O sta, cu solzii răsfiraţi în ceafă, gata să facă cu nervu'.

Mâine: poveşti cu cozonacii conacului, pentru toţi balauraşii cu limbă roz.

Cu tichii legănate într-o ureche şi şorţuri adunate binişor peste grumaz, mâneci suflecate tot până-ntracolo, şleahta piticească stă să frământe coca adunata în covata de lemn.
Orbul şade sprijinit de tocul uşii, în cârca pragului, suflând hora prin fluier; Fierarul taie lemnele în bătătură, Scufiţa ţopăie în jurul cuptorului de lut ... ca să nu se stingă focul.
Bucătăreasa bodogăne în graiul ei: cozonacul neursit nu ştie să crească Frunză de indruşaim pusă moţ peste ştergarul înflorat, covata se leagănă pe cuptor un ceas înaintea hărniciei piticilor. Cozonacul de datină adună la conac cele mai felurite creaturi, cei mai curioşi locuitori ai regatului, mai cu seamă că în aşa o noapte drumeţii nu bat drumurile, iar conacul e casă veche într-ale locului. Depănând vise, balauraşul cu limba roz plescăie mulţămit, pare-se aroma de maia i-a căpăcit nările. Motăniciul tărcat şi-a pus în gând să capete un solz din coada cea colorată: nici cei ai sirenei nu-s mai preţăluiţi.

Fiecare piticuţ are treburi felurite întru pregătirea şezătorii nopţii acesteia: cea mai tămâioasă noapte a conacului. Răşina bradului se trece prin foc, se amestecă încetiţor cu ulei gros şi cu praf de ierburi amare. Stacanele vinului sunt cuprinse-n cingători cu licurici, vasele de aramă pentru fructele uscate trebuie lustruite bine cu cenuşă din vatra focului.
Încă tolănit pe cuptor, balauraşul râcâie cu gheruţa un butuc de fag, spre bucuria motăniciului tărcat dornic de joacă şi solzi balaureşti.
Cosânzeana aşternuse încă de dimineaţă foile de borangic peste mesele sălii celei mari, Fierarul legase de grinzi snopii graşi de cimbru, busuioc, păpuşile de porumb şi funiile de usturoi. Hodinind fluierul şi oasele-i pe laviţa motăniciului, Orbul cugetă ce poveste să spuie la sezătoare anul ăsta.
Tălâmbul a ţopăit zile întregi prin bucătărie, pe uliţele regatului, prin pivniţa Magicianului ... numai să-l lase şi pe el careva să spuie o snoavă la şezătoare. Da' cu Pădureanca de faţă, o bleandă zdravănă ar şade în cârca piticotului de-ar zbârci-o cumva.
Curând, după lăsarea serii, s-or abate poveştile sezătorii peste regat, cu bucuria de a fi iarăşi acasă.

Cica s-a apucat un mester mare, de peste mari si tari, pe partea cealalta a Pamantului, unde umbla oamenii atarnati precum liliecii ca sa nu cada in Soare, s-a apucat zic, sa faca un cozonac cu usturoi si l-a poleit cu aur. Abia apoi i-a venit mintea la cap (cozonacul il facuse asa, ca in vis) si a pornit in lume sa afle ce fel de lighioana ar manca asa minunatie. Oare mai are mult de umblat? Si incotro? A intrebat asta si la conac, atunci cand i-a venit randul sa poposeasca...

Aşezându-se la masă, şi-a amăgit foamea cu bucatele alese, setea-i s-a ostoit cu vinul parfumat. Căuta să facă un semn bucătăresei, să ischitească rosturile cozonacului usturoiat, când se porni prima poveste a şezătorii:

"Cele opt prinţese din regatul stelelor mii făuresc în fiece pată de lumină câte o sabie argintată, numai bună de scurtat frumuşel gânduri negre, gânduri mici, gânduri pizmaşe. Cele opt umbre ale prinţeselor făuresc în fiece clipă albastră câte un gând bun, cald, ademenitor: oftatul îl împleteşte în urzeala-i, visul îl leagănă în fiece cântec."

