Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Fantasee veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Cu plecaciune va cer umil iertare, asteptarea m-a tintuit pe ganduri in bucataria regatului: dar iaca si neasemuita veste.

Purcedem:

Povesti vesele si triste, adevarate si nascocite va astern aici, intru alinarea si bucurarea sufletelor cititoare. Povestea din ziua maiastra de inceput se incheie astfel:

"Din lungi cautari a aflat Tristetea ca neajunsurile la care crosetase cu atata truda si incrancenare devenisera de carton. Cate ceasuri sa mai zaboveasca? Cate suflete sa cearna? Incotro e regatul Oamenilor Tristi? De-ar sti, dor adanc ni s-ar face de ea, s-o indrumam intr-acolo: du-te, du-te, duce-te-ai!"

Asa e Magicianul: ca toti neoamenii, el incepe toate alandala, cu sfarsitul. "Fantasee", mi-a spus, "curiozitatea va va pierde pe toti: ce aveti cu firea lucrurilor? Celui ce nu-si mai doreste nimic, toate i se intampla dupa dorinta..." M-am uitat in ceaunul dat jos din carlig si la stacana lui: oare ce-o fi band acolo, sigur nu ceaiul de radacini pe care i l-am oferit....poate si-a vrajit propria bautura....mare pisicher mosuletele asta cu ochi de taciune.
Nebunul da buzna si-mi zburataceste gastele legate dupa usa ametite gata pentru cina piticilor. "Hirhirhir", rade ca un zanatec ce e, "lasa-mi lumea, Fantasee. Mosule, pe ce-am mai interes, am incheiat porunca. Alta ai?"
M-as ridica sa-i scap un polonic in tichie, dar mi-e ca-mi stic imaginea de doamna fina. Sa-l invrednicesc cu un zambet, sa-i arat molarii...?
Magicianul ii intoarce spatele Nebunului....zanatecul o ia pe usa inapoi, spre disperarea gastelor mele.
"E rostul tau sa nascocesti povesti, nu sa stii sorocurile - regatul nu sta sa se uite in obrazul tau. Dupa taierea orataniilor sa ai povestea gata, la ospat e nevoie de ea..."
Si-a plecat mosuletele...Unde o fi aflat taina de a pasi asa, cand se duce parca vine! Gastele dau semne de viata lunga: s-or fi trezit din tzuica de dimineata?! Unde-i securea sa le scurtez gaturile, repede apa oparita si cosul de nuiele: voi face piticilor nu doar ospat, chiar perne din maretele gaste ale Zmeului...numai de nu ar lua seama ca i le-am luat in stapanire .

Nu vreau sa iti tulbur povestile, trec doar sa-ti spun ca scrii delicios! Felina bulina

Si au adormit piticii in iatac, dupa ce s-au ciondanit bine de tot ca ei nu nu nuuuuuu spala blidele, care mai de care mai obosit si mai lipit cu ochii de carafele cu vin negru...
S-au dus gastele, cu tot cu gutuile coapte din ele, cu tot cu supa de creson si cu tarta de rubarba....s-a dus si Zmeoaica-mare la casoaia ei dupa ce m-a suduit zdravan ca am atentat la minunatie de gaste indopate cu papadie. Papadia ei de mahalagioaica, mi-a stricat minunatie de poveste pe gatate cand a dat buzna in sala cea mare. Numai ochii Magicianului i-au ferecat gura, fiti fara grija, desi Nebunul deja se tavalea de ras pe sub masa printre opincile piticilor, atatat de viziunea paruirii mele de catre mahalagioaica regatului.
Na, ca am scapat si de data asta!
Maine e alta vreme de cumpana: cum se fereca fraiele Calului Nazdravan cu ceara neinceputa, rogu-va care cunoaste taina asta?
Mi-s grele genele, iar isi da pasiente Mos Somnoros pe socoteala mea - ma strecor sub baldachin printre piticii sforaitori - grozava adunatura de neostoiti .

"Hai la somn, unicorn,
La tacere pe nevrute;
Vis aluneca prin horn
Purecii sa va sarute."

Vantul de vest este de vina!!! Imbatat de miresmele gastelor coapte a dat buzna in bucatarie, dupa ce adormiseram cu totii gadilati de Mosul Somnoros. Aluat pe sus fulgii gastelor, s-a impletit cu ei, mi-a mirosit ceaunul si blidele, vatra si stergarele - si dus a fost.
A umplut de fulgi regatul vostru - cu plecaciune imi cer iertare, ar fi trebuit sa ferec usa .

La micul dejun avem azi: omleta din oua de prepelita, lapte de capra indulcit cu miere de salcam, mere domnesti si branza de bivolita - toate pe saturate. Puneti-va burtile la cale ca imediat soseste si cafeaua, am ceaunul la fiert deja...iar pe polita de sus , nu-nu pe cea de sus de tot, in cutia cu dragon, asaaaaaa....iata si tigarile: de foi, din campurile Ielelor. Tutun de cel bun, nici nu ganditi altminteri, cules frunza cu frunza de piticii cei neastamparati.

Sincera sa fiu nici nu ma straduiesc mereu sa inteleg ce scrii, imi citesc asa de una singura si parca imi zumzaie la ureche glasul bunicii si eu adorm , adorm , mereu adormeam la povesti , cu ele in minte, in suflet .

Scuze ca deranjez piticii

Ssshhhht, pitici! A adormit Oiski, draga de ea .

