Ma gandeam ca, pe multiplele subiecte care au fost deschise pana acum pentru a dezbate teme mai mult sau mai putin cosmogonice, mesajele ajung sa degenereze cu timpul in dispute foarte fragmentate, in care, la cel mai mic dezacord, este citat si combatut cel cu o viziune contrara, sau uneori chiar ridiculizat, asa incat nu se ajunge mai niciodata la o expunere de idei cursiva si coerenta, care sa exprime un anumit mod de a intelege lucrurile. Mai ales in discutiile pe tema existentei lui Dumnezeu, principala preocupare pare a fi cea de a-l contra pe "adversar", si nu aceea de a-l mai "iscodi" cu intrebari, ca poate totusi o fi ceva temeinic in capul lui. Mai mult, sunt unii care s-au specializat in a da mereu cu tifla atunci cand nu sunt de acord, dar care nu expun nici o viziune proprie asupra realitatilor lumii.
De aceea, poate ca ar fi util sa deschidem un subiect cu privire la reprezentarea pe care o are fiecare asupra lumii in general, fara a ne preocupa sa-l contrazicem pe ala care nu priveste lucrurile tot asa ca noi. Oricine e invitat sa dezvolte aici gandurile prin prisma carora se raporteaza la viata. Nu e deloc obligatoriu ca expunerea de idei sa faca referire la Dumnezeu, la ateism, sau la mai stiu eu ce alta conceptie asupra religiei care a fost larg dezbatuta pana acum. Totul e ca ideile prezentate sa provina dintr-un impuls propriu si nu ca o reactie la ceva sau cineva. Daca exista nedumeriri sau curiozitati cu privire la anumite afirmatii, autorul lor poate fi rugat sa clarifice sau sa dezvolte pe mai departe ideea. Nu stiu cat succes poate avea o asemenea initiativa, dar mi se pare un lucru cu mult mai "sanatos" decat eternele balacareli, despre care intelege mai bine cum sta treaba cu aparitia omului.
As incepe eu, cu numai cateva ganduri cu privire la relatia omului cu lumea inconjuratoare. Pentru mine o fascinatie deosebita o are diversitatea de forme ale regnului vegetal, care imi par a se afla intr-o armonie atat de uimitoare intre ele, incat imi trezesc uneori sentimentul ca aduc marturie despre o infinita intelepciune. Pe de alta parte, privind un om, dobandesc reprezentarea unei fiinte cu mult mai desavarsite decat oricare planta din lume, dar care tocmai pentru aceasta perfectiune a pierdut puritatea ce exista pretutindeni in lumea vegetala. Si totusi, omul poarta in sine posibilitatea de a-si cuceri o viata eliberata de poftele sale inferioare, daca depune un efort launtric onest si temeinic pentru acest tel. Acesta este insa un mare "daca"...
Versiune completa:Cum Vad Eu Lumea?
Eu unul ma declar dezamagit: omul e dobitoc cel mai adesea, dar intotdeauna asa cand e “in gloata” (societate umana), natura ne prezinta o realitate cruda si tâmpa, fara sens moral si in care intamplatorul abominabil are un loc prea mare, o lume (univers) care desi poate e logica, nu e si inteligenta si morala, si in care orice fiinta rationala va resimte lipsa unui “dirijor”, sau “sofer”, pe care unii prefera sa-l numeasca insa Dumnezeu. Daca m-am declarat dezamagit, nu ma declar si fatalist. Dimpotriva, sa vedem:
Tabloul asta de mai sus ar fi totusi luminos, daca macar coltul lui dinspre viitor ar arata mai bine, insa vai, dupa mine, nici asta nu e mai breaz; totusi, daca e vreo speranta pentru omenire macar, daca pentru noi ca efemerizi nu, atunci tot viitorul trebuie sa fie aceasta speranta, mai ales ca el are o calitate de-o incomensurabila importanta: depinde si de noi: in tot acest arbitrariu balamuc oribil care este realitatea naturii (cum reusesc unii sa vada serenitate si perfectiune eu ma intreb astfel?) din care si noi facem parte, singurul lucru pe care puteam sa-l modificam este viitorul: sa-l facem, cat putem, altfel. Ecoogistii vor mai multa "natura", eu unul, vazand cat e in stare aceasta (adica mai putin, sau mai rau, decat criminalul notoriu care este dumnezeul vechi-testamentar), vreau mai putina natura!
Astfel, cu prezentul vom trai, de sperat modificandu-l usor-usor intr-un viitor mai bun, care sa faca balamului lumii mai putin balamuc. Din pacate insa, ca specie, din trecut nu putem lua nici macar lectii – asa cum bine ne arata si superstitiosii (religiosii), insa si nostalgicii comunisti si fascisti – astfel ca doar acest viitor e “pata de lumina”, chiar daca palida. Imi inchei mesajul in sensul celor zise mai sus, cu cuvintele marelui (dupa mine) filozof si lingvist român (de religie mozaica) Henri Wald (iata-ma citand un om cel putin declarat credincios, daca personal nu cred ca si unul veritabil!): “Viitorul nu este ceva real care sta ascuns in timp, asa cum un lucru (un pericol) se afla ascuns in spatiu. El nu este o fatalitate care se abate asupra prezentului, ci o creatie libera a acestuia; el nu se afla in ceea “ce ti-e scris dintotdeauna”, ci in ce esti tu in stare sa “scrii” acum. Nenorocirile viitorului nu se afla pitite in timp, asa cum se afla capcanele ascunse in spatiu. Viitorul se formeaza prin specializarea anumitor auxiliare, cel mai adesea verbul "a voi" (vrea) sau "a avea": voi face, sau am sa fac.”
Tabloul asta de mai sus ar fi totusi luminos, daca macar coltul lui dinspre viitor ar arata mai bine, insa vai, dupa mine, nici asta nu e mai breaz; totusi, daca e vreo speranta pentru omenire macar, daca pentru noi ca efemerizi nu, atunci tot viitorul trebuie sa fie aceasta speranta, mai ales ca el are o calitate de-o incomensurabila importanta: depinde si de noi: in tot acest arbitrariu balamuc oribil care este realitatea naturii (cum reusesc unii sa vada serenitate si perfectiune eu ma intreb astfel?) din care si noi facem parte, singurul lucru pe care puteam sa-l modificam este viitorul: sa-l facem, cat putem, altfel. Ecoogistii vor mai multa "natura", eu unul, vazand cat e in stare aceasta (adica mai putin, sau mai rau, decat criminalul notoriu care este dumnezeul vechi-testamentar), vreau mai putina natura!
