Bag seama ca multi forumisti merg pe munte, la munte, in munte... Aer curat, rarefiat, rece, umed... aproape un drog.
Dar nu numai asta. Si la baza, si intr-o padure, daca te poti urca pe ceva parca e ceva mai bine. In pomi, pe stanci, pe ziduri.
Aaaa... ce vroiam sa zic?
Ah, da, hai sa discutam despre drumetii pe munte, alpinism, catarare libera, speologie, canyoning, bouldering, buildering, catarat in pomi, bungee jumping si, in general, tot ce implica miscari (si) pe verticala.
Mi se pare ciudat ca n-am gasit un subiect despre asta.
Pe unde ati fost, ce dificultati ati intalnit, pe unde mai mergeti, pe ce va urcati si cum? Sau pe ce ati vrea sa va urcati?

Incep eu.
Buna ziua tuturor, eu sunt Olaf si sunt.... sunt... dependent.
Adica atunci cand nu sunt la/pe munte, visez la munte. In ultima vreme chestia asta a devenit mai acuta, avand in vedere faptul ca nu am mai ajuns sa merg pe munte de vreo doi ani...
Din fericire, mi-am gasit un drog care poate face asteptarea un pic mai usoara: bouldering la Fontainebleau(sunt abia la inceput)

Mie-mi place sa ma catar in copaci. De mica imi place si nu mi-e frica deloc.
De cand m-am casat, sotul nu ma mai lasa sa practic sportul asta, pt ca lui i-au murit doi strabunici cazand dintr-un mar.
Si pt ca nu vreau sa-l supar, inghit in sec atunci cand trec pe langa un copac 'demn' de catarat.

Oricum, ideea de baza la mine e sa-mi gasesc un mic strijin macar pentru o mana, in tulpina copacului, la care sa ajung de jos. Daca am priza respectiva, ma urc cu picioarele pe tulpina, ideal fara incaltari, ca-i aderenta mai buna, dupa care cu o mana caut urmatoarea priza samd. Evident, daca respectivul copac are crengi pana aproape de sol, e simplu.

Nu stiu, mie, la copaci mi-a fost intotdeauna frica sa nu se rupa sau ceva de genu' asta. Plus ca ma alegeam aproape intotdeauna cu julituri Poate ar trebui sa mai incerc...
Ce este bun ca sprijin pentru mana? (cu exceptia crengilor )

Pai de prea multe variante nu sunt. Pot fi cioturi de crengi rupte mai demult, poate fi un lastar de ramura, poate fi o scorbura, o umflatura in coaja copacului, sau, pentru copacii cu coaja dina aia groasa care crapa, atunci poate fi o crapatura mai mare in coaja.


Apropo, juliturile sunt normale la sportul asta, dar au fatmecul lor. Cel putin pentru mine.

Cat despre rupt... crengile sanatoase, verzi, nu se rup. Daca incepi de la baza crengii si mergi putin pe ea si nu incepe sa se arcuiasca, inseaman ca te va tine. Unde incepe sa se arcuiasca, inseaman ca nu te mai poate tine. Oricum nu se rup ci doar se curma. Crengile care se rup sunt cele uscate. In general crengile uscate se simt usor, cand pui piciorul pe ele vibreaza surd, nu elastic, ca o creanga sanatoasa. Alea sunt primejdioase.

De tinut minte
Aaa, si mai vroiam sa te intreb ceva: ce inseamna "un copac demn"?

copac 'demn' de catarat

pai in genere mi se face pofta sa ma catar in arbori batrani, in care zaresc un fel de culcus la baza crengilor mai groase. Ma tenteaza sa ma sui si sa ma asez acolo, sa pandesc.

in plus toti pomii fructiferi sunt 'demni' de catarat

Hehe, uite ce am gasit.
Cataratul in copaci se poate face si in siguranta.

