asteapta pe cineva sau vorbesc cu cineva, la telefon, fata in fata, atatea cuvinte se ridica in aer, incat daca inchizi pentru o secunda ochii ametesti. Inchipuie-ti un punct de convergenta a atator vieti care altfel nu s-ar fi intretaiat in niciun fel. E fascinant sa stai sa ii privesti sau sa fii unul dintre ei, un vartej pe care vrei sa il privesti din afara / centru sau din valtoare. Cate ganduri isi gasesc raspunsul intr-un singur loc, cate altele se nasc simultan si se ridica asemeni unui abur nevazut.
Cu toate astea fiecare isi vede doar de particica lui din drum, fara sa priveasca la ceilalti, atat de preocupat doar de el.

Unde oare se duc gandurile? Daca fiecare gand cu destinatie precisa ar ajunge acolo unde trebuie, cum l-ai simti? Ar fi un fior rece urmat de o scanteie ce se formeaza in interior si se dilata pana pielea incepe sa se incalzeasca facand ca parfumul, parfumul gandului sa te imbete de senzatii netraite, straine.
Sunt momente cand simt aievea toate gandurile prinse sub un clopot de sticla. Se ingramadesc lipite de peretii lui, aburindu-l. Cand intensitatea fiecaruia creste, bariera dispare si fruntea incepe sa mi se raceasca. Duc repede mana, incercand, sperand, ca voi prinde macar unul, imprimat acolo, pentru o secunda, tocmai cand incearca sa treaca din mine.
O stiu pe dinafara, fiecare adancitura, cuta, margine, fiecare fir de par, ... neschimbata. Nici de data asta...

Acest topic a fost editat de Gordin: 27 Sep 2006, 02:42 AM

M-am uitat zilele astea la atatea culori ca ma dor ochii.

ROGVAIV

Oh well..

Stateam adineaori pe balcon si fumam. E asa linste, numai niste picaturi se auzeau cazand prin balti. Pe strada doar cate un taxi ratacit. Inainte se vedea tot orasul, acum e intunecat in ceata. In seara asta nu e frig. Nici lilieci.

..mai tarziu
Morcheeba - otherwise
Louis Jordan - early in the mornin'

Acest topic a fost editat de Gordin: 28 Sep 2006, 02:09 AM

pentru tine..

firul care ne lega s-a rupt pentru o secunda, am incercat sa-l repar dar tu trageai de el.

Toate topicurile: Ce mananci, ce asculti, ...in timp ce scrii puteau sa fie grupate intr-unul singur sub titlul: Ce (mai) faci in timp ce scrii?

Mda. Pentru cei care scriu pasiv.

A doua zi cand m-am trezit, am cautat. Nu sunt perfecte dar cel mai aproape.

Stairway to heaven?

`Pe pamant iubesti cu teama sa nu pierzi persoana, traiesti cu teama sa nu treaca pe langa tine sentimentul asta de care toata lumea vorbeste, incerci sa faci cat mai multe, sa vezi cat mai multe de frica sa nu pierzi ceva. Chiar daca in mijlocul lor nu mai simti teama pentru cateva secunde de fericire inconstienta. Si cand mori si ajungi, in Heaven, sa zicem, astepti sa moara si altii ca sa nu fi singur si acolo.` Nu sunt scarile catre rai, Nefertiti. E doar un vis.

Acest topic a fost editat de Gordin: 28 Sep 2006, 07:13 PM

Eh, eu am rostit un fel de clişeu. Nu mă gîndeam la acel 'heaven'.

Dar ai dreptate cu ce ai spus în prima parte... Oare de unde vine teama de a nu-l pierde pe celălalt? Din experienţă?

Am mai spus la inceput, nu pierzi ceva pentru ca nu poti sa ai siguranta ca ai avut vreodata.
_____

Si daca numai vise am, sa nu ma trezesti niciodata.

