De cand s-a jurat Sorele pe treaba, nu-i chip de zabava in regat: cu mic, cu mare, toata suflarea gafaie de mama focului, topindu-se si mai abitir sub dogoare.
Se coc spicele cele grele si bogata fi-va recolta de aur a piticilor, insa asa amar de arsita a bagat in sperieti pana si pe zmeul al mai zmeu. Pana si Fierarul s-a rascopt de atata arsita, el care ii atata de obisnuit cu valvataia ...

Bucatareasa nu mai pridideste cu fierturi si macerate de plante amare, ori bunaoara acrisoare, doar sa salte mai cu viata suflarea prin regat. Magacianul insusi gaseste cu cale sa arunce descantec peste lacul de smarald, in valtoarea noptii, spre ademenirea ploilor.
Fara saga, dupa ce umplut-au geaba toate fantanile cu momai din lut, toata suflarea are sa purceada la rugare intru indurare.

Si au sosit ploile cele mari, dupa cum si duse s-au dat, la scurta vreme dupa a treia stralucire a Soarelui. Musafirii regatului prinsera a se rari cu fiece zi, semn ca vremea recoltelor se apropia de hotare. Piticii isi pierd din voiosie inainte de amiaza; truda fara de oprire in lanurile aurite incepe sa-si arate coltii plombati cu neghina.
La conac, toate vechi; bucatareasa trebaluieste de dimineata pana seara, motaniciul toarce fuior neostenit pentru noptile ce vor sa vie, vinul cel licoros imbatraneste in butoaie, sala cea mare geme plina ochi in fiece seara. Si toate se pregatesc cu bagare de seama pentru sezatoarea cea mai veche; cand campenii, obositi de truda ogorului, vor trage seara la conac pentru mancare si taifas.
Singur Acuarel nu cunoaste culcus la amiaza; tot intinde vopsele pe panze ticluite intr-adins si tainuite fara saga de orice ochi.

Flori de salcam violet, doua tije de mierea-ursului, un snop de sunatoare si o frunza de indrusaim: gata ceaiul pentru Talamb, care stranuta de-i salta tichia pe ceafa, cat pe ce sa iste o furtuna in stacana din lut ars.
Painicile cu unt de capra asteapta adormite in strachina, langa gemul de mere verzi.
"Ziua buna de dimineata!" rasuna glasul Scufitei, fara sa acopere scartaitul usii. "Pofteste de mananca," o imbie bucatareasa, coborand din carlig ceaunul cu lapte fiert. Atat ii trebuie imbujoratei, ca se si repede la painici, mai sa-l darame pe Talamb care nu pare sa se fi intors din lumea viselor. Casca, plescaie si se uita urrrat la mancacioasa.

Zece pere malaiete, patru visine ochioase, doua fire de sofran - toate zac lenese pe un bot de coca, intins in toata splendoarea lenei sale pe burta cea fierbinte a cuptorului. Placinta.
Florile de soc se tooot balacesc in apa de izvor botezata cu lacrima lamailor galbejite de oftica. Limonada.
Se umezeste cerul gurii si inghite in sec: o data, de doua ori, de trei ori pofta. Piticul.

Re-pe-jor: mamaliguta bombane de-ale ei in ceaun, potarnichile sfaraie de vreun sfert de ceas pe vergeaua de alun, iara vinul, botezat cu cimbru, se invarteste sugubat in mantaua-i de stejar.
Culesul fiind cam pe gata, piticii petrec zi de vara pana in seara la numarat boabe aurii, iara la prima geana a Soarelui peste deal, iutesc opincutele pe cararea inspre conac.
Motaniciul tarcat s-a rascopt pe gard pret de-un condac si acum, imbibat de lene, ara batatura cu ghearele, zbicind varful cozii ... mai un cascat, mai un mieunat, iaca acusi trece ziulica.
Asternuturile brodate cu ciorchini de lavanda se umfla sub mangaierea Zefirului, gata sa imbratiseze patucurile piticesti.
De peste deal, umbra inalta aduce pe umeri sir cu de toate, smulse din trupul lemnului. Pe sub sprancenele stufoase, conacul parca-i salasul somnului, insa Cioplitorul cauta alta pricina: leac la stomac si hodina numaidecat; drumurile lungi si inguste iutesc firea oricarui glumet.