Astfel, cu prezentul vom trai, de sperat modificandu-l usor-usor intr-un viitor mai bun, care sa faca balamului lumii mai putin balamuc. Din pacate insa, ca specie, din trecut nu putem lua nici macar lectii – asa cum bine ne arata si superstitiosii (religiosii), insa si nostalgicii comunisti si fascisti – astfel ca doar acest viitor e “pata de lumina”, chiar daca palida. Imi inchei mesajul in sensul celor zise mai sus, cu cuvintele marelui (dupa mine) filozof si lingvist român (de religie mozaica) Henri Wald (iata-ma citand un om cel putin declarat credincios, daca personal nu cred ca si unul veritabil!): “Viitorul nu este ceva real care sta ascuns in timp, asa cum un lucru (un pericol) se afla ascuns in spatiu. El nu este o fatalitate care se abate asupra prezentului, ci o creatie libera a acestuia; el nu se afla in ceea “ce ti-e scris dintotdeauna”, ci in ce esti tu in stare sa “scrii” acum. Nenorocirile viitorului nu se afla pitite in timp, asa cum se afla capcanele ascunse in spatiu. Viitorul se formeaza prin specializarea anumitor auxiliare, cel mai adesea verbul "a voi" (vrea) sau "a avea": voi face, sau am sa fac.”
@Maracine,
| QUOTE |
| mesajele ajung sa degenereze cu timpul in dispute foarte fragmentate, in care, la cel mai mic dezacord, este citat si combatut cel cu o viziune contrara, sau uneori chiar ridiculizat, asa incat nu se ajunge mai niciodata la o expunere de idei cursiva si coerenta, care sa exprime un anumit mod de a intelege lucrurile. Mai ales in discutiile pe tema existentei lui Dumnezeu, principala preocupare pare a fi cea de a-l contra pe "adversar", si nu aceea de a-l mai "iscodi" cu intrebari, ca poate totusi o fi ceva temeinic in capul lui. Mai mult, sunt unii care s-au specializat in a da mereu cu tifla atunci cand nu sunt de acord, dar care nu expun nici o viziune proprie asupra realitatilor lumii. |
Da, buna observatie. Subscriu. De aceea am tot facut si eu apel la prezentari succinte de viziuni proprii si discutii pe cadre mai largi, nu pe detalii. Salut initiativa ta.
| QUOTE |
| Oricine e invitat sa dezvolte aici gandurile prin prisma carora se raporteaza la viata. Nu e deloc obligatoriu ca expunerea de idei sa faca referire la Dumnezeu, la ateism, sau la mai stiu eu ce alta conceptie asupra religiei care a fost larg dezbatuta pana acum. Totul e ca ideile prezentate sa provina dintr-un impuls propriu si nu ca o reactie la ceva sau cineva. |
Splendid ! Asta imi propusesem si eu. De cele mai multe ori ne pierdem in hatisul referintelor la detalii, pierzand din vedere premise si concepte mai largi. Voi reveni in curand.
Nu ma voi limita la o opinie predominant terestra, adica doar la acesta lume, ci la una privind incadrarea ei intr-un camp mai larg. Eu unul o vad cam asa :
1. Ca un efect al unei Cauze Superioare, vii, inteligente, afective, omnipotente, omnisciente etc.
2. Omul si alte fiinte din Univers e rezultatul actului creativ al acestei Cauze.
3. Acesta creaza potrivit atributelor Sale entitati perfecte conform caracterului Sau.
4. Un eveniment cosmic nedorit dar acceptat datorita exercitarii liberului arbitru, conduce la o disputa privind autoritatea asupra creaturilor.
5. Urmeaza un test al tuturor iar in functie de cum s-a exercitat liberul arbitru consecintele sunt pe masura.
6. Acolo unde alegerea s-a dovedit catastrofala, Creatorul prepara un plan de salvare.
7. Il face cunoscut si-l duce la indeplinire.
8. Cei care-l accepta au sansa de a trai intr-un Univers restaurat, lipsit de moarte si de rau, cei care nu-l accepta nu vor fi compatibili cu acesta restaurare deoarece natura lor corupta nu poate cohabita cu ceilalti. Urmarea actului lor va fi neantizarea acestora, reducerea la inexistenta.
1. Ca un efect al unei Cauze Superioare, vii, inteligente, afective, omnipotente, omnisciente etc.
2. Omul si alte fiinte din Univers e rezultatul actului creativ al acestei Cauze.
3. Acesta creaza potrivit atributelor Sale entitati perfecte conform caracterului Sau.
4. Un eveniment cosmic nedorit dar acceptat datorita exercitarii liberului arbitru, conduce la o disputa privind autoritatea asupra creaturilor.
5. Urmeaza un test al tuturor iar in functie de cum s-a exercitat liberul arbitru consecintele sunt pe masura.
6. Acolo unde alegerea s-a dovedit catastrofala, Creatorul prepara un plan de salvare.
7. Il face cunoscut si-l duce la indeplinire.
8. Cei care-l accepta au sansa de a trai intr-un Univers restaurat, lipsit de moarte si de rau, cei care nu-l accepta nu vor fi compatibili cu acesta restaurare deoarece natura lor corupta nu poate cohabita cu ceilalti. Urmarea actului lor va fi neantizarea acestora, reducerea la inexistenta.
Raiul si Iadul ... si pe Pamant! Lumea-i o lupta continua intre Bine si Rau.
Cand vad un paianjen omorandu-si victimele prinse in plasa... ma intreb: Oare nu-i slujitorul celui Rau? De ce traieste astfel? Cine-i da acest drept de-a omori? Nu-mi plac paianjenii, mi-e frica de ei... cateodata ma vad prinsa in plasa acelui criminal... si nu mai am scapare... Tot asa se-ntampla si cu oamenii... Pe lume exista cei care intind plase... si cei care-s slabi de inger... si cei care vad si inteleg ce se intampla... insa nu pot face mai nimic... Daca omoara acel paianjen... atunci ei devin criminali... Si chiar daca-l omoara... mai sunt multi altii... Si-atunci ce-i de facut?...
