Tot conacul tresalta sub trilurile cadrilului, numai bucataria e muta, strivita, fara suflare: bucatareasa, pitici, motan, Magician - toti stau pe scaunele, cu mainile pe genunchi si privesc nedumeriti imprejur.
Ravas de la turnul negurilor: regatul povestilor va fi trecut prin foc si sabie - pasnicii locuitori nu pot apara regatul, nu au stiinta cum. Ostile cui si vitejii cui vor apara regatul?

S-au trimis solii in toate regatele invecinate: care maret rege, care fermecatoare regina va trimite osti in ajutorul Regatului Povestilor?!
Magicianul trimite blesteme napraznice peste oastea cu gand cotropitor, toata suflarea e in fiebere.

Grabit fierbe si ceaunul din bucataria conacului, piticutii ingroziti sufla din toate puterile in focul stejaratic de dedesubt, in vreme ce bucatareasa alege incet, cu mare chibzuiala, ierburile sugubete care vor aduce putere povestilor.

Licoarea are trebuinta de descantec si incepe incetisor:
"Oglinzi de vis, tacute, nestiute
Stralucinde sub raza Soarelui
Aratati stralucirea temerii :
Ridica-se-vor balaurii,
Veni-vor plecatii,
Cadea-vor cojile ranilor…"

Piticii sufla si mai abitir in focul ceaunului, ei nu inteleg bolboroselile bucataresei : graiul Regatului Pierdut nu suna nicicum in amintirea lor.

“Uita-vor mestesugul,
Usca-se-vor bratele lor,
Vinul va straluci
In locul armelor
In ochii lor grozavi…
Oglinzi de vis – inmultiti lumina,
Culegeti spaima,
Fara voroava,
Fara saga :
Drum bun, pedepselor !”

Acest topic a fost editat de Fantasee: 4 Jan 2006, 10:53 PM

A ajuns vestea peste mari si tari, in regatul faraonilor.
AmonRa faraonul suprem si zeu al acestiu regat afla de la solul Magicianului ca Regatul povestilor este in mare primejdie de a fi cotropit si isi da seama ca doar el si cu a lui oaste, ii poate infrange.
Fara sa mai stea pe ganduri AmonRa isi aduna oastea de razboinici , slujitori ai Sorelui inarmati pana in dinti, si decide sa il ajute pe Magician sa-si salveze regatu din fata cotropitorilor.
Armata Faraonului trece cu viteza desertul arzator si se indreapta spre regatul povestilor, tot ce spera Faraonul e ca acestia sa aiba pasul mai agale si sa nu ajunga la cetate inaintea lui.
Oricum zilele sunt numarate pentru cotropitori, odata ajunsa in cetate oastea Faraonului ii va rapune pentru totdeauna. Pacea si linistea va domnii din nou in regatul povestilor. Si toata lumea va fi din nou vesela si fericita.

Faraonul sa stea linistit si sa-si grabeasca doar pasul...Motanul imi voi trimite in calea ostilor ce vin asupra acestui taram...Sigur va gasi ceva vin p-acolo ...Si apoi sa vezi ce-i va imprastia pe toti...

Si apoi am gasit (in sfarsit) clopotul de gresie mult dorit...Din el voi bate cat e ziua de lunga...Vise duuulci si luuungi vor avea ostile vrasmase...Iar oastea Faraonului atrasa va fi de vibratiile acestuia...

Piticii au lacrimi perlate in colturile ochisorilor: ce minunatie - sa sara in ajutorul povestilor tocmai maretul faraon din Regatul Faraonilor .

Fantasee surade impacata - chiar de ar fi cotropite toate povestile, macar un locuitor al Regatului si-a gasit implinirea in clopotul sau cel indelung asteptat, unealta si arma magica, izbavitoare de rele.
Iscoadele aduc din ceas in ceas ravase scrise in graba de maini curajoase: oastea vrajmasa a intins tabara afurisita dincolo de fluviul violaceu ce separa Regatul Povestilor de celelalte regate.

Fantasee

Vad ca tarimul povestilor tale este inundat de ostile Faraonului.
Nu stii ceva vraji sau formule magice care sa-i preschimbe in stane de piatra?!