Ti-am citit ultimele postari , Fantasee. Stilul ti-a ramas neschimbat .
100% moldovenesc ... 100% visator & optimist .

Multumesc, exergy33. Cu cateva saptamani in urma vazusem DVD-ul cu "Dumbrava minunata" si mi-am amintit de spusele tale de odinioara. Mi-ai lipsit ...
Mi-ar placea sa citesc un jurnal scris de tine.

Bucataria conacului are straie nou-noute: stergar verzui presarat cu tufanele intins pe masa, perdele caramizii in fereastra, cerga negruta pe lavita si alta zdranganica de coada motaniciului tarcat. Curios nevoie mare, sarise mot intre ceanacele cele noi cumparate de la Cioplitor pentru trei graunte de poveste noua.
Da' nu-i nime-nimenica sa invarteasca blidele, toata suflarea cea vesela a regatului e adunata, cu mic, cu mare, la petrecanie.
Si se invarte iarasi aerul tamaios al noptii, fara a avea ragaz o clipa sa se incalzeasca la focul din batatura. Opincutele piticesti hodinesc cam de multisor intr-un par din gard, prichindeii topaie de zor adancind basicile talpilor. Scufita se da huta in leaganul dintre salcami. Pescarul rade cu tot trupul, cat pe ce sa cada in poalele Cosanzenei, care ia seama la vorba putina a Fierarului catre Orb. Da' ce sa auzi, ce sa-ntelegi, cu atata zarva si praf pana in cerul gurii, cu o libelula incalcita in cosite si cu un dor amarnic de viteji dusi departe?
Eh, da' nu suntem singuri pe lume ... bogdaproste cerule!

Acest topic a fost editat de Fantasee: 8 Sep 2006, 08:14 PM

... da , Lizuca ... si Olguta .

Eu nu pot , si nici nu ma pricep , sa scriu un jurnal .
In schimb te citesc cu placere pe tine .

Fierarul clefaie linistit la o ceapa coapta, trasa in grasime de rata cracanata si stropita darnic cu vin tamaios. Placintele cu varza acra stau cu burtile intinse inspre grinzi, nadajduind la ceva chelfaneala dispre manutele infometate.
Cu obrocul potrivit in sold, Cosanzeana face cale gutuilor coapte in cuptor, cusute cu nuieluse de pin si ogoite in prafuri de scortisoara.
Balele lupului n-au mai gasit cale de izbavire si, innecat de pofta, tanjeste vesnic la Scufita, mai nepasatoare ca oricand.
"Ii pricina adanca in ceata cea de voinici," sfarseste vorba Pescarul, "mare minune de n-o inturna carte catre noi ..." si cauta cu ochii in podea, la ghetele nestiutoare.
Bucatareasa strange stergare intre degete si nu lungeste vorba: credinta ca Magicianul are sa dea si de capatul istoriei asteia biruie orisice cumpana.
Cale de doua regate inspre Miazanoapte, se asterne Taramul Ploilor, grozav cuibar de trebuinte pentru lumile cele multe. Riga Furtuna nu mai trimisese ravas cu roua cam de multisor ... ori asa ceva nu-i cu putinta, fara pricini inspaimantatoare!

Balaurul plecat pe taramuri necunoscute si-a lasat amprenta pe o stanca .
De atunci exista destui drumeti care cred cu tarie ca urma lui aduce noroc

Oiskiiiii mi-ai lipsit ...
Piticii au limbrici: s-au apucat mintenas sa scarmene dupa banutii aramii, fara saga - cica asa se aduc indarat balaurasii pofticiosi cu limba roz.