Fantasee , pot sa-ti mai cer o poveste ?

Oricâte, exergy dragă. Despre ce vrei să fie?

Fantasee ,

... povestea oaspetelui strain din noaptea de Ajun ...

Scârţâie hotărât zăpada, pasul agale se adună din poteci, poposeşte în uşa visului.
Sufletul pâlpâind al lumânării brodează umbre sfioase pe colţul mesei de fag. Urechi într-adins îmbătrânite cern trosniturile focului, în ungherul iatacului călăreţul de lemn se leagănă amăgitor.
Ochi într-adins ferecaţi adăpostesc ceruri întinse, departe de vânturi seci. Mâini într-adins crispate alungă goliciunea iatacului; obraz şi gură, într-adins adunate într-un nor, veştejesc grâul încolţit pe cuptor.
Scârţâie hotorât zăpada, pasul agale se adună prin poteci, părăseşte uşa visului.
Răvaş lăsat sub pragul înspre întinderile albe înştiinţează pe Ferecat de viaţa bogată ce i se aşterne în cale. Rămas închis în sine, netrecând nicicând peste pragul iatacului său, închisul în sine a părăsit liniştea lumilor înainte de putrezirea răvaşului. Au colindat poveştile până în poarta sa, Fierarul părăsise căldura vetrei sale găsind cu cale să străbată regatul oamenilor. Însă locul lipsă nu duce dorul nimănui, aşa-i de când lumea şi poveştile.

Plecând urechea la cea dintâi poveste a şezătorii, meşterul cel mare cugeta şi mai abitir la ale sale. Stând la sfat cu Magicianul aflase taina mâncătorului de cozonaci usturoiaţi: un prinţ beteag, urmaş la tronul unui împărat nevolnic.
Porni degrab către zări neguroase, dincolo de ţinutul mlaştinilor se întindeau încă şi mai năvălitoare pâclele regatului aceluia. Năpârcile noroiau faţa soarelui; scârbit, întorcea chipu-i luminos de la scârnăviile prinţului beteag. Zmeul cel mic din tărâmul poveştilor se înduplecase să-i fie călăuză prin întunericimile cărărilor mlaştinii numa' jumate de drum, în răscrucea de mătasea broaştei zmeul cotigea la stânga înspre văile blestemate şi ţinea drumul şerpuit până la târgul de suflete.
Înfricoşat până peste poate, meşterul trăgea nădejde a nu fi înfulecat de zmeu înainte de căderea pânzelor nopţii.

Povestea oaspetelui străin.

Fantasee , mii de multumiri ... si o rugaminte.

Nu pot accesa linkul dat de tine (photobucket.com). Cam asta mi se afiseaza pe monitor :

مشترک گرامي
دسترسي به اين سايت امکان پذير نمي باشد

( stimate utilizator - accesarea acestui site este imposibila )



Nu ai putea sa-mi trimiti textul prin mail, ca sa-l pot citi si eu ?
Curiozitatea nu-mi da pace .

Exergy, textul este cel din 14 decembrie. Fişierul este varianta audio, dar nu poate fi ataşat pe mail din cauza dimensiunilor.

Audio again !!! Ce biiine...

Fantasee & Data'q

Acum descarc audio file -ul trimis .
Caut prin arhiva muzicala ceva mai deosebit ... ca sa ma revansez

Mă bucur că a reuşit Data'q, exergy eu cu tehnologia ... mai puţin, mai degrabă poveşti.