Exergy Taramul Povestilor va fi aparat de catre ostile Faraonului. Regatul este amenintat cu cotropirea, ostire necunoscuta ravneste la bogatiile sale. Poate ca eyes_wide_shut s-a suparat prea tare .

Pe celalalt mal al raului violaceu, tabara vrajmasa freamata de pregatirile pentru cotropire. Pe cand toata suflarea asteapta sa se intample vreo grozavie, Fantasee intra in cortul prafuit, fara sa fie invitata.

Prezenta trufasa a capeteniei o amuza: mustaciosul asta slabanog crede ca va sfarama magia povestilor?
O cantareste si o masoara, ranjeste multamit si se intreaba de unde or fi nascocit strajile o curtezana asa degrab` ?!
Cu inima ticaind speriata, dar cu sufletul plin de povesti, Fantasee se aseaza moale in bratele ucigase: barbatul cu pielea smeada miroase a pelin si a moarte. Cu degete reci, Fantasee inlatura pletele negre, scrijelind scalpul cu unghiile vopsite
cu zeama de sepie. Ochii de acvila ai razboinicului se ingusteaza si mai abitir, Fantasee ii cuprinde grumazul cu cealalta mana. Lipiti de sprancenele razboinicului, ochii bucataresei povestesc, muti, legende pe care razboinicul nu vrea sa le cunoasca. Il cuprinde sfarseala, nu carnea femeii il amageste, ci vocea asta litanica, glumeata, plina de fagaduinte. Povestea curge lin catre inima razboinicului, oasele ii sunt moi, vede safirul din corsajul straveziu ... nu il poate ajunge cu mana. Urgia a inceput - dar curge in venele lui, ii tintuieste spatele si ii leaga buzele. Femeia asta miroase a suflet, a...indrusaim, a...camara bunicii .
Capetenia este pierduta - lupta este pierduta.

Bucataria conacului duduie de alergatura, caldura si motani innebuniti: piticii au jumulit anevoios curcanul cel durduliu si acum il ung grijulii cu ulei aromat. Talambul curata cartofi dulci, cu limba iesita de un cot, aflata in pericol de scurtare din pricina cutitului . Aroma de usturoi si oregano, mere acrisoare si piper, gadila narile harnicutilor.
Borsul de prepelite e gata de mult, fierbinte si acriu, pentru petrecaretii de noaptea trecuta.
Fierarul da o mana de ajutor: umple carafele cu vin sugubat, tare si viclean, care va veseli inimile mesenilor.
Clatitele Clopotarului sed la loc de cinste, pe vasul de piatra soarelui, langa papaya umpluta cu inghetata de vanilie.
Ganditoare, Fantasee descanta cafeaua din ceaun si plasmuieste o poveste noua spre sarbatorirea Regatului.

Faraonul a adus cu el razboinici petrecareti - spre bucuria Cosanzenei si a Scufitei, care nu-si pot lua ochii de la ei si grozavele lor vestminte turcoaz. A adus cantareti priceputi si dansatoare unduioase - spre bucuria Fierarului si a Pescarului, care nu-si pot dezlipi ochii de la ele si minunatele lor vestminte aurii. A adus daruri alese: mirodenii, tamaie felurit aromata si un delicat pui alb de camila - spre bucuria regatului, care nu-si poate lua sufletul de la ele.

Bucatareasa toarna vinul in bardace si povesteste Orbului despre cele ce se petrec - spre bucuria urechilor si narilor acestuia.
Somnul insusi dantuieste in sala cea mare, printre petrecareti - spre bucuria sufletelor istovite.

Fantasee

Mi-am inchipuit razboiul dintre bucatareasa si cetele vrajmasilor ...
Bucatareasa , Clopotarul , piticii si musterii Hanului aruncind cu clatite fierbinti si bors acru in capul soldatilor inarmati pina in dinti.

Bogatiile tarimului povestilor nu pot fi furate decit de cei care inteleg aceste povesti !
Pai mai bine ai aduna pe cotopitori si le-ai spune povestile tale ...multi dintre ei vor fi invinsi astfel si vor deveni prizonieri "cu voie" pe acest tarim.
Nu cred ca supararea lui eyes_ sa fie de durata...ba chiar ma indoiesc de faptul ca ar fi suparat pe tine.
Intr-o zi vei avea surpriza sa citesti ( ca in vremurile bune ) una dintre noile lui povesti.

