06 iunie

zi obositoare, de revenire, de multa agitatie la birou, parca toate lucrurile pe mine ma asteptau.

07 iunie

munca de birou, cam linistita.
mers la examen, oarecum m-am amuzat de injuraturile lui Ovidiu catre profesor atunci cand vedea intrebarile...!

08 iunie

E azi. Azi am vorbit mult cu Ovidiu. S-a tuns si parca imi tot vine sa il ciufulesc! S-a facut chiar dragut. Si m-a luat azi in brate. Are ceva probleme de sanatate si am vorbit cu el mult. Defapt nu e chiar atat de mult...dar comparativ cu alte dati, este. Si e asa dragut cat e ciufulit...!!!

Am avut un moment de tandrete cu Viorel. Dar a sunat telefonul tocmai cand doream sa trecem la fapte. Si ne-am oprit. A trebuit sa rezolv eu ceva. Insa a fost placut momentul cand ne-am mangiat...ne-am sarutat... s-a jucat cu palma peste spatele meu...vedea ca usor ma gadila, usor ma emotioneaza... cred ca a fost mult mai placut decat daca am fi facut sex... adica am facut dragoste, asa, doar prin mangaiere.... si sarutari moi, dulci, linistite...

Azi mi se facuse dor si de Wally... Si uite lacrimez... Mi-e dor de el... Parca cumva cred ca ...trebuie sa vina de undeva... Erau zile cand nu vorbeau...Oricum cu el vorbeam doar ce era necesar, nu avea el nevoie de "small talk"...
Mi-e prea dor de el acum. Si cum se mai preseaza lacrimile .... Ma simt ciudat ...Parca nu imi pot opri lacrimile...

Si doar azi am ras...! Am fost atat de bucuroasa...! Ma duc sa iau o gura de Bacardi...!

09 iunie

O zi fara de viata...O moleseala continua... O stare de durere surda... As vrea sa pot sa le arunc pe toate pe fereastra...Sa imi arunc toate dorurile si visele pe fereastra... Sa le ia oricine... Nu imi pasa...

As vrea sa ma pot duce undeva unde sa plang...si sa beau...si sa fiu cu un strain...sa il sarut...sa stau cu el asa...plangand de viata si de vreme.

Ce zi amarata...!

deja 10 iunie 2006


drag prieten,

imi esti drag, in adevar si tare mult imi place imbratisarea ta... ! recunosc ca au fost clipe cand parca nu imi mai venea sa ma desprind din bratele tale care ma cuprindeau cu totul si ma strangeau la pieptul tau.
in ultima vreme nu stiu cum, ne-cum, mi-am dorit imbratisarea ta, privirea ta galesa si ma trezeam asteptandu-te sa apari.
poate ca a fost instinct, poate nu am nici o scuza, dar am flirtat, in cuvinte, in gesturi, cu tine. era o joaca... sau poate doar regasirea unui joc de care imi era dor... un mic joc, cat de grav poate fi? cred ca m-am inselat crezand ca e reciproc...
de aceea iata, scrisoarea de fata iti este adresata.
ti-am spus azi ca prietenia mea are limita durerea, prietenia tine pana la durere. atunci cand nu ne mai putem bucura unul de altul, e mai bine sa plecam pe cai diferite. de aceea as vrea sa aflu daca te-ar durea sarutul meu... un sarut care sa-mi aminteasca de tinerete, de inocenta, de visare, de tandrete, de emotie. e prea mult oare?
si totusi scrisoarea nu va ajunge la tine... ramane in jurnalul meu.
cred ca inca nu avem prietenia pe care o pretindem. cea in care poti spune totul si poti accepta adevarul fara teama ca te vei ascunde apoi dupa perdeaua diplomatiei sau a tacerii.

te imbratisez cu draga prietenie,
mereu,
secunda

10 iunie- continuare

Azi ploua cu soare...chiar acum! Demult nu a mai plouat asa..! Poate undeva un curcubeu se naste!
Si nu stiu de ce ma simt bucuroasa.

Bacardi si gheata. Ploaie si soare. Tunet si senin.

11 iunie

Aseara am vorbit pana tarziu cu Andrei si totusi nu i-am zis de scrisoare. Dar ne-am lamurit...A recunoscut ca a flirtat putin cu mine... Dar suntem prieteni acum. Doar prieteni. Ceea ce e mult. Deocamdata. Imi e drag.
Si sper sa nu uit niciodata ceea ce il doare din partea unui prieten: cand un prieten imi intoarce spatele oricat de putin pt lucruri de marunte, nu ca as gresi eu, ci influente din afara

Am terminat cafeaua. Ma duc sa fac alta.
Pup!!! Urla Vama Veche...!!! "Ana", "Hotel Cismigiu", "Vama Veche", "Nu am chef azi", "Zmeul", "Iubeste", "Epilog".

CE SURPRIZA!!
M-am intalnit cu Claudiu, un vechi -vechi prieten!! Total aiurea, in gara, cand am condus-o pe sora-mea la tren! Si a trecut chiar pe langa noi! Mai -mai sa nu-l recunosc!!!! Vaiiii ce dor imi era de el!!! Si ce drag imi inca de el!!! Pacat ca are barba!! Ah, era sa-l fac sa-si piarda trenul!! Ca l-am dat jos sa il pup de la revedere si a fluierat trenul ca pleaca!! Ce drag imi e de el!

Sper ca sora mea sa aiba parte de distractie la mare. E prima oara cand merge la mare. Ii tin pumnii! O iubesc!

Si azi am stat aiurea asteptandu-l pe Andrei sa apara... Ce naiba e cu mine? Ma port ca o scolarita indragostita? Nu, nu se poate asta... Si totusi, l-am sunat cand venea din gara. Acum am vorbit cu el si am stabilit o intalnire. Doar intre noi doi. Ar fi pentru prima oara sa fim singuri si in alta parte decat in realitatea yahoo messenger-ului.

De-as putea sa presez aici bucuria ce o am in suflet!!! Sa pot sa o iau ori de cate ori viata imi va fi grea...caci vor veni si zile grele. Ah, ce zi frumoasa!

Iubesc toata lumea in noaptea asta! In noaptea asta, mama, lumea e a mea!

12 iunie

Azi am mers la dentist... of, a fost cam aiurea...
Ma rog, toata ziua a fost aiurea ca mi-a stat gandul numai la Andrei...in fine, maine sper sa treaca.. vreau sa il uit..
Vreau sa nu il vreau.

###
M-a enervat Andrei in seara asta... S-a purtat urat...intr-un fel autoritar, in fine.. Ideea e ca m-a facut sa il alung in sufletul meu, sau cel putin asa simt acum. Nu stiu de ce... si-mi vine sa plang de ciuda... ce proasta sunt...ce proasta inima am...!!!

13 iunie
02:21 AM

Marti. 13. Oare nu sunt acum cele 3 ceasuri rele? Pentru ca sunt atat de trista... imi vine sa plang din orice... mi-e dor de atatea lucruri, de atatia prieteni... si plang... eu si cu sticla de Bacardi... si Andrei a trebuit sa ma supere azi... of.. si am atatea de invatat.. si de lucru... si am zis ca nu o sa ma mai plang... dar nu mai pot... nu mai pot...

ma duc sa dorm, maine la 7 e trezirea...cel tarziu...

###

E seara... Azi Andrei a reusit sa ma faca sa il simt departe de sufletul meu.
Am fost prin carrefour la cumparaturi. Mi-am luat si bratara roz. Ma dor picioarele.
De dimineata m-am trezit la 6 fara ceas.

Mi-a placut azi cand m-am intalnit cu un fost coleg si m-a intrebat ce mai fac, insa nici nu a asteptat sa-i raspund- iar eu aveam de gand sa-i spun, ei, ce sa fac, amarata, obosita- ca imi si tranteste o exclamtie de genul, dar ce bine arati azi! se opreste putin si ma admira, ceva e schimbat la tine, ce bine arati! am zambit si nu i-am mai zis nimic. Mi-a picat bine mirarea lui... Desi o asteptam din partea altui barbat.

14 iunie

Am picat examenul la retorica. Nu pot sa cred. Am plans de ciuda, instinctiv. Inca astept sa fie pe undeva o greseala la trecut nota... Nimic altceva nu mai conteaza din ziua de azi.

15 iunie

Era cat pe ce sa uit de ziua lui Mircea, dragul meu prieten din Austria. L-am pupicat prin sms.

16 iunie

Zi de invatat. Dar nu prea am avut chef, adica mi se facuse rau, nu stiu de ce... ma durea capul. In fine.

17 iunie

Zi de examen. Sper sa le iau pe toate. Unul era restanta. Altul nu. La altul am depus proiect.
In rest, o zi linistita.
Ma duc cred sa fac ceva cumparaturi. Ma doare mana cat am scris.
Iar nu imi merge netul acasica...