Pleosc! pe pervaz ravas cu roua noua: riga se jeleste de mila lumii, cum ca si cum ca ... faraonul cel bogat in nisipuri aurii i-a cam zmotocit norii si i-a cam innodat vanturile! Iaca! Asa grozavie nici c-a mai indurat Magicianul de la o vreme incoace ... ce te faci, ca luminosul faraon are temenele adanci dinspre regat!
Bucatareasa inca mai nadajduieste ca riga Furtuna o fi baut de doua ori cupa de seara si o fi incurcat ... butoaiele, destul cat sa adulmece ploile regatului.
Orbul si-a strans mainile in ilic si nu mai doineste, Nebunul si-a trimis ranjetul la hodina grabnica; numai Fierarul isi freaca mainile multamit ca are sa incinga iarasi focul cel mare la vatra de cremene neagra.
Vremuri de restriste, cu razbelul nu-i de saga ...

Fiu de Soare si de Luna, doar el a mai ramas cu bucatareasa... E cam rosu la fata, saracu', ce-o fi patit, el stie... Piper pe limba sau in suflet, nu stiu, da' crede el ca poate pacali gospodina!...
A fost mai multi ei prin bucatarie, dar ce sa-i faci daca zbenguiala-si cere drepturile... Cum sa li se faca lor foame, daca stau prin bucatarie toata ziua?... Caci de asta, nu din alt motiv...

Si uite asa au plecat toti, fiindca dimineata Clopotarul le-a zis la toti ca el, Fierarul si cu Pescarul le-au pregatit (piticilor si care or mai vrea) o surpriza... Sa vina ei toti dupa ce bat clopotele de amiaza, c-or vedea ei...
Si-au venit!... Si maaare le-a fost mirarea sa vada ditamai capita cu fan langa turn!... De unde? Nu conteaza, ca si asa nu intreaba nimeni... Da' era asa de mare ca nici jumatate din cladire nu se vedea...
Se auzi un ras bogat, niste pasi greoi din ce in ce mai repezi si un apoi un urrraaaa!!! lung si pierdut odata cu inaltimea, in timp ce trupul sau zbura de la ultimul etaj paaana in capita... A cui? A fierarului, bineinteles... Pana se urcara piticii la ultimul etaj, veni randul si Clopotarului si Pescarului sa se arunce si sa se arunce... Unii dintre cei mici nu mai avura rabdare pana sus si isi dadura drumul unde obosisera sa mai urce.
La auzul harmalaiei, veni si Scufita... Dar si Cosanzeana... Nu le oprira nimeni sa nu se arunce si ele...
Jos, nebunul si cu lupul alergau cand intr-o parte cand in alta sa prinda fiecare cel durea... Nebunul pe pitici, sa nu cumva sa-l certe bucatareasa c-au patit micutii ceva, iar lupul pe scufita... Mai tragea cate o ocheada si Pescarul la Cosanzeana, dar aceasta zbura, nu alta...
Cand vazu ca piticii obosesc si cam multi mai-mai ca adormisera cu burtile la soare, prin iarba, scoate Fierarul un merisor de aur, cu vermisor de argint...
"Cine il gaseste, a lui sa fie! Ma auziti?" Din cativa pasi se sui, se arunca si cand iesi din capita, iaca nu mai avea fructul... A fost de-ajuns ca Talam sa se trezeasca si s-o ia la fuga spre clopotnita, ca apoi toti sa tipe ca-l vor... Cine n-ar fi vrut sa-l gaseasca si sa-l dea bucataresei? Cine?...
Seara, mirosul placintelor lasa capita parasita... Toti, unii tristi (unde-i merisorul), unii veseli (ca de: ei sarira de mai sus!...), abia se urcara pe scaunele din sala cea mare... Le era o foaaaameee...
Si uite si merisorul se arata in tava din fata Cosanzenei, gasit de ea, cand isi alegea o placinuta mai putin rumenita, ca si pielea ei... Nimeni nu vazuse pana acum ca vermisorul era prins intr-un carlig tot din argint...