Cetluirea cu ceara neinceputa este o taina adanca, ravas ce zace in cufarul Magicianului, legat cu funda aramie si parfumat cu esenta de cimbru. Regina albinelor imi lasa adesea in camara un calup auriu de ceara neinceputa - fiindca nu stii niciodata cand va avea nevoie Calul Nazdravan de fraie ferecate .
In vreme ce pun calupul de ceara la topit in vasul de arama, sub care 2 lemne puse in cruce ard incet, adaug untura de foca violet din Taramul Inghetat si o frunza de laur, un praf de aur si o incantatie "Irhe ilixino pretunido scavriti lumitrem xerhana..."
S-a umplut bucataria de un fum albicios, amar. Acum apare Magicianul - sa adauge el un nu-stiu-ce, numai de el avut.
Au fugit piticii, zgomotosi, spre lanurile grele de spice de aur. E vremea treiaratului in regat, se aduna toate grauncioarele de aur din spice. Apoi piticii topesc grauncioarele si le trag in fire subtiri ca panza de paianjen - si le aduc spre a impleti frau bogat Calului Nazdravan. Insa Fat-Frumos nu se incumeta pe Cararea Dreapta dintre regate pana nu are cal cu frau ferecat ...ce stiu eu, asa e vrerea.
Sa va mai torn un ceai de ghimbir, sa va mai tai o felie de placinta de dovleac. Ce trista e ziua asta, ce mult intarzie Magicianul...

...cam putini fulgi aveau gastele tale...Sau penele cele mari vin mai greu?...Tre sa treca de sita norilor...Sau poate de asta intarzie Magicianu'...
Sigur nu avaeau penele alea ceva mai special??? Si acum mosuletele le strange pe toate....Mai stii?! Poate chiar el a trimis vantu' de vest...

Intru si eu tiptil, ca un copil cu canita cu ceai si farfurioara cu biscuiti si ma asez pe lavita din colt, cu picioarele stranse la piept si-astept cu urechile ciulite si ochii larg deschisi sa se depene povestea mai departe, iar povestea e tesuta din caldura de la gura sobei din serile de iarna.

E loc, caldura destula, lavita incapatoare, pisici de scarmanat dupa pofta inimii .

Scarmanat va primi Magicianul: polonicul joaca in cui cu coada gata sa-i indrepte cocoasa cand l-a incovoia mai tare!!
Face ce face, face ce cunoaste mai bine si-mi trimite pe cap grabnica si amarnica napasta: a intrat Fat-Frumos in bucataria conacului. Face plecaciune cu o sprinceana ridicata, imi da binete si adulmeca aburii ceaunului. A venit dupa frau si Magicianul ma tine in loc - mare mare pisicher mosuletele! Imi umple camara de oaspeti grabiti, s-or lua la harta intre ei si nu-i chip sa-i ogoiesc fara sa le istorisesc o poveste . Povesti, mereu povesti, asta imi cere Magicianul.
"Exista un regat in alta vreme" a soptit odata "unde merg toate povestile. Oamenii de acolo nu traiesc fara ele, pe crucea lor ar scrie - Acesta a murit din timpul vietii - fara de povesti in sufletele lor. Sa nu parasesti, e menire!" "Cate povesti, pentru cate suflete de la un singur suflet ?" l-am ispitit. "O poveste cat sufletele lor, sa urzesti mahrama noua pentru sufletele lor, sa urzesti...." si imi trimite ispite, mosuletele, dar nu ia niciuna inapoi .

Se stinge caldura Maretului Soare azi: piticii vor sosi curand infometati si insetati, mai este vreme doar pentru povestea scarii.

Numa` coliba de paie nu are trebuinta de scara, Soarele a randuit suis celorlalte asezari. Nebunul leaga scari din fire de papura si stuf, innoada incheieturile cu par din coada Calului Nazdravan : oare de-aia pecetea in forma de potcoava nu-i piere deloc din frunte ?!
Magicianul i-a aruncat odata ca n-o sa-i suie niciodata mintea la cap si de atunci incoace Nebunul urzeste scari, care mai de care mai nastrusnica, mai zadarnica si mai starnitoare de rasete. "Nu scara iti lipseste, saracie" i-a spus Fat-Frumos " mintea s-o dibuiesti, de-amu ti-om urca-o noi la tartacuta, numa` s-o ai la traista !"
Nebunul a jelit necontenit, luni si luni, ani si ani, a legat scari pana cand Magicianul, ajuns la capatul rabdarii, le-a scor cu furca din iurta lui si a chemat toata suflarea "Luati impletiturile zanatecului astuia spre invatatura de minte, " a cerut el "spre tinerea obiceiului cugetarii intai si a lucrarii mai apoi. " A mers repede vestea lucrarii Nebunului, merge zvonul ca in taramul celalalt i s-a gasit trebuinta impletiturii zanatecului.

Am adormit in Poiana, cu un maracine in brate: mai hodinitor ca sforaiala piticilor in bietele-mi urechi. Nici un vis, doar o parere.....dar Poiana era goala.
Grabesc la conac sa incropesc micul dejun - apoi va astept la povesti .
`Neata buna!

Fat-Frumos: "Aproape ca erai fericita, aproape iti venea sa plangi, te faceam fericita, nu, nu?"
"Aproape" nu importa - oare fermecatorul nu cunoaste taina asta?! Cosanzeana nu cunoaste chipul amorezului ei, fugarita de Zmeu Zmeilor, a uitat sa cantareasca grijuliu drumurile lui Fat-Frumos.
Ograda e plina de paie aurii si de zumzetele gazelor - sprijinita de trunchiului nucului verde, Cosanzeana impleteste cosite. Murmura oftand din greu, privire pierduta, obraz trist:
"Fuge vantul cu pamantul
Si cararea de mirarea
Mandrului, strainului..."

