Un musteriu spune a doua poveste:
"Muma padurilor pe urma cararilor: iaca cine avea sa ma culeaga daca ma apuca noaptea in padurile de pin. Oaza de pini e alt taram in mijlocul padurii de foioase, nimenea si nimica nu trece de acolo in afara ori dinafara inauntru. Nu ca ar sta vreo pravila, dara nimenea nu gandeste parasire. Poienita e in mijlocul oazei de pini si aduna in ea doar vanturi si fluturi inafara de Calul cel alb al Nimanui ori poate e unicorn, dar cine poate sti, cine l-a zarit indeaproape?! Cu gandurile astea dimprejur arunc o privire poienitei si vad acolo, ca in sanul linistii, pe unicornul nestiut, ori calul nimanui. Si-mi roiesc in cuget toate povestile stramosesti - parca unicornul asta avea pereche... Caaaasc ochii cat pot de tare, dar nu zaresc nici macar cornul, cal sau unicorn, n-as prea vrea sa-l sperii...."
O pana alba cade din grinzile salii si ochii musteriului se maresc de uimire: Clopotarul zambeste gales din bagdadie.

Acest topic a fost editat de Fantasee: 6 Dec 2005, 07:41 PM

Un musteriu spune a treia poveste :

Traiau o data demult in curtea unui taran sarac o vaca, un porc,o gaina, un caine aproape orb si un magar batran.
Cu totii erau cei mai buni prieteni si se stiau de cand lumea .Taranul era asa de bun la suflet ca cu toate ca adeseori nu avea ce sa puna pe masa nu l-a lasat sufletul sa sacrifice nici unul din animalele sale.
Intr-un an insa a venit o seceta groaznica peste tara si taranul s-a vazut nevoit cu parere de rau sa-si vanda animalele.
In seara de Mos Nicolae afara viscolea vantul rece si in grajd s-au strans animalele la sfat.
- Ce ne facem ? Maine dimineata stapanul nostru ne duce la targ sa ne vanda, zise vaca cu voce trista.
- E vremea sa-i spunem secretul , cotcodaci gaina.
- Grunz, grunz, ce secret ? intreba porcul curios tare.
Dintre toate animalele din curte el era cel mai tanar si taranul il primise anul trecut de Craciun de la fratele lui bogat ca sa faca din el carnat si sunca.Insa taranul ca de obicei i-a fost mila de animal.
- Secretul despre comoara, zise cu voce soptita magarul.
Acum cativa ani, tot intr-o seara de Niculae dormitam cu totii aicea la caldura cand un zgomot neobisnuit ne-a facut sa tresarim de spaima.In coltul grajdului cel de sub fereastra cea mica statea un pitic cu barba lunga aplecat peste un sipet plin de galbeni .Ii ridica printre degete si apoi le dadea drumul iara in lada.
S-a intors spre noi si cu voce pitigaiata a zis:- sunt nevoit sa-mi ingrop comoara sub fereastra asta dar daca unul dintre voi ii povesteste taranului ceva acela va trebui pe loc sa moara.
Si-a ingropat banii si dus a fost.
In grajd s-a lasat o liniste deosebita , doar vantul se auzea de afara cum vuieste printre coapci.
- Unul dintre noi trebuie sa se sacrifice , spuse cu voce trista magarul.Insa eu nu voi fi acela pentru ca eu i-am slujit cel mai mult si mai greu stapanului.Acuma a venit vremea sa ma odihnesc si eu.
- Eu i-am dat lapte si branza , spuse vaca, nici eu nu voi fi aceea.
- Iar eu i-am facut oua, cotcodaci gaina revoltata.Tu porcule trebuie sa te sacrifici , tu esti cel mai nou aicea.
Porcul ingrozit a facut doi pasi inapoi si s-a lipit de perete.
- Eeeeuu, sunt doar asa de tanar.In viata mea porceasca de pana acuma nu am vazut de prea multe ori lumina soarelui.
Si, prinzand putin curaj, eu nici nu am fost aici cand a venit piticul .
Si asa au inceput sa strige unul la celalalt si sa se certe care mai de care.
Doar cainele nu zicea nimica din coltul lui de langa usa.S-a ridicat si a latrat deodata tare asa cum numai prin tineretile lui o facea.
- Ham, ham Liniste ! Sa va fie rusine animale nerecunoscatoare.Stapanul nostru a fost bun cu noi si acuma cand a venit randul sa-l ajutam si noi dam inapoi plini de lasitate.Eu voi fi acela sacrificat si cu asta cearta s-a terminat.
De-abia a rostit aceste cuvinte si usa s-a deschis si plin de zapada a intrat in grajd un batran cu plete albe si o mantie rosie si lunga.
_ Seara buna, la toata lumea.
- Cine esti tu straine ? prinse curaj magarul.
- Cine sunt nu cred ca are o mare insemnatate.Insa cred ca pot sa va ajut .
Si s-a intors spre caine si cu o voce blanda spuse:- tu caine esti un animal credincios si pentru credinta vei fi raspltatit.De azi inainte vei vedea si vei alerga ca si in tineretea ta.Iar banii am sa-i duc eu stapanului tau.
A dezgropat comoara a luat-o sub brat si de la usa s-a intors inca o data spre animalele uimite :
- In seara de Nicolae e totul posibil.