18, 19, 20, 21, 22 si 23

zile de alergat. multa munca. mult stress. nu am avut timp de nimic altceva.
s-a luat apa, asa ca aproape 3 zile am stat pe uscat. a fost si canicula.
sunt obosita. si mi-e foame.
totul s-a dat peste cap in ultimul moment... sper ca maine sa se rezolve totul...
pupicei..mie

24 iunie

Ziua cand l-am revazut pe dragul meu...dragul meu amant. Dupa aproape un an si jumatate... Am petrecut doar cateva ore, am dormit impreuna putin si apoi a plecat... M-a bucurat mult sa il revad. Imi e drag... Nu e mult de scris despre el... E doar speranta ca intr-o zi va reveni...

25 iunie

Am mers acasa...Nu am stat mult. Totul pe fuga.
pupicei...lumii.

26 iunie

Zi de calatorie. Am ajuns iar in Danemarca pentru proiectul care il pregatisem la inceputul lunii.
A fost un drum lung dar un zbor placut.

27 iunie

Azi am invatat salsa. Cam greu sa te lasi dusa de val- sa simti muzica- si sa faci pasii corecti... Dar e doar inceputul.
Apoi am vorbit despre voce... Am sa ascult cu mai multa atentie vocile oamenilor. Chiar daca nu le inteleg limba- vorbeau in turceste, in daneza- se poate sa le inteleg felul de a fi... De a vorbi ondulat sau drept, de a canta sau de a plange, de a-si lasa emotiile sa vorbeasca sau nu...

sunt cam obosita.

In seara asta mancam turceste.

28 iunie

Seara romaneasca ne-a iesit tare bine...cu palinca i-am gata pe toti...apoi am tras un chef de zile mari... Le-a placut si cozonacul si mai ales felul in care le-am prezentat despre romania si cum i-am servit cu paine si sare.

A fost deci cu petrecere....iar eu...eu nu stiu unde eram cu capul... aiurea...incercand sa fiu acolo...pe ringul de dans.

29 iunie

Azi am exersat un pic mai bine salsa....Imi iese miscarea din sold.
Azi mancam din Spania. Sper sa iasa cu bairam.
Si daca el - dragutul spaniol, partenerul de la salsa de azi- vrea...nu ma supar sa ma sarute.

pana atunci pupicei...de la mine, tacerii.

azi e 5 iulie.
ce zile au trecut din 30 iunie pana acum nu cred ca merita sa fie risipe pe aici... imi pare rau jurnal drag insa e atat de greu acum sa scriu despre ce am facut. deja imi este dor de linistea de acolo, de oamenii cu care am stat si am ras, de dans, de priviri jucause, de facut fotografii... imi este dor dar poate e numai parerea de rau de a fi lasat in urma o ultimele zile de liniste din acest an.

azi la birou a fost agitatie.
am ajuns la 6 am la Brasov si dupa 2 zile in care am dormit doar 3 ore, m-am trezit la 2 pm si am venit la birou.

as vrea sa plang acum scriind aici...sa ma fac mica si sa ma cuprind in cuvintele de mai sus, sa le las sa ma mangaiei, pana adorm incet- incet...

noapte buna, viata.

06 iulie

aseara Viorel m-a iubit atat de frumos incat nu imi venea sa cred...a fost un preludiu lung si tandru, apoi toata noaptea m-a tinut in brate, ca niciodata.

07 iulie

azi mi-am cumparat rochie de nunta... sper sa fie o zi frumoasa maine...eu cel putin sa ma simt ca o printesa...
si Viorel arata asa bine in costum....

ma gandesc sa ii iau un cadou la sora mea... se marita.... viata merge inainte.... eu raman mica sirena.

cu drag de lume...

08 iulie

a fost nunta surorii mele, Doina.
mi s-a parut simplut si cumva parca timpul a trecut prea repede. si prea repede obosisem.
mi-a placut mult preotul care a oficiat, era tot un zambet si fata ii lumina de bucuria de a uni doi oameni.
am sa retin acel zambet. as vrea sa nu il uit niciodata. e ca si cum mi-ar aminti de binecuvantare.

rochita mea a ajuns in ultimul hal pana la final... s-a patat cu ceara, cu apa, cu mancare, am calcat pe ea... dar toate au iesit la spalat!

09 iulie

zi de odihna si de recuperare. plecat rude. blabla...

10 iulie

zi de lucru. povesti despre nunta.

11 iulie

de alergat si platit facturi.

12 iulie

de invatat. totusi am examen. ultimul acum.

13 iulie
zi de examen. sper sa fie ok.
azi insa vreau sa povestesc despre altcineva.
Stefan. As indrazni sa ii spun prieten daca prietenia ai putea sa o reduci doar la un salut, la un zambet, la un semn, la o vorba schimbata in treacat.
De aproape 3 ani de zile il vedeam la biroul lui din pasajul care e in zona. Treceam mai mult sau mai putin zilnic, uneori doar ii faceam cu mana. Fusesem surprinsa sa il vad pe strada si sa vad ca ma recunoaste si ma saluta si el.
Zillele trecute l-am vazut in autobuz. Eu eram cu sora mea. Am vorbit putin cand am coborat. L-am intrebat ce mai face si dintr-o data imi spune ca demisioneaza. Ca s-a saturat. Am ramas socata. Adica cum sa plece? Si eu cum o sa mai dau de el? Sau...de ce as da de el?
Ieri am trecut pe langa el si nu m-am oprit. Vorbea cu cineva si nu am vrut sa deranjez. L-am baut usor pe umar, acelasi zambet de salut ca de obicei si am mers mai departe. Incepeam apoi sa regret ca poate nu il mai vad si nu am niciun contact de la el.
Azi insa, intorcandu-ma de la examen l-am vazut. Si am stat de vorba cu el cam o jumatate de ora. Mai mult ca niciodata. Azi m-a intrebat si el de viata mea. Mi-a spus de bucuria pe care o are pentru ca pleaca, pentru ca se elibereaza de o serie de nemultumiri. Apoi mi-a zis de fetita lui care la 2 ani si 8 luni invata stie deja sa aiba grija de lucrurile ei si are si are si cercei. Sotia lui il sustine in decizia luata si asta e un lucru minunat. Banii sunt o problema insa una temporara. Isi va gasi in curand alt serviciu. E inca tanar. Are 32 de ani.
Am indraznit sa ii cer adresa de email. Mi-a intins o carte de vizita insa i-am specificat ca doresc adresa personala nu aceasta oficiala. A scris-o pe verso si la plecare mi-a zambit, "chiar sunt curios ce o sa-mi scrii", desi m-a avertizat ca nu ii prea place sa raspunda la mesaje, sa scrie, in genere.
E ciudat cum imi venea sa il imbratisez la plecare ca pe un vechi si bun prieten desi stiu atat de putine lucruri despre el si el despre mine. Nu l-am imbratisat.
Si nu stiu de ce simt nostalgie. Tot mai multe lucruri se schimba in jurul meu.

Iar eu raman, mica, mica...

14 iulie

azi m-am intalnit cu Daniel si am stat la o cafea si un coniac la o terasa. cam o ora am stat. se facuse 12 si parca nici nu imi venea sa ma ridic de la masa.
m-a bucurat vizita lui si chiar daca a fost ad-hoc si pe neasteptate am savurat-o din plin.
stateam la teresa, vorbeam, completam un registru, el un ziar, glumeam, ne marturiseam doruri si necazuri, ne impartaseam sperante si lasam timpul sa fie fara zgomot intre noi.
a fost frumos.

multumesc Daniele.

15 iulie

e sambata. m-am hotarat cu sora mea sa stam la net toata ziua. si toata noaptea. si asa am facut. am stat la birou.

16 iulie

tot la net. am vorbit mult pe messenger.
m-am imprietenit cu Paula, a tipa din Bucuresti, de la facultate.
si cu Dana, o tipa din Iasi, care imi gasise un comentariu la o poezie de-a ei de ceva vreme in urma...

17 iulie

zi de leneveala...dar lucrand.

18 iulie

toata lumea credea ca sunt suparata si eu doar eram concentrata la hartii...
azi am iesit cu Ovidiu la bere, a facut cinste ca si-a luat toate examenele. Si stand la terasa am zis ca imi e foame si am intrebat daca au ciorba de burta si au avut. Ne-au adus ardei iute si eu, timid, am gustat. Nu pisca. L-am mancat pe tot. Si am zis ca il pap si pe al lui, insa am luat o musca si dupa ce l-am rontait am simtit cum pisca ca naiba! Mi-am dat lacrimile, nu mai puteam manca, imi ardea gura, imi curgea nasul, eram varza...Am baut bere, am incercat sa inghit ceva...Era groaznic!
asta da aventura...!
e seara si nu am chef sa merg acasa. nu am tv, nu am net....

ce ar fi daca as merge pe jos pana acasa? chiar...