Mi-au spus piticii: grozava tristete in spiritul ei - zor la Magician, necazul brazdeaza obrazul, Muma Padurii va cunoaste urmasa daca nu se iteste zambetul Cosanzenei.
Mi-e grea inima de greul ei - o fiertura de buruieni ii va face numai bine. O mana de clopotei de padure, o sanziana, trei flori de mierea-ursului, 2 fire de coada calului si o pastaie de vanilie - toate numai bune la inima stransa .

Umbla vorba in regat ca un viteaz zace ferecat in inima cetatii mele.
Mana stransa pastreaza robia fierului: amara pecete de sclavie, purtata milenii in sange si o eternitate in suflet.
Pivnitele Magicianului sunt adanci, intunericite si intortocheate, cu budane pantecoase, colonii de paianjeni si rozatoare constiincioase - ispitite adanc, nu se indupleca sa roada lantul greu al celui cetluit in stanca. Nu se putea vietui cu atata venin in suflet si in venele de sub pielea rece, speranta ucisa zacea disperata cu parul ravasit, ochi stinsi si buze mute – nu….nu…nu….
I-am auzit ruga in noapte – cere un vis, cat de mic, sfanta sfarseala pentru a-si odihni sufletul sub pleoapele inchise. I-am trims visul meu : pe un cer senin, ochii umezi si calzi ai sufletului pereche, parfumul mainilor care il grijesc, atingere molatica peste ranile lui adanci. I-am vazut sufletul secatuit de vise, m-a ingrozit golul si am urlat…
Piticii sarira in tavan. “Fanta” ma zgaltaiau ”deschide ochii, deschide!”. Mi-au preparat un ceai de amaruita, dar i-am auzit bombanind in bucatarie… "Magicianul......cosmar......Fantasee......nu, nu".
Voi intra in istoria ravaselor de leac: am trei capatzani si in fiecare tobele bat in alt ritm. Pun ceaunul de cafea si astept orice dezlegare a visului meu. Ajutati-ma sa continui sa va spun povesti.....

Ceata asta groasa vine din ceaunul greu umblut cu lapte de la caprele vecinilor - fierbe cu rautate, se invarteste ametit, da pe afara si umple bucataria de aburi. Pe plita, in tigaia larga, sfaraie costita cu ardeiul iute rosu, pudrata cu flori de cimbru. Mamaliga hodineste molatic pe talerul de lemn: priveste tematoare la firul de matase atarnat in cui, cu treaba jurata de a scoate felii din carnea ei.
Branza sta in haina de scoarta de tei, mandra nevoie mare, langa ouale fierte si dezbracate deja.
O raza de soare ajunge pana sub lavita destul cat sa gadile boticul unui motan tarcat - si stranuta de mama focului, stranuta, se intinde, toarce satisfacut: ii trezeste si pe ceilalti...

Ce de miresme imbietoarea navaleau din bucatarie azi dimineata... si ma ademeneau cu bratele lor nevazute sa poposesc si sa-mi odihnesc picioarele cu spinarea rezemata de cuptorul caldut. Insa lumea asta dezordonata ma obliga sa alerg de nebuna dintr-un loc in altul, sa vin inapoi, sa ma invart in loc si sa nu ispravesc decat mult dupa apus de soare.
Dar am revenit iar pe taramul povestilor, ceva mai vorbareata de data asta, cerand cu mila povestea motanului tarcat.

Colti ascutiti, gheare incovoiate, uitatura amarnica, mers unduit in slujba pandei de orice fel: iaca motanul tarcat. Locuieste sub lavita cea lata a bucatariei, cu strai din blana de oaie alba si molatica. Sac de lapte gras si de lene, nu sta in toate cele patru labe prea multa vreme intr-o singura zi, nu cunoaste ce este acela un soricutz si nici ca vrea sa cunoasca.
Cand va creste va deveni povestitor: de-aia nu paraseste bucataria, atipeste numai, dar de dormit niciodata iar de zmotoceala nici nu poate fi vorba: o laba mai in joaca peste spinarile fratiorilor si urechile ciulite la povestile bucatariei.
Cam dulcege pentru gustul unui motan care se respecta, dar preferatul lui este Zmeul Zmeilor.
Daduse buzna mai zilele din urma, scotand flacari pe nari si parjolind stergarul de pe masa mare, cautand pe bucatareasa cu ochi turbati: pare-se nebuna ii furase niste oratanii si trebuia data socoteala. Navalitura zmeului l-a tinuit in mijlocul bucatariei, un` sa te mai duci cand urgia urgiilor intra cu opinca in strachina ta cu lapte... .
Cand s-a invrednicit sa deschida ochii dupa hurducaiala care il zgaltaiese zdravan, s-a oglindit in ochii adanci, portocalii, ai zmeului "Mananca-ma, manaca-ma, Zmeulache, daca poti!!!" Asa e: nu il mai prinsesera de mult sa-l spele, iar zmeul s-a inverzit brusc si a dat fuga afara, dand drumul motanului - fleosc! placinta pe podeaua de piatra.
Ametit, mai voinic decat voinicii cei tari (doar Zmeul nu fugise de niciunul pana atunci ) isi undui coada pana sub lavita unde era indreptatit sa se refaca dupa asa o batalie glorioasa.
Modest, nu a grait nimic despre victoria nenadajduita, nici macar la cina din sala cea mare cand Fantasee isi deapana povestile si mesenii vad aievea, continuand povestea de unde o sfarseste bucatareasa.
"Miaoleu! Daca se inturna Zmeul? "

Deodata, imi ajunge la ureche un zvon ca pe Taramul Oamenilor, in sala mare din Hanul Ancutei, s-ar afla o povestitoare iscusita care ar depana si aventuri de-ale mele. Ia sa vad si eu ce si cum, imi zic, si pornesc intr-acolo ca vantul si ca gandul. Dau eu buzna pe prima usa pe care am vazut-o, dar vad ca nimerisem bucataria de fapt... Iau motanul tarcat de sub lavita sa vad daca poate sa-mi spuna ceva, dar el doar se uita in ochii mei (in care se reflecta focul din soba si de aceea par portocalii) si ma provoaca sa-l mananc. Auzi idee! De parca eu as manca motani! I-am dat drumul si m-am strecurat si eu in sala mare a hanului, am luat o cana de vin fiert si astept sa ascult si eu in continuare povestile ce vor urma.