Ultimul musteriu isi cere iertare ca si-a bagat nasul in blidele piticilor si spera ca zmeul nu a fost trezit de animale

Musteriul care a spus a treia poveste este de petrecaretii din sala cea mare, iar Fantasee ii umple stacana cu vin tamaios si ii mai da o portie de placinta picanta. Ar putea dobandi chiar acest musteriu ravasul cu povestea fericirii, cine stie ?
Au prins curaj si ceilalti musterii - dar parca se tem sa nu-l sacaie pe Balaurul cu limba roz: sta in coltul de miazazi al salii si rontaie linistit cina pregatita de bucatareasa, in vreme ce isi unduieste coada pe deasupra musteriilor.
Cine este urmatorul povestitor?

Acest topic a fost editat de Fantasee: 6 Dec 2005, 09:29 PM

Poveste nu voi spune...ci descantec...

“Nu-mi privi fata,
Tanara fata, inima priveste-mi,
Adesea, inima flacaului frumos e sluta,
Exista inimi care nu pastreaza dragostea.

Tanara fata, bradul nu-i frumos,
El nu-i frumos ca plopul,
Dar isi pastreaza frunzele si iarna.

Vai! La ce bun s-o spun?
Ce nu-i frumos greseste ca exista,
Caci frumusetea cere frumusete.
April cu spatele sta la ianuarie.

Desavarsita e frumusetea,
Desavarsita si atotputernica,
Ea e unicul lucru care nu poate exista
decat intreg."

Toti corbii zboara numai ziua,
Iar bufnitele zboara numai noaptea,
Dar lebedele zboara zi si noapte.

Astfel mi-a fost racita lava din vene...Ca sa pot pleca fara sa intorc capul...Sa-mi iau pritenii transformati in clopote si sa evadez in acest taram...Slava Vrajitorului...

Iertare zana buna daca ti-am intristat mesenii...Nu ma indoiesc ca al tau vin ii va inveseli din nou...

Si acum ma sui iar pe grinda si cu voia ta voi sufla din nou in pana...

Incantator descantecul Clopotarului - nicicand meseni mai vrajiti in sala cea mare a conacului, nicicand vin mai gustos si inimi mai vesele...

In a doua noapte de sezatoare, Scufita Rosie spune prima poveste:

"Bunicutza ale o casa flumoasa si maleee" isi ridica manutele intr-o imbratisare rotunda deasupra capului, cat pe ce sa tranteasca de pe spatarul scaunului coronita de brad "si inauntru sta ea. Mami mi-a dat un cotzonac flumos si galben ca sa-i dau, daaaaaal" i se maresc ochisorii si clipeste des "upul cel lau mi l-a halit . La bunicutza nu ma duc asa, fala cotzonac, nici la mami nu ma duc ca ma cearta. Uite upul" "cum se hlitzeste la mine pe geam" si intinde un degetel grasun si trandafiriu spre una dintre ferestre. "Fantaseeeee...vleau acatza ".

Toata lumea inghite in sec: nu din pricina bucatelor felurite de pe mese...