Doar n-ai crezut, Fantasee, ca m-am suparat pe tine? Cum ar putea locuitorul lumii cu doi sori, scaldat in lumina, sa fie suparat pentru asa putin? Poate cele doua umbre sfasiate de vant care ma urmeaza sa te sperie putin, din cand in cand, amenintandu-te cu furtuna, dar doar daca vei pleca... In rest, un zambet legat de cei doi sori, fugarind norii care incearca sa-l ascunda, este pentru tine...

Exergy, tu ma cunosti cel mai bine...

Cand ostirea necunoscuta a zgaltait zagazurile Taramului, m-am speriat, eyes_wide_shut - ma gandeam sa nu fie pedeapsa pentru pauza de povesti. Vad acum ca nu de la tine venea amenintarea cea fara de mila, ceea ce face ca enigma sa se adanceasca si mai puternic: cine sa fi trimis urgia asupra regatului?!

Locuitorii Taramului Povestilor fauresc daruri alese pentru cei ce au sarit in ajutor: Faraonului i se daruieste o luna verzuie, tivita cu stelute aurii si o poveste zilnica, spre amintirea binelui facut regatului.
Clopotarului i se tese camasa de borangic tras in fiertura de ierburi magice, spre protejarea sufletului sau nepretuit. Pelerina brodata cu licurici veseli va inveli clopotul de gresie, spre pretuire nemarginita.
Cu picioarele stranse dedesubt, Fantasee s-a cuibarit langa soba si coase brau inflorat - surade cu talc, visand la Balaurul cu limba roz, la calatorul misterios, la Pietrele Pirandei.
Motaniciul dormiteaza sub lavita imblanita, piticii haladuiesc pe coclauri…conacul e afundat in liniste si pace.
Povestea se tese cu sarg, din suflet :

"Inorogul albastru simte chemarea lacului de smarald, dar nu Ielele il striga - apele cele adanci ascund comori nestiute, pesteri vrajite in care salasluiesc suflete misterioase, vietati acvatice: romantice si creatoare, smerite si incantatoare. Calcand in valul spart, Inorogul isi soarbe setea neostoita in apa de smarald: pe data, picioarele dinapoi devin coada de peste, aparata de solzi stravezii, poleiti cu aur de unde inspumate. Nepamantean si neacvatic, alearga infricosat intre cele doua lumi: pe pamant nu poate respira, in apa nu poate alerga... Lacrimi perlate se preling din ochii sai catifelati, cum coada atinge ultimul val, iar copita racaie malul pietros al lacului. Pescarul il adapa si-l hraneste, Ielele ii incanta urechile, grumazul i-a intepenit pe vecie: nu are curajul sa se priveasca in oglinda lacului. Nici roib, nici peste, se teme de rasetele celor care nu inteleg ce soi este el.
O codana in vestmant stacojiu a indraznit sa se apropie intr-o zi si i-a mangaiat coama fara de teama, i-a cercetat ochii si i-a prins o creanga de indrusaim la capastru. Speriat ca i-ar vedea coada cea de peste, a scuturat grumazul, a nechezat ca ea sa stie ca este roib - si, cum ea nu se speria deloc, a lovit-o cu copita-i argintata...
Bucatareasa a facut cativa pasi inapoi, i-a simtit amaraciunea si nu i-a putut arata pielea cea ciudata de pe spate...dar de ar sti Inorogul de acvatismul ei s-ar amara de teama adevarului. De la departare, il mai petrece cu privirea necajita, ducand dorul ochilor catifelati: Fantasee a invatat taina rabdarii. Asteapta veste despre Inorog de la Pescar, de la Iele, de la vant...ii lipseste calutul sperios care credea ca ar incerca sa-l alerge prin poieni."

Mare hora pestrita in sala conacului: care mai de care, petrecaretii se invart, strigand, cantand si chiuind cu foc.
Padurarul, afumat binisor, sade atarnat de gatul tambalagiului si urla din toti rarunchii un cantecel desucheat:

"Hai si-om vinde caii, mandro
I-om vinde ca sa jucam...
I-hai-la, i-lai-la
Si-om vinde bordeiul, mandro
L-om vinde si-om juca...
I-hai-la, i-lai-laaaaa"

Vinul gros bucura toate inimile, bucatele alese satura toate burdihanele. S-a pogorat veselia peste regat .