Acest topic a fost editat de Gordin: 28 Sep 2006, 06:57 PM

M-am plictisit de muzica, dar asta imi place `j'y suis jamais alle`. Imi place, nu-mi place. Azi am incercat sa scriu si pe messenger fara emoticoane. E caraghios, cu multe hahahaha si hehehe si infamul muahaha, multe semne de exclamatie, niste beah-uri, niste bla bla, diverse cuvinte romanesti pocite cu accente din alte limbi, spaniola e pe primul loc aici, injuraturi in franceza (din cele mai usoare). Mi-e somn.
In seara asta ma tem de vise. In vara se vedea tot orasul de la fereastra, dar mai ales furtunile cu fulgere pierdute prin nori. Cand credeam ca l-am vazut pe cel mai frumos, surprindeam altul cu coada ochiului, doar o secunda. Daca ma uitam in directia lui, disparea. Pupilele mi se micsorau si dilatau in cateva secunde, le simteam invadate de lumina si intuneric in acelasi timp, cum se zbat. O simfonie de lumina, cred ca asa se simt si urechile cand le inunda muzica, nu mai stiu ce sa prinda mai intai, ce sunet le infioara mai mult. Ce cuvinte oare, ar avea o asa rezonanta sa activeze simturile toate, intai pe rand, apoi cate doua, si dintr-o data o avalansa salbatica, rece, clada, orbitoare, racoroasa, trista. Sa simti sangele cum pulseaza, sa-l vezi cum se zbate sub pielea vinetie din jurul venelor, cum urca spre fata, sa iti dai seama ca plangi si sa nu iti pese, sa tremuri, sa vrei sa razi, sa vrei sa inchizi ochi si sa nu poti, gatul sa fie uscat... Niste cuvinte. Sa le cauti ar fi sa cauti nebunia.
Ah, uitasem de imaginatie .. dar ea nu uita niciodata.
Cum vede un om fara imaginatie un cumulus? Hei, uite ce nor mare si dens, o sa ploua oare astazi? Seamana cu o conopida. Si are dreptate...
Dar unul cu imaginatie?
...

`Think out of the box` ce vorba... Ca si cum ai avea mintea in colturi.

-Mihaita, gata, am spus!
...
-Fetelor de ce nu mergeti mai drepte... nu vreti sa ne plimbam?
...
-Uite mami, o pasare..
...
-Ma, nu ma mai pacaliti, ca nu mai vin cu voi!
...
-Peeeetricaaaa hai baaaa!!
...
-Stai, ..ma gandisem sa-ti zic ceva si..la dracu..am uitat ce
...
-Ce tupeu!!
...
-Nu te supara, ai o tigara?
-N-am!
...
-Nu va suparati, aveti sa-mi dati si mie o tigara?
-Nu fumez, ma!
(...)
Fragmente de conversatie pe care le-am auzit astazi in drum spre si dinspre casa.

Am gasit in sfarsit ceva muzica sa-mi placa, mai bine zis pe care sa o suport. Niste: Tchaikovsky, Lakme cu Maria Callas, putin Chopin. Sper sa nu mai dureze prea mult, pentru ca inevitabil mi se va lua de cele cateva melodii si ajung din nou la fundul sacului.
Am facut niste fapte bune, sau mai mult, au venit in momentul cand se transformasera in reglarea unor datorii mai vechi. Dar eu le consider fapte, pentru ca indiferent de ce s-ar fi intamplat as fi actionat la fel. Doar ca se mai schimba planul `as you go` de cealalta parte a fileului.
Nu ajut des lumea, nu din rautate, mai mult din indiferenta si din firea mai putin sociabila, insa daca o fac e pentru ca asa simt, nu astept nimic in schimb. Atunci insasi fapta e o multumire, mai intai o actiune egoista si de orgoliu, de ce sa nu recunosc si apoi multumirea celuilalt, reactiile sale. Cel mai des observ surpriza, evident de la mine se astepta cel mai putin.
Atunci imi dau seama mai mult ca oricand ce valoare are un zambet, o privire, o vorba, fie ele de uimire, de apreciere, de ..

Hhaaahuuaaaa! (oftat de natura necunoscuta)
Observ lucruri interesante in cele mai neasteptate locuri sau situatii. Oamenii inca nu au incetat sa ma surprinda, in bine, asta imi place. Am stins lumina poate asa inspiratia nu se va mai teme sa vina..
Ai venit?.. ce sa fac acum, sa o caut sau sa o las balta?
Mmmparca simt ceva...un cuvant-gand nerostit...sa-l incerc: suflet
....
Nu, nu vrea. zambet. Bine atunci...poate altadata.