19 iulie

aseara nu am mers pe jos acasa.
azi nu am chef de munca. de nimic. mi-e indiferenta viata. poate sa imi cada ceva in cap, ca mi-e egal...
mi-e teama sa cad intr-o depresie...desi si asta imi e indiferenta la ora asta.
ce naiba am?

Draga Jurnal,

mi-a fost dor de tine si tare rau imi pare ca nu am timp sa stau la o cafea, pe indelete, barfind ziua care-mi face viata cand paradis, cand nenorocire.

dar hai sa-ti spun despre zilele trecute.

19 iulie, seara

m-am intalnit cu un drag prieten, Ciprian, pe care nu l-am vazut demult. am stat la o bere si apoi am mers la mine si am facut cartofi prajiti. si am baut un vin. am stat de povesti. a fost frumos. mi-a placut.

20 iulie si 21 iulie

zile fade.

22 iulie

am facut o ciorba de vacuta tare buna. lui Viorel i-a placut in mod exceptional. chiar m-a laudat.

23 iulie

am mers la carrefour, am facut piftele, m-am plimbat cu Viorel. a fost dragut. desi pe seara a reusit sa ma si enerveze putin.
mi-a placut cum imi spunea ca pleaca in Italia si ma intreba daca il astept. ca se va intoarce cu bani si ca vrea sa avem copii. isi doreste un baietel, pentru inceput. era dragut.

24 iulie

mi-am nenorocit picioarele cu slapi. si cu tenesi.
vai si amar de ele.

25 iulie

azi ziua abia a inceput. daca am ce sa spun, voi reveni. daca nu...

###
vezi, drag jurnal, viata mea nu stie prea multe.
dar tu... tu sa ma iubesti orice ar fi.


DA, am revenit! Azi m-am intalnit cu Ninel un vechi si bun prieten!!! sper sa il revad mai des! a trecut cam un an de cand nu ne-am mai vorbit... !!
Pupicei multi!!

26 si 27 iulie

hm, nimic special

28 iulie

l-am revazut pe Andrei, doar ca in starea mea de sictir fata de lume nu mi-am aratat un elan deosebit in revederea sa.

29 iulie

zi de sambata si de facut piata, mancare, spalat, calcat.
seara am iesit in oras cu sora-mea Liliana si am baut cocktail-uri intr-un bar. pana la 4 dimineata.

30 iulie

sora cea mare, acum maritata, Doina ne-a chemat pe la ea si ne-a servit cu tort.
i-am facut cadou 30 de lucrusoare, ca doar implinea 30, pe 30...

31 iulie

zi de luni in care nu mi-a venit sa ma trezesc. fara chef de viata si de nimic. abia m-am ridicat din pat la 11!!!
diseara merg la film cu Liliana.

01 august

hm, am aflat ca Dragos vine la Brasov. oare cum e sa il revad ? e un copil dulce si atat de dragut...!

02 august

acum ajung la film. nu am mai mers luni.
am vorbit cu Andrei ceva mai mult azi. poate ca inca suntem prieteni...totusi.

03 august
zi de birou

04 august
m-am intalnit cu Dragos, prietenul de la Bucuresti care e un dragut si jumatate.
ne-am facut abonamente pe toata ziua pe toate liniile si am colindat prin brasov.
am stat cu el la kfc si am mancat.
a vrut sa ma rasfete dar nu prea l-am lasat... in fine... e un dragut. doar ca e prea copil...sau prea timid...
dar mi-a placut sa stau de povesti cu el.
exact ceea ce viorel nu face...

05 august
sambata. am stat acasa si am facut prajitura. a, si am fost si la cumparaturi. am facut ciorba.
dar nu m-am mai obosit sa merg la hara. desi as fi vrut initial...

06 august
am stat de dimineata si am vazut vreo 3 filme. am mancat prajitura si am baut vin.
pe la 17 am mers in piata sfatului. la angela similea si altii...
mi-a placut de monica anghel care mi-a amintit un cantec ce l-am uitat si dupa care imi formasem, in adolescenta, un crez.
E un joc ciudat, greu de inteles
Dar vreau sa stiu si eu
Sa uit cum trece vremea, tulbure si grea
Si sa gasesc motiv de-a exista.

Refren:
Dau viata mea pentru o iubire,
Supremul pret pe care-l poate un om plati,
Sa mor iubind si sa ma nasc pentru a iubi
Sa mor de dor asa cum n-am putut trai.

Sa mint nu stiu, sa fur nu pot
Dar ma trezesc dorind
E visul meu departe, sa-l ajung as vrea
Dar nu-i de-ajuns sa vrei fara a putea.

07 august
o zi usor agitata...dar multa alergatura fara rost...si ploaie.

08 august
o zi in care am avut parte de o supriza extraordinara. zareh, bunul meu prieten de departe, a venit in brasov. s-a intors din estonia cu prietena lui si au ajuns pe aici.
am mers cu ei prin oras...am vizitat si am stat la bere...a fost super.
nu mi-a venit sa cred. pentru ca tocmai vineri vorbeam cu dragos despre el si sambata imi faceam curat prin telefon si ma gandeam ca nu mai am nevoie de nr lui ca pana se intoarce el isi schimba precis numarul... si uite... aiurea.... e atat de aiurea...
credeam ca voi avea mai multe de spus despre asta insa ...e pur si simplu una din zilele in care ma simt bine. si vorbesc de o bucurie asa, sufleteasca.
am chemat-o si pe oana. pe drum ne-am intalnit cu andreea si turcaletul ei... a fost super...
o zi in care viata nu a contat. doar bucuria de a sta impreuna.
de a exista, ca prieteni.
iubesc intreaga lume azi... iar tu, imi soptesti ca mai sunt doar 2 ore si jumate din azi... si? e timp suficient de iubire. intotdeauna.

09 august

zi de birou...si sora mea Liliana a facut cinste ca s-a angajat in alta parte. ma bucur pentru ea.

10 august

azi am avut o dezbatere interesanta, cel putin pentru mine, referitor la razboiul din Liban.
in rest...liniste si pace.

11 august.
azi m-am intalnit cu Paula, din Bucuresti, si am stat si cu Ovidiu la o bere. doar ca eu am baut palinca pentru ca deja consumasem vodca, din cauza ca ma durea stomacul.

12 august

azi am plecat la Bucuresti. m-am intalnit cu un vechi prieten care avea un necaz, am stat cu el la o pizza si apoi m-am intalnit cu Dragos, cel care vineri fusese in Brasov.
s-a oferit sa ma gazduiasca un weekend la el, chiar s-a aratat bucuros ca am ajuns prin Bucuresti.
e frumos la el in casa. are si Internet si cablu tv.
nu vreau sa spun mai mult despre Dragos, doar ca a reusit sa imi daruiasca cea mai trista experienta. pentru prima data in viata, am fost prea batrana. diferenta de varsta dintre noi, 7 ani, era mult prea mult decat putea el accepta ca idee. de slabit, pot sa slabesc. sa ma aranjez, pot sa o fac. dar sa dau timpul inapoi, niciodata. chiar am lacrimat, dar el nu si-a dat seama. a inteles doar ca nu mai e cazul sa imi zica de batranetea mea.

13 august
am vizitat o biserica. ne-am adus acolo sa ne intalnim cu o prietena veche de-a lui Dragos. si iar mi-am amintit de ce nu imi place sa merg la biserica: lumea vrea spectacol sa primeasca si nu sa se daruiasca cu piosenie, lui Dumnezeu.

biserica era prin zona Obor. de acolo am mers pe calea Mosilor si apoi in Piata Romana, la Muzeul Literaturii Romane. am mers pe jos, caci era fumos afara si noi nu ne grabeam nicaieri.
Muzeul in cauza, ne-a primit gratuit si ne-a oferit sa privim fotografiile unor scriitori din toate timpurile.
apoi, tot pe jos, ne-am dus in Cismigiu. doream sa fim acolo pentru lectiile de tango. mai aveam timp, asa ca ne-am plimbat putin, ne-am asezat pe o banca si am zarit un copilas pictat pe fata. am aflat unde se intampla fenomenul si am vrut sa ma pictez si eu. intre timp, prietena lui pleaca, de prea multa foame si oboseala.
si m-am pictat. cu floricele pornid din coada ochiului spre obraz si frunte. apoi am facut si o fotografie, pe care i-am lasat-o lui Dragos.
tango-ul a inceput dar pareau ca nu vor sa inceapa si lectiile asa incat, in jur de ora 5 pm am mers spre casa. pe drum ne-am cumparat una alta sa facem pizza.
apoi, cam pe la zece seara ne apucam sa invatam dansuri. i-am mai aratat salsa, el ceva tango si in cele din urma, cu instructiuni de pe net, am valsat.