Povestea zilnica a conacului catre Faraonul salvator:

"Viata decurge netulburata sub pasnicul Orion. Vantul fierbinte deseneaza harti noi in trupul desertului, caravane aduna si risipesc istorii nespuse.
Mare festival se va tine maine in piata pietruita cu mozaicuri colorate felurit. Vanatorii aduna harnici carnea si o sareaza, agricultorii misuna in fermele de grane ale regatului, rodii si smochine sunt gata pentru a umple mesele.
Berea fermenteaza in butoaie de cedru adus de departe si va curge in pahare aurii, batute cu geme din minele bogate. Zgomotul carierelor este astupat cu greu de praful dens ridicat din uneltele metalice, carele trag alene cuburile uriase spre piramida cea noua. Toata suflarea grabeste lucrul spre a participa la cinstirea maretului Ra. Ferice de ei!"

Si ferice de mine, ca nu m-a dibuit careva cat am stat ascunsa (vreo trei zile si trei nopti ca doar suntem pe Taramul Povestilor) printre butoaiele de bere si m-am saturat setea de Setila
Da' parca acum m-a apucat si foamea. ian sa merg eu sa incerc a intra sluga la o bucatareasa harnica si priceputa

Fantasee sarutmana pentru poveste dar cheful nu e chef daca nu vin special guests: tu si piticii, magicianul, clopotarul, fierraru, si restul......ca lista e lunga.....7 zile si 7 nopti o sa tina cheful.

N.V. mancarea e gratis si pe saturate.....dai din deget si Badabim Badabo ce iti doresti aia iti apare in farfurie.

Asa ca poti sa uiti de cursurile alea 7 zile ai liber din partea faraonului.

Zmeul bantuie prin regat cu ochii insangerati: cauta cu sete un naparstoc sa-i striveasca tivga cu o cremene, sa-l sfasie, sa-l rupa. Simte in nari mirosul sangelui si al fricii, tremura solzii pe el de placerea asteptarii, i se umple gura de apa gandind la lesul neputincios.
Cu coama valvoi, ameninta radacinile copacilor, le parjoleste varfurile, rastoarna buturugi, starneste lutul pana umple valea.
Animalele speriate fug din calea-i, nu-i cunosc noua apucatura. Pasarile ii zaresc de sus flacara neostoita din ochii portocalii, incinsi de furie. Duruit amenintator scoate in loc de glas, fornaie si pufneste, racaie aerul cu ghearele, uuuuurlaaaaa si se zbate turbat.

Ii infige o mana in gat, il rasuceste in aer, trosc! o tivga intre masele si fleosc! cu el de trunchiului stejarului cel mare. I s-a naclait gura de sange, ochii ii sunt incetosati - ce palosul lui a fost asta?

Cu ranjet satisfacut, Padureanca ii pune pe limba o cizma mudara si-l pocneste intre urechi cu barosul.
Noapte buna, pasarele!

Acest topic a fost editat de Fantasee: 9 Jan 2006, 10:47 PM

Pe cand Zmeul trage aghioase, ogoit vremelnic , Padureanca il leaga binisor cu franghie inghimpata si-l taraie cu sarg printre toate cataroaiele cararii.
Nu-i poate grija deloc: lasa maracini sa-i intepe pleoapele, urzici sa-l piste, serpi sa-l muste, viespi sa-l umfle. La coliba ascunsa, il propteste binisor de un tei salbatic si-l leaga fedeles de trunchiul gros.
Printre genele naclaite de sange puturos si tarana, Zmeul ghiceste pulpa vanoasa, aramie si scrijelita a Padurencei. Cu ochi salbatici, il prinde zgaindu-se la ea si-l trimite mintenas la somn cu un genunchi vanjos in burdihan.

Zmeul e amorezat .

Sireacu' zmeu! Sireacele extreme care se atrag.

Si-apoi... ce se-ntampla apoi cu zmeul? Oare ce va face? Mai spune-ne, mai spune-ne. Ce se intampla in contiunare?

Ghemuit si obosit, Zmeul trage aghioase. Padureanca l-a lasat sa zaca ranit si nici ca-i pasa daca mai sufla au ba.