Am gasit ceva: Vanessa Mae: "music to my ears!"

Aleile parcului gem de indragostiti, copii, batrani care se pierd intr-o forfota subtila printre pomii inca infrunziti. Ea e singura, merge incet si zambeste feþelor care nu o baga in seama. In braduti atarna cochete niste boabe rosii care ii atrag privirea. Se indreapta cu ochii mari si curiosi sa le vada de aproape. Intr-o crestatura rosie moale o samanta neagra, intinde mana sa prinda una.
-Nu le atinge, sunt otravite, ii striga un pusti pe role dupa care se face nevazut printre tufele bogate..
Tresare si incepe sa rada usor incurcata, atinge boaba o trage ca si cum i-ar testa rezistenta, aceasta se deformeaza sub degete, apoi ii da drumul si ramura revine elastica la locul sau.
Niste copii mai curajosi le folosesc la trei pasi in fata pe post de marcaj pentru un start de concurs.
`Ce toamna frumoasa!`gandeste ea, respirand adanc mirosul de iarba. Delimitate de o bordura joasa campurile inverzite se intind dintr-o parte in cealalta a parcului si la fiecare pasaj care taie continuitatea, alti oameni trec absorbiti in vorbe, rasete, saruturi..
In capatul celalalt vede o mireasa, cativa invitati si un fotograf, se opreste senina ca si cum tot timpul din lume ar fi al ei si ii priveste pana dispar.
`Acum pe unde?` se intreaba ea si alege primul portal de verdeata. O zona cu banci din lemn, vopsite in verde crud rasare in partea dreapta. Pe una din ele sta o fetita cu par castaniu care manaca o acadea si da din picioare fredonand o melodie (). In fata ei cineva e asezat pe asfalt si o masoara cu privirea.
Ea mareste pasii, in fata bancii, pe un carton, cu manecile suflecate, un baiat face portrete. Nu poate sa nu observe mainile frumoase cu degete lungi care manuiesc carbunele cu usurinta unei rate care se misca agale pe lac. Parul negru si ciufulit ii luceste usor in soare si din cand in cand stramba coltul gurii cand fetita nerabdatoare se uita dupa alti copii.
Ea il priveste si zambeste muteste, aproape tinandu-si respiratia ca nu cumva sa stie el ca e acolo si priveste.
-Gata frumoaso! spune el razand. Fetita sare de pe banca strigand voioasa:
-Mami, mami e gata...., se opreste serioasa in fata `ei` pe foaie, muta tacticos acadeaua din stanga in dreapta, ca un critic in fata unei opere de arta si admite:
-Seamana putin cu mine.. .El rade foarte distrat, in timp ce mama cu un carucior se apropie si admira portretul
-Cat vrei?
-Nimic, ah ba nu, vreau o acadea! spune el inmanandu-i coala. Mama rade in timp ce fetita bâþâie cam violent pe fratele ei in carut si ii da o acadea dupa care se indeparteaza. El se intinde ca prea a stat cocosat si se uita spre cer. O vede stand acolo nemiscata si izbucneste in ras. Ea privind cand la coala cand la el, incepe sa rada la randu-i.
-Vrei?
-Da, te rog, sopteste si dupa ce face singura un semn indicand banca, se aseaza. Cateva secunde bune il priveste in ochii negrii fara sa clipeasca, vrajita parca.
-Daca ma privesti asa, nu mai pot desena, ii spune strengareste in timp ce isi pregateste o noua coala.
Ea simte un fior de caldura si lasa privirea rusinata pe cutia cu creioane, numai pentru o clipa. Apoi il urmareste cum traseaza linii ample cu precizie ca si cum o deseneaza pentru a mia oara si privirea se pierde departe, in ganduri. El o vede pe sub gene si isi abtine un suras. Are parul ondulat haotic, ochii putin intunecati de o tristete fugara, si o fata micuta bine conturata, cu pometii arcuiti usor si buze subtiri. O fixeaza fara sa mai deseneze, nici nu isi da seama, o urmareste inchizand ochii si respirand incet `Cat e de frumoasa !..`
Ii inchide si el ca si cum ar vrea ca imaginea de pe retina sa i se imprime in memorie pentru totdeauna, apoi ii deschide si fara sa o mai cerceteze o secunda deseneaza preocupat. Ea e tot mai curioasa, l-ar intreba daca mai are mult, dar nu vrea sa il intrerupa `Ce-o iesi, nici nu isi ridica ochii..`. Acum nu mai misca buzele, doar le umezeste uneori, mult prea prins in coala si carbunele lui.
-Gata. Cred..
-Pot sa vad? intinzand mana. El evita parca sa ii dea coala, o cerceteaza ca si cum ar vrea sa mai faca niste retusuri, dar NU, stie ca e gata, doar ca nu vrea sa i-o arate. Intr-un sfarsit ii arata portretul, foaia e putin umeda si fina la atingere, parca mai grea ca o una obisnuita.
-Ahh, ce frumos desenezi! sopteste ea fara sa isi ia ochii de la figura ce ii semana perfect.
Dupa minute in sir cat ea se priveste si el ii urmareste reactiile, isi ridica ochii si il fixeaza. Il abordeaza parca ocolind, pentru ca stia ca nu are niciun ban:
-Cat trebuie sa iti dau?
-Mmm sa ma gandesc, accentueaza el serios si o vede putin derutata,
- Vreau sa iti cer ceva, nu bani...vreau sa desenezi cu mine si tot ce faci pe foile astea sa ramana la mine.
Nu stia daca sa rada sau sa ii spuna ca nu stie sa deseneze nici macar o casa..asa ca fara sa se mai gandeasca mult ii spune ca accepta
Si au desenat razand amandoi de te miri ce copaci ciudati, mari si oceane, masini.... ea fandosindu-se ca pomul ei e mai reusit, el strambandu-se caraghios privind-o...