14 august

am ajuns inapoi acasa, la brasov.

inca sunt surprinsa de felul in care mi s-a reprosat varsta si nu credeam ca voi trai asa ceva. nu acum, cand inca am, totusi, 20 si ceva de ani...
l-am descoperit visator pe Dragos, dar in aceeasi masura, conservator. si, cumva, imatur... in fond, are doar 22 de ani.
si cati mi-au zis ca am 22 cand se uitau la mine? sau la fotografiile mele? dar el s-a uitat doar in buletin.

desi nu i-am zis ca plec, Viorel abia azi de dimineata mi-a trimis un sms in care ma intreba daca m-a rapit cineva. fara pupicuri, fara "mi-e dor".
in seara aceasta voi vorbi cu el serios. daca nu si-a dat seama, m-am despartit de el, in momentul in care m-am urcat sambata, in trenul spre bucuresti.

Scumpul meu jurnal,

ma ierti ca esti sarac, ca vin atat de rar pe la tine... si uneori cu lene in gand si cu tacere-n suflet.

ma mir ca au trecut atatea zile de cand nu ti-am mai spus ce mi s-a intamplat. unele lucruri au fost chiar frumoase, sa stii.
doar ca ceva s-a schimbat in mine si poate, intr-un alt august am sa-mi dau seama.

of... ce-ndepartat pare deja 15 august....

cu Viorel in adevar c-am discutat. el crede ca ceva s-a intamplat la Bucuresti de nu mai doream cu el. nu a inteles totusi ca o relatie de iubire nu merge intre noi doi.

in 16, 17, 18, 19 si 20 nici nu mai stiu ce am facut. doar agitatie cu pregatirea proiectului. a, sambata am facut mancare. am fost in carrefour si mi-am luat legume si fructe. prefer sa le iau de acolo decat de pe piata unde nici preturile nu sunt mai mici si nici nu ma lasa sa aleg. iar duminica, am venit la birou si pentru ca Internetul a binevoit sa dispara pentru cateva ore, m-am apucat de am mutat mobila pe aici. m-am ales cu o vanataie pe pulpa, dar arata altfel! parca ma simt mai bine in birou acum. schimbarea mobilei prin casa, respectiv birou, mi-a dat intotdeauna senzatia de o liniste aparte. de a placere noua. si binevenita.
tot duminica, pe cand mergea Internetul, mi-am facut un cont pe un site de intalniri. mai mult din cauza numelui lui, idile.

ziua de luni, 21 august face parte din zilele pe care nu le-as vrea sa le uit.
am primit la birou o scrisoare. m-am mirat ca e pentru mine, dar cand am vazut expeditorul... ah, ce zambet mi-a inflorit instantaneu in suflet, in gand, in ochi si dulce s-a prelungit spre buze. radiam intr-un fel atat de tainic incat doar inima mea stia sensul si frumusetea plicului in cauza. era de la Dragos. mi-a trimis doua fotografii din cele pe care le-a facut la Brasov. iar pe spate a scris din poezia lui Eminescu, "stele-n cer..."
acest zambet nu vreau sa il uit. imi era dor sa zambesc astfel. sa ma invalui in tandretea gandului ca cineva undeva s-a gandit la mine sa-mi faca o surpriza...
l-am sunat pe Dragos si i-am multumit dar nu cred ca a inteles ca ma bucuram atat de mult si ca eram foarte emotionata de gestul lui.
si ca am regretat o data in plus ca intre noi doi nu va fi nicio idila.

azi e 22 si sunt la ora asta...ah, de ce trebuia sa arate fix cand m-am uitat la ceas?! e chiar 22 ora... si eu de ce nu am 22 de ani?! ...si mai cred in zane... mai cred in zane... mai cred in zane... !

te sarut prieten drag,
jurnalul meu cu foi de vant,
ce nu poti pastra,
o lacrima pe-al tau cuvant

23 august

zi in care totul a mers dupa plan. nimic rau nu s-a intamplat.

24 august

ziua in care m-am pregatit pentru dezbarea cu presa educationala. eu zic ca a iesit bine. am incercat sa-i fac sa se asculte intre ei, chiar m-am rastit la un moment dat si lovind cu piciorul podeaua am primit o durere ce m-a tinut timp de 2 ore.
totusi ceva special s-a intamplat azi. l-am cunoscut pe Mark. un tip care cautand aiurea prin hi5 a vrut sa fiu in lista lui. iar eu am vazut id-ul lui de mess si am zis daca e online ii dau accept. si era... si uite asa am aflat ca e bucurestean mutat la sighisoara acum... are 30 de ani.... si l-am si sunat, asa...sa-l intreb ce face cand vede ca-i pleaca autobuzul de sub nas. ma rog, vocea nu m-a impresionat extraordinar, dar fotografia lui, da.

25 august

nu stiu de ce ma simt exatraordinar de obosita ... pur si simplu ma topesc in scaun si as adormi aici...
azi am vorbit cu Mark... si tocmai acum cand era sa scriu ca doream sa stau cu el la taclale si e offline a aparut... so, ramani cu bine jurnal, ma duc sa pierd timpul cu el...

26 august

sambata. ultimele pregatiri pentru finalizarea proeictului. participantii au fost multumiti.

27 august

o zi care a inceput destul de firesc, oarecum plicitisor si care s-a continuat intr-un mod cu totul neasteptat.
am facut de dimineata cumparaturile pentru cheful de final.
seara, in loc sa inceapa la 7 cheful a inceput pe la 8. ma rog, am zis ca nu e cazul sa ma enervez...
si a continuat cheful pana la 5 si ceva dimineata. cel putin pana atunci am ramas noi, ultimii.
mi-a placut mult atmosfera care se crease. toata lumea era bucuroasa...unii vrajeau cu altii...numai cu mine nu a flirtat nimeni, fapt pentru care m-am enervat si i-am pus la curatenie, la 5 dimineata!! pai cum? iaca...

28 august

m-am trezit la 9 jumatate si nu mi-a venit sa cred ca nu pot adormi. abia la 6 jumatate ajunsesem acasa. in fine, am mers prin oras azi. mi-am luat pozele de pe filmul ce il aveam. frumoase... erau fotografiile de la Craciun, cu Viorel. amintiri. mai mult sau mai putin placute.

am baut bere, mai ramasese de ieri. fatala miscare. mi-e rau acum. e cazul sa merg acasa.
azi Mark nu a fost online. vrea sa faca sa imi fie dor de el? aiurea...

29 august

azi l-am vazut pe Mark online la un moment dat si m-am abtinut sa il apelez, constatand acum, ca el nu mi-a zis nimic, ca e offline... in fine, am inteles ca nu vrea sa ma cunoasca. altul la rand!!!

30 august

nu cred ca se merita sa retin altceva din ziua asta decat faptul ca a fost ultima noapte cu Viorel.
si nu m-a luat in brate, nimic nu s-a intamplat.

i-am dat sms lui Mark si mi-a raspuns. spera ca sunt bine si vom vorbi maine.

31 august

de dimineata Viorel si-a luat ultimele lucruri, m-a rugat sa chem un taxi apoi m-a pupat, mi-a zis drum bun, ne mai auzim la telefon si a plecat.
eu ma uitam la film, ciudat, chiar great expectation trebuia hbo-ul sa difuzeze. nu a zis nimic Viorel... nici macar multumesc sau nu stiu.... dupa un an de zile cateva cuvinte se puteau spune.
si nu stiu de ce mi-a venit sa plang apoi, iar toata ziua am stat asa mai mai sa izbucnesc in lacrimi.

de ce doare un nou inceput? sau acest inceput e doar o dovada a faptului ca nu s-a putut, ca a fost o greseala toata relatia cu Viorel de la bun inceput...

azi l-am vazut si pe Mark, pe camera web. e un baiat prea dragut... si nu ma voi indragosti de el.

e timpul sa apuc de terminat bagajul. maine plec in Cehia si chiar nu stiu ce se va intampla.
sper ca toti sa se distreze, sa fie bine... mi-am dorit sa vad Praga. atata tot.

te imbratisez cu drag, tacutul meu jurnal.... mi-e atat de dor o iubire. de o mare iubire.