Lumea-i un cerc vicios in care razbate doar cel ce este capabil sa mentina un echilibru intre bine si rau.
EXTREME: DACA ESTI PREA BUN ESTI PROST, IAR DACA ESTI PREA RAU, ATUNCI ESTI CRIMINAL.
Daca-ti pierzi mintile... esti nebun...nu mai vezi nimic si nu mai intelegi nimic ... nu-ti mai apartii...
Daca supravietuiesti... esti om sau OM.
Cand vad un paianjen omorandu-si victimele prinse in plasa... ma intreb: Oare nu-i slujitorul celui Rau? De ce traieste astfel? Cine-i da acest drept de-a omori? Nu-mi plac paianjenii, mi-e frica de ei... cateodata ma vad prinsa in plasa acelui criminal... si nu mai am scapare... Tot asa se-ntampla si cu oamenii... Pe lume exista cei care intind plase... si cei care-s slabi de inger... si cei care vad si inteleg ce se intampla... insa nu pot face mai nimic... Daca omoara acel paianjen... atunci ei devin criminali... Si chiar daca-l omoara... mai sunt multi altii... Si-atunci ce-i de facut?...
Lumea-i un cerc vicios in care razbate doar cel ce este capabil sa mentina un echilibru intre bine si rau.
EXTREME: DACA ESTI PREA BUN ESTI PROST, IAR DACA ESTI PREA RAU, ATUNCI ESTI CRIMINAL.
Daca-ti pierzi mintile... esti nebun...nu mai vezi nimic si nu mai intelegi nimic ... nu-ti mai apartii...
Daca supravietuiesti... esti om sau OM.
Acesta creaza potrivit atributelor Sale entitati perfecte conform caracterului Sau.
O finta superioara sau nu, inteligenta sau mai putin, sentimentala sau nu, atotputernica sau nu, atotstiutoare sau nu, poate crea obiecte sau fiinte la paritate cu atributele sale (perfecte sau mai putin) sau poate foarte bine sa nu le creeze asa, functie de interesul, scopul si "utilizarea" pe care aceasta doreste s-o dea creatiei sale. Perfectiunea creatorului, nu obliga si perfectiunea creatiei, asta era ideea . . . iar in masura in care nu stii (si nu stii) ce a intentionat acesta, e chiar hazardare curata sa afirmi cu tarie cele de mai sus. Apoi, omniscienta impune, cel putin in cazul unei acceptiuni a termenului, inutilitatea "testului" si chiar a insusi "liberului-arbitru" (problema filozofica a "fatalismului teologic").
Cat despre ideea ta cam bizara, anume ca Dumnezeu este o entitate vie, aici trebuie spus ca devii de-a dreptul amuzant: viu, presupune viata, care presupune nastere (aparitie) si crestere, un metabolism (pe intelesul comun ca acesta “mananca si se caca” pentru a supravietui, ca si calitatea de a putea sa se reproduca (pesemne de aceea sunt asa multi zei, cate popoare, triburi si populatii . . . ); vreau sa spun ca aceasta definitie minimalista, este numai una generala, la care fi sigur ca biologii ar adauga multe alte conditii, care toate amuza de minune atunci cand e sa le atribui “Cauzei”.
O finta superioara sau nu, inteligenta sau mai putin, sentimentala sau nu, atotputernica sau nu, atotstiutoare sau nu, poate crea obiecte sau fiinte la paritate cu atributele sale (perfecte sau mai putin) sau poate foarte bine sa nu le creeze asa, functie de interesul, scopul si "utilizarea" pe care aceasta doreste s-o dea creatiei sale. Perfectiunea creatorului, nu obliga si perfectiunea creatiei, asta era ideea . . . iar in masura in care nu stii (si nu stii) ce a intentionat acesta, e chiar hazardare curata sa afirmi cu tarie cele de mai sus. Apoi, omniscienta impune, cel putin in cazul unei acceptiuni a termenului, inutilitatea "testului" si chiar a insusi "liberului-arbitru" (problema filozofica a "fatalismului teologic").
Cat despre ideea ta cam bizara, anume ca Dumnezeu este o entitate vie, aici trebuie spus ca devii de-a dreptul amuzant: viu, presupune viata, care presupune nastere (aparitie) si crestere, un metabolism (pe intelesul comun ca acesta “mananca si se caca” pentru a supravietui, ca si calitatea de a putea sa se reproduca (pesemne de aceea sunt asa multi zei, cate popoare, triburi si populatii . . . ); vreau sa spun ca aceasta definitie minimalista, este numai una generala, la care fi sigur ca biologii ar adauga multe alte conditii, care toate amuza de minune atunci cand e sa le atribui “Cauzei”.
Atrag atentia asupra faptului ca am adresat de la inceput rugamintea ca aceia care doresc sa exprime o viziune proprie asupra realitatilor lumii sa nu isi construiasca mesajul in antiteza cu ceva sau cineva, ci sa plece de la propria conceptie. Cred ca e foarte usor pentru multi oameni sa vina si sa critice intelegerea pe care o au altii asupra vietii, dar cand e sa expuna ceva ce provine dintr-un impuls propriu... bate vantul pustiei. Hai sa fim mai constructivi, macar pe acest subiect, pentru ca sunt multe altele pe care putem sa criticam pana ne plictisim.
Inainte de toate multumesc pt. posibilitatea pe care mi-ai dat-o prin acest topic.si acum sa incep relatarea...
Exista momente in care lumea mi se pare de-a dreptul infioratoare, in care totul ma nemultumeste in care "nu mai e nevoie de jaratec:infernul sunt ceilalti", in care manifest un dezgust total fata de lumea exteriora, dar incerc totusi sa ma reculeg gandindu-ma ca "people look strange when you are a strenger" si astfel depun un ultim efort (de cele mai multe ori zadarnic) in a-i intelege pe ceilalti si in pofida faptului ca "in afara de sinucidere, o alta reactie a individului este revolta instinctiva" eu ma resemnez si astfel ajung sa nu-i detest numai pe ceilalti ci si pe mine insami. Singurul lucru pe care-l pot face in aceste clipe este sa ma refugiez in natura, unde gasesc mereu armonia de care am nevoie si care se transpune intr-un final in ideile si simtirile mele deoarece nimic nu poate fi comparat cu armonia, pacea si linistea sufleteasca a individului cand acesta se afla in centrul furtunii din exterior. sad but true...