In ultima noapte de sezatoare, Talambul spune prima poveste:

"Omul de Zapada este vesel si lucitor. Mandru nevoie mare, el isi potriveste bumbii de carbune, tichia de margaritar si nasul morcovos. Iarna este o vreme intepatoare si infrigurita, frigurina....frigaroasa in celalalt taram. camaradele sale, ciorile, ii jinduiesc nasul cu patima, dar zapadosul nu se lasa si pace. Cu maturile le husuie si le fluiera odata cu vantul...Un prunc ros in obrajori da roata zapadosului in fiecare ceas si nadajduieste sa creasca mai repejor, sa zareasca palaria de pe deasupra nu de dedesubt . Face gardut dantelat cu turturi si aduce felioare de cozonac facute de mamica lui: sa nu-i fie foame zapadosului si ... sa nu fie singur. "

Am vrut sa scriu aici o poveste, dar nu stiu cat de interesanta ar fi fost si nu s-ar fi potrivit decorului din lumea ta....asa ca mi-am trimis povestea in jurnalul meu. Nu-i la fel de colorata ca povestile tale, poate nici nu se poate numi poveste...

Kitty pentru poveste meriti . Puteti spune povesti aici oricand doriti, sezatoarea este deschisa mereu de azi inainte: fiindca am scris ravasul-premiu si ii asteptam castigatorul .

Si povestile curg, vesele si triste...vin si pleaca musterii, se sfarsesc bucatele, sa gatesc altele, se umplu bardacile spre golirea carafei.
In bucatarie - nimeni. Nici macar motaniciul cel tarcat. Sunt toti, cu mic, cu mare in sala cea mare - pregatesc cuibul dorurilor pentru povestea de seara. Se va spune cea mai ascunsa poveste din lume, ori poate cea mai trista - dar cu siguranta cea mai frumoasa.
Lumina aurie, strecurata prin perdelele de in insolzate, trece zglobiu spre a picta figurine aurii pe peretii salii celei mari. Imprejurul conacului, gaze colorate, fluturi dantelati si pasari gurese impart acelasi aer parfumat de bradetul muntilor. Curtea e plina de zarva si de alergatura, protapul e incarcat de treaba - invarteste cina deasupra focului .
Fantasee aduna, de pe unde le pusese la uscat, valuri de panza colorata cu ierburi : tapsanul proaspat cosit miroase a veste buna, a floare cruda si a pamant. Piticii pietruiesc cu grija aleea de la poarta catre conac. Motaniciul pandeste libelula asezata la incalzit pe nasul unui dragon de piatra de langa iaz.
Nori valuriti grabesc pe cerul binedispus: cu pasi molatici, se intoarce vremea povestilor.

Somnul isi desface aripile cu fosnet mocnit: se intinde umbra noptii peste regat. Hurezii isi cheama alene perechile in cuiburi, florile isi aduna petalele la sine, iarba apleaca mladios peste pamant, salcia suspina adanc.
Iurtele au lumini plapande, ici colo mai arde un licurici, greierii pornesc serenadele leganatoare de vise. Rasare Luna: dantelata de nori valatuciti, arginteaza varfurile bradetului. Noaptea e parfumata cu tamaie de brad si crini maestri aromati.

Conacul se adanceste in intuneric: in fereastra cea mica a bucatariei, Fantasee aduna povesti in pergamente. Toti ochii tristi s-au ascuns sub gene bogate de istoveala zilei insorite, undeva in alt regat un viteaz asteapta visul cerului senin. Aduna povara tristetilor si o arunca vantului, inchide bucuria in suflet si tace. Tace.
Regatele dorm, vietuitoarele viseaza, pamantul aduna rod bogat.
Numai povestile nu prididesc, nestingherite, sa inveleasca sufletele cu pled moale de speranta.
Maine e o alta zi mareata: dormi...

Lacul de smarald gazduieste barcile Pescarului. Din lacustra lui, surade apusului de soare si intinde navoadele la uscat. O cicatrice vinetie ii coboara de pe grumaz pe spate, pana spre linia creata a itarilor. Cu maine batatorite si uscate, alunga de pe frunte pletele aramii: e vremea sa mearga la conac pentru o poveste noua.