Dragul meu jurnal,

sa stii ca nu te-am uitat, te-am facut litera si gand acolo cu mine in Cehia. poate am sa reusesc sa lipesc aici acele pagini de agenda.
am ramas datoare sa iti spun din 11 septembrie...
dar pana a povesti despre intoarcere in tara, iti spun doar ca timpul petrecut in Cehia a curs altfel, parca dupa alte notiuni, caci dupa doar 2 zile simteam ca stam deja de o saptamana.
am sarutat un tip din Bulgaria, tara vecina, cum vorbeam intre noi spre a nu fi intelesi.
m-am amorezat platonic de un polonez, caruia ii spuneam lunganul, tot din aceleasi motive, iar pe de alta parte era de 1.95 pe putin.

m-am intors acasa tusind urat de tot, obosita si cu ganduri aiurea.
drumul a mers fara incidente.

in zilele ce au urmat, 12, 13, 14 ai azi, 15, am incercat sa fiu in 3 parti in acelasi timp. am recuperat din munca de birou, am facut tratament cu antibiotic... si una peste alta trebuie sa invat caci duminica trebuie sa iau restanta aia nenorocita la retorica.

i-am scris profesorului intrebandu-l cum a fost vacanta. mi se paruse putin cam nervos pe forum si imi parea rau ca unii studentii chiar trebuie sa repete aceeasi intrebare fara a cauta raspunsul deja existent. profesorul mi-a raspuns, lucru care mi-a placut si sper ca daca iau aceasta restanta sa pot comunica cu el si pe viitor. desigur, va ramane distanta profesor, student. si pe de alta parte, e insurat.

intr-o seara l-am visat pe lunganul. vorbeam cu el, iar el s-a aplecat si m-a sarutat. exact asa cum imi doream eu sa se intample in realitate. m-am trezit zambind in dimineata.

ce sa-ti mai spun? ma duc sa invat mai bine. chiar trebuie sa iau restanta asta.
te pup.

am petrecut un weekend de leneveala !!! nu ma bate, dar chiar nu am avut chef de altceva! am stat si am invatat, m-am uitat la filme, in fond, trebuia sa stau in pat, doar sunt bolnavioara nu? iar duminica am hotarat cu Liliana sa ne tinem ziua si am facut si tort...
sper sa iau examenul...!

18 septembrie

zi de luni, atat de frumoasa...! am primit mesaj de la Ivo, bulgarul din Cehia -care mi-a trimis melodia promisa, desi nu ma asteptam- dar si de la Mirek, dragutul meu inalt polonezo-ceh..! Mi-a scris ca iar placea sa stea de vorba cu mine, lucru care m-a bucurat peste masura si citind mesajul lui am ramas cu gura blocata intr-un zambet larg. poate ca era sufletul ce incerca sa respire, poate doar inima ce imi salta cutezand spre alte orizonturi.

sefu s-a cam suparat azi, dar pana la urma s-au ameliorat lucrurile, sau, cel putin au ramas sa le rezolv cumva...

trebuie sa ma pregatesc de Turcia! da, ma duc la Istambul! dar de data asta vreau sa fiu lady, adica sa ma imbrac elegant, nu in blugi si hanorac cu sapca, cum am fost in Cehia... vreau sa ma simt doamna... si nu copila.
in fond, plec chiar de ziua mea... si am sa intorc duminica.

cred ca e cazul sa merg acum acasica.
iar gandul de a avea un an de singuratate incepe sa devina tot mai puternic.

da, chiar m-am bucurat azi de cele doua mesaje! si sper sa nu uit niciodata cum zambeam azi... ! venea lunea si ma intreba una alta si eu zambeam! nu puteam sa ma abtin...! nu puteam sa ma supar azi pe ceva sau cineva...!

19 septembrie

o zi in care am incercat sa rezolv treburi dar treburile s-au lasat amanate.
intalnirea cu voluntarii a fost oarecum antrenanta.

e cazul sa ma duc acasa. si iar nu am de unde sa iau un bilet de autobuz...
maine imi fac bagajul.
pupicei la lume.

"pan` la tine nicio piatra nu mai vreau sa-mi fie treapta"

Iubite meu jurnal,

cat de placuta e aceasta clipa, cand la un pahar de vin rosu presez peste tine cele mai frumoase amintiri ce pot sa se intample intr-un an, cele legate de ziua mea de nastere.
ma emotioneaza gandul ca a mai trecut un an din viata mea, pe care l-am risipit in incercari si experiente mai mult sau mai putin frumoase, dar ma bucur ca la finalul lui inca zambesc, inca simt viata si viata ma tulbura.

in 20 septembrie am plecat spre Bucuresti. dimineata a decurs in pregatiri iar spre dupa-amiaza am luat trenul ce mergea spre capitala. aici m-a asteptat L. oare ti-am mai zis de el? oricum, ramane doar asa L... trebuia sa ma ajute cu lamuriri la examenul ce il aveam la intoarcere. dar seara am petrecut-o band vin si suc, papand ciocolata si cips-uri, ascultand muzica, discutand nimicuri ori idei razlete. apoi a vrut sa ii fac un masaj. l-am avertizat ca poate nu o sa-i placa, dar el mi-a zis, in mijlocul procesului, "de ce ai zis ca nu stii sa faci masaj? ", iar eu i-am raspuns zambind, ca nu am zis ca nu stiu, doar ca poate nu o sa-i placa. nu am vrut sa imi faca si el mie, desi invitatia de reciprocitate a fost cumva indirecta.
ne-am pus sa dormim. dar cum patul lui era destul de stramt, firesc, ne-am lipit unul de altul, dar el s-a intors si m-a luat in brate. mi-a placut gestul lui. si totusi nu ne era somn.

incepea sa fie miezul noptii, asadar, 21 septembrie, ziua mea.
i-am cerut sa imi spuna o poveste. chiar asa, sa imi faca pe plac doar e ziua mea... el a respirat usor si mangaindu-mi fata cu dosul palmei mi-a soptit: povestea incepe cu un drum, cu acest drum pe care mana il urmeaza... iar mana lui mi-a inconjurat fata, a coborat parca ezitand pe gat, apoi pe san.... apoi a revenit pe fata...si apropiindu-se m-a sarutat. tacerea ce a urmat apoi zambea ea insasi de gingasia gesturilor noastre, de tandretea respiratiilor noastre sau de murmurul palmelor prinse intre poveste si realitate.

nu se putea sa inceapa mai frumos anul meu. si nu am sa te las sa spui ca a fost ceva trecator. a fost un moment, o noapte minunata si asta e tot ce conteaza. cel putin acum.

dimineata am plecat spre aeroport, in virtutea faptului ca el trebuia sa mearga la lucru iar o ora a pierde prin oras era la fel cum a pierde prin aeroport aceea ora. in plus, nu puteam contacta pe nimeni altcineva deoarece era zi de lucru, pe de o parte, si pe de alta parte, oricine ar fi venit facea o ora doar sa ajunga in Victoriei.

asteptarea in aeroport a fost placuta. am primit sms-uri dintre cele mai dragi. atat de dragi, incat, la scriu aici. intotdeauna am vrut sa le pastrez undeva si tot le stergeam pana la urma. acum am unde. primeste-le, drag jurnal.
"La multi ani pentru maine, draga Ancuta! Sa te intorci cat mai repede de pe taramuri straine ca sa ne linistesti&bindispui in continuare cu rasul& vodca ta!:) x0x0 "- valerica
"La multi ani! Fie k toate visele sa ti se indeplineask! Puuuuuup*"- oana
"Hey. LA MULTI ANI! Iti doresc sa ai parte d mult noroc in viata, bucurii, succes si multa dragoste. Te-am pupat& take care. Alex ( sper k am nimerit ziua ta) ;-) "
"gagicutza ancutza/ se da cu "saniuta"./LA MULTI (B)ANI,/sa ai mereu/in jurul tau/pe toti acei care/ iti dau de mancare/ materiala ori sufleteasca/ ancutza sa (ne) traiasca/ multi ani/ de acum inainte./ sa fie o fata "cuminte" si sa priveasca mereu inainte. pupik"- oana ( cea mare)
"Iti doresc multa sanatate si sa fii la fel d zambareata ca pana akum! te poop- la multi ani!"- sofia
"Servus. Azi ma gandeam k luna asta park era ziua ta si aoi m-am gandit k park era chiar azi:) la multi ani, sanatate, fericire, noroc, iti urez d ziua ta. Dc am gresit ziua, iti urez pt ce a fost, sau pt ce va veni:) "- raluca g.
"La multi ani."- Ovidiu-beraru`
"La multi ani draga mea! Iti doresc sa ti se implineasca toate visele cele mai indraznete! Te pup cu mult drag catalina"
"La multi ani! (vezi cat bei de ziua ta). fam oti".
"La multi ani Ancuta! Am incercat sa te sun sa-ti pot trasmite personal dar aveai telefonul inchis. Iti dorim multa sanatate si fericire, iubire si bunastare!"- mihai tgm.
"la multi ani! sa ai parte numai d iubire si d fericire si sa realizezi in viata tot ceea c ti-ai propus! pupici!"-doina&radu
"La multi ani deasemenea. Citat: iti doresc ce-mi doresti tu mie si sa ti se intample tie. Pup u"- ovidiu, care e nascut in aceeasi zi cu mine.
"La multi si multa sanatate si tot ce iti doresti distractie plakuta si sa fi "cuminte":-d" - razvan
"No comment! just ...i love you! si sa nu indraznesti sa crezi k am uitat: LA MU@@@@@@@@"- liliana, dupa ce i-am zis ca am facut in noapte.
"Fa femeie, La Multi Ani [...]..Si poate raspunzi la telefon, ------! Luv iu"- un prieten

au fost si telefoane, de la Ciprian, Liana, Dan, Micky.. si nu mai stiu, sa imi fie cu iertare...