Zmeoaica a intrat val-vartej in bucatarie. Fantasee o priveste cu ochi rotunjiti a mirare. "Mancate-ar viermii", tuna afurisita, "Ce ai..." Magicianul arunca un glob luminos inspre ea si o ingheata. Fantasee ii zambeste, recunoscatoare. Calfele Magicianului tarasc cu greu stana Zmeoaicei si o duc spre curtile sale.

In sala cea mare, cina este in toi. Mancaciosii se grabesc de se bat calicii la gurile lor, setosii desarta bardaca dupa bardaca, piticii nu mai prididesc aducand claponii cei grasuti pe mesele ospatului. Motaniciul tarcat se incurca in poalele Pirandei, care cauta din ochi un loc la masa Clopotarului.

Bucatareasa se aseaza la masa Orbului si incepe povestea zilnica pentru maretul Faraon:

"Festivalul a bucurat inimile locuitorilor oazei. Cu speranta in suflet, cu dantuiala in oase, se intorc cu mai multa usurinta la corvoada zilnica. Corabiile din Peloponez s-au legat in port si marfuri rare asteapta sa fie descarcate: matasuri si uleiuri bine mirositoare pentru vracii imbalsamatori, ceramica felurit colorata pentru piete, ulei de masline de cel bun si lingouri de cupru.
Artizanii fumeaza alene, aplecati asupra planurilor noului monument: o zarzavagioaica aduce pe cap un cos plin cu varza si cu rodii. Marele Dregator a trimis artizanilor si bere de hamei, pita aurie si coaste afumate.
Vantul desertului aduce graunte aramiu de nisip si-l inneaca in pocalul calfei unui artizan: in el este o intreaga poveste a muntelui ce fusese pana mai deunazi. Calfa inghite grauntele...se inroseste la piele si cade peste vasele cu vopsea albastra. "

Dupa strangerea blidelor si spalarea lor in hardaul incins cu opt cercuri de otel, Fantasee leagana piticii, ca sa afle ceva liniste spre a scrie o poveste noua.
Cantecul de leagan murmurat le aduce zambetele pe fetisoare si somnul pe gene:

"Orinde mergi
Te voi gasi,
Chiar in vise,
Chiar in stele.
Legat cu liniste,
Suflet al meu,
Aluneca in vise...
O mie de vise,
O suta de raiuri-
Negre plaiuri -
Te voi gasi
In zece lacrimi."

Poveste pentru alinat dorul lui Cla:

"A crescut sub cerul invelit de nori pufosi, si-a tras seva din pamantul gras, primitor, darnic.... a respirat aerul tare, invaluitor, parfumat cu rasina brazilor argintii. Roza a inflorit timid, a imbracat cu veselie dantela lemnoasa a chioscului, sfetnic de taina al indragostitilor. Perechi romantice, tomnatice sau triste se plimba agale pe aleile pietruite. Sub bolta parfumata, cea mai primitoare, este un locsor tainic si timid, care asteapta fara incetare sa fie umplut de bucuria intoarcerii. Parcul cunoaste tainitele sufletului...hai acasa..."

Fantasee multumesc
Dar te rog nu mai face asta ; invarti doar cutitu-n rana

Cla...nu mai fac, promit.

Un Clopotar ce-si lustruieste cam mult clopotele in ultimul timp (ca sa nu prinda rugina) vrea o poveste...si un ceai...si niste placinte fierbinti....
Povestea unor ochelari de vedere adusi aici de pe taramul oamenilor...

Placintele sfarainde au incins cenacul de lut ars, ceaiul abureste de zor in ulcica in asteptarea povestii pentru preacinstitul Clopotar :