desenele...

---

---

---

Acest topic a fost editat de Gordin: 5 Oct 2006, 11:47 AM

`Nu mai vin niciodata, rosti, poruncitor, vointa. Maine, implora, suspinand, inima.`

I w a s patroling the pachingo..yu no 0 odle model pala inanafaria zo0one
u U u ndeducting
the cia was on the phone
such as life

am dat submit in loc de preview.. ihh

daca tot m-am introdus in jurnal sa si scriu ceva:

Iau de pe masa..nu masa .. cartea si o trec prin simturi. Si procedez `ca la carte`.

!. Vederea:
Cartea are coperta colorata in albastru, verde, un peisaj taranesc, deasupra o ...ooo stema cu niste steaguri infipte in ea, mai sus e titlul, cotorul la exterior e de culoare roz pe care e scris numele autorului, foile sunt galbene, au fost probabil albe mai demult.
@. Auzul:
Trec in spatele copertei. Ce se aude? Un susur de izvor, niste pasari, o moara, furtuna de vara, tacere, noapte, greieri.

#.Pipaitul:
In afara e fina si doar spre colturi mai simt niste dungi oblice aspre pe unde au fost indoite, paginile sunt reci si calde cateodata,.. uscate nu-mi place cum se simte cand trec degetele peste ele, ma zgarie.

$. Mirosul:
Miroase a neaerisit, vechi, a hartie tinuta intr-o cutie incuiata multi ani, miroase a amintire.

%. Gustul:
Tot din interior se simte. Paine facuta pe vatra, vin fiert, dulce, gustul apropierii, sunt momente cand se amesteca si nu imi mai dau seama.

^. mmm Intuitia..(presimtirea):
La asta nu ma pricep atat de bine, nu am citit destul, daca ar fi sa spun in momentul asta, firul se va curma trist si fericit.

&. ........: ce carte citeam? tu stii?

Acest topic a fost editat de Gordin: 5 Oct 2006, 10:01 PM

Frumoşii nebuni ai marilor oraşe?