Zmeule... .

Acul de brad ii frunza aleasa, elixir inchis in coaja aromata, vis de omat. Bradul cel mai brad locuieste in curtea cea mai curte, cum altfel? In mijlocul bataturii Zmeului celui mai Zmeu sta de veghe, le stie, le vede toate dar nu poate nimica.
Fug in puterea noptii dintre pitici si ma cuibaresc la radacina bradului . E rece vazduhul, dar spatele se naduseste de scoarta rasinoasa si narile se bucura de tamaia conurilor cazute in iarba. Cainii curtilor zmeiesti vin spasiti si adorm cu spinarile incovrigate, tresarind ades. Nu, lor nu le spun povesti, ei le stiu pe toate si ma ingaduie in casa lor, fara teama.
Ma intorn in iatac si piticii sforaie cu spor si amarnica graba, duc porcii la jiiiiiiir in toiul diminetii .
Fuguta in bucatarie: a cerut cineva cartofi prajiti iar eu, in nemernicia mea nica cafeaua n-am gatat-o.

...in bucatarie, pe soba incinsa, sfaraie deja ibricul cel vechi, imprastiind aroma binecunoscuta a cafelei, adusa de corabiile navigatorilor de pe meleaguri indepartate . In cuptor, cozonacul se infurie si se infoaie - tocmai a auzit susotelile spiridusilor de sub scandura de la piciorul mesei de lemn, cioplita de bunul acum multi ani. Vuieste zvon printre prichindeii barbosi ca stapana casei va avea oaspeti nemaivazuti: Imparatul Verde cu cele trei fiice ale sale, Zmeul Paraleu, proaspat cununat cu Ileana Cosanzeana, Craiasa Zapazii cu tot alaiul si Mos Craciun de la drum lung. Cum o sa impace un biet cozonac atat amar de omenire? Zoreste, gospodina, gateste placinte si bucate alese pentru ei, de tine depinde ca si acest Craciun sa fie o reusita!

________________

Pentru ca tocmai mananc am indraznit sa intru iara pe taramul tau fara sa lesin de pofta.Poate doar un pic .
Astazi , pana deseara, au liber piticii de la mine .Numa seara trebe sa se ascunda in casuta lor din padure ca vine Balaurul Oiski in cautare de hrana .

Balaurul are ochi verzi, gene lungi si limba roz . Aduna pitici pe degete: dooooi, paaatru, saaase, oooopt....in vreme ce zurbagii alearga care incotro, chiraind, inghiontindu-se, facand plecaciuni adanci in fata usii bucatariei, inchipuind un balaur acolo: "Iete, neicule balaure, mi-s lipit pe oase: n-am mancat nica de trei zile, iaca ci ospat" si inghionteste din alergatura un dolofan "negresit in suflet te multameste." Dolofanul, ofuscat, bombane si zgaltaie din cap si manutze "Nu, nu, ca ti-a pica greu la burdihan si nici cu vin de cel negru nu scapi daca ti se apleaca. Ia de imbuca o trufanda, sa apuci viata lunga" si-i plateste ghiontul inapoi slabanogului ca sa il ajuga din urma in roata de fugareala, de chiraiala si de jocuri piticesti.

Acelasi pustnic clopotar, paznic al acestui Taram, isi trimite motanul cu un ravash legat de coada-i zburlita...Stie ca animalul va fi atras de mirosul bucatariei si astfel mesajul va ajunge negresit in mainile zanei sale...

"Zana buna,
Nu uita acel viteaz ferecat in pivnitele Magicianului...caruia i-ai daruit visul tau...Mai povesteste-ne de el...daca l-ai mai visat...

Al tau clopotar,
Data'q"

Abia amurgise cand Piticul Talamb, cu Ariciul in tolba, vara nasul printre gratiile cele mai inalte ale pivnitelor Magicianului. "Grabeste si curata, indreapta si zideste, s-a gatat: nu vei mai cunoaste sudalma" a fagaduit Fantasee, dand porunca amarnica piticutzului.
Bombani, intepat, rasturna tolba cu josul in sus si lasa Ariciul sa caute ferecatura viteazului si s-o biruie cu Iarba Fiarelor. Piciul roase dezinteresat degetul cel mare, dadu cu galosul in tarana, scarpina tichia malaiata....se inturna Ariciul. Mut, cu lacrima in gene: ia-l de unde nu-i pe incatusat, lanturi grele, ruginite, sobolani dispretuitori....temnita goala...


"Preacinstite Clopotar,
Cartea mea gaseasca-te ferice. Pierduta zace urma viteazului, curmate visele mele. Nadajduiesc veste in puterea noptii.
Cu plecaciune,
Fantasee"

Ce taram minunat, ce creaturi pitoresti, ce vise adanci!
Piruete printre motani si pitici, gata: am ajuns lanaga ceaunul de arama in care fierbe supa de clapon. Ma aplec si miros aburul subtire: motanul tarcat lungeste gatul de sub lavita si se holbeaza la mine, sagalnic. Varful cozii tine hangul pendulei din perete. Cu un deget trag in laturi valul greu de catifea si arunch un ochi in sala cea mare: musterii feluriti, nici un Zmeu, nici un Blaur... E o lume mica, pana la urma...
Potiunea viselor: vin rosu savuros, piper alb, coriandru proaspat si ghimbir faramitat. Berbecul se invarte in protap si piticii isi dau ghionturi cu ochii la potiunea mea. Ma ia rasul: "Hai la zor, dumicatilor, acus` vine vremea umplerii burdihanelor!" Talambul desfoaie usturoi, cu buza de jos atingand masa: e necajit ca l-am mustrat. Ma tine din aproape cu coada ochiului cel albastru, iar cel verde pe usturoi. Am o pofta sa-l tuc pe varful nasului borcanat .
Mai bine astept sa gateasca usturoiul ca sa mearga treaba franghie...