ma scuzi, scump jurnal, dar scriind aceste mesaje am zis sa il sun pe Alex...si am vorbit cu el la telefon si imi e dor de omul acesta. imi e tare dor. si mi-a adus aminte ca daca nu era Vali nu il cunosteam...iar Vali e murit...chiar azi de dimineata m-am trezit plangand ca in vis imi amintisem de el si imi parea rau ca nu mai este...iar acum plang fara a stii daca de dorul lui Alex, de bucuria de a-l auzi, de faptul ca am sa il revad maine, sau de durerea ca Vali nu mai este... sau poate de amandoua... ma simt mica...atat de mica acum... si nu are cine sa ma stranga-n brate.

mai bine sa continui cu ziua mea...
aici pe han am primit mesaje atat de frumoase si recunosc ca abia azi am reusit sa le vad. si m-am impresionat si pentru cateva clipe am simtit iar ca e ziua mea. mi-au urat "la multi ani" mothman, Lotte+ flori, exergy33+ flori, nefertiti, iedera, Olaf, Cla, Hashaspire, flori+ flori, gabitza^, Endgegner si Erwin.
alte urari dragute mi-au umplut deasemenea sufletul:
"Secunditaaaa... draga de tine La multi ani!!! , sa fi fericita, iubita, viata sa-ti fie toata un zambet de copil!"- Serenity
"La multi ani, secunda! Sa ai o viata cat mai aproape de visele tale!"- anushca
"La multi ani, Secunda! Toate gandurile bune catre tine!"- Tyra
"La multi ani fetitza dulce, sa ne traiesti!"- Kitty
"La Multi Ani, Secunda! Sa iubesti si sa fi iubita ! (Asa cum imi place mie sa zic)"-+flori - cipdecip
"La Multi Ani, Secunda! Sa pretuiesti fiecare secunda ca si cum ar fi ultima !"-Kristin
"Probabil ca acum te betivanesti ca un om normal ce esti, ceea ce e foarte bine. Asa ca maine dimineata cand vei intra aici vei avea un La multi ani! si de la mine "- genicon
mesajele insotite de pupicei, de imbratisari, de zambarici dulci si mici.
apoi in privat mi-au zis Quantum si passenger.
si email am primit de la Leo, ah, chiar m-a surprins ca si-a amintit de mine. de fapt a marturisit ca i-a adus aminte ringo..

vezi drag jurnal, sunt oameni care cumva ma iubesc, tin la mine...si clipele astea ma impresioneaza si uneori ma gandesc ca traiesc un an doar pentru aceste clipe, cand, cei din jurul meu imi ureaza de bine, ma bucura cu ganduri alese si imbratisarile lor tradeaza prietenia si dragostea.

am asteptat insa sa imi spuna si Viorel la multi ani... si nu a zis. si poate si altii carora in ultima vreme le-am completat acel calendar cu data de nastere ce mi l-au solicitat.
in fine... se intampla uneori sa uiti sau sa nu ai timp de oameni. mi se intampla si mie.

mi s-a cantat la multi ani in engleza, la proiectul la care am fost, chiar am primit si tort, insa in a doua seara, caci nu i-am luat pe nepregatite.
asadar, 22 septembrie. o seara petrecuta intre straini care erau frumosi, pusi pe glume, prietenosi, cum nu se poate mai bine. si tort de ciocolata. si vodca din polonia, si vin din romania, suc din turcia, alte dulcuri si mancaruri de prin malta, grecia, bulgaria, ma rog, nu mai stiu cine ce a adus. important era ca ne simteam bine. si am ajuns sa jucam adevar si provocare. si tipul din grecia primeste sarcina sa aleaga intre mine si tipa din bulgaria si sa mearga apoi in bucatarie- noi fiind in sala de mese a restaurantului- si sa sarute unde vrea el. grecul m-a ales pe mine si ajung acolo fara alte cuvinte, doar zambind, ne-am sarutat. pe gura. dar intrebat fiind apoi unde, nu a vrut sa zica. de-a lungul serii ne-am mai sarutat apoi, cica, pedepsiti fiind...

in 23 septembrie, am reusit sa vizitam si noi centrul Istanbulului insa doar noaptea, adica la ora 12 cand insa circulatia era parca de ora de varf. mi-a placut si am gustat scoici cu lamaie, iar grecul, mi-a daruit un trandafiras alb, cumva indirect, rugandu-ma initial sa il tin putin, apoi cand am vrut sa i-l returnez a spus sa il pastrez.

pe 24 septembrie am venit acasa. toata ziua am mers pe drum. metrou, avion, autobuz, tren, tramvai, acasa.

25 septembrie a fost ziua surorii mele Liliana. de data asta i-am dat doar bani sa isi cumpere nu stiu ce Garnier dorea ea.

in 26 septembrie am dat examenul cu pricina. sper sa il iau. a fost draguta faza cand supraveghetorul s-a uitat la mine, iar eu i-am zambit, parca a paguba, a zambit si el, eu am lasat capul in pamant, el s-a uitat la altii.

in 27 septembrie aflu ca voi pleca iar. in Ankara. ma bucur ca am primit aprobarea sa plec. sper sa fie frumos. e ultima plecare pe anul acesta.
azi e 27 septembrie... am baut niste vin si am mancat pizza, date din partea unui sef, cu ocazia zilei lui de nastere.

pe birou inca mai am flori, de la un prieten drag, singurele flori reale pe care le-am primit de ziua mea si care mi-au fost aduse luni. si ceasul, ah, ce surpriza a fost acest ceas! efectiv m-a lasat fara cuvinte. imi place la nebunie ideea.
ai sa intelegi si tu cand il vezi.

te sarut. sunt intr-o stare in care as vrea sa imbratisez lumea, as plange pe ea... mi-e dor de parinti, de prieteni, de clipe de astea...

Dragul meu jurnal,

Tu ma faci sa imi spun mereu ca lucrurile pe care le incep trebuie sa le duc pana la capat. Mai ales daca le-am inceput din drag si de buna voie.

Chiar daca stiu ca lucrurile pe care ti le spun le arati altora, stiu in acelasi timp cat de mult imi vor folosi mie. Pentru ca nu ma lasi sa uit momente importante din viata mea si ma emotioneaza de fiecare data cand le recitesc.

E vremea sa iti spun despre ce a fost intre 28 septembrie si azi.

28 septembrie
Zi de impachetat -apartamentul si de alergat in stanga-n si-n dreapta.

29 septembrie
Am facut ultimele pregatiri pentru a pleca la Bucuresti la Dragos. A doua zi in zori aveam avionul spre Ankara. Nu cred ca pot sa imi explic si eu exact de ce am ales sa stau la el o noapte. Poate pentru ca stiam ca nimic nu se va intampla. Sau poate era ultima sansa ca sa se intample ceva.

Inainte de a pleca mi-am luat adio de la apartamentul unde am stat vreo 5 ani. Am strans ultimele lucruri. L-am vazut gol, asa cum l-am vazut prima oara cand am intrat in el. Iar o senzatie de nostalgie imi invaluia sufletul. De aceea, plecarea spre Turcia a micsorat sentimentul de regret sau de clipele de dor petrecute aici.

Dragos m-a asteptat pe peron, desi initial spunea ca va fi la metrou. A ramas placut impresionat de cum aratam, in fusta, camasuta, pantofiori, parul strans, machiata si cu o valiza mijlocie tragand dupa mine. Recunosc ca am vrut sa obtin aceasta privire de admiratie de la el. Sa vada ca pot fi si frumoasa, nu doar mai in varsta decat el.

Si totusi nimic nu s-a schimbat in relatia cu el. Ramanem aceeasi prieteni. Ce isi vorbesc putin, ce se vad rar.