Potecile regatului duc toate la conac. Cea mai batatorita dintre ele se leaga brusc in tufa de pelin din usa bucatariei. Pedeaua de in ivoriu se zbate vesel prin fereastra cu rama acaju - la ceaun, Fantasee fierbe buruieni de leac. Balaurul are dureri la burtica, la fel o avea si Zmeul de s-o lacomi la zacusca de ciuperci - de cele bune, de asta data.
In sala cea mare, ucenicul Fierarului spune o poveste:

"Ielele jucau ades deasupra lacului de smarald. Sirenele cele artagoase ieseau cu pletele valvoi si le apucau sa le traga in apa cea calduta. Dara, dupa cum ii legea, se multumeau cu calatorii cei netrebnici care, cu ochii la Iele, umpleau burtile de apa amara. Barcile Pescarului sunt facute din oasele netrebnicilor, ruginite de mazga rubinie de pe fundul lacului. De aici norocul Pescuitorului la navoade grele de prada, la codanite cu ochi negri si la rani adanci. Spuneti calatorilor din regate indepartate si vizitiilor sa nu mane radvanele pe cararea pietruita pe langa lacul de smarald ca e primejdie grea acolo."

La cererea unui musteriu drag conacului , povestea clipei zburatoare:

"Aduna, dar nu culege - macina si nu alege - Timpul poznas joaca feste Sufletelor. Valatucit, egoist si mofturos, alearga necontenit si alunga Fericirea, apropie Speranta stergand Lacrimile. Fiecare prunc al sau, Ceasurile, Clipele croseteaza si innoada si mai abitir firul vietii. Ce Parce, ce foarfeca - Timpul ghiduseste istorii si soroace, mai abitir ca oricare altul.
A ramas intr-un ungher, stinghera, cliba zburand. Fiindca e ca o pandora, ca o madlena ratacita pe tejghea, nu zace decat in bucataria conacului. Numai aci mai sade Timpul din cand in cand, cautand-o pe sub lavite, prin firidele sobei, prin cotloane, ametind motani si pitici laolalta. Si clipa, repejor printre pergamentele cu povesti, in corsajul bucataresei, scoate limba la mosneagul curios: ea apartine povestilor si viselor cu ceruri senine brodate cu ochii sufletului pereche. Asta-i pricina de nu se trec povestile, de nu le mor soroacele, de ne bucura sufletele: ele au esenta clipei zburande - asemeni iubirii fara de pricina, fara de margini si de noima."

Deodata, in linistea pauzelor dintre povesti, se deschid usile hanului, lasand sa patrunda, urmarit de suierul viforului, un strain misterios. Avea mersul garbovit, si isi tarsea incet picioarele. "il apasa anii", sopteau mesenii. Dar o raza de lumina ii strabatu fata, lasand sa se vada tineretea fetei. "cine este", "il cunoaste cineva?", "de unde a venit?" erau murmurele ce l-au urmarit pe strain pana la masa din colt, umbrita, ascunsa vederilor tot mai curioase. Hangita se ridica si se duse la masa strainului: "Ce-ti pofteste inima, preacinstite calator?". "O bucata de pita tavalita prin untura de gasca si o carafa cu vin", spuse strainul cu glas harait. "pita", "vin" zburau vorbele din gura in gura. Hangita ii aduse bucatele si licoarea si pleca, nereusind sa afle, cu ochii ei iscoditori, cine este si ce cauta strainul. Atunci, mesenii, parca uitand de strain, s-au intors la povestile lor. Din cand in cand femeile mai aruncau ochiade catre masa din colt, iar barbatii priviri pe sub sprancenele stufoase catre strainul ce le starnea imaginatia.

Piticul Talamb il trase pe strain de maneca:
"Imi spui o poveste?"

"Nu stiu povesti eu!". Si piticul zari o lacrima stralucind in coltul ochiului strainului. Sau poate i se paru. niciodata nu va sti, caci strainul isi trase fata in umbra.

Dar nu era asa. Strainul stia a povesti ...si o putea face bine , numai ca povestile lui erau povesti triste.
Nici macar parfumul vinului vechi de culoarea rubinului , nici macar muzica saltareata pe care dansau piticii si nici zimbetul de pe fata frumoasei hangite nu il puteau face sa uite povara anilor.