"Stau ascunsi dupa soba - pititi cu grija, de teama curiosilor mirati de soarele din priviri. Sticlele albe insirate caraghios pe sarme aurii sedeau pe nasul Magicianului, umplandu-i ochii de soare auriu. Locuitorii Regatului se zgaira indelung la minunea Magicianului - dar cine sa indrazneasca sa bombane? Magicianul este atotputernic...
Zapacita cum ii este firea cea zadarnic mustruluita, Piticul Talamb s-a ridicat in degetele intr-o seara si a sterpelit minunatia de pe nasul Magicianului, adancit in citirea pergamentelor din lada de sub masa. A ras cu pofta si a intins mana dupa sticlele aurite, dar Talambul a itit o limba din cot, a zgaltait din capsor si a zbughit-o din bucatarie
Pusi pe joaca si pe harta, ceilalti pitici s-au prins in joc si au inceput a-l fugari prin tot conacul, prin toata batatura, culcand straturile de flori parfumate si zapacind cainii de-a binelea...
N-a fost chip sa-l prinda pe hotoman. Magicianul a varat pergamentul sub nas si a purces la citirea slovelor dantelate cu maiestrie. Sfioasa, bucatareasa il privea ingrijorata - nu de rusinea piticilor, ci de minunatia aurita. Fereasca Zeita sa vada Magicianul pielea cea ascunsa de pe spatele-i infasurat cu grija in salul pufos!
Seara tarziu, cand Talambul s-a intors rusinat si a lasat sarmele sa cada in poala stacojie, i-a pitit bine dupa soba si nici ca a indraznit sa-i cerceteze mai indeaproape. Cu toate astea, Magicianul se va intoarce si va cunoaste fara vorba tainita sticlelor ."

Abia au inghitit licoarea maronie, au clefait cateva placintele cu verdeata si au pornit la treaba.
Bucatareasa si piticii sunt mesteri mari azi - picteaza conacul pe dinafara, gardul si pietrele rotunde ale gradinii cu floricele din batatura.
"Acoperisul din lut ars dantelat va fi vopsit albastru - ca cerul cel fara de nori, imbufnat de lipsa soarelui. De culoarea frunzei de stejar vor fi peretii, iara ferestrele aurii. Usa caramizie...." arunca dintr-o suflare Tamalbul. Urecheatul se tavaleste pe jos de ras, in vreme ce bucatareasa il mangaie pe Talamb intelegatoare. "Nu se mai poate sa te intorci sub baldachin, micutule, hai mai bine sa iutim treaba", rade ghicind voia puturosului.

Conacul in straie noi, zmeurii in cele din urma nu dupa voia cea zaluda a Talambului, gazduieste musterii noi in aceasta noapte.
Bucatareasa a desferecat iatacul cel de taina si i-a poftit acolo: sub bolta de piatra indulcita cu flori de colt, doarme linistit in patul de stejar domnita straina din regat indepartat...

In iatacul ei, domnita cea straina primeste ingrijirile Vraciului - de cand a sosit la conac zace in somn adanc, iar bucatareasa ingrijorata a chemat degrab ajutoare. Licorile Vraciului au deschis ochii tristi ai domnitei, care a cerut cu un gest moale sa fie lasata in grija bucataresei. S-a ridicat in capul oaselor cu mare greutate si a grait gafait catre bucatareasa uimita: ca venise taman pentru a sta de vorba cu ea, ca sa ceara o poveste pentru pruncii regatului ei care, suparati de lipsa povestilor, nu mai cresteau sa se faca oameni mari. Regatul lor mai avea putini adulti si putea fi robit cu usurinta daca nu-i convingea cineva pe prunci sa creasca.

Acest topic a fost editat de Fantasee: 15 Jan 2006, 12:05 PM

Iaca si povestea pentru domnita straina:

"Suflete cald, aduna-ti jocurile si visele in causul palmelor, cheama-ti bucuriile inapoi si prinde de te invarteste si mai iute in hora veseliei! In departarea ceasurilor care stau sa vina, se iveste promisiunea tineretii fara de batranete si a vietii celei fara de moarte - grabeste timpul, grabeste lucrarea, grabeste visarea. Cu sarg aduna-vei sfaturile cele bune si intelepte, cu mult curaj izbandi-vei impotriva indoielilor. Hai de urca-n teleguta, hai de gusta turta dulce - peste ani si ani zambi-vei amintirii din asta ziua."

O luna verzuie mangaie iarasi conacul si prin ferestrele dantelate, pe petrecaretii din sala cea mare a conacului. Mancaciosi si insetati, dantuitori si vorbareti, fiecare isi vede de ale sale...in vreme ce Orbul si Piranda stau unul langa altul: ea muta si el intunecos, fara a putea pune ganduri in comun, decat prin tinerea de mana care se petrece pe sub masa .
Talambul roade dezinteresat o coasta de batal si surade tainic, cu ochii la degetele harnice ale Pirandei...