Mi-am revenit cu muzica. Nu mai ascult nimic. Aseara am fost la o sindrofie cu scopul pecetluirii de destine. N-am pupat in viata mea atatia necunoscuti. Dupa ce mi-am facut intrarea pe ringul de dans, m-am strambat la cameraman care a parut sa aprecieze. Probabil se saturase de atatea decolteuri si picioare. Dar cum `old habits die hard` a trebuit sa renunt la preocuparea de moviestar. In dreapta mea la masa a stat Sandra, nevasta lui Cretu. E putin neplacut sa inhalezi aerul din preajma unei persoane care isi da cu mult fixativ si stim cu totii pretul unui permanent reusit (nemiscat). (probabil ca asa se simt nefumatorii)
Cand domnii cu formatia au cantat `nu exista`n lumea asta frate ca al meu` mi-am sunat rudele, ca parca nu am simtit niciodata mai apasatoare izolarea in mijlocul oamenilor.
In aranjamentul floral erau niste trandafiri batuti. Am auzit cele mai triste si in acelasi timp asteptate cuvinte. A trebuit sa iau unul galben cu rosu, acum e in fata mea intr-un borcan. E urat pentru ca nu are spini, e incomplet.


Nefertiti te-ai uitat la mine in carti?
Mai repede la tine. Cand iti place ceva mult ai tendinta sa il/o vezi peste tot in combinatii, asocieri.
Daca dai omului niste indicii dintr-un `mister` crede ca e suficient sa le adapteze lui ca sa poata rezolva. (ce as face eu daca..?) E o capacana. Indiciile ar trebui folosite in alt fel.
`Telepatia ar fi rezolvat banuiesc`. Sau un profiler. Profiler-ul este persoana care invata telepatia intr-o oarecare masura si forma? Sau trebuie sa ai ceva innascut? Sa poti vedea oamenii.
Nu, nu aceea este cartea.

Acest topic a fost editat de Gordin: 8 Oct 2006, 06:32 PM

Traducerea unor versuri dintr-un cantec :

`Te voi (re)vedea in toate vechile locuri cunoscute
La care inima asta inca mai tresare
In micuta cafenea, in parcul de peste strada
Locul de joaca al copiilor, castanii, fantanile magice
Imi vor duce gandul la tine

In toate zilele frumoase de vara nesfarsita
Peste tot unde este lumina si veselie
Te voi cauta mereu
In soarele diminetii
In noutatea fiecarei nopti
Cand uitandu-ma la luna
Ea ma va privi cu chipul tau`

si ploua, ploua fara oprire..

E 3.51 dupa amiaza, o zi de toamna, printre primele, ploua, copacii sunt inca verzi. O casa lunga cu pereti din sticla, toate camerele comunica intre ele. Din living se vede un drum ondulat, nu serpuit, asfaltat, o masina parcata, scarile pe care se scurge apa in suvoaie repezi. In camera e racoare, parchetul e din fasii mari de lemn, maro inchis lacuit. Spre centrul camerei o treapta coboara spre doua canapele cu perne colorate, pe masa simpla sunt niste flori care miros puternic, galbene, rosii, violete, fara frunze si o lumanare alba pe jumatate topita. Pe fundal se aude Bing Crosby cu I'll be seeing you, sunetul pare ca se opreste undeva la nivelul fetei asemeni fumului de tigara, e clar fara sa deranjeze. In spatele gemului un barbat priveste cum se apropie o masina cu stergatoarele si farurile pornite. Are un pulover pe gat si tine mainile in buzunare. Din masina coboara o femeie care isi tine gulerul ridicat ca si cum vrea sa se apere de ploaie si alearga spre casa. Il vede stand acolo zambind. Apoi priveste scarile si apa care tresare la fiecare pas unduindu-se in infinite cercuri. A ajuns acasa.