Ar fi vrut sa fi fost la fel ca ceilalti meseni , gilgiind de voiosie ...sau intristati de grija zilei de miine ...dar nu putea fi.

Privirile iscoditoare ale celor din jur il faceau sa zimbeasca...

De unde venea el ? , se intrebau in gind toti mesenii..

El era un simplu muritor venit de pe Tarimul Oamenilor si care se ratacise in acest Tarim al Povestilor !

exergy33

Si cum nici un musteriu nu pleaca necajit de la conac, Fantasee a adunat piticutii si saltimbancii de au tinut serbarile pana in zori. Nimic nu aduce strainului un zambet mai batran de o clipita...
Se aduna luna intre nori argintati, greierii au amutit de mult, padurea tese parfum domnesc. In sala cea mare mesenii sprijina in carafe, beau vin si vinul ii bea pe ei: piticii dorm de mult.
Banutii de la glezne se incurca in poala rochiei rosii: cu jiletca neagra incheiata la un singur bunghi, tiganca se aseaza la masa strainului si rastoarna din sacul verde pietricele slefuite si insemnate curios. Plictisit, strainul asteapta sa ceara ceva ca sa o poata trimite de la masa lui.
Dar chipul tigancii e fara de gura: ochi negri, frematatori, nas mic si par valvoi. Piticii se uita de dupa perdeaua groasa de catifea: de n-ar speria Piranda pe strain!
Fantasee aduce pe masa un clapon copt si o carafa plina cu vin tamaios: "E obiceiul meu sa cinstesc un oaspete nou cu o taina adanca. Rogu-te gandeste la cele ce te framanta si adu-ti clara in minte o singura intrebare. Piranda va arunca pietrele pentru raspuns, iara eu, cu plecaciune, ti-l voi rosti."
Orbul adulmeca raspunsul strainului. Piranda il indeamna muta sa intre in joc. Cand va fi gata si va sti intrebarea, strainul va lasa ca pietrele Pirandei sa aduca raspuns tainei .

Acest topic a fost editat de Fantasee: 15 Dec 2005, 04:43 PM

Strainul se trase pe spate si spuse, cu glas incet: "Sa-mi spuna pietrele tale, Pirando, cati pasi trebuie sa mai merg inapoi pana la acel loc!". Mesenii inaltasera capetele, ascutindu-si auzul.

"Strainule," sopti Fantasee "noi nu putem cunoaste intrebarea sufletului tau. Intreaba fara vorbe si pietrele iti vor raspunde. Cand esti gata, fa un semn sa arunce pietrele..." Tiganca incuviinta din cap. Sala amuti brusc. Toti asteptau semnul strainului.

Strainul facu semnul cu mana tremuranda, apoi scoase un oftat.

scoase un oftat si ? si ?
daca imi mai tin mult rasuflarea nu mai apuc masa de diseara

Piranda arunca pietrele: se imprastie pe stergarul brodat al mesei. Fantasee le priveste, le atinge cu degete reci si pregateste raspunsul pentru strain: "In limba regatului din care vii, cel al oamenilor, iata raspunsul la intrebarea ta -

Simbol: UN OM STUDIIND O MANDALA AFLATA IN FATA LUI, CU AJUTORUL UNEI CARTI ANTICE.
Explicatie: Poti fi derutat de semnificatiile mai profunde ale situatiei. Cheia ei se gaseste in vechea cunoastere si intelepciune. Trebuie sa cauti ceea ce deja este cunoscut, ca sa intelegi. Studiul 'misterelor' poate dezvalui raspunsuri la intrebarile vietii.
Esenta: Depasirea obstacolelor prin dobindirea controlului asupra propriei vieti interioare si exterioare.
Negativ: Ignorarea intelepciunii stravechi pentru a recurge la sisteme rationale moderne. Lipsa de imaginatie."

Istovita, bucatareasa se lasa pe lavita de langa strain, asteptand sa afle daca raspunsul lamurise taina ce il macina. Piranda aduna pietrele, le inchide in saculetul de catifea verde si se indeparteaza, cu pasi zornaitori de banuti aurii...