Infrigurata, trase marul pe sub pestelca si-l dosi in cuta mai pantecoasa a vestmantului. Daca ar prinde de veste careva, l-ar smulge cu orice pret din manutele ei; mai cu seama Nebunul care tot nadajduieste la adanci fapte vitejesti in ochii Magicianului.
Si toata suflarea regatului cunoaste amarnica pricina a Magicianului cu sfioasa Cosanzeana, care asa nepriceputa si neprihanita cum e dansa, a izbutit sa trimita la moarte cruce de voinici, care mai de care mai in putere. Si unde nu mai pui, cu batuceala izbind in portile regatului, cata trebuinta are Magicianul de oaste felurita ...

Cu toata joaca si zbenguiala de care sunt in stare, piticii au cam inchinat steagul catre culcusul molatec al iatacului, musterii nu mai sunt multi in sala cea mare cu toata faradelipsa vinului. Singura sade pe lavita Cosanzeana si cugeta sa nu lase marul in alte maini decat cele caldute care il tot leagana.

Acest topic a fost editat de Fantasee: 28 Sep 2006, 07:13 PM

Mainile cioplitorilor au oase cocarjate vremelnic, ascunzisuri pe supt pielea albastrita de frig si stransa de vant. Uneltele cioplitorilor ingana neincetat doine glumete, soptite la urechea vremii, ca sa nu ia seama cel fara de saga.
Pripasit pe langa casa Fierarului, mai sfios ori doara mai dosit, mestesugul Cioplitorului a umplut degrab bucatariile regatului. Linguri de lemn inflorate, bardaci pentru ceaiul de tei, felii mari de lemn uscat pentru mamaligi lenese - toate si-au gasit culcus sub dantelele bumbacoase ale blidarelor.

Frumos. Parca as citi povestea "Cioplitorul din cetatea cea Alba".

Softici habar nu aveam ca exista o astfel de poveste.

Fistecare halca de carne fripta intre ierburi aromate are trebuinta de hodina in copaita de mesteacan, cu locas pentru leganat, cu floare desfacuta de maces sapata de Cioplitor si dosita ales.
Fistecare bardaca de licoare rubinie, rupta din carnea ciorchinilor, are tichie cu frunza de salcam ... pusa binisor pe-o spranceana, cat sa nu dea mustele inauntru.
Fiestecare placinta leganatoare de bostani galbejiti are trebuinta de leganare in bataia vanticelului de seara; si cum sa mi te lenevesti mai bine decat intr-un blid pantecos, din lemn de nuc noduros.
Toate le face Cioplitorul, spre bucuria orisicui. Parca niste stergare noi n-ar fi cu prisosinta, ca sa faca si mai oachesa uitatura ferestrelor conacului.

Oaspetii conacului s-au adunat in batatura, sub umbrarul impletit cu papusoi galbejiti, macese oachese si struguri brumati.

"Mai toarna un vinisor", rade Fierarul, strambadu-si mustatile inspre bucatareasa; ochii-i umezi cauta la Cosanzeana. La sfat cu lupul, Orbul mangaie scoarta buturugii pe care sade, adulmecand tamaia inserarii.
Molfaind de zor carnea aramie a unei gutui coapte in haina de scortisoara, Scufita trage cu urechea la bombanelile Talambului.
"Da' ... iaca ... numa' sa apuie soarili, iaca ..." si-i fuge gura pana la urechi, gata de clocot. Piticii ailalti au sfarsit de fript pestii grasi, si asa infipti in tepuse subtiri de brad, ii aduc in dar mesenilor.
Cu ochii glont la bucatareasa, Nebunul isi sterge labele soioase de inul cel gros al stergarului de pe masa; Scufitei i se aseaza de-a curmezisul o imbucatura si ridica nasul in vazduh, cu ochii rotunjiti gata-gata.
"Na, belea!" ii trage o scatoalca Cioplitorul. Trei pitici se hlizesc si-si umfla falcile, stramband necazul mancacioasei.
"Sezi molcom, ca nu dau murgii," o mustra bucatareasa. Neam de vorba nu sufla roscatica, numa lacrimile ce-i luneca pe varful nasului, gata sa lege rod in barbie.