Ieri am avut pregatire pentru iesirea la "perete". Adica am ales niste stanci mai inaltute (La Dame Jouanne) si ne-am catarat acolo. Asa am ajuns sa descopar unele neajunsuri ( ) in conservarea energiei. La prima incercare m-am folosit aiurea de maini si cand mai aveam fix doi pasi pana sus n-am mai fost in stare sa ma catar deloc. Si asta nu fiindca ar fi fost greu (era aproape ca o scara). Apoi, din cauza efortului am facut o mica hipoglicemie si m-am trezit ca atunci cand am renuntat la coarda, pe unele chestii pe care as fi mers fara probleme, in picioare, acum abia ma taram in patru labe, de frica

Cateva poze:

Traseul de antrenament [click]. De unde e tipa, in stanga pana la gaura si apoi sus. In dreapta instalasera un rapel.
Cam pe aici m-am blocat si eu [click]
Si ca tot ziceam de rapel, asta e singura poza cu mine [click] Mi-ar fi trebuit una si cand m-am dezechilibrat si stateam atarnat de coarda cu cracii in sus

P.S. Nu sunt sigur, dar cred ca stanca face parte dintr-o formatiune numita "Le Requin" (rechinul). La Dame Jouanne este ceva mai incolo (cam 10 minute de mers, daca am inteles bine)

Oaaai, stii cum, imi venea sa urlu de ciuda. In plus, de unde e tipul, eu ajungeam direct la priza de mana, ca sunt mai inalt, deci iesirea ar fi fost floare la ureche.

Da, incaltamintea este speciala. Sunt ceva gen espadrile, talpile neavand nici un fel de striu, si se iau cu cateva numere mai mici decat porti in mod normal, ca sa-ti rigidizeze bine piciorul (degetul mare sta indoit). Eu am doua perechi. Unele ceva mai mari si mai comode, pe care le purtam acum, si unele ceva mai mici, mult mai eficiente pe prize mici de tot, dar care ma omoara la picioare, adica nu pot sa le port mai mult de 10 minute, si pe care ar mai trebui sa le rodez, dar n-am mai avut curajul sa le pun in picioare in ultima vreme Ciudat este ca, desi unii recomanda sa ai doua perechi, eu am ajuns sa le iau din greseala. Prima data mi le-am luat pe cele mici, alese ca al carte, probate in magazin pe cateva prize montate pentru asta, apoi am descoperit ca nu le suport (prea mult) si mi-am luat unele mai largi. In plus, pe traseele pe care le-am facut pana acum, doar de vre-o doua sau trei ori am simtit nevoia de espadrile mai stranse decat cele pe care le purtam, dar pana la urma m-am descurcat si asa.

Urmatoarea iesire o sa fie aici:


Abia astept...

Fuse si se duse... cam prea scurt, dupa parerea mea.
Pentru inceput, mi-am uitat aparatul de fotografiat acasa (din fericire au facut altii poze). Am mai uitat o gramada de chestii, avand in vedere ca mi-am facut bagajul in 10 minute... Oricum...
Azi a plouat toata ziua, dar ieri a fost o zi plina. Am facut numai chestii usoare, care nu au ridicat nici o problema. Este insa adevarat ca inaltimea schimba un pic lucrurile. Pe primul traseu (un 3+ sau 4) eram groaznic de crispat. A fost si cel mai usor, totusi (aproape ca o scarita) si l-am facut fara probleme, cu crispare cu tot. Urmatoarele au fost mai lejere (psihologic) si din ce in ce mai usoare (chit ca dificultatea a crescut un pic - nu prea mult insa). Apoi am trecut la chestii facute in cap de coarda. Aici, devine interesant, pentru simplul fapt ca daca este sa cazi, pai atunci cazi ceva distanta. Deci, crisparea a revenit pe primul traseu facut in felul asta, apoi a disparut pe al doilea. Si n-am cazut. Al treilea, insa... oboseala si-a spus cuvantul, asa ca am zburat de doua ori in dreptul celui de-al doilea punct de asigurare, chiar inainte sa ma asigur. Si de ambele dati, din acelasi motiv: am cautat o priza mai buna pentru mana si am uitat de picioare. Prima data a fost ok, chit ca nu eram chiar in apele mele. Apoi am facut o pauza, timp in care a urcat coechipierul meu, si a cazut si el. Din pacate, el si-a cam scrantit glezna, deci a ramas pe bara si eu am fost asigurat de altcineva la ultima incercare. Care acel cineva nu stiu ce facea, dar cand am cazut m-a lasat sa cad pana aproape la nivelul pamantului (cu tot cu elasticitatea corzii am ajuns sa pun piciorul pe pamant). Acum ma bucur ca nu apucasem sa trag niste coarda ca s-o trec prin bucla inainte sa cad, ca poate nu ma oprea la timp... Imi pare rau ca a plouat azi, ca tare as fi vrut sa fac traseul ala...