Maretul ospat e in noaptea asta. Gata, s-a sfarsit vremea pregatirii si iaca vremea pentru hodina. Piticii au iesit la camp de mult, iar in bucatarie, Fantasee incropeste iara fiertura de buruieni cu lapte de bivolita si miere bruna. Toarna amestecul in covata de arama, leapada straiele si se aseaza incetisor in baia pregatita.
Pielea cea albastruie de pe spate ajunge trandafirie iar parul se desface in valuri: cu ochii deschisi, Fantasee viseaza.
Intr-un regat indepartat un viteaz, sfarsit de drum ucigator, cade in poarta conacelor Sartene. Un vraci iscusit face fiertura de buruieni cu lapte de iac si miere aurie. Toarna amestecul pe ranile viteazului, care leapada durerea si se aseaza incetisor in bratele somnului. Pielea cea verzuie de pe spate ajunge trandafirie iar ranile se inchid: cu ochii inchisi, viteazul viseaza.
Pe un cer senin: ochii umezi ai sufletului pereche. Si mainile astea calde, mainile, acum le cunoaste....
Fantasee atipeste cu gandul la un cer senin. Viteazul doarme visand sabia Ihtis la capataiul sau. Se crapa de ziua si toti ceilalti sarira din culcusuri: urat mai intra Soarele asta pe usa, trebuia mustruluit nitel.

APLAUD pe cei care reusesc sa evadeze din cotidian intr-o lume a lor,dar impartasita si altora.

M-am asezat la masa ta, asteptand cuminte sa treci si prin fata mea cu bunatatile promise. Mi-am sprijinit capul in maini si las doar ochii sa rataceasca prin visele tale, sperand la un vin fiert si cateva nuci. Pe cojile lor am sa-mi sprijin coatele sa nu adorm la povestile tale.

"Poti avea toate povestile, daca o gasesti pe aceea una care le are in ea pe toate" a spus Magicianul. O fi crezand ca povestile cresc in pom ori ca le ud in fiecare zi in ghiveci?! Halal Magician: nici macar o durere de spate nu mantuie si mai este un musteriu care ar avea trebuinta de leacurile lui.
Povestea povestilor cerea Magicianul in fiecare ceas, are credinta ca as cunoaste-o sau ca as gasi-o pe unde o fi ascunsa.

Pana s-a implini vrerea lui, iata povestea visului.
Creste ca un fum din adancuri: nu, nu vine de departe, nu-l trimite nimeni si nu-l alungi decat tu, visatorule. Mocneste in tine din prima ta clipa de viata si va sta acolo pana la ultima. Cosmarul are ochi albastri si zambet dulce, te amageste, te cheama, te chinuie. Visul bun te leagana cu maini indepartate, te aduna in genele lui, te respira si iti sporeste clipele.
Cosmarul da buzna, cere, bate din picior, arcuieste sprancene, striga...
Visul bun te asteapta, zambeste, daruieste, te alinta mut...

Fantasee are un cosmar: isi tot asteapta visul ce bun, iar el intarzie...intarzie....

Zambesc cald si ma infior dulce. Fantasee, esti mai mult decat o bucatareasa. Esti artistaa imaginilor pictate din cuvinte viu colorate si expresive.
A, cred ca motanul tarcat e pisoiul meu... acum ma priveste cu ochii senini si asteapta sa-l scarpin pe burtica pufoasa.

Dusa este vremea viselor: in trei ceasuri sala cea mare a conacului va fi plina ochi de musterii, bucatele asteapta, budanele pantecoase vor cunoaste cep. Numai povestea asteapta sa fie tesuta. Iute, vestmantul caramiziu si condurii aurii, pletele legate cu mahrama de borangic...Simt mirosul de rasina de brad, semn ca Zmeul este aproape. Usa se da de perete si ramane crunt in prag, cu unghiile infipte in tocul usii. Motanul se trage mai adanc sub lavita, parca si bustenii au tacut inghetati de spaima si ard molcom.
"Pofteste, indrazneste" spune Fantasee fara sa-l priveasca in ochi: sa sfidezi un Zmeu e moarte curata. Paseste cu pasi egali, arde genele bucataresei cu dogoarea suflarii incinse. "Uita-te la mine" mormaie Zmeul. Fantasee ridica ochii incet, nu se teme, dar Zmeul ii este cunoscut din tot amarul de povesti...cum sa intre aici, asa?!
Ochii galbeni ai Zmeului sunt oceanele grele in care diamantele negre s-ar putea pierde cu prea mare usurinta...Fantasee nu poate clipi. Nu acum. Zmeul isi tine rasuflarea: iaca cine se furisa noaptea sub bradul lui, ademenindu-i cainii cu povesti .
"Sa coci claponi si batal si pita rotunda unsa cu usturoi", sasaie printre colti, "sa stai la masa mea si sa-mi spui povesti!"
Fantasee simte condurii alunecand din picioare: "Povestile sunt pentru toate urechile", sopteste, "nu trebuie...."
Zmeului i-ai dat lacrimile: in spate, Magicianul il descanta cu vorba masurata.
"Sminteala va fi rostul tau", pufneste Magicianul "aici zace rostul povestilor. Un solz de sade impotriva rostului, pierdut e neamul tau si ispravile voastre..."
"Voi spune povesti pentru Zmeu", promite Fantasee ingrijorata, "maine noapte la radacina bradului" si se invarte bucataria, motanul, focul...
Ce-am facut, am promis Zmeului povesti?! Dar ochii aia... am vazut in ei cerul senin cu maini impaciuitoare - Zmeul cunoaste taina viteazului ferecat in temnitele Magicianului. Doar pentru atata si tot se cuvine sa-mi tin vorba.
Motanul iese de sub lavita si se leagana cu ghiarutele infipte in poalele dantelate ale vestmantului caramiziu.
"Miaoleu!"