Strainul zambi. La zambetul strainului, muzicile incepura iara sa se auda, acompaniate de clinchet de pahare si chicotitul vesel al mesenilor.

Infricosati de balaurul Oiski, care dadea tarcoale bucatariei in cautarea tortului aniversar pregatit de bucatareasa, piticii au dat fuguta in iatac si s-au varat sub pledul de puf.
Tortul sade in pivnita, troneaza gratios pe un ghetar desprins din muntele la ale carui poale este ridicat conacul povestilor. Roata mare de cozonac pufos cu migdale, unsa cu gem de cel gros din afine si tot asa, roata peste roata, pana suuus de tot la pastaia de vanilie infipta in ghetuiala de lapte si pulpa de piersici aurii.
Motaniciul are opt noduri in coada de la atata ploconeala pe langa dantelele bucataresei: nici vorba sa se apropie de pivnita. Prajitura e a Balaurului cu limba roz: Fantasee il asteapta cu drag si cu o carafa cu cironada din lamai fermecate, culese din gradinile de clestar.
La multi ani, balaure Oiski!

Balaurul insa se simte prins ca intre ciocan si nicovala.A avut el si zile mai bune in lumea asta.Isi aminteste cu drag de zilele de pe celalalt taram cand nu trebuia sa-si bata capul daca e ortdox sau nu sa aiba la cina pitici.Vremurile s-au schimbat , a primit concurenta , bucatareasa sta de paza la usa camarei si piticii au un lider sindical.
Da tarcoale pivnitei , trage adanc in piept mirosul de vanilie , priveste cu disperare la kilogramele ce s-au depus pe solzii stralucitori si nu stie ce sa faca.Insa bucatareasa a muncit zi si noapte ca tortul sa fie gata .
Balaurul cugeta adanc si-si spuse :este ultima bucatica dulce si apoi trebuie sa ma retrag in pestera fermecata.Schimbari mari se anunta peste tara .Sa o apuc spre miazazi sau spre miazanoapte ?


Multumesc

Frumoasa 'clipa zburand' ai vazut Fantasee. Chiar daca e printre putinele fragmente cu iz de tristete, am simtit cum se inalta in gand secunda ta. Se vede cerul si daca gatul imi va ramane intepenit o sa te acuz de iluzii aruncate curcubeu deasupra mea.

Fantasee

Tu vrei sa murim toti de pofta ca apoi sa maninci singura cu piticii si clopotarul toate bunatatile alea !?

Te-ai inselat - noi vom rezista eroic la toate ca in final sa ne infruptam din mieii la protap , cozonaci , giste fripte , bardaci cu vin ghiurghiuliu ...

mariusc2

Strainul desi stia raspunsul la intrebare inchise pe jumatate ochii pregatit sa auda raspunsul tigancusii ...si acesta veni ca un suvoi de apa rece :

"Esenta: Depasirea obstacolelor prin dobindirea controlului asupra propriei vieti interioare si exterioare."

...strainul repeta in gind - sint bolnav la suflet si bolnav la trup , ce oare as mai putea astepta de la ziua de mine ? ...si daca as depasi aceste obstacole ce as obtine ?...dar de ce sa nu lupt ?! ...cu boala , cu anii , cu viata ?...de ca sa fiu un invins cind as putea fi un invingator ?...
O stare de detasare si de bine ii invalui trupul vlagiut si sufletul obosit , si un zimbet binefacator ii inunda obrazul.
In acel moment

exergy33

Strainul care a poposit pe tarimul povestilor !

Acest topic a fost editat de exergy33: 16 Dec 2005, 02:11 PM

Taramul Povestilor e cea mai ravnita destinatie de vacanta: umbla zvonul ca odata ajuns aici, calatorul pierde in timp toate sechelele si se intoarce in lumea lui vindecat si stralucitor. Daca alege sa se mai intoarca.

Conacul gazduieste calatori si localnici, Fantasee le hraneste trupurile si sufletele, Piranda le aude intrebarile si bucatareasa rosteste raspunsurile, motaniciul se unduieste in sufletele lor, piticii le macina tristetile, Balaurul le doboara miturile, Clopotarul le tine mintea treaza....toti au un rost, chiar mai multe rosturi. Toti servesc si fac povestile fara de care ar fi mai tristi.