Exista momente in care lumea mi se pare de-a dreptul infioratoare, in care totul ma nemultumeste in care "nu mai e nevoie de jaratec:infernul sunt ceilalti", in care manifest un dezgust total fata de lumea exteriora, dar incerc totusi sa ma reculeg gandindu-ma ca "people look strange when you are a strenger" si astfel depun un ultim efort (de cele mai multe ori zadarnic) in a-i intelege pe ceilalti si in pofida faptului ca "in afara de sinucidere, o alta reactie a individului este revolta instinctiva" eu ma resemnez si astfel ajung sa nu-i detest numai pe ceilalti ci si pe mine insami. Singurul lucru pe care-l pot face in aceste clipe este sa ma refugiez in natura, unde gasesc mereu armonia de care am nevoie si care se transpune intr-un final in ideile si simtirile mele deoarece nimic nu poate fi comparat cu armonia, pacea si linistea sufleteasca a individului cand acesta se afla in centrul furtunii din exterior. sad but true...
| QUOTE |
| ....si astfel ajung sa nu-i detest numai pe ceilalti ci si pe mine insami. .... |
... si cum poti respira cu acest "detest" pentru tot si toate, chiar si pentru tine?.... mai poti respira?... Eu una m-as sufoca....
p.s. Bine ai venit printre noi, Vane15.
Vane15,
O viziune cam... neveselă expuseşi mai sus... Ia să vedem, reuşim noi aicea să te mai dezîntristăm puţin?
Uite ce de subiecte vesele sunt pe Han (e drept, la Filosofie nu prea... a, ba nu, era şi la Filosofie unul cu "Ce este râsul", parcă...).
Să revenim însă la ce spuneai: că nu-i înţelegi pe ceilalţi... Dar la ce-ţi trebuie ţie să-i înţelegi pe ceilalţi? E aşa de important? Eu zic să-i laşi în plata Domnului. Vezi-ţi de tine, înţelege-te pe tine, înţelege-te cu natura şi ocupă-te de lucrurile care-ţi plac. Şi, eventual, dacă crezi că vreunii dintre ceilalţi merită, fă-i pe ei să te înţeleagă pe tine.
a
O viziune cam... neveselă expuseşi mai sus... Ia să vedem, reuşim noi aicea să te mai dezîntristăm puţin?
Uite ce de subiecte vesele sunt pe Han (e drept, la Filosofie nu prea... a, ba nu, era şi la Filosofie unul cu "Ce este râsul", parcă...).
Să revenim însă la ce spuneai: că nu-i înţelegi pe ceilalţi... Dar la ce-ţi trebuie ţie să-i înţelegi pe ceilalţi? E aşa de important? Eu zic să-i laşi în plata Domnului. Vezi-ţi de tine, înţelege-te pe tine, înţelege-te cu natura şi ocupă-te de lucrurile care-ţi plac. Şi, eventual, dacă crezi că vreunii dintre ceilalţi merită, fă-i pe ei să te înţeleagă pe tine.
a
Cum vad eu lumea?
"reprezentarea pe care o are fiecare asupra lumii in general".
"Lumea in general" poate fi echivalata cu intreg universul si nu doar cu fiintele care-l populeaza. Deci o discutie, in general, cuprinde foarte multe teme si participantii ar putea aborda fiecare dintr-o alta perspectiva de a privi lumea in general. Se poate discuta despre inceputurile, evolutia lui, sau despre starea lui actuala sau viitoare, sau chiar despre indivizii care populeaza aceasta lume si ce rol au iei.
Incepi prin a exemplifica, propune tema armoniei in diversitate sa a regnului vegetal care merge pana la o infinita intelepciune, apoi treci la om care si-a pierdul puritatea prin evolutie dar are puterea launtrica de a se autodepasi.
Cred ca tema are un cacarter prea general si poate ar trebui sa o restrangi.
Dupa cu vezi:
Octavi: vorbeste despre omul prezent care totusi poate fi recuperat
Bolt:Universul creat de Dumnezeu... cu tot tacamul
Mami: Lumea-i o lupta...
Paianjanii daca nu te musca fac si lucruri bune, ii poti judeca diferit in functie de locul de unde te afli. Daca esti musca, sunt asasini. Daca esti gospodina sunt un dezastru. Daca esti biolog ii consideri un factor de mentinere a unui echilibru.
Vane15:Detesta lumea exterioara, e pesimista dar nu chiar total. "sad but true.."
Nu comentez cele spuse
Este o sugestie, tu esti moderatorul
"reprezentarea pe care o are fiecare asupra lumii in general".
"Lumea in general" poate fi echivalata cu intreg universul si nu doar cu fiintele care-l populeaza. Deci o discutie, in general, cuprinde foarte multe teme si participantii ar putea aborda fiecare dintr-o alta perspectiva de a privi lumea in general. Se poate discuta despre inceputurile, evolutia lui, sau despre starea lui actuala sau viitoare, sau chiar despre indivizii care populeaza aceasta lume si ce rol au iei.
Incepi prin a exemplifica, propune tema armoniei in diversitate sa a regnului vegetal care merge pana la o infinita intelepciune, apoi treci la om care si-a pierdul puritatea prin evolutie dar are puterea launtrica de a se autodepasi.
Cred ca tema are un cacarter prea general si poate ar trebui sa o restrangi.
Dupa cu vezi:
Octavi: vorbeste despre omul prezent care totusi poate fi recuperat
Bolt:Universul creat de Dumnezeu... cu tot tacamul
Mami: Lumea-i o lupta...
Paianjanii daca nu te musca fac si lucruri bune, ii poti judeca diferit in functie de locul de unde te afli. Daca esti musca, sunt asasini. Daca esti gospodina sunt un dezastru. Daca esti biolog ii consideri un factor de mentinere a unui echilibru.
Vane15:Detesta lumea exterioara, e pesimista dar nu chiar total. "sad but true.."
