Pai atunci sa iti dau mai multe detlii. Masonii cred ca universul este opera lui.
Masonii sunt profund religiosi...imi amintesc de cazul cuiva, care, aflat deja in camera de reculegere (avanpostul efectiv al initierii...deci dupa parcurgerea mai multor etape premergatoare) a spus: "mai eu sunt ateu"...Fratilor nu le venea sa creada. Omul vroia mult sa devina mason, dar nici nu il lasa constinta sa afirme o credinta ce nu ii apartinea...cineva i-a sugerat sa ia lucrurile mai usor...dar omul nostru nu si iar nu...Asa ca nimeni nu l-a mai initiat.

In templu, pentru a evita posibile situatii conflictuale, cartea sfanta, una dintre cele trei lumini, sta deschisa consfintind in acest fel ca lucrarile atelierului respectiv se desfasoara in acord cu divinitatea. Daca vorbim de un atelier crestin, cartea sfanta este Biblia; daca vorbim de unul musulman, ea este Coranul, s.a.m.d.....Cate ateliere, tot atatea religii si tot atatea scripturi...Toate la un loc Masoneria Univesala care accepta o singura divinitate de esenta compozita.

Religiozitatea ordinului se opreste insa aici. Ritualul are alte conotatii si simboluri, iar despre zeu (zei) nu exista alte proceduri




Asta face deja din tine un caz castigat pentru religie...Voi reveni.

Acest topic a fost editat de The Dude: 6 Dec 2011, 08:54 PM

S-ar putea sa gresesc dar cred ca eram printr-a saptea...poate a opta. Ma facusera miseii UTC-ist si acum ma luau in discutie pentru ca eram credincios catolic si pentru ca propagam religia printre colegi. M-au frecat prin tot felul de sedinte si la urma, impreuna cu alti elevi de felul meu ne-au trimis la Stefan Gheorghiu la o prelucrare. Era un fel de masura disciplinara..

Acolo, un tip plin de el a inceput sa faca praf Biblia de o maniera care nu putea decat sa intareasca credinta oricarui ascultator. I-am pus cateva intrebari preparate anterior si l-am facut martz in trei secunde. Rezultatul victoriei mele clare s-a intors insa impotriva mea sub forma unor repercursiuni care m-au atins.

De la acest episod incolo m-am declarat ateu si am tinut-o asa mai bine de 20 de ani. Eram atat de convins de noua mea credinta incat ma amuzau teribil chiar si argumentele cele mai solide ale credintei religioase. Il stiam pe Eliade pe Culianu, aflasem de unde au pornit credintele si cum au evoluat ele..ce mai, pentru mine orice enorias era fie tampit, fie bandit..

Viata a mers inainte si lucruri s-au intamplat...Viata face mereu la fel...e intr-o continua dinamica.

Intr-o zi eram la spitalul Fundeni unde cineva drag inimii mele trecea printr-o grava incercare. A venit medicul chirurg si mi-a spus ca sansele sunt absente. Vazuse tumoarea, vazuse ficatul cirotic, vazuse inca o anomalie grava..."Sansele nu exista, dar continuand operatia am mai putea lungi timpul ramas cu cateva luni.." Am acceptat. In continuare asistenta pe care o sensibilizasem mi-a dat un rezultat inca si mai sumbru: medicul ma menajase, nu imi spusese chiar tot. In noaptea aia, dupa operatie, persoana a intrat in niste convulsi si pentru ca in ATI nu era nimeni din cei care ar fi trebuit sa fie acolo, a cazut de pe pat si si-a provocat o masiva hemoragie. Au bagat-o din nou in sala. Mi-au spus sa aduc un preot.

Era noapte...O poveste intreaga peste care am sa sar. Cat timp preotul impartasea eu m-am rugat cerand imposibilul, nu pentru ca credeam ci pentru ca stiam ca el, imposibilul, este ferm si de neevitat, dar mai ales pentru ca in felul asta vroiam sa termin definitiv cu credinta punand-o intr-o situatie fara iesire.

Insa ruga mi-a fost ascultata...pe de-a intregul. Analizele s-au dovedit mai intai interpretabile, apoi inexacte. Ficatul era doar tumefiat si nu cirotic, maladia cea noua s-a putut trata...Persoana traieste si azi, desi in 1985 nu i s-au acordat mai mult de cateva luni.

Boala nu e ceva care survine accidental..boala urmeaza starii de sanatate si este o conditie care ne asteapta pe toti.
Curand lucruri au sa se intample si cu tine..iar daca usa sta in orice caz crapata ai sa ai posibilitatea sa afli singur avantajele credintei intr-o forta care poate influenta evolutia evenimentelor.