Chema-voi Piranda la dorinta voastra in orice ceas, vom aduna toate necazurile si le vom arde in focul sfant al camaraderiei: nimeni si nimic nu poate ucide speranta. Sa purcedem la povesti...

Fantasee, m-am gandit ca poate te intereseaza stirea asta

Lumea basmelor se deschide la Teatrul Od

Tikky Habarnam a fost unul dintre preferatii mei, multumesc frumos .

La conac se gateste sala pentru marea cina mare din seara asta: vor sosi multi musterii la sezatoare, vor ospata si vor petrece cu povesti si cu menestrei. In bucatarie, Fantasee inneaca in sos de lamaie si portocala insetata rata rumena abia iesita din cuptor si o lasa la fragezit. Pe masa asteapta vesele ravasele pentru placinta care va face deliciul musteriilor: toti vor primi cate o minune gustoasa si plina de veselie.
Cu manute harnice, piticii indeasa ravasele in placintele, le aduna frumusel in tavile rotunde si le dau bucataresei pe paleta din lemn de stejar spre a le aseza la caldurica in cuptorul pantecos.
Priveste asfintitul si surade alene: Pescarul isi va parasi lacustra in noaptea asta, spre a se alatura petrecaretilor de la conac.

Un pui de gaina cu puf aurit ii voi da celui care imi va raspunde si-mi va alunga rozatoarea ce traieste in turnul meu...Acel pui se va face gaina cu pene de aur daca stapanul ei va avea rabdare si grija...
Voi trimite ravas hangitei (poate sa raspunda si ea...) sa-l dea tuturor odata cu vinul si bucatele ei:

"Rabdare am avut, am si voi avea, dar totusi voi intreba: Cine stie cand voi avea al meu clopot faurit din gresie? Se spune ca sunetul sau se aude doar in vise...Si ca vibratiile sale ating inimile tuturor, iar pe a clopotarului o intinereste...
Comanda i-am facut de mult...poate s-a ratacit pe drum...poate s-a spart...poate a fost furat...prea multi poate...

Al meu pui de gaina aurita il voi da celui ce-mi raspunde...celui ce-mi va linisti rozatoarea...Ca de alungat nu veti putea...

Piranda nu arunca pietrele pentru intrebari clare, insa staruinta bucataresei, de dragul Clopotarului, a induplecat mana hotarata a tigancii. Fantasee a privit runele - iaca mesajul lor pentru preacinstitul paznic al Taramului Povestilor:

"Simbol: ASCULTINDU-SI CONSTIINTA, UN SOLDAT NU SE SUPUNE ORDINELOR.
Explicatie: Te poti gasi intr-o situatie in care ceea ce este de asteptat sa faci este impotriva propriilor tale valori. Trebuie sa faci dificila alegere intre a te supune si adevarul launtric. Adevarata libertate poate fi gasita doar inlauntru atunci cind intimpini aceste situatii cu un simt al integritatii si esti pregatit sa infrunti consecintele.
Esenta: Moralitate personala. Ceea ce te imobilizeaza este, oare, nazuinta revenirii la o stare plina de iubire?
Negativ: Lasitate sau lipsa curajului de a actiona. A nu face ceea ce este de asteptat sa faci. 'A depasi limitele' intr-un mod salbatic si nebunesc. "

Fantasee nadajduieste luminare pentru taina Clopotarului si cugeta la puiul cel auriu...

Invelit in mantie verde-frunza, cu ciubote usurele din piele din leu de mare, barba rara si scurta, Pescarul se intra in sala conacului, cu o adiere marina. Da peste cap o bardaca cu vin portocaliu si desface o placinta intre dintii mari, leonini. Aroma de coriandru imbinat cu branza de capra neagra ii inunda gura. Ravasul ii arcuieste sprancenele stufoase "Soarta ii calauzeste pe cei doritori, dar ii impinge mai mult pe ceilalti."
Rade gros, speriind piticii care nu-l zarisera intrand. Orbul zambeste: hohotul asta vine din negura vremurilor...