Nu comentez cele spuse
Este o sugestie, tu esti moderatorul
Nu sunt moderatorul subiectului, ci doar am adresat rugamintea ca oricine doreste, sa prezinte o viziune asupra unui "segment" al lumii, dupa cum intelege fiecare sa o faca. Nu e necesar sa se contureze o dezbatere, tocmai de aceea nu influenteaza cu nimic faptul ca tema e foarte vasta. Scopul acestui subiect este, mai degraba, sa putem observa cum concep si altii lumea. Ba chiar, as zice, e foarte semnificativa partea pe care o alege fiecare spre a o descrie; spune foarte multe despre acel om...
Pentru mine lumea este...diversa !
Are mai mult de 4 anotimpuri inmultite cu viata....
Are mai mult de 4 anotimpuri inmultite cu viata....
Multumesc pt primire ^mami^ si Amenhotep sincer nu ma asteptam 
Si referitor la ce ai notat tu ^mami^ in general nu prea agreez lumea (umanitatea) dar asta nu inseamna ca in tot acest desert nu gasesc din cand in cand si niste oaze care sa ma readuca la viata, in caz contrar cu singuranta ca "m-as sufoca". Viata mai ofera si bucurii cam rar ce-i drept.
Si referitor la ce ai notat tu ^mami^ in general nu prea agreez lumea (umanitatea) dar asta nu inseamna ca in tot acest desert nu gasesc din cand in cand si niste oaze care sa ma readuca la viata, in caz contrar cu singuranta ca "m-as sufoca". Viata mai ofera si bucurii cam rar ce-i drept.
Plina de mistere....care se hranesc reciproc....
Termenul de LUME desemneaza diferite domenii particulare ale existentei: lumea lucrurilor, lumea ideilor, lumea omului, lumea valorilor, etc. Deci teme exista.
Materia, indiferent cum a aparut ea, din nimic, ca a existat din totdeauna are tendinta naturala de a evolua spre viata in functie de ce conditii intalneste si cand. Acum un miliard de ani a aparut prima celula vie, pe pamant, care in functie de mediu a evoluat spre toate speciile existente astazi, inclusiv omul. Evolutia este continua pentru toate speciile, ele devin tot mai destepte, adaptate.
Pentru om, raportandu-ne la creier, evolutia a fost prea rapida. Se pare ca cineva si-a bagat coada.
Daca ne gandim la planete care au avut conditii de aparitie a unor fiinte vi cu un miliard de ani inaintea noastra, ne putem imagina oare cine sunt si ce pot face ei. Oare putem sa ne gandim cum vom fi, cum vom comunica peste un milion de ani, daca nu ne autodistrugem, sau ne va distruge un cataclism.
Materia, indiferent cum a aparut ea, din nimic, ca a existat din totdeauna are tendinta naturala de a evolua spre viata in functie de ce conditii intalneste si cand. Acum un miliard de ani a aparut prima celula vie, pe pamant, care in functie de mediu a evoluat spre toate speciile existente astazi, inclusiv omul. Evolutia este continua pentru toate speciile, ele devin tot mai destepte, adaptate.
Pentru om, raportandu-ne la creier, evolutia a fost prea rapida. Se pare ca cineva si-a bagat coada.
Daca ne gandim la planete care au avut conditii de aparitie a unor fiinte vi cu un miliard de ani inaintea noastra, ne putem imagina oare cine sunt si ce pot face ei. Oare putem sa ne gandim cum vom fi, cum vom comunica peste un milion de ani, daca nu ne autodistrugem, sau ne va distruge un cataclism.
Eu vad lumea ca un sistem care face tot posibilul sa se outodistruga, Cred ca sunt prea putini cei care repara ceia ce strica altii.
... cu alte cuvinte... eu vad lumea... ca o lupta....
Lumea este un imens albastru. UN ocean de vietuitoare. Printre aceste mii ma regasesc si eu. Sunt si eu acolo, poate pentru o zi sau poate pentru urmatorii ani. SUntem atat de rai incat ne 'hranim' uneori cu cei mai slabi ..ii omoram furandu-le orice sansa de afirmare . Trebuie sa traim in acelasi ocean toti. Pana cand nu vom intelege asta, lumea noastra va fi terenul de lupta..asa cum a spus si ^mami^. Sunt atatea culori in mare, atatea specii, toate atat de diferite, atatea forme, atatea familii..SI TOTUSI CU TOTII IN ACEEASI MARE.
Lumea este un locas ce ascunde niste mistere care nasc si mor intr-un proces continuu..toate acestea fiind insa unice si irepetabile, desi aparent nesemnificative acestui locas intr-un anume moment. Si totusi exista..
Lumea este un locas ce ascunde niste mistere care nasc si mor intr-un proces continuu..toate acestea fiind insa unice si irepetabile, desi aparent nesemnificative acestui locas intr-un anume moment. Si totusi exista..
| QUOTE |
| Cum vad eu lumea? |
Pai ori vad eu-ul ori vad lumea...
văd lumea cu ochii închişi
dorm 7 zile din şapte sperând să mă trezesc în ziua a opta ..
nu văd adevăruri .. nu caut defecte ..
din tot ce există .. aud contrariile ce se caută şi sufletele ce “se presimt “
în rest .. lacrimi ce curg pe obrazul existenţei ..
dorm 7 zile din şapte sperând să mă trezesc în ziua a opta ..
nu văd adevăruri .. nu caut defecte ..
din tot ce există .. aud contrariile ce se caută şi sufletele ce “se presimt “
în rest .. lacrimi ce curg pe obrazul existenţei ..
| QUOTE (yuanescu @ 28 Jul 2005, 05:23 PM) |
| văd lumea cu ochii închişi dorm 7 zile din şapte sperând să mă trezesc în ziua a opta .. nu văd adevăruri .. nu caut defecte .. din tot ce există .. aud contrariile ce se caută şi sufletele ce “se presimt “ în rest .. lacrimi ce curg pe obrazul existenţei .. |
lumea este o paleta de culori iar armonia nuantelor da valoare tabloului..
Cum vad eu lumea? Ca un sistem pe cale de autodevorare. "Optimist", nu? Adevarul e ca as vrea sa nu am de ce spune asta, dar fiecare isi urmareste interesele si atat. Lumea nici macar nu se mai vrea inteleasa, se vrea copiata, sau se vrea in anturaje care sa nu ii ceara sa accepte si altceva... frumusetea lumii sta, intr-adevar, in diversitate. Poate nu si fericirea individului, dar nici acest concept nu e strain de cel de diversitate... Pacat ca unii, multi, nu vad asta. O sa revin, ceva mai tarziu...