Intors catre ceaun, Magicianul asmute jarul din groapa rotunda si mai adauga o mana de buruieni felurite. O miasma amara cuprinde vazduhul.
Nori rotofei isi casca lenea in bratele Lunii, cu pofta sa trimita petrecaretii la culcare; insa Zefirul are o vorba iute pentru urechile lor si-i alunga la somn deasupra bradetului. Cuibarit in mesteacanul de la conac, chicoteste cu ochii la adunarea pestrita.

... şi atunci Magicianul le descântă de vise frumoase...

Noapte bună!

Erw

Cand Luna se vara in pat in locul caldut al Soarelui si-si trage pledul peste ochi si urechi, Zefirul porneste zburdand peste vai si piscuri, pe deasupra ceturilor. Se odihneste abia in coama bradetului, pe umarul aurit al primei raze de lumina.

Cu asternuturile piticesti scoase la aer si intinse pe gard, conacul se afla rupt din bratele somnului, cu toata aroma de cozonac din bucatrie si cu ceaunul de ceai aburind deasupra jarului.
Piticii, sculati cu noaptea in cap, sunt dusi la piatra mandra si n-a fi mult pana or navali infometati, gata de topaiala.
Masa intinsa in batatura, cu ceaiul de ierburi amare turnat in pocale de arama, cozonacul aburind rupt in bucati, gutui si struguri pe o tipsie, langa cofita cu lapte gras de capra - toate ademenesc staruitor bondarul pofticios, de parca n-ar avea a se teme de motaniciul tarcat.
Toate sfintele mustati sed la panda, pana si preacuvioasa coada s-a zbarlit peste putinta, ghearele neastamparate cunosc taina prefacerii in sfarleaza a bondarului care i-a bubosat nasul mai deunazi.

Acest topic a fost editat de Fantasee: 22 Oct 2006, 08:23 AM

Dand usa de perete, maturand motaniciul pana sub lavita, Piranda paseste in bucatarie. Cauta in intuneric, cu ochi tristi, si sprijinindu-si podul palmei de masa cea de lemn, grea cu bucate, se adanceste intr-un scaun inflorat.
Bucatareasa ii intinde o stacana cu sirop de mure, ametit cu rachiu tare. Piranda ii da indarat un ravas mototolit, strangand gura punga, numa cat sa n-o podideasca jalea.
Na belea, ravas in graiul pietrelor! Bucatareasa nu pricepe taina, Piranda n-are gura pentru vorbit; numai sirena Pescarului de-ar cunoaste o vorbulita, doua.
Lasand tiganca in grija piticilor, cu porunca strasnica s-o inveseleasca repejor; coteste binisor pe langa bradet, pe cararuia cu buburuze, inspre malul lacului de smarald. Pescarul nu-i acasa, usa descuiata: cu voie ori fara voie, are sa dea buzna si cu asta, basta!

Cu sufletul ferecat intre valuri, Pecarul trage navodul indarat in barca, parca fara ravna. Ielele il pandesc de dupa o stanca inverzita de timpuriu, stand la sfat viclean cum sa-l piarda.

Acest topic a fost editat de Fantasee: 22 Oct 2006, 06:49 PM

Incercand marea cu destu', fisierul incarcat e mai sarac cu 6 secunde; cine cunoaste tehnologii eficiente, poate sari pe pm sau mail cu instructiuni. Dati click cu incredere pe imaginea lipsa si castile la maximum ...