Woai, dar cat de elastica era coarda, precum guma?
Noi foloseam corzi foarte putin elastice (insesizabil) si cel care ne asigura, de jos, tinea mereu coarda cat se poate de intinsa, pentru ca in cazul in care ne pierdem echilibrul, sa nu cadem mai mult de jumate de metru. Ma rog, la noi era altceva fiind incepatori, era si inaltimea mica (desi peretele era cat se poate de serios), la tine insa lucrurile au devenit mai serioase (cu puncte de asigurare, pentru inaltimi mari).

Dar am o intrebare. Probabil ai scris prin jurnal dar n-am vazut eu... cum ai ajuns sa practici sporturile de munte (bouldering, alpinism, etc.)? Esti membru al unei agentii de turism?

Depinde de coarda, dar pentru cele de escalada e destul de sesizabil. Mi se pare ca se intinde cam 7% pentru o greutate de 80 kg. Tin minte ca la un moment dat faceam niste exercitii de asigurare ca in vechime, pe dupa umar, si incercam versiunea indirecta, pe dupa un copac, iar cand instructorul s-a lasat suspendat de coarda am vazut-o (trecea pe langa mine ) cum se intinde, pur si simplu. Oricum, atunci s-a intins putin, dar cand ai ca mine 90kg si cazi vreo 5-6 metri, se intinde ceva... Cand esti asigurat de jos, coarda nu trebuie sa suporte socul caderii, asa ca se intinde mai putin. Dar oricum, se simte un pic (de exemplu, cand te lasi in ea ai senzatia ca cel care te asigura te coboara un pic - cativa centimetri, dar de fapt este coarda care se intinde - cat se simte depinde si de greutatea ta si de lungimea corzii intre tine si cel care te asigura).

Pentru escalada, am ajuns un pic din intamplare... Cautam sa vad ce se mai poate face in jurul Parisului, ca activitati, si am gasit un club montan (Club Alpin de France) care organiza diverse excursii. Am intrat pe site-ul lor si am descoperit ca au o gramada de activitati, printre care escalada, parapanta, trekking (inclusiv excursii in Nepal si alte destinatii exotice), ski, alpinism, via ferrata, si, in general, o gramada de chestii interesante. Iar la momentul respectiv, cand am vazut escalada si ca au si un curs, mi-au sticlit ochii. (si pe cuvantul meu ca nu-mi pare rau - e ca un drog, doar ca face bine )

Daca te pasioneaza catararea pe stanca, urmareste si anunturile de pe www.alpinet.org . De exemplu, de curand vazusem un anunt pentru un curs de escalada organizat de clubul alpin din Galati, in muntii Macin. (am auzit ca sunt niste pereti faini pe acolo ) Tot ei au si echipat o parte (daca nu toate) din traseele din zona.

Completare...
Marcus, capul meu nu cupleaza intotdeauna, si abia acum mi-am dat seama de ce m-ai intrebat daca era din guma coarda
Eu am ajuns sa ating pamantul pentru ca eram abia la al doilea punct de asigurare (si nu apucasem sa ma asigur acolo), si cand ai trecut de unul din punctele de asigurare cazi de doua ori distanta cu care l-ai depasit (D in figura), plus elasticitatea corzii. Si in cazul meu distanta intre cele doua pitoane era comparabila cu distanta dintre pamant si primul piton.

In perioada 25-30 Octombrie va avea loc Petzl Roctrip in insula Kalimnos, Grecia. Un festival al cataratorilor de toate nivelurile.

Si à propos de Petzl Roctrip, aici se gaseste filmuletul de la Petzl Roctrip Millau (din vara asta). Enjoy!

Edit: cateva motive sa vreti sa vedeti filmuletul: tipe/tipi faine/faini si adrenalina. Ah, da, si muzica...