Salut, Methewaiting, la Han şi aici la Filosofie!
a
la Han şi aici la Filosofie!a
Bine v-am gasit si multumesc de primire!
Cum vad eu lumea? hmmm! Ca pe un diavol roz ce isi pierde vremea incercand sa-si vopseasca coada,coarnele,copitele;depinde de zi si de starea in care se afla.Uneori din plictis incearca si altceva.Haleste un Mc.D cu o felie de branza Cedar,pentru ca zilele trecute a vazut un film american 'Supersize Me' si un american tampit incearca timp de o ora si jumatate sa-l convinga cat de nociva este mancarea de la Mc.D... 
Pai ce poate sa-si doreasca mai mult si mai mult un diavol roz decat o imbucatura dintr-o asemenea delicatese!Alteori navigheaza pe net (dracovenia dracului,tot inventia noastra importata direct din iad;oare plateste cineva drepturi de autor iadului pentru net?hmmm!nu cred!),clic...clic se aude mouse-ul in timp ce privirea soarbe cu nesat dulcele,parfumatul net. Of!Oamenii cred ca viata unui diavol roz este plina de rautati aventuroase si cu greu pot contrazice aceasta opinie,dar uneori,poate de vina sa fie copitele,diavolul roz devine nostalgic.Viseaza(blasfemie,cum dreac o asemenea creatura sa viseze!?) la lumea lui,cu miros de pucioasa si de vin alb,cu gust de gratar incins in focul iadului,cu dracusori ce danseaza pe ritmurile unei trupe luciferice(ACDC parca-i este numele-High way to hell) in jurul bietilor osanditi la chinurile iadului. Zambeste la gandul unei amintiri,in care un contabil al iadului a propus ca oamenii sa fie chinuiti cu muzica tehno.Ce prostie contabiliceasca,au ajuns tipii astea de la conta sa aiba opinii despre o asemenea intreprindere dificila.Gandeste cu voce tare,oricum nimeni nu-l aude fizic,viata oamenilor nu-i decat un 'clic'.Dureaza ceva mai mult de o infinitezimala fractiune de secunda si ei in loc sa mediteze la acest aspect,halesc,f**k sex,fumeaza,asculta muzica,danseaza,procreaza,viseaza,construiesc,muncesc,calatoresc,etc...Cum dreac reusesc in timpul acesta atat de scurt sa faca atatea?!Uneori am senzatia ca se caca pe tot iadul din lume si ca munca mea este inutila. Uf! M-am desconspirat,parca acesta este cuvantul acela anatemic pentru prostia draceasca.
Intre extreme. Cand e de plins pling, cand e de ras rad, nu pierd nici o ocazie sa risipesc ce mi se ofera. Drept e ca de multe ori imi ling ranile in tacere.
Si daca va spun ca vad lumea prin plansul unui copil care moare stingandu-se incet de disperare o sa-mi spuneti ca am uitat vantul care adie incet printre frunzele ingalbenite de toamna. Lumea inseamna si suferinta. O forma de compasiune care ne strabate inocent dinaintea lacrimei tremurande care anunta vreo despartire. Sa iti aduci aminte de ultima noapte cand ti-a plecat iubita inecata de plans…Sa-ti simti fiinta vestejindu-se treptat, pana cand vei spune: din mine ai ramas doar Tu, eu am murit demult. Lumea inseamna supravietuirea vinovata, arta de a ucide si de a te compromite in minciuna pentru a ajunge sa mananci un carnat in plus ( si imi urez adesea `Pofta buna ) numita adaptare. Si mai ales inseamna moarte. Ea se hraneste cu disparitia oricarei fiinte ducand mai departe timpul dureros al efemerului. Asa vad lumea ca nefericire.
Si daca va spun ca eu mai cred in fericire. In mirosul scoartei de copac si in nostalgia unui apus de curcubeu. Ca mai las marea sa-mi cante linistit pe o stanca insulara cu pasi de marmura in adanc. Ca imi mai bucura privirea vreun fluturas multicolor care mi se aseaza timid pe umar. Asa vad lumea ca bucurie.
Si daca va spun ca sunt tentat de toate formele frumoase. Ca as vrea sa am toate frumusetile lumii si sa ma pierd in jocul de lumini si sunete al divertismentului. Asa vad lumea ca dorinta.
Si daca va spun ca nu-mi doresc uneori decat un castel insingurat in mijlocul padurii, fara teama de sangeroasele carnivore care m-ar putea devora. As alunga atunci orice floare care ar indrazni sa-mi viziteze tinutul impietrit si rece, sa nu se ofileasca langa mine. Asa vad lumea ca nevoie de singuratate.
Si daca va spun ca vreau sa stiu tot. Ca sunt bantuit de fiorul cald al fidelitatii fata de adevar. Ca nu suport tacerile naturii si zidul de absurd nascut la intalnirea dintre constiinta mea si realitatea care imi refuza esenta. Astfel vad lumea ca neinteles.. Doar intrebari si nelinistea cautarii…Asa vad lumea ca sete de adevar.
Cred ca mai am si un sistem..Dar ala e doar pentru mine….
Si daca va spun ca eu mai cred in fericire. In mirosul scoartei de copac si in nostalgia unui apus de curcubeu. Ca mai las marea sa-mi cante linistit pe o stanca insulara cu pasi de marmura in adanc. Ca imi mai bucura privirea vreun fluturas multicolor care mi se aseaza timid pe umar. Asa vad lumea ca bucurie.
Si daca va spun ca sunt tentat de toate formele frumoase. Ca as vrea sa am toate frumusetile lumii si sa ma pierd in jocul de lumini si sunete al divertismentului. Asa vad lumea ca dorinta.
Si daca va spun ca nu-mi doresc uneori decat un castel insingurat in mijlocul padurii, fara teama de sangeroasele carnivore care m-ar putea devora. As alunga atunci orice floare care ar indrazni sa-mi viziteze tinutul impietrit si rece, sa nu se ofileasca langa mine. Asa vad lumea ca nevoie de singuratate.