Acest topic a fost editat de The Dude: 6 Dec 2011, 08:51 PM

...si inca...Mi-a fost imposibil sa imi imaginez mecanismul care a putut face din Nicolae Steinhardt (de sfantul Nicolae azi: blanda eternitate Nicule...where ever you are.. ) un om credincios la 48 de ani si o fata bisericeasca la 68 de ani..Cum a putut o persoana atat de dezinvolta ca el sa devina un am atat de credincios ??? Ce anume s-a petrecut pentru ca un om de valoare, altfel obscur si anonim, sa devina un autor de o asemenea forta imediat dupa trecrea la viata monahala ???

Acest topic a fost editat de The Dude: 6 Dec 2011, 08:53 PM

Am urmarit with increasing desperation, tot acest topic, pentru ca in definitiv daca il mutam in plan arhetipal, el se refera la inabilitatea, sau daca vrei sa lasam o usa deschisa, la extrema dificultate de a pune la masa rotunda mintea si inima... sau, daca vrei sa ramanem cerebrali, la cat de greu este sa deschizi portita care leaga emisfera stanga de cea dreapta. In general ele sunt ca niste berbeci care lovesc indiscriminat unul in celalalt, cu acelasi avant, cu acelasi elan.

Astazi ca si ieri cred ca solutia este undeva la mijloc, ambele simboluri trebuie sa-si iasa din matca lor, sa se pozitioneze undeva INTRE, pentru ca de acolo peisajul e mult mai limpede, si se leaga fantastic de frumos. Frumos, prin urmare adevarat.

PS:

yes it's a journey, albeit a long one, with the purpose of training.. after which i plan to return to this cookoo nest that is my beloved country.
Henan province, Kaifeng city (not much to see in terms of modern civilization, however quite a lot in terms of what is China really like - China from inside? it depends how long you stay in it. If it's just for a brief period, you will have your share of cultural shocks, plenty of them, for that matter. It's another planet, really. The worst part is that in time you will come to understand them perfectly - because you turn into one of them haha. Two words: ridiculously practical)

Fa-ma si pe mine martz cu intrebarile alea.


Oare daca nu te rugai ce se intampla? Nu prea inteleg eu cum faptul ca un medic s-a inselat in privinta unui diagnostic (lucru care se mai intampla din pacate) poate face pe un om sa devina adeptul unei religii oarecare...

Nu e exista o reteta a religiozitatii. Cati indivizi, atatea cai. In cazul lui Nicolae Steinhardt, modelul tatatalui (dupa cum se desprinde si din Jurnalul fericirii) si-a pus in mod decisiv amprenta asupra evolutiei sale ulterioare.
De ce la la 48/68 de ani? Iarasi, nu este o regula. Mari oameni de cultura ori personalitati marcante ale vietii spirituale s-au manifestat dupa 50 de ani ("Critica ratiunii pure", un exemplu).


Acest topic a fost editat de andra_v: 7 Dec 2011, 10:58 AM

Abis, am trecut la randul meu printr-o experienta asemanatoare in profesie, la inceputul carierei. Am sa-ti povestesc faza pe pm, este la fel de intima precum cea traita de The Dude. In plus, nu vreau sa se interpreteze in sensul unei reclame. Marturisesc ca eu insumi am momente de indoiala (absolut toti cei din jurul meu reactioneaza la fel ca tine, mai mult, fac misto daca ma rog ori imi pun speranta in Dumnezeu) asa ca nu pot sa-ti condamn scepticismul.

Acest topic a fost editat de andra_v: 7 Dec 2011, 11:19 AM

Andra, in discutia cu cei care trateaza chestiunile discutate in mod serios, deci in discutia cu tine, cu The Dude ori cu alti cativa, nu-mi permit sa fac misto. Cu misto raspund doar la mistouri. Si nici macar la toate... Discutam pe PM oricand doresti.

L1...Thank you so very much !!

I'll be back to you soon...kind of busy at the moment...



Va fii foarte greu daca nu chiar imposibil...ar trebui reconstruit tot contextul de atunci si de acolo, pentru ca treaba sa functioneze in acelasi fel.
Era vremea lui Ceasca, era Stefan Gheorghiu, erau niste activisti, un politruc...etc...De unde sa mai iei toata "recuzita" asta ???



..nu stiu ...sincer, habar nu am.

Dar m-am rugat si s-a intamplat asta...M-am rugat si a functionat !! Am facut acest gest si am obtinut acest rezultat imposibil.



Nu e vorba de un medic (medicul chirurg Irinel Popescu). E vorba de o echipa de medici (sase in aceea zi, 3+3).
De protocoale operatorii si de strategii prestabilite ale abordului interventiei, ale demersului operator si ale ipotezelor posibile.
Mai e vorba de examene de laborator si de interpretari computerizate a acestor date...(chiar daca vorbim de 1985)

Si iarasi, nu e vorba nici de malpraxis, nici de vreo minune...ci de o demonstratie de forta care a fost invocata si care s-a petrecut...By Request..