30 septembrie
O intreaga aventura in aceasta zi. Cred ca si daca nu as scrie-o nu as putea sa o uit.
Eu si Sonia am pornit increzatoare spre Ankara.
Urma sa schimbam avionul la Istanbul. Acolo, cautand pe panourile luminoase tranzit am ajuns la un nenea care insa ne-a trimis la “passport control”. Ok, ne-am dus si am platit visa, am trecut prin controlul vamal si ajungem sa trecem prin poarta “sosiri internationale” pentru ca altfel, dupa indicatia primita de la un ofiter de acolo, nu puteam ajunge la poarta pe care o cautam noi, 106. Acolo iar ne uitam noi spre un panou cu plecari internationale. Ajungem iar la control vamal…Si cand trecem de el, observam ca portile de acolo porneau de la 200 pana la 400. Mergem derutate in ultimul hal la Biroul de Informatii si tipul, care in sfarsit era un tip ce cunostea engleza, ne spune ca trebuie sa coboram caci avem “domestic flight”. Gasim noi un lift, coboram si dam de o pustietate, fapt pentru care ne intoarcem, dam iar de tipul respectiv ce mirat ca ne vede iar vine cu noi, ne pune in lift, ne indica etajul si pa, la revedere. Ajungem noi…la primul tip ce ne-a trimis la controlul pasaportului, care, si de aceasta data, face la fel. Vazand ca nu avem ce sa ii explicam, mergem iar la vamesul ce ne-a pus prima stampila pe pasaport. Acesta rade si ne lamureste ca nu am mers unde trebuia, ca noi am si iesit deja din Turcia prin faptul ca am primit a doua stampila albastra. Il suna pe seful lui, isi cheama un inlocuitor la ghiseu si merge cu noi- care nu mai putea de ras si de dat in cap cu “domestic”-ul lor. Desigur lumea ce vedea acest lucru si nu era in cunostinta de cauza, a putut crede multe, in fond, ce persoane sunt intoarse de la vama si insotite de vamesul ce le pastreaza pasapoartele?
Ajungem sa ne anuleze stampila albastra, explicand, desigur si celor de la etajul superior de istetimea noastra. Apoi ne indruma spre parter, la plecari interne.
Si uite asa, din doua ore cat aveam de asteptat, am ajuns sa avem doar vreo 40 de minute de asteptat in fata lui 106 pentru imbarcare.
Nu aveam insa sa stim ca la aterizare, pe pista ne asteptau 2 autobuze, unul pentru zboruri internationale, altul pentru zboruri interne. Hm, pai daca tot ne-au “domestic”-it atata, ok, noi suntem cu cel de interne. La destinatie aflam ca nu, totusi, bagajul nostru era international. Asa incat, iesim din aeroport, dau peste Ilyas, ce era mirat sa vada ca vin din alta parte si ii explic rapid ca avem nevoie de bagaj, ca trebuie sa intram pe usa unde scria sosiri internationale.
In fine, ajungem in autobuzul ce ne ducea spre oras.
De acolo luam un taxi pana la hotel. Dar coborand, observam ca nu e nici vorba de hotel pe acolo. Ilyas insa, calm ne spune ca imediat dupa colt se afla acesta. Aha, facem doi pasi si in adevar constatam de ce taxi-ul nu putea sa ne duca pana in fata hotelului: erau de urcat vreo 50 de scari. Ok. E tot ce mai puteam sa spunem.
In sfarsit suntem in camera de hotel.
Am iesit imediat din ea sa mergem in oras. Ne-am intors apoi sa luam cina si sa ne intalnim cu organizatorul seminarului.

01- 06 octombrie
Zile petrecute in Ankara mi-au daruit experiente noi:
- Sonia mi-a demonstrat ca nu doar in filme exista fete ce am o imensa bucurie sa mearga la shopping, sa petreaca ore in sir in magazine renumite de haine;
- Am fost la Baile turcesti, unde am avut parte si de sauna si masaj – ce se termina cu turnarea unui lichean de apa in cap;
- Am trait o secventa de razboi prin vizitarea marelui muzeu Ataturk; pe un perete de vreo 4-5 metri lung erau pictate diverse scene de lupta, insa, in fata acestuia, pe o distanta de 2 metrii era prezentat frontul in marime naturala; a fost un soc sa mut privirea de pe perete in jos si sa constat, in fata mea la doi pasi, un om mort; apoi ramasite de obuz, oameni in transee…totul in marime naturala; iar pe fundal un zgomot de lupta, cu strigate, cu bubuituri de tun, cu urale de victorie la final.
- Vizitarea unei scoli generale de stat ne-a facut pe toti sa ne simtim ca mari vedete de film; toti copii se uitau la noi de parca vedeau pentru prima oara oameni straini, doreau sa ne atinga, radeau intre ei, faceau un zgomot infernal;
- Vinul din Portugalia e foarte bun; si mi-a intarit dorinta de a ajunge acolo;
- Ilyas m-a facut sa realizez ca prietenia se poate infiripa chiar daca limba comuna vorbita nu e bine stapanita; imi e drag acum si nu stiu cand, dar a fost un moment cand am realizat ca imi e prieten asa cum putini imi sunt; poate il revad la anul, spunea ca ar dori sa vina in Romania.

06 octombrie
Toata ziua am fost pe drum. Nedormind o noapte inainte, adormeam instinctiv in avion. Ajunsa acasa dormit imediat vreo 3 ore. Apoi am vazut si eu casa cea noua.

07 octombrie.
Am aranjat prin casa, biblioteca, biroul, prin dormitor, am sters praful etc.

08 octombrie
Am mers pe la birou. Sa fiu in contact cu lumea virtuala.

09 – 15 octombrie
Am reluat treburile pe la birou, intalnirile cu voluntarii, discutiile cu prietenii online…
Am aflat ca trec in anul 3 fara nicio restanta, lucru care m-a bucurat enorm!

16 octombrie
O zi in care am lucrat acasa, asteptand sa vina nenea cu rds-ul!!! Si nu a venit....
Am revazut filmul Saw, si chiar se termina cu fraza aia, ca multi sunt nerecunoscatori pentru ca sunt in viata, dar tu, nu vei mai fi asa... cand telefonul bip-uie si era un sms de la Ilyas... imi trimitea salutari...si tot ce am putut spune atunci e ca sunt recunoscatoare ca e unul dintre prietenii mei.

17 octombrie - a venit netul acasa.
18-octombrie- zi de birou, nimic de mentionat
19 octombrie- am fost putin pana la Bucuresti iar pe tren, pentru prima data am cumparat ceva din ceea ce aduc acele persoane surdo-mute. un mic carnetel pe care scria "diary", l-am luat cu gandul la tine, jurnalule... si chiar imi place, are si loc de pus buletinul...si o sa scriu intalnirile in el...
20 octombrie - am luat masa la restaurant cu colegii si am mancat de nu am mai putut!

21 octombrie.

azi mi-am luat niste ghete... sa vad cat ma tin... de obicei e intre o luna sau trei...
iar azi e prima mea luna a varstei de 29 de ani.
si tot azi, pe seara, mi-a venit menstruatia si nu am chef de nimic. doar de o iubire. dar nu am de unde sa o iau. si nici nu stiu unde sa o mai caut.

iar pe tine jurnalule te-as face bucatele de ai fi fost hartie...! pentru ca ma torturezi...ma faci mereu sa caut ceva bun in fiecare zi, ceva de notat, ceva de spus... si sunt zile in care nu conteaza nimic... decat niste amintiri... of, ma dor toate... si, da, si tu... !

22 octombrie - duminica, am mers la curs, am stat pe acasa, nu am avut chef sa ma vad cu Viorel sa ii dau costumul ce l-a uitat la mine.

23 octombrie- zi de luni si atata.

24 octombrie

l-am cunoscut pe Constantin. i-am luat id-ul de pe un site de cuplari... si chiar avea acelasi id si pe messenger.
are 25 de ani, e din Brasov, e dragut, nefumator, are masina, pare tipul perfect, asa-i? e chiar glumet.

tot azi am iesit cu o colega sa luam un sandvis si am sfarsit sa stam sa mancam acolo o ciorba si o pulpa de pui.
cand m-am intors ceream la status de mess o scobitoare. iar Constantin a spus ca imi aduce el una. am crezut ca glumeste, dar faptul ca l-am vazut asa hotarat si pentru ca era un gest de moment mi-a placut. si i-am zis sa ne vedem la o terasa ce este aproape de biroul meu.
intalnirea era la si un sfert iar eu am ajuns la si 14 si el era deja acolo... am stat cu el la o bere. a fost frumos. mi-a daruit un zambet drag sufletului meu.

25 octombrie

Ovidiu a zis seara sa iesim la bere. Andrei trebuia sa treaca sa ii dau ceva si a venit exact cand ieseam sa mergem la bere. l-am luat si pe el. lucru care, mi-am dat seama mai tarziu, l-a deranjat pe Ovidiu. pentru ca el dorea sa imi vorbeasca de problemele lui personale si nu avea de gand sa o faca de fata cu un strain.
a ramas ca maine sa ies cu Andrei la film. am zis ok.. am mers cu el cam jumate de drum spre casa. m-a luat in brate si mi-a placut. chiar m-a facut sa ma simt bine.
Constantin nu a fost online azi.
Mircea mi-a dat in sfarsit o melodie interpretata de el la viola. e dureroasa. trista. si atat de frumoasa!