Si daca va spun ca vreau sa stiu tot. Ca sunt bantuit de fiorul cald al fidelitatii fata de adevar. Ca nu suport tacerile naturii si zidul de absurd nascut la intalnirea dintre constiinta mea si realitatea care imi refuza esenta. Astfel vad lumea ca neinteles.. Doar intrebari si nelinistea cautarii…Asa vad lumea ca sete de adevar.
Cred ca mai am si un sistem..Dar ala e doar pentru mine….
Sigur n-ai publicat un volum de versuri sau ceva eseuri ?
Sigur n-am publicat Bolt, dar daca o voi face te voi anunta sa-l citesti si tu 
. In alt sens cuvintele imi apartin in totalitate. Maine plec pentru cateva zile dar voi reveni si iti promit sa-ti prezint si `viziunea` personala fata cu a ucide.
. In alt sens cuvintele imi apartin in totalitate. Maine plec pentru cateva zile dar voi reveni si iti promit sa-ti prezint si `viziunea` personala fata cu a ucide.
Lumea pentru mine nu prea exista, am invatzat ca lumea sunt eu, singura persoana in care pot avea incredere, in rest numai minciuna, fatarnicie, ocolisuri, dar niciodata adevar. Dupa cum spuneam, eu singura sunt lumea pentru mine, restul incep sa nu mai fie importanti, cand au fost, au profitat, cand am iubit, a uitat....
E greu dar e mai bine si mai sigur, lumea stie doar sa faca rau, in general, poate unele persoane nu, dar gasesti greu asa ceva, eu am gasit doar rau in jur pana acum, oare de ce sunt retrasa si timida
, cand am inceput sa nu mai fiu am urcat pana la cer, dar am picat de acolo de sus si m-am lovit prea tare, am revenit pe pamant. Old me is back... retrasa intr-un colt, speriata de ura din jur, dar totusi incerc din nou sa gasesc acel ceva bun... va veni si randul meu candva, cand lumea va insemna ceva pentru mine 
E greu dar e mai bine si mai sigur, lumea stie doar sa faca rau, in general, poate unele persoane nu, dar gasesti greu asa ceva, eu am gasit doar rau in jur pana acum, oare de ce sunt retrasa si timida
, cand am inceput sa nu mai fiu am urcat pana la cer, dar am picat de acolo de sus si m-am lovit prea tare, am revenit pe pamant. Old me is back... retrasa intr-un colt, speriata de ura din jur, dar totusi incerc din nou sa gasesc acel ceva bun... va veni si randul meu candva, cand lumea va insemna ceva pentru mine
@alfa :
| QUOTE |
| Sigur n-am publicat Bolt, dar daca o voi face te voi anunta sa-l citesti si tu |
Eu te-am intrebat in mod admirativ, n-am insinuat nimic, da' ma rog...
@axyutza :
| QUOTE |
| Lumea pentru mine |
Am rasuflat usuram cand am vazut c-ai inceput asa.
| QUOTE |
| dar totusi incerc din nou sa gasesc acel ceva bun... va veni si randul meu candva, cand lumea va insemna ceva pentru mine |
Si am zambit bucuros cand am vazut c-ai incheiat asa.
Da Bolt, dar poate va trece mult timp pana sa ajung la incheierea ce te-a bucurat... sau poate am si eu noroc....
Daca-ti pot fi de folos, te ascult.
Cred ca pot sa zic si eu ceva pe aici, k vad ca ... se tot vorbeste. Daca imi permiteti, Bolt, axyutza, am sa incep:
In opinia mea, lumea este o adunatura de materie binecuvantata de cineva sau ceva. Si lumea asta se invarte in jurul cozii ei, fara sa stie prea bine ce cauta si care este propriul ei rost. Unele bucati de materie se valorifica pe ele insele, altele le valorifica pe altele, iar altele nu valorifica nimic, ci doar consuma, pentru moment. Si lumea asta functioneaza dupa niste reguli fara logica ( sau cu foarte multa logica).
E o lume a contrariilor, a contrastelor... e lume frumoasa, pentru ca e complexa, iar cel mai mic element al ei poarta secretul vietii insesi.
E o lume deosebita, pentru ca eu,tu,el,ea,voi,noi,ei,ele facem parte din Lumea asta.
Si e o lume deosebita pentru ca asa o vad eu.
In opinia mea, lumea este o adunatura de materie binecuvantata de cineva sau ceva. Si lumea asta se invarte in jurul cozii ei, fara sa stie prea bine ce cauta si care este propriul ei rost. Unele bucati de materie se valorifica pe ele insele, altele le valorifica pe altele, iar altele nu valorifica nimic, ci doar consuma, pentru moment. Si lumea asta functioneaza dupa niste reguli fara logica ( sau cu foarte multa logica).
E o lume a contrariilor, a contrastelor... e lume frumoasa, pentru ca e complexa, iar cel mai mic element al ei poarta secretul vietii insesi.
E o lume deosebita, pentru ca eu,tu,el,ea,voi,noi,ei,ele facem parte din Lumea asta.
Si e o lume deosebita pentru ca asa o vad eu.
Eu vad lumea ca pe un imens labirint ; un labirint in care sinele intra pentru a cauta adevarurile ultime ... intuind ca Acolo , Undeva si Dintotdeauna a existata si exista o Realitate Unica care nu se lasa asa usor cunoscuta.
Farmecul lumii il constituie tocmai aceasta cautare neintrerupta , faptul ca si miine este o zi in care poti exclama "aha !" descoperind niste nimicuri esentiale ...
Farmecul lumii il constituie tocmai aceasta cautare neintrerupta , faptul ca si miine este o zi in care poti exclama "aha !" descoperind niste nimicuri esentiale ...