Of, ce atmosfera aici! Eu nu adormeam niciodata la povesti si mereu, dupa ce se termina povestea, vroiam inca una.. si inca una. Prea multe nu am timp sa scriu acum.. vreau doar sa spun ca jurnalul tau e genul de poveste pe care, citindu-o, te desprinzi de toate problemele si te simti, inca o data, copil. Multumim, Fantasee!

Fantasee m-ai fascinat cu povestile tale...de unde le scoti? Esti grozava intr-adevar iti meriti numele!

Mda, nu ma pot abtine: arunc, din vreme in vreme, cate o uitatura in sala cea mare. Au inceput sa vina musterii, mai degraba insetati decat infometati. Le duc o tuica de cea cu galbenele ca sa le asmut pofta de mancare si sa scap de bogatia de claponi copti, supa de tarhon, jeleu de rubarba, placinta cu fragi - ca de udatura nu scap nicicand: vinul licoros nu are inceput si nici sfarsit in pivnitele conacului, licoarea de migdale nici atat, iar hidromelul are faima lui cale de multe regate in jur.
Magicianul sta cu ochii la foc, dupa cum ii este obiceiul. De n-ar fi venit mai devreme, aracan de mine: innebunise Zmeul!
Ori poate o fi aflat ce i-am soptit Bradului?

Un somn adanc, nemiscat in lumina lunii care-si arunca spre tine toate sagetile ei neputincioase, legate de lumina care-i este straina, naste un vis usor care se asterne peste tine ca o patura in mii de carouri, sa te incalzeasca, iar la focul bland care trosneste placut sta umbra abia ghicita, dizolvata in intunericul care sade si el in genunchi langa tine, frumoasa adormita, asteptand cuminte, in marginea padurii de sticla turnata in forme de pahare rasturnate, cu un vin sangeriu siroind la picioarele tale, soptind versuri ale poetilor nenascuti, si pasari care zboara fara noima in noaptea in care lumea doarme fara vise, doar tu, straina, astepti si nimeni nu-ti poate rezista, visul acela bun, care se roteste mereu deasupra ta neindraznind sa te atinga de frica sa nu-ti destrame povestea, care ii pare cunoscuta. Parca tu ai fi visul visului bun care e langa tine.

Inchisi doar sau stransi, ochii nu uita chipul visului cel bun. Traind sau visand, vrand-nevrand, il vad peste tot, acum ca are chip...

Magicianul spune ca in taramul unde merg povestile oamenii cred in profeti. Fiindca ei spun povestile cele mai frumoase si mai adanci, au cei mai multi urmasi. Urma li s-a pierdut de atata amar de vreme, alti profeti n-au mai rasarit, regatul e sec de povesti. Nu e lucru bun sa fii profet, cred, nadajduiesc doar ca este o pozna de-a Magicianului.

Am plecat sa-mi bucur musterii: vin fiert cu piper alb si scortisoara si o strachina de nuci sparte in coaja pentru eyes_, o galeata cu apa rece pentru Zmeu sa-si mai ostoiasca focul , cartofi prajiti pentru Tikky, licoare groasa incasa pentru Sere, lapte gras de capra pentru motanul Nicoletei; un ravas si toc cu cerneala de sepie pentru scrijelirea dorintelor celorlalti.
Bine ati venit!
Ce poftiti sa mancati, sa beti ca sa pot ispravi povestea .

Esti draguta Fantasee, iar strachina de nuci si vinul fiert ma indeamna sa sed, chiar langa Zmeul neostoit, fiindca eu sufar de frig mereu, mi-e frig de mor si caut caldura chiar si in cea mai discreta privire. O blana neagra de urs imi asez pe spate si asa am sa mormai pe aici, sperand sa nu sperii musterii care-ti dau binete. Te ajut si sa torni in pahare.

Ma asez la masa Magicianului, in celalalt colt al salii, cat mai departe de ochii cei galbeni ai Zmeului.

"A fost odata ca niciodata un munte urias de gheata care plutea plictisit pe o mare turcoaz. Nu se lasase niciodata venerat de steluta argintie care, la capatul rabdarilor, ii marturisise taina tainelor. Dar, nenorocire!, iceberg-ul este scarbit de astfel de stelute. Indepartata, dar nu rece, mica dar nu neinsemnata, steluta il invaluie cu drag in fiecare noapte. El, de gheata, priveste la ea din cand in cand, pentru a da binete...si atata.
Vremurile au trecut, sorocurile s-au perindat, muntele de gheata s-a topit, iar din ultimul cristal de gheata, Soarele a facut repejor o...steluta."

Zmeul mesteca hulpav claponul copt si rastoarna peste cap o bardaca ametita de vin negru, aromat. Motanul meu tarcat se trage indarat dupa catifeaua grea.

