QUOTE(Serenity)
In afara celora care, la fel ca mine, considera ca prin a-ti "discuta" credintele acestea isi pierd valoarea.
QUOTE(IoanV)
Sa nu exageram. Nimanui nu ii place ca altcineva sa isi bata joc de valorile sale... Cind descoperi credinta si incepi sa o traiesti, ea este ca o plantuta destul de frageda, care are nevoie de lumina, caldura, etc. ca sa creasca... Ori confruntarile de valori si credinte sunt ca furtunile care ameninta si plantele mai bine dezvoltate... Credinciosii chiar ar dori sa isi cerceteze impreuna credintele, sa si le verifice reciproc, dar cind primesti mesaje ca esti iluzionat, etc, iti piere pofta. Pe un forum public e mai greu sa faci asta, "mereu vine cite cineva incaltat cu cizmele, din gradina pina in sufragerie"...
Ti-ai raspuns singur
Diferenta e ca eu consider ca nu exista o religie de-a gata, ca pentru a fi ceva veritabil, cu adevarat util pentru existenta noastra, religia (sau credinta/credintele) fiecaruia trebuie sa fie in intregime personala, trecuta prin filtrul gandirii, al indoielii si al cercetarii. Si o religie "la mana a doua", mostenita de la generatiile anterioare, cu precadere de la parinti, e importanta in mentinerea confortului psihologic, ofera si ea un sens vietii dar eu, personal, nu ma multumesc cu asa ceva. Totusi, consider ca e de preferat ateismului. Desi ateismul, cred eu, ca e un al doilea pas spre o credinta personala, cu conditia sa nu te opresti acolo. Decat ateu, mai bine adept al religiei (cu biserica, cu icoanele si biblia ei).. desi religia e primul stadiu. Are vreun sens ce spun?
Sunt doar franturi din parerile mele legate de subiect. O sa deschid un topic la Psihologie, cum a recomandat IoanV.
Revenind la ce spuneai tu, intr-adevar, atunci cand credintele tale concid cu ale multora, atunci discutiile despre ele (cu aceia care iti confirma credintele) nu dauneaza. Dar, inevitabil, atunci cand iti discuti credintele pe un forum, vor aparea persoane care ti le vor lua in ras, iti vor spune ca esti tampit, vor veni cu argumete, s.a.m.d. Iar credintele unui om, pe cat sunt de vitale pentru starea lui de bine psihologic si pentru intregul sens al existentei sale, pe atat sunt de greu (imposibil) de validat. Trebuie sa accepti ca tu crezi in ceva ce nu poate fi probat stiintific, nu poate fi demonstrat nimanui. Eu cred ca in momentul in care ai nevoie sa iti cercetezi credintele cu ceilalti, sa vi le verificati reciproc, in momentul ala poti spune ca religia ta nu e autentica. Chiar in Biblie scrie "crede si nu cerceta"... si eu cred ca asta e punctul in care trebuie sa
ajungi. Parintii/stramosii iti ofera o religie de-a gata, te indoiesti de ea, cercetezi, ajungi poate sa o renegi (ateii), dar pe masura ce te dezvolti spiritual iti creezi propriul set de credinte, in intregime personal, probabil influentat in mare masura de credintele initiale dar trecut prin nenumarate filtre, credinte pe care nu vei mai simti nevoia sa le validezi prin ceilalti, in care vei crede pur si simplu, fara nici cel mai mic dubiu, desi nu pot fi probate, si despre care chiar nu vei simti nevoia sa discuti.
Parerea mea. Nu trebuie sa mi-o aprobe nimeni
P.S. Is offtopic. Scuze... dar nu m-am putut aPtine