"Am toata amiaza,
Ai toata casa,
A ramas un singur chin:
Descopera-ma, sau sa m-abtin?
O mila de loc pana la soroc,
O gura inciresata...
Ooooof, ooof, grea-i tacerea,
Trupului inmiresmat..."

Canta lautarul cu foc, bucatareasa adapa carafele, Scufita jumuleste margarete...si nime nu se-ncumeta a spune povesti .

Dincolo de colbul ridicat pana in grinda de petrecareti, ochi nostalgici adulmeca trupurile inlantuite, invartitoare si nu deslusesc nimica. Calcaie rozalii bat de mama focului podelele de stejar ridicate langa lautari, colburi valurite tresalta si se aduna iara in carnea lemnului. La masa din coltul de miazanoapte, calator grabit a poposit sa-si ostoiasca cele zilnice. Cu degetul mare invelit in fruza de patlagina isi potoleste varful mustatii si strecoara printre gene privire iscoditoare.
Nu recunoaste pe nimenea, da` parca a mai trecut p-aci candva...dintre toate, cel mai tare ii fac cu ochiul bardacele de lut ars si motaniciul cel tarcat care isi vantura coada plictisit, latit pe toba lautareasca.
Priveste la Clopotar si nu isi aminteste nica, arunca o uitatura bucataresei si ... parca glasul al semana cumva cu o sopata de padure, dar nu...nu ii stie ritmul. Orbul care clatiana din cap in ritmul calcaielor ii pare cel mai fericit, iara gura muta a Pirandei cea mai vesela .
Numai Fierarul, anume prins in vorba cu Pecarul, pare a recunoaste chipul calatorului si cauta taisul sabiei la cingatoare...

Mirosul de sudoare, de colb si de stacane goale gadila narile petrecaretilor, iar lautarii se simt datori sa nu-i lase la hodina inca...Inca putintel...s-apoi om hodini oasele cele lenese .

In seara asta. N.V. vrea o poveste cu cai nazdravani si cavaleri in armuri argintii veniti din tara Soarelui Rasare. Fantasee ii face pe plac .

"Sabia albastra mangaie voluptos coapsa roibului alb, cu smocuri rosiatice in coama: razboinicii au poposit cu greu, alungati de umbrele negre ale asasinilor platiti. Scanteierile argintate ale camasilor metalice mangaie apusul lenes, sake-ul caldut asteapta incheierea exercitiilor de relaxare.
Iscoadele nu au sorti de izbanda daca se apropie de tabara tacuta: arcurile inalte asteapta pregatite cu sageti rotunjite sa le mute gandul.
Langa sulitele cu lama de katana, caii adorm in picioare, visand si tresarind din cand in cand. Roibul alb zgandara frunzele de ceai, ingropate de vant sub solul semiarid. Adoarme cu greu, visand la implinirea cea de pe urma: departe de umbrele negre, galopeaza fericit alaturi de doua umbre vesele care se ilantuiesc, se cauta si se gasesc pe rand, peste iarba cruda. Doreste cu ardoare aripile din vis, fara sa stie ca sub saua incarcata de pictograme sunt pliate cazon cele mai frumoase aripi azurii din istoria omenirii."

Trei zile incheiate a stat la conac calatorul grabit - halal graba! Dupa sfat indelungat cu Clopotarul, Fantasee avea sa mearga la masa strainului sa faca vorba cu el. Ochii nostalgici ai calatorului au zgandarat sufletele petrecaretilor atenti, dar mai abitir a staruit Clopotarul .
Tot de atatea zile, Fierarul ia-l de unde nu-i! Zadarnic au batut piticii toate coclaurile, zadarnic s-a umplut bucataria si apoi tot conacul de mireasma imbietoare a bucatelor alese, nici ca s-a aratat... Vadit incurcat, Magicianul a cerut bucataresei sa-i mai dea ragaz Fierarului pana la a patra cadere a serii si apoi sa incerce a lamuri singura taina nostalgicului.
Singura? Fantasee nu este singura: Clopotarul cel de nadejde va sta alaturi, iara Pescarul va sosi de indata ce hraneste Inorogul .

Pe cand musterii sosesc in palcuri pentru ospatul de amiaza, Fantasee gateste de buchisit un pergament nou, il saruta in fuga, il leaga cu funda albastra, il cetluieste cu ceara verzulie si-l da in grija palei de vant parfumat care asteapta porunca pe deasupra bradetului.