"Toate marile turcoaz sunt munti uriasi de gheata topita: toate stelutele de deasupra lor iubesc in taina o alta viitoare steluta. Navigatorii cred ca distantele de la mare la vazduh sunt uriase, ca ei iubesc marile si stelele deopotriva. Dar taina marilor si a cerurilor instelate este alta, alaturata unui adevar crud: nimeni nu iubeste pe nimeni. Cu juramant de sange se pastreaza cheia lacatului care le leaga impreuna... "

Larg deschideti poarta sufletelor voastre,
N-am venit sa cerem ci-am venit sa dam...

Piticii bombane in bucatarie, zdranganing vase de arama, spargand lemne si umpland conacul cu miros de placinta de gutui. Motanul cel tarcat si-a luat seama si-a zbughit-o printre picioarele lor ... langa Fantasee, pe pernele brodate. Cu grija, lungeste gatul ca sa-i adulmece respiratia: doarme sau se preface ca sa nu se joace cu el?
Deschide ochii brusc, mari, si clipeste de cateva ori cu subinteles catre motanul tarcat, care o zbugheste inapoi spre lavita din bucatarie, incepand sa duca dorul Zmeului.
Doua povesti si un descantec trebuie nascocite azi: o poveste pentru pitici, o poveste pentru musterii de seara ai conacului si un descantec pentru floarea vesela care nu inflorise niciodata in atata amar de vreme de cand era in gradinile conacului. Magicianul fagaduise ajutor numai sa nascoceasca un descantec.
Dar ce se aude? Cosanzeana in bucataria conacului?!

Imparatul Rosu bea vin rubiniu si clefaie o placinta cu fragi, asezat la o masa din coltul de miazanoapte al salii celei mari.
E morocanos si arunca sageti otravite din ochii tulburi, le indreapta spre oricine ii tulbura pranzul.
Imparatul Verde bea absint si mesteca o placinta cu marar, asezat la o masa din coltul de miazazi al salii celei mari.
E bucuros: oferta bucataresei ii aminteste de Imparateasa lui care plecase demult departe. In regatul de unde venea ea, sotii necredinciosi se osandeau la durere crunta: trei zile de supa de marar imbucata cu furculita, spre a pricepe rosturile credintei conjugale . Cercetase multe regate de dorul ei, dar pana la asta nu intalnise nimic asa de vartos in a-i aduce aminte de Imparateasa inimii sale.

Bunatati acoperite cu stergare din bumbac brodate delicat se gasesc intotdeauna in bucataria conacului, mai ales pentru drumetii pofticiosi ca draga de Oiski .

Iaca povestea de cu seara:

Musterii rad si spun snoave in sala cea mare, indemnati de bucatele aburinde si de vinul cel negru impartit generos, in valuri galgaitoare, din carafa de cristal. Zmeul nu si-a aratat ochii cei galbeni: nu i-o fi placut povestea de noaptea trecuta - pace lui, dar in noaptea asta parfumata e randul povestii de sub Bradul din ograda lui.... Amarnica incercare ma paste, de nu i-o placea isoria pe care gandesc sa i-o depan.
Hrisovul descantecelor e ravas mostenit in cufar de mesteacan intarit cu ferecatura de bronz aurit batuta cu nestemate din Pestera Serpilor. E ars in coltul de jos, semn ca i se anuntase un sfarsit grabnic. Druidul povestise taina prefacerii viteazului in Zmeu fioros, iar cheia de inturnare arsese odata cu bucata din hrisov...Ce am vazut in ochii ceia galbeni ar cam fi adevaratul chip al Zmeului nostru? Magicianul a ars trei randuri de carbuni in ochii-i cei aprinsi incercand zadarnic sa-mi mute gandul. Se vede treaba ca se ingrijeste de clipele mele cu gandul la povestile nespuse daca mi-ar grabi Zmeul sfarsitul. Tematoare nu ma stiu sa fi fost vreodata, de aceea pe buna dreptate voi spune Zmeului in noaptea asta propria-i poveste...
Hrisovul aminteste legende vechi, mai adanci si mai infricosatoare decat toate povestile pe care le port in suflet :
"Intr-o piele de brotac albastru aurat
infasoara praf de corn de unicorn,
strop de ploaie din amurg
pai din copita de murg
sudoare de soparla
coapta la soare...." si din toate astea fac pipa mestesugita s-o dau Zmeului contra caznei de a-mi asculta istorisile sub brad. Dar cand
"a fuma si a-ncepe a tuna
a sari si-a tresari
cand a cere
sa iesi la vedere
sa-i spui:
crapi pamant
fa mormant
cerului, dorului,
rupe cazna Zmeului
da-i putere la vedere
alunga-i spaima, intoarna-i....." e rupt hrisovul .....Cum dezleg taina Zmeului si a ochilor lui cei galbeni?

In crama intunecata a conacului, umplu carafa iara cu vinul cel negru. Aerul tamaios al noptii intra prin fereastra zebraluita si aduce cu el glas nou dinspre bucatarie:
"Si-am zis verde fir mohoooooor
Nici la vara nu ma-nsooooor, nici la vara nu ma-nsor!
Nici la vara, nici la toamna,
Sa fac mandrele sa moara,
Neeeevestele sa dea-n boala, nevesteeeele sa dea-n boaaala!"
Mai sa fie, innebuni Fat-Frumuos sau o iau razna urechile mele?!
Dau sa intru in bucatarie si brate negre si puternice ma iau pe sus si ma invart strasnic: "Fantezie-Nebunie, aici imi erai?" rade cu dintii albi, leonini si imi tufleste pe frunte o barba intepatoare in semn de binete... Fierarul! Fierarul meu cel poznas, topitorul fierului si al lacatelor sufletelor .
"Fii binevenit" ii urez si-i intorc binetea in obrazul rumen de para focului.
"Povestile tale m-au leganat cale de doua poste in diligenta Schiopului" rade el clocotitor, "trebuie ca este tare bucuros Magicianul de urzelile tale..." Imi bucura ochii tristi mandretea asta de voinic. Cand il invalui cu drag aud cantecul robilor eliberati, parca alunga din mine toate tristetile: mare pacat ca trece asa rar pe la conac...
Ii povestesc despre Clopotar si i se aduna sprancenele, legand gura stransa punga de cuta din barbie. La masa acestuia va sade sa depene istorii vitejesti...