Acest topic a fost editat de The Dude: 8 Dec 2011, 08:57 AM

Sa vedeti faza (apropo de demonstratii de forta). In seara asta ma intalnesc cu cativa amici in incinta unei biserici. Cand plecam la plimbare in oras, mi se spune ca un tanar a murit. Un baiat extraordinar care, la varsta de 25 de ani, imparte pachete tuturor persoanelor defavorizate din parohie (discret, simplu, cu multa rabdare. Ma rog, la 20 de ani se poate). Eu, foarte revoltata pe nedreptatile din aceasta lume, vezi Doamne, numai oamenii cumsecade au parte de un asemenea destin tragic. Zis si facut, ne constituim in corgeiu funerar si mergem spre locuinta tanarului. Ce sa vedeti, era bine-mersi, viu si nevatamat, In sfarsit am si eu parte de o veste buna de Sf. Nicolae .
Ce sa spun? Ca am asistat la o minune?! Pentru faptul ca, de regula, oamenii cumsecade mor?

Revin peste putina vreme, sunt putin ocupata momentan. Abis, multam fain si din partea mea!

Şi nu l-aţi luat la 11m pe ăla cu bancul prost?! S-a făcut vreo statistică cu oamenii cumsecade care mor de tineri în raport cu cei ne-cumsecade? Sau e reciproca postulatului că "Iarba rea nu piere"?

La tine a functionat (de fapt ti s-a parut ca functioneaza, pentru ca in momentul in care ai decis sa te rogi omul respectiv nu si-a modificat starea - ai spus ca a fost o greseala "analizele s-au dovedit mai intai interpretabile, apoi inexacte - ficatul era doar tumefiat si nu cirotic", deci indiferent daca te rugai sau nu, tot aia era... Dar in multe alte cazuri, mult mai multe, nu a functionat. Uite, nu exista documentat niciun caz in care vreunui amputat sa-i creasca la loc mana ori piciorul in urma rugaciunii. Rugaciunea nu vindeca niciodata nici macar o banala carie! "Functioneaza" atunci cand oamenii mai fac cate o greseala si dau un diagnostic eronat... Oare de ce?!

A functionat...sau am crezut ca a functionat..Si am mai crezut si atunci, ca si acum, ca totul a fost intors dintrun anumit curs firesc de rugaciunile mele.
Partea care este cea mai interesanta nu am spus-o inca...povestea asta care admit, poate avea multiple alte explicatii, explicatii catre care necredinciosul ce eram atunci se indrepta cu infrigurare, s-a repetat de multe ori de atunci...De atatea ori, incat am hotarat ca nu mai putea fi vorba de vreo coincidenta.



Pentru orice minune exista cate o explicatie...Apropo, in minuni crezi ???
Eu cred. Mai cred ca minunile exista, intrucat ele fac parte din proiectul divin.



Dar exista cazuri nenumarate (documentate) in care cei ce au suferit astfel de pierderi si-au depasit handicapul prin credinta.



Este fals. Exista macar efectul placebo...Ca sa zic numai despre cea mai cunoscuta dintre toate victoriile pe care spiritul le poate avea oricand asupra fiintei.
....dar oricum, pentru binele tau, pastreaza una (o rugaciune) pregatita ...just in case.
Intr-o zi si fie ca ziua aia sa nu soseasca niciodata, ai sa imi multumesti pentru acest sfat

Acest topic a fost editat de The Dude: 8 Dec 2011, 02:45 PM

Depinde ce intelegi prin minune....

MINÚNE, minuni, s. f. 1. Fenomen ieșit din comun, surprinzător, atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o dată, pe neașteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobișnuit, extraordinar; minunăție.

1. Nu
2. Da


Stiu


Si de asta stiu. Am vorbit despre el la topicul cu homeopatia...


Amo dilema: sa fie una crestina? Una musulmana? Sau ce fel de rugaciune?

Apreciez intentia ta, dar nu cred ca pot urma sfatul...

Aloo, domnu', faci discriminare? Invata cate o rugaciune pt fiecare religie! Nu-s multe, cateva mii!