Cand speologia ia inaltime...

Pe ai mei ii invat de mici cu verticalul................


http://i50.photobucket.com/albums/f329/justwdw/DSC02016.jpg

Sorin.

Sorin, ce inseamna Top Rope? Este cumva vorba de cazul in care esti asigurat de sus? (sau cum zic francezii, "en moulinette" )

Exact...coarda de sus.

Sorin.

Da, doar ca nu este intotdeauna posibil sa urci "pe alta parte" ca sa instalezi coarda. In afara de asta, progresezi (tehnic vorbind) mai repede cand exista o "miza" - nu-i prea placut sa cazi. In plus, stresul este mult mai mare asa decat atunci cand esti asigurat de sus. Nu poti sa te asezi (in orice moment) si sa te gandesti "oare aici cum fac?"
Oricum, noi faceam exercitii: primul lucru inainte sa urcam era sa "dezechipam" traseul

Azazel (21min)
4 prieteni, 1600 de metri de stanca, 17 zile.
Alpinism.

Un site despre escalada la Fontainebleau.
Poze, harti, filme, topografii...
Daca aveti chef sa veniti in zona.
E vorba de catarare pe bloc (bouldering, pentru anglofoni ). Unul dintre cele mai cautate sit-uri.

Site-ul este in franceza.

Stiu ca-s offtopic rau de tot, dar ma gandesc numai la prostii cand vad topicul asta! Scuzeeeeee!

Cu subtitlul "pasiune pentru lungimi"?

Am zis ca mi-e jena, asa ca nu mai rasuci si tu cutitul in rana.

Am gasit un articol despre papuci de escalada. Este un review pentru mai multe marci si modele. Daca o sa mai am timp sa caut, poate gasesc si un articol despre cum se aleg papucii de escalada

Weekendul asta am facut niste poze... Nu prea multe, din pacate (eram prea ocupat cu cataratul ).
Acum, uitandu-ma pe ele, am gasit una cu un superb pas de aderenta (observati piciorul de sprijin al tipului). Bine, este pe un traseu destul de usor, dar...

Super priza, sau omul paianjen!

Astea sunt prize "psihologice" Adica tin NUMAI daca te lasi cu toata greutatea pe ele. Si te lasi cu toata greutatea pe ele numai daca ai incredere ca tin... Mie mi-a luat o gramada pana sa ajung sa le folosesc cu incredere.

Inca una, ceva mai sus.

De ce zic de traseu ca este usor: priza pe care sta nu este foarte verticala. In plus, are o gramada de optiuni unde sa puna piciorul, iar prizele de mana sunt foarte bune, ceea ce ii permite sa se lase un pic pe spate, imbunatatind in felul asta aderenta.

La prima vedere am crezut ca tipul e un pic cam inconstient sa se catere pe peretele ala fara nici o masura de siguranta. Asta din cauza ca din unghiul in care s-a facut poza, priza de picior pare destul de proasta. Si vad si piciorul foarte incordat, de parca acum sta sa alunece. Dar te cred daca spui ca priza era buna, doar tu ai fost acolo.

Marcus, priza o vezi daca tine. Am stat pe prize despre care alta data as fi fost convins ca o sa alunece. Pur si simplu, le "citesti" daca sunt bune sau nu (asta vine si cu experienta - la inceput, trebuie sa-ti arate cineva). In orice caz, genul asta de prize nu au cum sa fie proaste, daca faci cum trebuie transferul de greutate. Asta implica sa nu fii niciodata pe ambele picioare. Intotdeauna greutatea trebuie sa fie pe un singur picior. Din cauza asta avea tipul piciorul asa incordat. Oricum, el era la 50 de centimetri de pamant. Cel mai grav lucru pe care il putea pati era o entorsa (sau, culmea ghinionului, o fractura ), iar noi eram in spate sa ne asiguram ca nu se loveste la coloana sau la cap.