Acest topic a fost editat de Gordin: 10 Oct 2006, 01:36 AM

Azi, in labirintul de strazi am cautat sa ma pierd dintre oameni. Am ratacit ore in sir dorindu-mi sa nu vina seara. Deodata, existenta oricarei fiinte parea cu mult mai interesanta decat a mea si as fi vrut pentru cateva secunde dintr-o viata noua sa anulez o alta. M-am trezit dimineata repetand un cuvant in gand ca si cum nu voiam sa il uit. Matusalemic. Nu am idee ce insemnatate are, daca are vreuna.
La o expozitie pe strada m-am oprit sa privesc niste picturi, erau simple, o acuareala ingrosata galbena facea o floarea soarelui in relief, o casa nereusita aproape stearsa de soare si vreme...De cand stateau acolo, cine le pictase, mai traieste?
Fiecare piatra de pavaj pe care calcam stramb ma scotea dintr-un sir de ganduri recurente. Langa niste scari un baiat canta la chitara, in picioare si lalaia ceva in ruseste. Semana cu un surfer hippie. In jurul lui vreo cinci tiganusi se imboldeau si radeau in limba lor. Incercam inutil sa-mi umplu mintea cu nume de strazi , cu reclame fara sens lipite in litere decupate, cu etichete de pret, cu orice...
Mi se facuse frig. As fi vrut sa intru intr-o cafenea, sa ma asez la masa de langa geam, sa aprind o tigara si sa nu-mi vad reflexia conturata vag de fiecare data cand trageam un fum.
Sa nu vina nimeni sa ma intrebe ce vreau, pentru ca ma tem ca nu as fi stiut sa ii raspund.

Acest topic a fost editat de Gordin: 10 Oct 2006, 11:57 PM

Maria Callas - Un bel di vedremo

Ce voce!!!....Femeia asta ma face sa ma gandesc la coruri de ingeri, ca numai asa s-ar putea auzi daca ar exista.

___

Daca `vorbesti` cu un user care are numele scris cu litera mica, e respectuos sa il scrii cu litera mare pt ca e..nume sau cu litera mica pentru ca asa l-a ales el?

Citind acest pasaj, mi-am amintit de Max Picard:

"Metropola este centrala Fugii. Strazile se aseamana cu niste conducte in care sunt absorbiti oamenii. Impreuna cu ei, au fost adusi in oras si cativa pomi. Ei stau inspaimantati pe marginea strazii si, practic, nu mai cunosc drumul inapoi la tara; cauta sa creasca incet prin asfalt si apoi sa dispara...Banuitoare, luna se plimba peste oras ca un spion al cerului, iar strazile apar ca niste capcane sau gropi in care luna trebuie sa cada.Uneori, ti se pare ca a si cazut, ramanand prizoniera in oras: de jos, din valea raului ce strabate orasul, ea mai lumineaza putin in sus, ca dintr-o inchisoare."

" Fuga de Dumnezeu"

Imi place cum scrii.

Orasul meu e frumos, fuga mea e regasire..

---

Portocalele miros placut, mai ales stelele si spiralele..
Ce a fost mai intai, culoarea sau fructul/leguma/floarea (rosia, vanata, galbeneaua )? Castravetele s-ar fi numit `verdele`. Floarea soarelui a fost prima, dupa aceea galbeneaua. Culoarea a fost pe urma. Cred ca se zicea: e ca iarba, daca era vorba de ceva verde. Si cand nu au mai gasit cuvinte sau `obiectul` se potrivea prea bine cu o culoare l-au facut substantiv. E si cea mai simpla metoda de comparatie in cazul asta.
Daca intreb pe cineva: ce culoare are haina pe care ti-ai luat-o? si imi raspunde: rosie, il si vad imbracat intr-o tomata sau in mos craciun. Da, sunt anumite repere in asocieri, niste cuvinte sau expresii care ne-au ramas in minte datorita unor repetitii ... Alba ca Zapada
Asta nu inteleg:
`Roses are red, violets are blue
Love never crossed my mind until the day that I met you ...`

Violetele sunt albastre ... poezia nu trebuie inteleasa probabil, doar simtita, doar uneori.

Acest topic a fost editat de Gordin: 13 Oct 2006, 12:41 AM

Un cantec `tradus`:

Tacut, urmaresc indepartandu-se
Dragostea ... ta
Atat de amagitoare
Invaluit inca de caldura
Inchipuirii ce se stinge incet

Imaginea zambetului tau senzual si misterios
Ma poarta in vremuri trecute
Cand credeam ca o simpla mangaiere
Poate sterge culoarea trista a orasului

Privirea ta purta secretul
Caruia, infiorat de dorinta
Nu i-am putut rezista...

Acest topic a fost editat de Gordin: 13 Oct 2006, 08:23 AM