Ajunseră, la căderea serii, să se opintească obosiţi în răscrucea mătăsoasă. Meşterul căuta în sine, cu oarecare sfială şi nu fără de teamă, vorbe meşteşugite cât a mulţumi zmeului fără să îl asmută asupră-i. Zmeul, pofticios ca toţi zmeii, jinduia la cozonacul cu usturoi din desaga meşterului.
"Cu plecăciune, zmeenia voastră," începu meşterul mulţămirile către călăuza sa.
"Ba cu cozonac," grăi zmeul împroşcându-l cu bale pofticioase şi îşi făcu ghearele acoperiş peste meşterul chircit de spaimă. Se întunecase de-a binelea. Ochii potocalii ai zmeului străluceau în ceaţa mlaştinii, cât să împietrească pe veci sufletul oricărui muritor de rând.

Ariciul spune cea de-a doua poveste a şezătorii:

"Ruinele galeriilor săpate de lacrimile timpului se lăţesc în soare până şi azi, pudrate cu nisipul roşiatic smuls stâncii cu trudă dură. Adunat în desaga asudată a milogului, timpul oftează şi îşi macină dinţii molcom, cugetând la înfrângerea răbdării acestui om care îl poartă în spate. Se zmunceşte de câteva ori; căutându-şi culcuş mai comod, scapă din când în când câte o copită împovăratului său.
Cu fiecare teamă calci răbdarea sufletului care te poartă cu sine. Fiecare clipă-ntâi mută trecutele mai departe."

A treia poveste curge molcom şi suflarea conacului o amestecă în aerul său:

"Lungile cărări ale răbdării, cu toată îngustimea lor, ascund sub pietre tocite felurite seminţe de ierburi rare şi, adesea, amare. Pasul pe piatră, ciocănind la urechile încă neîncolţite, şopteşte istoriile celui care merge: mai cu seamă când nici că are habar încotro, cu ce pricină şi nici cu ce sorţi de izbândă se tot duce. Ochiul iscoditor printre colţurile verzui ale cărărilor află dincolo de seminţe lumina cea albastră a drumului pe ape - al întoarcerii."

Acest topic a fost editat de Fantasee: 23 Dec 2006, 10:44 AM

Sarbatori fericite!

Passenger sărbători fericite!

Hora piticească a prins a se buluci în jurul vetrei conacului: numai forfot şi zarvă, guriţe rumene bodogănesc de zor, picioruşe neobosite bat podelele în lung şi în lat. Numai două mâini are bucătăreasa şi-o vorbă bună, însă piticuţii o întrec în toate, care mai de care. Cărnurile prind rumen din obrazul focului, cozonacii dospesc pe cuptor, cârnaţii se usucă de dorul bărdăcii cu vin, înşiraţi prin grinzi.
Duducele gureşe ale regatului primenesc pătucurile, alungă colbul din iatace, aleg buchete de cimbru şi izmă, laolaltă cu gutui gălbui şi le întind la hodină prin blidare.
Funia de usturoi trage cu ochiul la trebăluiala fără de seamăn şi chicoteşte în obrazul nopţii.

Prima poveste pentru Hash:

"Aroma dănţuitoare a tămâiei ar fi tras afară din culcuş orice suflet simţitor. Opaiţul îşi irosise flacăra încă de cu seară, o spoială de seu moţăia cu fitilul pe-o burtă de lut. Pergamentele negustorului încă nădăjduiau ceva ceară moale, cât să le cetluiască tainele; cu capul în şagă mângâind pielea smeadă a umărului, negustorul visa tărâmuri îndepărtate, suflând boare cu tutun de peste mustăţi. Înainte de sosirea primei raze printre mătăsurile felurit colorate, mârtanul cel negru avea să-şi încovoaie coada peste picioru-i desculţ ca să se legene apoi în preajma narghilelei, rozându-i alene ciucurii cu peruzele.
Tava de argind ocrotitoare de smochine fusese brodată de un vestit meşter fierar, despre a cărui daltă de bazalt se umpluseră pergamentele negustorului, în poveşti tainice."