Duminica a plouat...
Ce faci cand ploua: gasesti o surplomba draguta si te cateri acolo. Mda, doar ca mi-am terminat mainile, si nici macar n-am reusit tot traseul. O afurisita de traversare in care picioarele se foloseau numai pentru echilibru, si o iesire spectaculoasa, cu un carlig cu calcaiul. Iesirea, in schimb, mi-a reusit pe la a cincea incercare

Un mic accident weekendul asta. Un traseu cu niste prize de mana superbe, dar de unul, maxim doua degete. Era o chestie aproape ca un maner, de care ma tineam cand am facut o miscare gresita si am cazut, dar degetele mele erau sa ramana infipte in maner. Am reusit sa le scot in ultimul moment, dar cazatura am luat-o destul de nasol... Apoi instructorul imi explica foarte serios ca trebuie sa am grija, sa apreciez distanta si sa amortizez caderea. I-am explicat la randul meu ca eram atat de preocupat sa-mi salvez degetele ca nici nu mi-am dat seama cat de aproape eram de pamant.

Am citit un articol superb scris pe www.roclimbing.net

http://www.tvmountain.com/
(in franceza)
Alpinism, expeditii, escalada, ski, parapanta, drumetie, tot ce va pofteste inima. Poze, filme, topografii, librarie.

Deci, a fost iesire de catarare in sala, la murmur Issy-les-Moulineaux. Prima mea iesire in sala, dealtfel. Sala de la Issy este construita in arcadele unui viaduct SNCF, iar cei care trec prin zona pot vedea partea de sus a traseelor (si, implicit, pe cei care se catara acolo). Nu as putea spune cum e privelistea dinauntru spre inafara, pentru ca (a) era noapte si (b) numai de asta nu imi ardea.

Cat despre catararea in sala...
1) Este cu totul altceva decat stanca. Spre deosebire de stanca, prizele sunt evidente si nu ai nevoie sa pipai peste tot ca sa le gasesti. In plus, nu mi-am pus nici macar o secunda problema pentru o priza de picior daca tine sau nu, sau sa-mi gandesc explicit miscarea astfel incat sa tina. Sau poate nu am incercat eu trasee suficient de "fine".
2) A trecut ceva timp de cand am facut trasee mai inalte si mi-am reamintit in ce fel schimba asta problema. In primul traseu, pe la jumatate, am inceput sa-mi imaginez scenarii in care ma trezesc ca nu am facut bine nodul la coarda sau, dintr-un motiv sau altul nu sunt asigurat Apoi, mi-am amintit prea tarziu invataturile instructorilor, repetate la infinit (si acum imi suna in cap, daca ma gandesc) - "pousse sur les pieds! oublie tes mains! t'es sur les pieds, pas sur les mains!" (impinge in picioare! uita mainile! stai in picioare, nu in maini!) - drept care pe la jumatatea traseelor ma trezeam ca nu mai am pic de forta in maini ca sa pot continua. In plus, am facut niste trasee cotate 4 sau 4+ care aveau niste prize de mana atat de evidente incat iti venea sa urci numai in maini. Si cand nu mai aveam forta imi aminteam in sfarsit ca nu am atat de mare nevoie de maini, drept care le lasam sa se odihneasca iar manerele cele gigantice de care trageam cu toata forta deveneau niste simple sprijinuri pe care le foloseam numai pentru echilibru.
Tot din punctul asta de vedere, recordul a fost un traseu cotat 5b unde - surpriza! - nu prea erau prize de maini (cele de picioare ramaneau, totusi, evidente). Culmea este ca, desi era mai dificil tehnic, traseul a fost mult mai putin obositor, exact din cauza asta - nu am avut ce face cu mainile. In rest, totul era un joc de plasarea greutatii corpului si de echilibru.

Una peste alta... in sala mi s-a parut mult mai putin interesant decat pe stanca si ceva mai putin dificil. Pe de alta parte, e un exercitiu bun pentru trasee mai lungi, din care nu prea am in zona. A fost gimnastica.

Si mie imi place sa ma catar, dar si mai mult - pentru ca s-a vorbit de "a te misca frumos pe stanca"- si mai mult, imi place coborarea de "Om Paianjen" .

Ce inseamna "coborarea de Om Paianjen"?

Un rappel invers...adica cu fata inainte!!

Sorin.

Din astea n-am facut... inca!

Petzl Roctrip Kalymnos

Asta se pune?
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...e=post&id=11541

Pai nu stiu, le faci de placere?