@Cucu Mucu

Lumea nu duce lipsa de invataturi si teorii, ci duce lipsa de oameni care sa traiasca dupa acele invataturi. Riscul de a avea doar cuvinte si teorie, si mai putin fapte si practica, exista pe orice cale spirituala, fie ca e preponderent devotionala, precum crestinismul, fie ca e meditativa, precum Zenul.
Un om, indiferent daca urmeaza sau nu vreo cale spirituala, daca e cu picioarele pe pamant, adica face in general ceea ce spune, si nu isi lasa cuvintele sa ramana neacoperite in realitate, va putea foarte usor sa isi dea seama si in domeniul asta stufos (mai ales in vremurile de azi) al spiritualitatii, cand cineva vorbeste din intelegerea sa, din experienta sa de viata, sau cand doar transmite niste cuvinte care nu au trecut si prin interiorul lui.
Stii, e ca atunci cand asculti pe cineva vorbind la radio...Daca esti atent, iti dai seama daca citeste un text deja scris sau vorbeste in mod spontan.

Pai armonia tocmai de aia e armonie, ca sa includa totul. Dar, vezi tu, pentru a include cat mai multe in aceasta armonie de care vorbim, trebuie sa ai o constiinta tot mai extinsa. Altfel, nu se poate vorbi de armonie, ci doar de compromis, de armistitiu. Crezi ca doi oameni egoisti pot sa traiasca vreodata in armonie? Pot face niste compromisuri, care sa le minimizeze suferinta, pagubele, dar asta nu e intelegere si armonie. Intelegerea apare doar daca vezi acel sambure de adevar care se ascunde intr-un punct de vedere care la prima vedere iti e total opus.

@abis

Poftim?
Citez din linkul tau: The Oxford English Dictionary says that scientific method is: "a method of procedure that has characterized natural science since the 17th century, consisting in systematic observation, measurement, and experiment, and the formulation, testing, and modification of hypotheses."
Ai facut vreun experiment ca sa testezi vreo ipoteza legata de spiritism, de exemplu?
Daca nu, atunci tot ce poti spune este: nu stiu.
Dar tu spui mai mult de atat. Spui "sunt prostii". Uite asa arati cat de mult pret pui tu pe "metoda stiintifica". E buna in argumentatie, atunci cand iti favorizeaza punctul tau de vedere, dar nu mai e buna cand e vorba de a'ti testa propriile prejudecati si credinte.

Hai ca-i buna...Ti se pare ca am dau un exemplu care nu e veridic? Asta mi se pare lipsa de onestitate....
Da, am deschis linkul, dar nu am citit tot materialul.
Faptul ca experienta personala poate fi foarte departe de realitate nu inseamna ca acum ar trebui sa nu mai credem pe nimeni cand isi impartaseste experienta sa.
Ti-am dat exemplul cu usa pe care eu o inchid. Chiar daca nu ar exista absolut nimeni caruia eu sa-i marturisesc asta, constiinta mea este cea care STIE ca acela este adevarul.
A, ca acelasi eveniment (inchiderea usii) se poate intampla si intr-o stare de semi-adormire, sau de betie, in care nu esti sigur daca chiar ai facut-o sau nu, si atunci daca vine cineva si iti zice, "da ma, ai inchis-o, ca eu eram langa tine, si am vazut", tu poti sa il crezi sau nu, e altceva.
Insa pe mine ma intereseaza faptul ca e posibil sa stiu la modul absolut daca am facut sau nu lucrul respectiv.

Aham. Si cand ai realizat ca e o greseala?

Pai fa'ma tu sa inteleg, de ce ar vrea un om sa faca greseli in mod intentionat? (Presupunand prin absurd ca acest lucru ar fi posibil)

Reciteste replica mea de mai sus, de fiecare data cand mai arati astfel de contradictii.


Nici o problema...doar ca imi ridica mari semne de intrebare despre inteligenta si rationalitatea celui care o face...

Nu mai vorbi in numele meu, te rog. Pot sa vorbesc si singur.

Incepi sa vorbesti ca un mistic...Aaamin!
Totusi, si contraargumentarea e tot un fel de argumentare....altfel, ce diferenta e intre tine si cineva care nu se implica absolut deloc?


Pai daca arunci toate religiile la cos, inseamna ca tu poti oferi ceea ce nu ofera ele. Si ca tu stii ceea ce nu stiu ele. Prin urmare, concluzia mea e absolut fireasca.
Da. Dar in domeniul spiritual cercetarea inseamna cercetare de sine, in primul rand. Asa ca, go for it!

Ca esti cu curul in doua luntri.

Ma rog, mie mi se pare ciudat sa spui despre cineva ca e ateu, de orice tip, daca nu are nici o notiune despre teism. Cum il diferentiezi atunci pe cel care e ateu fara sa fi auzit si sa se gandit vreodata la Dumnezeu, de cel care e ateu dupa ce a luat contact cu aceste notiuni?

Uneori e mai plina, alteori e mai goala. Depinde de tema si de omul cu care discut.
La pareri sunt dispus sa renunt. La intelegere insa nu pot renunta, pentru ca mi-a intrat in sange.

Parca am zis ca nu mai vorbim despre Iisus.