Adina

Isprăvind treburile, piticii şi Scufiţa au întins borangic pestriţ peste mesele sălii celei mari, tot râzând şi înghiontindu-se, după cum le şade bine. Carafele de argint, umplute cu vin gâlgâitor au prins de nas fiştecare mesean setos şi s-au pus pe şoptit tainic în urechile de auzit. Miezul nopţii odată răscopt, s-or aduna pe mese claponii rumeni, hălcile de carne fragezită la foc de cedru, cârnaţii sfârâitori şi plăcinte felurite. Siropul de brad alunecă vesel pe gâtlejurile piticeşti; se adună toată suflarea conacului la o stacană de vorbă.
Aşa noapte nu-i pentru dormit, de pravilă are ştiinţă până şi ăl mai siguratic locuitor al regatului: Zefirul din coama brădetului.

Craciun fericit, mandro! Si paranghelie cum nu s-a mai vazut!

sunrise

Craciun fericit, draga mea povestitoare!

Am păstrat un pic de zăpadă de anul trecut, ţi-o aduc să te inspire, la poveşti cu Moş Craciun, iar piticii tăi să ştie să aştearnă masa mare, colea lângă focul din vatră, la căldură şi cu spor!


Sărbători Fericite!

Crăciun fericit, Fantasee

Vă mulţumesc, Crăciun fericit tuturor!

Mare agitaţie, mare...

“Unde-i oare?
Unde-i noul pui de vânt?
Fiu de Soare şi Alint...”

Ascuţita semilună se întreba, adâncindu-şi gândurile negre cât mai adânc, cât mai adânc, să nu-şi sperie cumva steluţele... Luă repede un norişor, care-l găsi mai aproape şi ţipă în el, săracu’...
Se mai albi un pic... Zâmbetu-i de mare doamnă i se mări, iar colţi-i de fiară rece îngheţă şoaptele nopţii... Nimic... Nimic nu mai mişcă-n cerul pregătit... Pentru nuntit...
Fior dulce şi viclean, aroma unei pene, adormi îndată orice urmă de-ncordare... Nu se opri răvaşul până nu gâdilă bărbia cucoanei selenare... Pană văzură ei şi-n alte primăveri, dar zburlită şi-ngheţată... Nu, niciodată... De sus a venit, deci în sus priviră toţi:
“Unde-i steaua cea polară?
Unde-i noul pui de vânt?
Îmbătaţi de alinare,
Visul lor e doar un cânt...”

---

Un an nou liniştit şi fericit, Fantasee...

Un an nou plin de povesti!

La Multi Ani plini de povestile ... de la suflet la suflet !

Vă urez un an luminos, asemeni celui mai drag vis şoptit.

Altă horă, alt strai de sărbătoare conacului: în ultima noapte din calea Lunii vechi, petrecăreţii s-or aduna iarăşi în jurul mesei celei mari. Cu ori fără de grai, după cum i-o fi firea fiecăruia, vor găsi cu cale să mulţămească inimos fiecărui croitor de vorbă bună, mai cu seamă celui mai mut dintre toţi.
Viteazul regatului, încă la adăpostul depărtărilor lumii celei largi, a şti cu ochiul sufletului fiştecare clipă de veselie la conac. Zmeul, cu ghearele-i încovoiate adunate meşteşugit în teacă, o face întâia zâmbră fără gând rău când Pădureanca o grăi, cu ochii la Tălâmb: "Aşa mi-e de drag de l-aş băga în sân, da' mi-e că nu încape de urechi."
Or bea şi-or mânca, s-or veseli ziua toată până-n noapte ... şi-or mai face multe alte câte nici mama înţelepciunii nu are cale să vază dinainte.

Eh, fac ce fac, si mai dau o raita pe aici sa vad ce fac piticii...
Un gand frumos isi face loc oriunde, dar in lumea povestilor?
Si timpul se opreste in paginile cartii, uite, Fantasee, vezi?


La multi ani!