Acest topic a fost editat de Fantasee: 22 Oct 2006, 07:57 PM

"Cioplitorul" - audio.



Acest topic a fost editat de Fantasee: 23 Oct 2006, 06:37 PM

Povesteste-mi despre 'victoria cu orice pret'.
Poveste pentru eyes_wide_shut:

"In inchiderea pleoapei, odata cu strivirea ultimei perle, se deschide atotputernicia noptii. Intoarsa catre sine, lumea cu doi sori isi cere pieirea - ceea ce nu exista stie vietui neincetat.
Cu strangerea orelor nealese, adunat in sine, adevarul isi gusta ultima cupa. Presarat in pudre grele, rosiatice, a sufocat vremelnic mladita inceputurilor; doreste dar sa-si aleaga culcus de inrobire in intunericul altei lumi.
Rabdarea sta la panda in coltul sau, cu pojghitele ranilor rupte, clipind rar peste ochi insangerati. Din departare, pare fragila, insa descanta clipele.
Si, cu aceeasi usurinta cu care sfartecase timpurile, scuipand samburele unui gand amar, pielita cruda a adevarului prinse sa respire trandafiriu. Fara scapare, apele rabdarii se scund in pietrele drumului, se pierde vremelnic tamaia curajului.
A trait adevarul multi ani multumit, fara bucurie la picioare, fara lumina si fara de pace. O ultima pala de vant i-a adus intr-o zi, in urechi, toate soaptele rabdarii: nu este timp. "

Poveste pentru canibali.

De la primul gangurit al fiicei sale, Fierarul a izgonit vinurile rumene din bardaci, a adus capra ciuta in batatura si a intetit focul in vatra.
In fiece ceas al inserarii, plopul din batatura conacului mai azvarle cate o para malaiata spre tichia Talambului, doar-doar s-o trezi cat sa se muta in patucul sau.
Domneste linistea in regat, pana si varfurile bradetului au amutit somnoroase. Fluierul Orbului dormiteaza intr-o ocnita a sobei, langa coada cea tarcata a motaniciului care suspina amarnic de dorul pisicutei pufoase.
In visul tuturor, se domoleste foamea cea dintai: aceea de suflet pereche.

Asa mi te imaginez eu!

Fantasee, Fantasee strange-ti uneltele, aduna-ti piticii si da zvon in tot regatul ca urgie mare s-abate dintre mizazi spre miazanoapte. Dragonul auriu cu dunga verde pe burtica sforaia in cerdac de vibrau stalpii, strajerul rasfatat se amuza c-o palinca, sfarma-oase si rupe -picioare abia isi trasese chilotelul dup-o treaba mare cand Molima ii halpani dintr-o singura inghitura. Moartea Povestilor bate la usa ( a si intrat ) !
Trebuia o introducere nu puteam sosi asa cu mana goala. Parca aveai doua poze, un` le pusesi ca de o ora le caut si m-am enervat ca nu le gasesc.
Oameni buni, puneti si voi cautare avansata pe forumul asta !!! Sa scrii acolo poze fantasee, glume cla, analize politice abis si sa gasesti tot ce-ti trebuie.

Flori mi-as dori asa un hamac!
Plictisitoru bun venit in regat; pozele sunt la topicul cu moacele forumistilor.

Moartea Povestilor are gheare incovoiate, solzi verzui, o carie stanga-sus si ceva gastita degeaba. Pescarul i-a gasit culcus pe fundul lacului de smarald, langa crocodilul prietenos care-si viseaza consoarta in fiece noapte cu luna plina.
Umplandu-si stacana cu zeama verzuie de scoici, cu cercelul perlat capsat sagalnic intr-o ureche, croco clampane multumit din falci: s-o fi dus ea sirena cam de multa vreme, da' parca nici zana asta cu pedichiura fistichie nu-i de lepadat!