Pai din moment ce le consideri pe toate in mod egal de false, unde e esenta comuna despre care vorbeam eu, pe care o vedeti voi?
Uite, eu m-am nascut ortodox, dar nu spun ca aceasta e "singura adevarata". Si mai cunosc destui oameni asemenea mie. Deci, se pare ca afirmatia ta nu corespunde in intregime adevarului...Poti sa accepti acest lucru?

Evident - e ca a in exemplul pe care ti l-am dat mai demult cu "perpetuum mobile". Nu trebuie sa analizez exhaustiv aparatul pe care pretinzi ca l-ai facut si merge singur... Este suficient sa te intreb pe ce principii merge si imi dau seama...


Hai sa fim seriosi - demonstreaza cu metoda stiintifica spiritismul, astrologia, o religie (care vrei tu) si dupa aceea acuza-ma ca nu o consider buna, daca nu accept rezultatele...


Am spus altceva: eu iti dau exemple din realitate, tu imi dai exemple inventate care sa para veridice. E o diferenta...


Si eu sunt cel care refuza dialogul, care refuza cercetarea, care refuza sa ia in calcul pozitia celuilalt?


Dar nu a spus nimeni asa ceva... Bineinteles ca nu putem trage o astfel de concluzie. Dimpotriva: trebuie sa fim atenti in ce situatii credem si in ce situatii suntem sceptici atunci cand cineva vorbeste despre experiente personale. Trebuie sa vedem care este criteriul de evaluare care sa ne ajute sa discernem intre aceste doua variante. Nu?

Hai sa vedem, care ar fi criteriul?

E mult de-atunci, nu mai tin minte detalii - dar stiam si atunci cand copiam ca nu este bine ce facm


Deh, oamenii sunt suprinzatori, de multe ori actioneaza irational si contradictoriu... Mai mult nu stiu acum ce sa iti spun.


Care? Aia cu de ce ar vrea un om sa faca greseli in mod intentionat?


Nu e. Argumentare este daca sutin o pozitie si o apar cu argumente. Daca doar verific in ce masura argumentele tale sunt bune, e altceva...


Nu inteleg de unde implicatia... Ce ofera ele? Iluzii cumva? Nu pot oferi iluzii...


Nu simt nevoia sa ii diferentiez. De ce as face-o?! Pentru mine este suficient sa stiu ca ambii nu au niciun fel de credinta religioasa. Nu am de ce sa-i diferentiez.


Bine, daca ai zis, nu mai vorbi. Eu o sa mai vorbesc uneori despre el. Sau poate despre Mohamed.


Raspunsul se regaseste in intrebarea ta

Nu stiu. Improvizeaza....

Fara gluma acum, intrucat ma indoiesc eu insumi de existenta celor mai multe divinitati, m-a incercat atunci acelasi sentiment.
In consecinta, in caldura momentului, m-am rugat la Dumnezeu...fara sa am nicio clipa in cap persoana Dumnezeului Biblic.
Rugaciunea mea a ajuns insa acolo unde trebuia...asa ca n-am gresit adresa.





Try harder...and choose wisely my friend

Am ramas rau in urma cu subiectul asta. abis si gypsy, vad ca sunteti la datorie, in transee.

Asa, si ca sa nu zic ca n-am scris chiar nimic pe topicul asta, profit de ocazia asta pentru a-mi manifesta uimirea cu privire la succesul nebun pe care s-ar parea ca-l are Carmen Harra pe afara cu lucrarile ei dedicate balariilor, cel mai probabil - pentru ca ma indoiesc de faptul ca face cine stie ce cercetari revolutionare pe la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele si ca s-a apucat sa scrie despre asta. Auzeam pe nu stiu unde cum ca una, Carmen Harra, care se ocupa cu alde astrologie, parapsihologie, voo-doo magic si ce mai face ea pe-acolo, ar fi afirmat ca, spre deosebire de cazul Madalinei Manole, cu care a reusit sa converseze dupa moarte, in cazul Malinei Olinescu n-a reusit, pentru ca sufletul ei nu stiu pe unde a ramas proptit. Ei bine, am zis sa ma interesez si eu sa vad cine-i Carmen Harra asta de a reusit performanta de a sta la un pahar de vorba cu persoanele decedate. Supriza: conform site-ului personal cica ar fi si psiholog clinician. Ba cica mai are si-un doctorat. Ce-i drept, in hipnoza si vindecari alternative. Pe langa asta, o groaza de carti scrise in limba engleza, disponibile pe amazon, cu recenzii care mai de care mai favorabile. Dar totusi, psiholog clinician? Care vorbeste cu mortii? Parca se presupune faptul ca un psiholog are idee de cum functioneaza mintea, de vulnerabilitatile, limitele, potentialul ei, etc. Cum poti fi in acelasi timp si psiholog si astrolog sau...medium, sau mai stiu eu ce?!? Chestia asta depaseste puterea mea de intelegere.

