Ohh, iara ma oftic ca nu mi-o mers Hanul ieri, ca iara am de scris 7000 de cuvinte si mi-i lene sa scriu atata!
Coconut, nu mi-au murit laudatorii: 1. chiar am auzit alea de nenumarate ori. 2. le-am spus mai mult in spirit de gluma sau emoticoanele nu ti-au sugerat asta? (mai ales ca am spus intre paranteze ca nu cred tot ce-aud) 3. stiu clar cum arat si ce minte am, imi recunosc si calitatile si defectele - dar probabil n-ai oPservat unde am spus despre defecte - iar a recunoaste cine sunt nu inseamna "lauda-ma gura, ca ti-oi da friptura". Stiu ca romanii nu sunt obisnuiti sa-si recunoasca in gura mare caracterul, personalitatea, fizicul, etc, pentru ca "nu se face" si pentru ca "tre' sa fii modest", insa asta e o tampenie si modestia nu sta in a-ti ascunde calitatile. Si fie ca ma crezi, fie ca nu, de cand am inceput sa recunosc franj in fata ca stiu cine sunt si cum arat - cel putin aici - oamenii capata incredere mai repede si ma cred pe cuvant si se poarta cu mine mult mai bine decat la inceput cand ma comportam ca in Ro.
Bage Erwin, asa e: cine face ca mine, ca mine pateste. L-am parasit pe-al meu, m-am dus duca dupa o himera si am primit in schimb exact acelasi tratament de l-am administrat. Asa ca sa tineti minte: roata se intoarce, mai devreme sau mai tarziu, in cazul meu mult prea devreme.
Mutulica, nu mai stiu unde am zis de spalat, da' din cate tin minte era vorba de a oferi sex oral omului pe care se presupune ca-l iubesti
nu de a face sex cu partenerul dupa ce el a fost la alta, pe principiul ca doar se spala. Adevarul e ca inselatul nu tine numai de sex, cel putin privit din prisma femeilor. Asa cum ai spus, unele se simt amenintate de prietena din copilarie, de amica cea mai buna, de colega de servici cu care petrece el prea mult timp si tot asa. Cred ca inselatul incepe cum spunea si Leonardo: in momentul in care comunicarea moare. Cel putin in cazul meu asa a fost. In momentul ala - care o fi fost, ca nu-l stiu... ma rog, treaba se intampla in etape oricum si daca esti mic si prost, ca mine, nici n-apuci sa-ti dai seama cand s-a intamplat - cum spuneam, in momentul ala am inceput sa ma mint pe mine intai. Evident - implicit - il minteam si pe el. N-a fost cu intentie, insa a fost prostia mea sa cred ca el va pricepe de la sine ce nu merge bine si va pricepe aluziile. Desi stiam ca daca vrei sa vorbesti cu un barbat trebuie sa-i spui clar in fata ce ai de spus, ca ei nu inteleg aluziile si subtilitatile, cu toate astea n-am actionat asa. Mi-a fost frica sa fiu sincera. Si in final amandoi am avut de suferit si tot ce-a fost minunat intre noi s-a dus dracu!
QUOTE
sa ai puterea sa tragi linie, sa inveti ce trebuie invatat si sa pleci cu curaj si fara idei preconcepute mai departe.
-- asta e foarte greu de facut. Din simplul motiv ca al nostru creier functioneaza pe baza de comparatii si nu e usor sa il privesti pe unul nou ca fiind diferit, mai ales daca are anumite trasaturi de caracter similare cu ce stii dinainte. Nu e imposibil, dar e greu. Si recunosc ca si acum mai am momente in care ma gandesc "da, da, totul e frumos la inceput, las' ca vedem noi mai incolo". Stiu ca nu e bine, dar tot imi trece prin cap'sor
Ah si nuuuuu, fostului in veci nu i-am dat atatea sms-uri, ca am incercat cu vreo 2 pe zi, ca mi-era dor de el si de obicei sa stiu daca e ok, cand vine acasa, ce vrea sa pape si tot o lua razna cum ca n-are spatiu si aer. Acuma ma plang eu ca ma sufoc, ca ma tot zapaceste asta micu cu sms-uri
Ca si daca e la el acasa si nu ne vedem 4 zile si tot n-apuc sa simt ca nu e aici
Mda, ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca
De acord la faza cu surprizele.
Masculi destepti si apti sa intre intr-o relatie de durata, mai rar
Masculi care sa fuga de relatiile de durata - mai pe toate drumurile.
Cat despre confruntari - oh, well, cu exul era mai greu de purtat o discutie civilizata, pentru ca el era masculul si stia mai bine decat proasta de Afro
Mda... Mai tot timpul ajungeam la certuri si in final tot nu pricepea ce vreau. Actualului i-am spus clar ca in momentul in care nu va tine cont si de dorintele si nevoile mele, ii voi plezni una dupa ceafa de va vedea stele verzi si un shut in dos, sa-i urce mintea la cap
Se pare ca m-a crezut pe cuvant, ca momentan se conformeaza
Albina, dragostea de copii nu se compara cu aia de partener. Si prin surprize, Leonardo a vrut sa spuna ca sa evitam monotonia, nu ca il vom parasi pe cel de langa noi daca-l cunoastem. Si mai e ceva: niciodata nu il vei cunoaste total pe cel de langa tine, pentru simplul fapt ca oamenii sunt in continua schimbare si daca nu tii cont de asta, atunci clar o vei lua pe cai gresite. Poti sa spui ca esti exact aceeasi care erai acum 5 ani? Acum 6 luni? Saptamana trecuta? Ma indoiesc.
Si de acord ca acele cuvinte sunt mai mult goale in ziua de azi, dar asta e din cauza ca noi le-am golit intelesul si sensul si tot de noi tine sa le umplem la loc - cum au spus si baietii.
Si a te plictisi si a-ti dori altceva nu sunt mofturi, ci fac parte din personalitatea fiecaruia, caci, asa cum am zis mai sus, ne schimbam. Ni se schimba neivoile, dorintele, aspiratiile, idealurile, principiile, etc. Si atunci ce faci? Te minti singur/a ca esti ok asa cum esti, cu tot ce era vechi in viata ta, cand tu esti nou/a? In cazul ala e iarasi vorba de boala lunga, moarte sigura. Trebuie sa fii sincer cu tine insuti, sa-ti asumi schimbarile si daca partenerul nu le vede, sa ii spui, sa i le faci cunoscute - si asa ajungem iarasi la comunicare sau lipsa ei.
Parerea mea e ca daca trebuie sa te stradui sa fii fericit/a, nu vei fi in veci. Fericirea, linistea, multumirea, siguranta - toate trebuie sa vina de la sine, lin si frumos. Altfel, e doar iluzia ca le ai.
Leonardo, superba gluma
Si gata, fratilor, nu ma mai faceti sa vorbesc, ca nu ma mai opreste nici naiba