Am legat pe incheieturile mainilor bratari late cu banuti aurii si merg sa cand musteriilor povestea din seara asta:
"Aprindeti soarele, aprindeti soarele,
Luminati lumea intreaga, haideti toti.
Incatusati vantul, tunetul si ploaia,
Aprindeti apoi soarele ca sa radem iarasi. "
Fierarul rade cu dintii lui lungi si albi, bate cu pumnii in masa de brad, zanganind carafele de arama, in ritmul cadrilului.
"Grabeste, croitor, taie vestmant de bucurie
Vraci, fierar, judecator - ajungeti din urma pe inventator:
Aprindeti soarele, deschideti portile si spuneti tuturor:
Vremurile rele sa iasa, vremurile bune sa se aseze
Stingeti acum soarele: sa stralucim in locul sau."
Imparatul Rosu da sa rada: grijuliu, priveste atent nu care cumva sa-l vada cineva.
"Padurari, marinari duceti vestea peste tari:
Am aprins soarele, s-a luminat lumea!
Stangeti toata bunatatea din voi
Sa dam putere Soarelui, sa pornim o lume noua..."
Scufita Rosie se invarteste in mijlocul salii cu Piticul Talamb de-o toarta si cu cosul de cealalta, in vreme ce Lupului ii curg balele la ferestrele conacului, necutezand sa intre...

Orbul are maini tematoare, cu degete lungi, albe, brazdate de vene albastrui. Asculta freamatul salii celei mari si leagana capul in ritmul cadrilului: de atata amar de vreme vine sa asculte povestile conacului. Aduna din cotloanele lor toate insemnatatile dosite acolo. Lipeste intr-un mozaic, in adancul sufletului, chipul nevazut al salii...ochii lui tulburi ar orbi a doua oara de fericirea de a zari o clipa macar grozava adunatura de petrecareti.
Vocea bucataresei i-a leganat dorurile si durerile, parca vine din alta vreme de intuneric, din pantecul inceputurilor...
Orbul aduna in urechi picaturi de fericire: ferice de el ca nu poate zari musterimea pestrita, care strange punga sufletul bucataresei. A lasat bratarile langa carafa de cristal si aduna blidele mesenilor veseli.

Intristata, se sileste sa sufoce dorul care o inneaca, care i s-a infipt in ceafa, chiar langa privirea cercetatoare a Fierarului.
Stie el preabine unde este locul bucataresei: undeva anume deasupra curcubeului peste o ploaie din zori. Ii adulmeca tristetea si strange pumnul care stie indoi fierul amarnic: "Musai de cunoscut numele, scopul si durata existentei naparstocului care tulbura Fantezia-Nebunia! Pe jaratecul topitoriilor din adancuri, ii voi infiera vocea ei in suflet, ii voi pecetui visele cu ochii ei, ii voi aduna clipele in palmele ei...sau il voi topi in gheena...."

Orbul intinde mana tematoare dupa carafa de arama si dibuieste degete reci, lungi, mangaietoare. Stergar cu aroma de busuioc ii sterge fruntea asudata si mana cea rece ii aseaza in palma alta carafa, grea cu vin. Spre urechi se grabesc colturile gurii iar ochii tulburi cauta in intunericul viselor chipul ascuns. "Adanca multumire cu plecaciune indatoritoare."
"Sa-ti mearga la sufletul cel cald" sopteste Fantasee si-l petrece cu privirea, indepartandu-se de taina ochilor cei goi.
Sprijina spatele de cedrul cel inalt si gros din mijlocul salii celei mari. Ce-o vedea Orbul sub pleoapele lui cele grele?
"Ce-o ascunde in ochii aia negri" gandeste Fierarul, nemultumit de goliciunea carafei sale.

Si dupa ce am ospatat, baut, jucat....am si dereticat. Cu mare greutate fiindca piticii nu se dau dedulciti la trebi casnice si nici la casnele trebuincioase.

Se aseaza linistea peste povesti: aici este un capat al lor.

Pana aflu celalalt inceput...

Cu plecaciune,
Fantasee

Nu se poate, Fantasee, ti-ai propus sa ma intristezi? Ce inseamna asta? Ratacind, cateva zile doar, pe aici, imi gasisem si eu un refugiu, un loc unde sa pot sa stau la cativa pasi de lumea adevarata. Daca vei parasi povestea, ea va plange dupa tine. N-ai tu inima asta...

Fantasee are povesti in loc de inima. Negurile au torturat povestile: a mai ramas de istorisit una singura, amara ca vinul de cucuta.
Povestile nu plang dupa nimeni: ele cunosc lacrimile tuturor... Vor veni altele si altele, inlantuite ca bucuriile unui om trist: rare si grave.
Inchideti ochii: acolo sunt povestile .


Sunt aici ca intotdeauna si va astept cu bunatati: dar voi imi veti spune povesti si eu voi asculta, cuminte.

Ajut si eu la curatenie. Si daca mai vad aici asemenea tristete ca in postul tau Fantasee, promit sa plec definitiv, impreuna cu zmeul, orbul, piticii si toti ceilalti, nu inainte de a rascoli totul cu vantul care-mi suiera-n jur. Nu te porti asa cu o poveste. Nu ma supara Fantasee, nu glumesc... sunt in stare, pentru o poveste, sa-ti ravasesc locul acesta minunat. Vantul mi-e prieten.