Carmen Harra cand era cântăreaţă

Are sa te umfle rasul...In 1992 dl. dr. Popescu, pneumolog si radiolog la spitalul Filaret, dar si practicant al medicinii alternative (acupunctura, hipnoza, radiestezie, etc.) facea astfel de experimente in morga institutului. Vizitele lui acolo erau foarte dese si intr-un caz (John Doe) a intarziat deliberat predarea cadavrului catre primarie, care se ocupa cu inhumarea in asemenea situatii, incat noi toti am fost convinsi ca avea si rezultate.

Era un om normal (poate prea multe icoane pe peretii cabinetului), un excelent practician (mi-a reparat un picior) si un mare profesionist (rezolva orice boala ii intra pe mana). Pare o legenda putin credibila, dar am fost de fata la cateva chestii care m-au lasat perplex.

PS...lucram in spitalul ala la vremea respectiva

PS' Si oricum, poate tu n-ai aflat inca, dar savantii rusi au descoperit o metoda sigura de a comunica cu cei decedati. Poti sta de vorba cu ei cateva ore bune dupa moarte...dar ei tac... ...Un mic detaliu nesemnificativ la care inca se lucreaza..

Acest topic a fost editat de The Dude: 17 Dec 2011, 10:30 AM

Bine ai revenit, mothman!

Evident toate chestiile funcţionează când crezi cu toată puterea. Aceşti psihologi (cum îşi spun acum), probabil de la cuvântul englezesc "psychic" care înseamnă medium când este vorba de o persoană, sunt fie şarlatani care exploatează slăbiciunile oamenilor fie cred ei înşişi cu toată puterea că au aceste "calităţi", "har divin" sau o conexiune cu lumea cealaltă. Cred că e destul de greu de probat acest aspect, dacă sunt sau nu şarlatani. Ce este cert e faptul că fac o mulţime de bani, sunt foarte populari în anumite categorii sociale, apar des în media şi cuvântul lor ajunge să fie crezut şi citat adesea.

[offtopic]
Vă recomand serialul american "The Mentalist". Cred că e singurul serial la care sunt "addicted"...
The Dude, uite o altă metodă de îmbogăţire şi succes de discutat pe topicul tău!

Acest topic a fost editat de Erwin: 17 Dec 2011, 11:06 AM

To late my friend...era deja acolo cu cateva minute inainte de sugestia ta...si cu cativa zeci de ani buni de orice in atitudinile mele.

PS...nu "metoda" ci "regula"...ca parte dintrun indrumar

Acest topic a fost editat de The Dude: 17 Dec 2011, 11:15 AM

@abis

Pai poate ca e un principiu nou pentru tine. De genul: "constiinta exista si dupa moartea trupului fizic". Daca tu nu vrei sa faci nici un pas PRACTIC in a verifica acest principiu nou, sub motivul ca "e impotriva principiilor pe care le cunosc eu", atunci discursul tau are valoare 0 in ochii mei. Si se incadreaza perfect in categoria "vulpea care nu ajunge la struguri spune ca sunt acri".

Nu eu sunt cel care cauta demonstratii, ci TU! Prin urmare, tu esti cel care ar trebui sa faca experimente, teste, si ce mai ai tu nevoie pentru a spune DA sau BA. Insa tu nu misti un deget, pentru ca "e impotriva principiilor mele"...Halal deschidere ce ai....

Ce faci tu se numeste " a te agata de degetul care arata spre luna", in loc sa te in uiti in directia in care arata el.

Personal prefer dialogul direct, nu prin interpusi.
Si nu am asa mult timp la dispozitie ca sa parcurg orice material apare pe aici. Nu urmaresc eu chestii care sunt mult, mult mai interesante decat ce imi dai tu, asa ca nu e cazul sa te ofensezi din atata lucru.
Am reusit sa il citesc pana la urma, pe tot. So, what? Am aflat si noi ca oamenii inventeaza, doar ca sa para ca sunt rationali...Ce lucru nou!
Lucrul asta il stiam, si l-am vazut in viata reala, cu persoane care schimbau efectiv un lucru, doar ca sa aibe dreptate. Si vrei sa stii cum am putut sa fac diferenta intre realitate si inventie? Prin constiinta faptelor mele.

Uite, iti dau eu un criteriu: care este mobilul? sau, cui foloseste?
Daca nu reusesti sa gasesti un motiv plauzibil, atunci sunt sanse mari sa ai de-a face cu o marturisire adevarata.
Mai este un criteriu, legat de asta de mai sus, si pe care l-am mai spus: experienta personala. Si cand spun asta ma refer la o anumita intelegere asupra unui fenomen care apare in urma experientelor directe repetate. Asa cum un profesor experimentat vede imediat care sunt punctele tari si punctele slabe ale unui elev, pentru ca practic asta e meseria lui, tot asa, un om care are o anumita experienta de viata, pe un anumit domeniu, isi da seama daca un "novice" vrea sa para mai mult decat este.

