@Blackut, doar din anumite puncte de vedere religia iti ofera un plus de confort psihologic, nu din toate. In sensul ca o credinta in ceva transcedental da un oarecare sens vietii, ofera un rost suferintei... consideri ca suferi pentru a evolua spiritual sau mai stiu eu ce, iar gandul ca dupa moarte mai urmeaza o alta forma de existenta e foarte benefica pentru moral Mai apoi: poti gasi pentru orice esec o scuza (asa a vrut Dumnezeu), nu te simti atat de responsabil de propriile decizii... si asa mai departe. De ce crezi ca au luat nastere toate religiile, in toate colturile lumii, daca nu din nevoia omului de a crede in ceva superior, de a da un sens existentei? Cand stiinta va putea raspunde la toate intrebarile, in special la cele existentiale, fara sa se mai razgandeasca, atunci vom putea spune ca siinta reprezinta adevarul. Pana atunci oamenii isi vor gasi mereu propriile explicatii si raspunsuri care poate nu au nici o legatura cu adevarul, dar macar sunt raspunsuri. Din punctul asta de vedere ateismul nu iti aduce confort psihologic.... pentru ca stiinta are limitele ei, ca si ateu trebuie sa accepti ca nu exista raspunsuri, lucru care nu iti satisface deloc nevoia de "adevar". In schimb adeptii religiei au raspunsurile intotdeauna, care pentru ei sunt foarte adevarate si logice.
QUOTE
Sa stii ca, poate paradoxal, esti mai impacat cu tine cand nu iti subjugi constiinta unei constiinte superioare, care sa hotarasca pt tine ce e bine si rau.
Iti accepti deciziile mai senin, te simti mai liber, nu mai functioneaza mecanismul ala pavlovian de pedepsire, ai mai multa siguranta in deciziile pe care le iei, te implici mai mult, nu mai astepti "sa iti dea Domnul", ai un mai bun management al esecului, folosesti mai mult introspectia, lucrurile nu se mai intampla "ca asa a vrut Domnul", ci din niste cauze pe care vrei/poti sa le determini.
Iti accepti deciziile mai senin, te simti mai liber, nu mai functioneaza mecanismul ala pavlovian de pedepsire, ai mai multa siguranta in deciziile pe care le iei, te implici mai mult, nu mai astepti "sa iti dea Domnul", ai un mai bun management al esecului, folosesti mai mult introspectia, lucrurile nu se mai intampla "ca asa a vrut Domnul", ci din niste cauze pe care vrei/poti sa le determini.
Tocmai, ca in general lucrurile astea nu sunt atat de pozitive precum par pentru starea de bine a persoanei.
Of, m-am plictisit. Mai ales ca nu sunt de nici o parte si nu am chef sa ma contrazic cu nimeni. Ce am zis eu e ca si ateismul, si religia isi au partile bune si partile rele, avantaje si dezavantaje. Ca tre' sa fi deschis la minte, flexibil, sa iei in considerare toate argumentele si sa iti gasesti propria cale care sa te satisfaca si sa-ti aduca confort psihologic.
Ah! si ce nu inteleg eu la atei.... care, din cate am inteles eu, cred ca dupa moarte se termina totul, dar in acelasi timp refuza cu indarjire sa isi creeze credinte false pentru a fi mai "fericiti". Daca tot traiesti x ani, daca dupa aia x ani oricum din tine mai ramane doar mancare pentru viermi, de ce sa refuzi confortul psihologic?