Eu vad lumea ca pe o provocare, ca pe un diamant cu o multitudine de fatete, ca pe un furnicar galagios si lista ar putea cpntinua....

Lumea este un spatiu, este ceea ce vedem...am putea foarte bine sa spunem ca lumea e in ochi.
Ar trebui sa te provoace sa creezi lumina, dar de multe ori e un lucru incomod. Dispare si apare dupa bunul plac si niciodata nu e asa cum trebuie sa fie.

In mod mai practic? Lumea e materia ce ne inconjoara. Atat de reala si totusi iluzorie. Daca iti pui mana la ochi, nu iti vezi palma, vezi intuneric...atunci oare lumea e o imagine creata de noi?

Pana una alta...e verde, albastra, alba sau neagra; miroase a flori sau a fum; vara e plina de flori si de stele cazatoare...iarna trosnesc crengile de frig. E ca un tablou, un film.