Foc napraznic au ridicat piticii in batatura conacului: noapta si vrajile ei stau gata sa navaleasca peste regat.
Gata primeniti cu vesminte verzui, petrecaretii s-au adunat intai in fata altarului de lemn rosiatic de au adus ofranda rodului greu de poame. Mai apoi, in hora saltareata, au cantat Zefirului, leganat pe varfurile bradetului. Odata cu prima raza de Luna, s-a pornit ospatul. Raze grele, brodate cu ceata tamaioasa, au prins a gadila mintile celor ce se veselesc.

Singur Orbul, infasurat in straie albe, leagana cu graiul fluierului visul cel neinceput. Band vinul cel otravit cu arsenic, Zmeului ii cade greu sub pleoape zborul lebedei cu pana albastrita. Ochii-i insangerati cauta in intuneric bardaca, sa-i dea de rost.
"Laia-te-ar Ielele in ceasul horei ..." blesteama Magicianul, storcand inima broastei verzui.

Bineinteles ca exista Vladimir Colin a scris-o. Basmele Omului se numea cartea, daca nu ma inseala memoria.

Am citit cartea asta de basme a lui Vladimir Colin de vreo 3 ori. Le stiam pe de rost, imi placeau mult.

Moartea povestilor si-a gasit nanasul in persoana unui cavaler cu numele scris in sange de balaur.

Fantasee, stii vre-o poveste cu calatorii?

Acest topic a fost editat de Olaf: 31 Oct 2006, 11:01 AM

Mare minune că l-am ratat pe Colin, mulţumesc de info, Softici fac săpături. Kristin

Olaf, cel mai pribeag într-ale poveştilor este viteazul rămas cândva captiv unei mlaştini.
Îl regăsim mintenaş cocoţat pe cel mai înalt pisc al nehotărîrii, la răscruce între două lumi potrivnice. Ţintuit în tristeţe de un umăr însângerat, cutreieră încă tărâmuri ale întunericului. Noaptea cea mai ceţoasă l-a alungat din cărări şi l-a ogoit la conac.
Vinul rubiniu îi umflă venele şi îi stârneşte aduceri aminte, fără de care ar fi mai cumpătat. Doinele Orbului nu-l mai tulbură, însă năvodul Pescarului îi adună ochii de pe unde erau duşi, înspre cosiţele Cosânzenei.
Bucuroasă de oaspeţi scumpi la vedere, bucătăreasa l-a poftit să şadă la cină, doar-doar o scoate vreo istorioară din tolba-i îngreunată de pribegie.

În vreme ce piticii sforăie gospodăreşte, bucătăreasa şi Scufiţa adună blidele de pe mese. Cuibărit în colţul său, viteazul soarbe ultimele picături amărui ale vinului.
"Caută adesea cu grijă în ochii adânci ai drumeţului năcăjît, vezi de nu-i poţi alina oful ..." aşa povăţuia Magicianul pe orişicine voia să deprindă meşteşugul sufletului.
Cu toată ora cea înaintată, se aşeză cu băgare de seamă pe laviţa cu cergă dungată. "Pofteşte la hodină că nu-i vreme de zăbavă, calea cea lungă îngăduie orice ciubotă ..."
"Ţine bir," şopteşte viteazul şi strecoară o frunză lăptoasă sub ştergarul de pe masă. "Ţine-mi sfat: câtă-i calea de vreme până la apa amară?"
Bucătăreasa înghite un nod uscat şi strânge între gene laptele frunzei: numai baba Stâncă are aşa minunăţii! Se vede treaba, viteazul ăsta nu-i fiştecine.

Linistea isi intinde plapumioara peste regatul infrigurat...visele mari si mici si-au facut culcus intre povesti si zambesc bucuroase de buna gazduire... prietenosi si zburdalnici, licuricii aprind lampadare pentru spiritele ratacite prin intuneric...



Noapte albastra...