26 octombrie

am venit de la film, am deschis messenger-ul si am scris la status "ceva lipseste".
am avut impresia ca mersul la film cu Andrei a fost ceva mecanic. nu stiu de ce... el a zis ca in sfarsit am facut si noi ceva impreuna, ca prieteni... poate, dar la mine in suflet nu a ramas un zambet... nu a ramas senzatia de bucurie de a fi petrecut timpul cu el... nu stiu... parca am jucat un rol, iar apoi am venit acasa si nimic mai mult.
am inceput sa ma indoiesc ca Andrei imi e prieten. sper sa ma insel. dar, mi-e teama, ca s-a stins in mine increderea ce o aveam in el, bucuria nespusa de a-l revedea in orice clipa... si de-al imbratisa puternic iar el sa ma ridice! oare cum aratam la colt de strada ieri cand ne luam la revedere si m-a ridicat iar eu ii spuneam ca nu trebuie sa se oboseasca si el a ras si m-a mai ridicat inca o data... ?

e toamna. si-n cantec de frunze coapte prietenia mea cu Andrei si-a gasit tacerea.

Constantin m-a facut azi sa zambesc si sa rad. poate o sa ma intalnesc maine cu el. dar in seara asta as vrea totusi sa aflu ce lipseste.

noapte buna.

toamna

27 octombrie
as fi vrut ca sa nu fie ocupat si sa poata sa vorbeasca cu mine pe mess, sa imi ceara nr de telefon, sa ma intrebe ce fac in weekend... nimic din toate astea nu s-au intamplat cu Constantin.

28 octombrie
am spus ca vreau un an de singuratate. nu mai sunt asa sigura acum de asta...

29 octombrie

am fost la circ. eu si cu o amica, singurele care nu aveam copil dupa noi, prima impresia. am mai descoperit apoi vreo cativa veniti in gasca sau cu iubita... dar a fost aiurea ca amica mea a plecat la pauza si ultima ora de circ am stat singura si am plecat tot singura. cand toti erau cu cineva.

30 octombrie

zi ploioasa si friguroasa.
am gasit un cizmar in zona mea. ce bucurie!!!
l-am cunoscut pe net pe Bogdan, un tip din Brasov, care surprinzator imi amintea de un prieten din Bucuresti. acesta a fost in primul rand motivul pentru care am vorbit cu el.

31 octombrie

Constantin m-a apelat pe mess tarziu in noapte. mi-a zis ca e in Bucuresti, la nu stiu ce prezentare. eu eram prea somnoroasa sa ma bucur ca mi-a dat un semn de viata. si totusi nu mi-a cerut nici acum numarul de telefon. dar mi-a trimis pupicei pe mess.

01 noiembrie

a venit Oana pe la mine si cum Constantin era online, i-am zis ca uite, asta e ala de nu mi-a cerut nr. de telefon ...! la care ea, pai apeleaza-l pe mess si spune-i "hai sa--ti zic un secret"! zis si facut, cu rasete si porniri care mai de care mai sugubete...! iar el a raspuns: "ia zi". si i-am scris numarul meu de telefon. nu a trecut mult si m-a sunat, dar din pacate cu numar privat, asa avea setat telefonul fapt pentru care eu nu am telefonul lui... hm... mai bine! nici nu ma intereseaza nr. lui!

02 noiembrie

azi a nins in oras.
mie de diminitea mi s-a parut ca e destul de caldut. si m-am imbracat cu pantaloni, adidasi si hanorac. seara, venind spre casa eram singura ce nu purta o geaca de iarna. si ce daca... a nins doar asa, usor...

03 noiembrie

am baut bere si am mancat pizza.

04 noiembrie

m-am trezit cu gandul la un pepsi. si inca nu am ajuns la el. sa termin cafeaua mai intai.

vai, drag jurnal, cate am sa iti spun! imi vine sa te sarut si sa adorm cu tine, sa las sa imi citesti tu gandurile, asa cum iti citesc eu randurile in zilele de dor si de amintire.

trebuie sa iti spun ca ziua de 04 noiembrie a continuat neasteptat de frumos. am vorbit toata ziua cu Radu, un tip cunoscut pe net. si in gluma am zis ca o sa ne intalnim cand vom avea 6 lucruri de spus care nu se pot spune decat in real.
6 era rezultatul de la 5+7=12:2, adica media cifrelor noastre preferate.
si cele 6 lucruri au fost: sa ii spun eu bancul cu broscuta cu gura mare, sa se convinga el ca am ochii verzi, sa vad un bar anume-care a fost schimbata cu sa vad camera lui, sa bem un vin rosu, sa imi explice el cum sta treaba cu a fi grijuliu si sa alcatuim un test prin care iti pot da seama daca o persoana iti poate deveni sau nu prieten.
am facut noi ce am facut ca duminica era deja zi de intalnire!!!

05 noiembrie

dimineata am vorbit cu Radu sa ne vedem la ora 15, pentru ca 1+5=6!
am mers la el... si pana la urma nu am reusit noi sa facem niciun test.
m-am intors acasa, contrariata pana peste poate, de ce nu m-a sarutat cand ma tinea in brate, amandoi stand pe pat si din cand in cand intre gurile noastre doar 5 cm ne desparteau! iar cand am plecat, in statie de autobuz, cand am dat sa il pupic pe obraz s-a intors si ne-am atins usor buzele... of...

seara Bogdan, acel nou prieten, de care ti-am zis in zilele trecute, m-a invitat la el. am zis, ok, daca e sa fie sex, nu e cu suparare, doar, Radu nu a dat impresia ca ar vrea ceva, nu? dar nici Bogdan nu a dat impresia ca ar vrea ceva. din contra. desi am dormit impreuna nu a facut nici cel mai mic gest cu tenta sexuala.

06 noiembrie

ziua cand am crezut ca sex-apeal-ul meu e la pamant, ca nu mai pot cuceri un barbat nici macar doar pentru sex, ca pot sa ma consider batrana, sa ma arunc de la etaj etc.

seara insa, nu am rezistat si am vorbit cu Radu. ma rodea sufletul, gandul, trebuia sa aflu de ce nu m-a sarutat. si raspunul lui a fost legat de faptul ca ii era teama ca voi pleca, ca m-a va supara. am discutat mult, de pe la vreo 23 la 2 jumate.
pe la mine trecuse Ovidiu si bausem cu el o bere. apoi am continuat sa beau singura. asa ca, elan aveam la vorba.

si desi a zis ca nu vine, pana la urma a venit. la ora 3 dimineata. si ne-am pus in pat... i-am zis, na, daca ai venit dormim acum... si m-a luat in brate, are brate puternice, si ne-am sarutat... eh, ce a urmat apoi... ! ai ghicit asa-i? in adevar, am facut sex, asa tacut, cu dorinta si cu drag. si asa pana dimineata in zori. eu am mai adormit asa vreo jumate de ora dar el a zis ca nu... iar la 7 jumatate a plecat la serviciu de la mine.

m-a facut sa ma simt frumoasa in noaptea aceea. cea mai frumoasa.

07 noiembrie

imi venea la toti sa le striga ca am facut sex! ca a fost minunat! unii au aflat...altii nu stiu de ce sunt atat de vesela.
lui Radu i-am spus ca a fost frumos. si lui i-a placut.
acum cred ca doarme. e firesc.
ce va fi cu el? de unde sa stiu? dar imi place sa il am ca prieten. asa, prieten, nu iubit.

te sarut, imi e somnic.

08 noiembrie

o zi in care am fost atat de ocupata incat nu am putut vorbi pe messenger cu trei prieteni foarte dragi, C, Mircea si Ionut.
am plecat la ora 1am de la birou...
imi e dor de ei.

09 noiembrie

nu stiu ce as putea retine din aceasta zi... poate faptul ca am fost la o tipa la un salon sa ma penseze si hm, m-a durut mai tare decat m-am asteptat.
altfel... cred ca as fi vrut ca lui Radu sa ii fie deja dor de mine.

10 noiembrie

o zi care a inceput frumos si s-a terminat cu ploaie.
am fost frumoasa, am aparut la tv si toti mi-au zis ca am aratat bine. defapt asa ma si simteam.
apoi seara a trebuit sa ma impart intre berea pe care o dadea Ovidiu de ziua lui si cheful de la birou. am reusit sa ajung la amndoua, desi ma cam enervasem ca la birou socotelile nu erau asa cum preconizaseram.
nu as vrea sa scriu prea mult de cheful asta...doar ca am adormit la birou si dimineata am ajuns acasa.

11 noiembrie

m-am trezit la 12 si apoi am mers la Radu, sa ii duc un hard...si uite asa am uitat sa beau cafea si toata ziua mi-a fost rau. si eu credeam ca e mahmureala. si luasem 2 nurofen. si doar seara pe la 7 am realizat lipsa cafelei. am baut cafea, am dormit putin si eram fresh. la ora 12 noaptea. frumos. pe la 3 am adormit.