Iar in domeniul spiritual, aceasta experienta personala se traduce prin cunoasterea de sine. Cu cat te cunosti mai mult pe tine, cu atat vezi mai adanc in cei din jurul tau. E ca si cum ti s-ar lua niste valuri de pe ochi. Valurile minciunii de sine....

Pai, hai sa te ajut eu. Ca sa se incadreze la "greseala intentionata", ar fi trebuit sa iti dai seama inainte sa o faci. Intrebarea ramane: daca stii ca e ceva rau (adica nu ai nici o indoiala ca ESTE ceva rau), atunci de ce o faci?

Aham. Absolut de acord cu tine. Desi asta nu rezolva problema...
Mai gandeste-te, poate afli un raspuns....

Nu. Aceasta: Daca tu spui ca ceea ce citez eu nu se stie daca e ceva real sau e adaugat, acelasi lucru il pot spune si eu cand vii sa arati contradictiile.

Am inteles. Tu combati minciuna folosind...nici tu nu stii ce. Sper ca nu o alta minciuna, ha?

Pai sunt doua variante, nu, ca sa folosim logica pe care o folosesti tu: adevarul sau minciuna. Daca tu demasti religiile ca fiind minciuni, inseamna ca tu detii adevarul. Ce e asa greu de inteles?

Pentru ca sunt situatii diferite. D'oh...


Ntzzz. Eu cand am spus "esenta comuna" nu ma refeream la minciuni comune, dragule. Uite, iti dau un exemplu de "esenta comuna" care exista nu doar la un crestin, ci si la un budist sau calugar zen "inaintat pe cale": starea de umilinta.

Tu alegi. E ca si la piata. Cand te duci sa cumperi unt, ce faci, il pui pe altul sa aleaga in locul tau, ce sortiment de unt cumperi?

Apropo...Osho spune undeva ca adevarata rugaciune este ceva spontan, viu. Asa ca, nu-ti face griji pentru forma...atitudinea si sinceritatea este cea care conteaza...

Pai si nu ne spui si la ce anume ai asistat? Povesteste ceva in sensul asta, sa ne dam cu parerea.


Multumesc de primire, Erwin. Bine te-am regasit si eu. Da, ai mare dreptate in ce ai spus. Si eu sunt de aceasi parere. Sunt convins de faptul ca unii chiar cred in toate chestiile astea si le practica din pura convingere. Asa cum spunea si altcineva printr-o carte (foarte buna, o recomand cu caldura), granita dintre prostie si frauda este foarte subtire. Cu toate astea, desi sunt constient de faptul ca fenomenul este destul de raspandit, nu incetez sa ma minunez de faptul ca si persoanele cu studii de psihologie cad in capcana asta a credulitatii. Studiile de psihologie ar trebui sa reprezinte antidotul suprem contra a asa ceva. Ar trebui sa fie un soi de imunizare. Dar de unde. Probabil ca problema aici vine si din faptul ca psihologia este un domeniu atat de complex, atat de vast. Putem s-o abordam din atatea si atatea perspective - sociala, neurobiologica, evolutionista, cognitiva, comportamentalista, transpersonala (iar aici sunt legitimate, din pacate, multe astfel de fenomene), s.a. Ponderea pe care fiecare o acorda unei anumite paradigme probabil ca are de-a face cu personalitatea celui in cauza - unii, mai conflictuali fiind, poate se regasesc mai mult in teoria psihanalitica. Altii, avand cu totul alta fire, alt tip de personalitate, posibil sa se regaseasca in altceva si sa considere o alta perspectiva ca fiind mai aproape de adevar. Asadar, din anumite puncte de vedere, e ca si cum am avea mai multe psihologii, nu doar una singura. Nu-i un domeniu foarte inchegat, din pacate. Asa se face ca uneori doi psihologi pot avea pareri divergente in anumite situatii particulare. Si cum probabil ca multi ajung sa fie atrasi de domeniul asta si din cauza intampinarii unor dificultati, din cauza unor perioade critice din viata lor, poate n-ar trebui sa mire asa de tare existenta atator contraste aici. Dar na, eu tot ma minunez. Ma gandesc ca si societatea romaneasca are partea sa de vina, pentru ca e terenul foarte fertil aici. Media, de exemplu, asa cum ai spus si tu, e total lipsita de discernamant din punctul asta de vedere. Spirit critic = 0, ca si cum ar fi ceva rau in asta, ca si cum indoiala ar fi ceva de care ar trebui sa ne jenam.

Ma uitam si la Oana Zavoranu si vrajitoarele ei. Te doare mintea de ce povesteste. Unii isi pierd si mintile si averile. Dar na, naivitatea are si ea pretul ei.

Nici nu stiu cu ce sa incep...poate de acolo de unde am lasat povestea.
Eram la sky, m-au luat la o curba, stanga dreapta blocate...kabooom....

Nici n-am avut mare lucru pe moment. Tuica, bere, zapada, vin fiert..Dupa trei saptamani dureri de dureri..
Nu mai puteam sa calc pe dreptul. Merg la sepcialist si asta zice: operatie !!

Aman decizia....dureri tot mai mari.....Merg la dr Popescu si el zice: infiltratii, Boicil !...sau ceva...Eram in baston.

Prima sedinta: ma asez pe pat...o mare seringa (cam 25 cm fara exagerare...cam 4352 cm cu exagerarea impusa de moment) si apoi injectii..pe unde baga din prima, tasnea din a doua...o blestemata fantana arteziana...

Usa se da de perete si apar brancardieri cu o tipa in colaps .... Popescu ma lasa balta (la propriu... ca devenisem un fel de izvor artezian) si ii ia tensiunea aleia.....45670000 cu 2587811 !! ..... Ceva fabulos. Persoana si arata ca un morcov..

S-apuca omul sa faca pase cu mainile cracanate....Eu cu piciorul mustind, indignat...Femeia is revine. Tensiune luata cu aparatul ?? Normal !!

Incredibil, miraculos..dar adevarat...

Chiar daca sunt greu de crezut...au mai fost si altele...

Acest topic a fost editat de The Dude: 18 Dec 2011, 09:44 AM

Pai...care au fost momentele alea miraculoase, ca din ce ai povestit tu nu prea reiese !?!

trei, zece..trei, zece..mouthman .......do you copy ???

...reciteste te rog postul...iar daca ai cunostinta despre vreo clinica care poate scoate din colaps o persoana prin fluturarea mainilor...ori prin orice alt procedeu non invaziv in chestie de secunde..lasa-ne si pe noi sa il aflam....Pana atunci: mai subtire cu insinuarile ....cand iti povestesc despre lucruri pentru care nu am explicatii nu fac joc de glezne si nici nu incerc sa impresionez audienta..iti relatez o stare de fapt..esti familiar cu acest mod de comunicare ?? Daca da, atunci putem continua

....am multe pe cap zilele astea si e si asa pe aici un exces de provocari...

Acest topic a fost editat de The Dude: 18 Dec 2011, 09:42 PM

Ma faci sa rad.

Cel care face o astfel de afirmatie trebuie sa o demonstreze. Eu nu am cum sa verific experimental o astfel de supozitie si in plus constiinta este doar o forma de manifestare a creierului; daca creierul este afectat, apar tulburari de constiinta mergand de la pierderea memoriei, tulburari afective ori de comportament.


Te asigur ca reciproca este 100% adevarata.


Uite exact din motivul asta nu ma apuc sa verific personal toate afirmatiile spiritistilor, alchimistilor, superstitiosilor ori religiosilor.


Partea interesanta este ca oamenii descrisi in material faceau acest lucru involuntar, fara sa isi dea seama. Pur si simplu inventau fara sa realizeze ca inventeaza. Consiinta lor percepea experiente personale care nu au avut niciodata loc.


Omiti cazul in care omul face pur si simplu o eroare. O greseala neintentionata.

Ori cazul in care este suficient de abil incat sa isi ascunda mobilul.

Ei na, multi comit fapte rele stiind ca sunt rele...
De ce o fac? Nu pot sa iti dau un raspuns general. Pur si simplu asa fac oamenii - sau macar unii dintre ei, uneori.


Si care e problema? Chiar te invit sa o faci. Exact asta spun si eu: la cat de multe lucruri sunt acolo adaugate, deformate, copiate, re-interpretate, cata credibilitate mai poate avea textul?!


Nu ai inteles.

Eu verific in ce masura argumentele unuia sau ale altuia sunt coerente, logice, necontradictorii...


Nu rezulta. Nu spun nici ca il detin, nici ca nu il detin... Vezi mai sus: eu doar verific in ce masura argumentele unuia sau ale altuia dintre credinciosi sunt coerente, logice, necontradictorii... Daca argumentele contin astfel de erori (sau altele) o spun, daca nu, nu.


Da? Nu mi se pare ca sunt chiar atat de diferite incat sa necesite o astfel de diferentiere.


Adica tu vrei sa spui ca absolut toate religiile lumii impun adeptilor "starea de umilinta"? Esti sigur de acest lucru?