Vechii indieni vedeau lumea exterioara ca pe un val care acopera realitatea lucrurilor, ca pe maya. Idealul lor era sa treaca dincolo de acesta, sa gaseasca adevarul lumii in spatele sau. Grecii, dimpotriva, puneau cel mai mare pret pe viata pamanteasca: mai bine umil servitor pe pamant, decat imparat in imparatia umbrelor. Ei ajunsesera la forme exterioare atat de desavarsite in constructiile, in sculpturile lor, in timp ce artele erau inspirate de muze. Idealul lor era asadar frumosul. Crestinul de rand al Evului Mediu isi ducea viata in concordanta cu invatatura Bisericii, cu acel "crede si nu cerceta". Idealul sau era binele. Pentru omul modern obisnuit, notiuni ca binele, frumosul, adevarul, au devenit relative. El nu mai poate sa aprecieze lumea in functie de ele, ceea ce il atrage cel mai mult este ideea de utilitate. Acea utilitate raportata la necesitatile umane elementare, vazute adesea ca singurele "concrete". Dar aceasta forma de utilitate se razbuna: ceea ce a creat ca si cultura exterioara, il predispune pe om la a deveni un inchistat, un insingurat, incapabil sa-si depaseasca propriul interes egoist. Din acest motiv sunt foarte putini oamenii care sesizeaza ceea ce lumea cere de la ei, ceea ce timpul in care traim cere sa fie infaptuit. Lumea a ramas undeva deoparte, omul a ajuns un strain care nu mai vrea sa stie de ea. Ceea ce se intampla cu o frunza care cade de pe ramul pe care a crescut, se va intampla si cu omul, daca nu va restabili legatura cu lumea din care provine.
subscriu antevorbitorilor mei, e un topic foarte bun! multumesc pentru acest prilej, maracine
lumea e multicolora, galagioasa, linistita, tumultuoasa, plina de contradictii, in continua miscare...
lumea oamenilor e doar o componenta a universului format din materie
miscarea este o caracteristica fundamentala a materiei
materia se misca fara ragaz iar daca unele parti ale ei raman nemiscate in raport cu un sistem de referinta se misca in raport cu un altul
spatiul si timpul sunt masuri si directii de miscare si sunt relative la sistemul de referinta al observatorului
cum "stie" materia sa se miste intr-un sens sau altul? exista niste legi care in esenta sunt doar informatii
materia se manifesta ca substanta, energi, cat si ca informatie pura
substanta si energia sunt tot una cu informatia la nivelul elementar, sunt masuri si directii distincte de miscare ale informatiei in spatiu-timp, substanta este informatie agregata (condensata) in structuri, consecinta a unor legi de constructie iar energia este informatie libera, care circula, se misca, consecinta a unor legi de actiune
la nivel elementar exista doar biti de informatie, un haos de informatie nestructurata, nimic altceva, orice exista poate fi redus la informatiile structurale si energia (potentiala) proprie
informatia libera, nestructurata, nesubordonata nici unei legi de actiune e haos pentru noi si poate exista doar intr-o singularitate din univers pentru ca in orice alt colt al lui materia se misca ordonat dupa niste legi in spatiu-timp iar dincolo de orizontul evenimentelor nu putem vedea
materia poate fi cercetata si inteleasa partial, niciodata in intregime tocmai din cauza miscarii perpetue si a unicitatii celor mai multe evenimente, sunt multe lucruri pe care le vedem doar o data si nu le putem determina exact toate caracteristicile
cunoasterea este relativa, un observator nu poate cunaste cu certitudine decat o mica parte din zona lui de univers, lucruri accesibile nivelului sau de dezvoltare
dezvoltarea este procesul prin care materia nestructurata se ordoneaza in sisteme din ce in ce mai complexe iar interactiunile si miscarea acestor sisteme sunt la randul lor din ce in ce mai complexe
sistemele sunt lucruri cu ajutorul carora putem modela realitatea, un sistem primar este compus din elemente fundamentale intre care se produc interactiuni pe baza unei legi de agregare (informatie structurala), un sistem obisnuit este compus din subsisteme plus o noua lege de agregare, subsistemele la randul lor din alte subsisteme si asa mai departe pana la cele numite mai sus primare; existenta unui sistem este temporara, durata lui de viata este in general prescrisa de legea de agregare si "taria" ei, in functie de nivelul de dezvoltare exista o corelatie intre taria legii de agregare si energia necesara ruperii sistemului in parti componente, moment in care informatia structurata este transformata in informatie libera
...to be continued...
lumea e multicolora, galagioasa, linistita, tumultuoasa, plina de contradictii, in continua miscare...
lumea oamenilor e doar o componenta a universului format din materie
miscarea este o caracteristica fundamentala a materiei
materia se misca fara ragaz iar daca unele parti ale ei raman nemiscate in raport cu un sistem de referinta se misca in raport cu un altul
spatiul si timpul sunt masuri si directii de miscare si sunt relative la sistemul de referinta al observatorului
cum "stie" materia sa se miste intr-un sens sau altul? exista niste legi care in esenta sunt doar informatii
materia se manifesta ca substanta, energi, cat si ca informatie pura
substanta si energia sunt tot una cu informatia la nivelul elementar, sunt masuri si directii distincte de miscare ale informatiei in spatiu-timp, substanta este informatie agregata (condensata) in structuri, consecinta a unor legi de constructie iar energia este informatie libera, care circula, se misca, consecinta a unor legi de actiune
la nivel elementar exista doar biti de informatie, un haos de informatie nestructurata, nimic altceva, orice exista poate fi redus la informatiile structurale si energia (potentiala) proprie
informatia libera, nestructurata, nesubordonata nici unei legi de actiune e haos pentru noi si poate exista doar intr-o singularitate din univers pentru ca in orice alt colt al lui materia se misca ordonat dupa niste legi in spatiu-timp iar dincolo de orizontul evenimentelor nu putem vedea
materia poate fi cercetata si inteleasa partial, niciodata in intregime tocmai din cauza miscarii perpetue si a unicitatii celor mai multe evenimente, sunt multe lucruri pe care le vedem doar o data si nu le putem determina exact toate caracteristicile
cunoasterea este relativa, un observator nu poate cunaste cu certitudine decat o mica parte din zona lui de univers, lucruri accesibile nivelului sau de dezvoltare
dezvoltarea este procesul prin care materia nestructurata se ordoneaza in sisteme din ce in ce mai complexe iar interactiunile si miscarea acestor sisteme sunt la randul lor din ce in ce mai complexe
sistemele sunt lucruri cu ajutorul carora putem modela realitatea, un sistem primar este compus din elemente fundamentale intre care se produc interactiuni pe baza unei legi de agregare (informatie structurala), un sistem obisnuit este compus din subsisteme plus o noua lege de agregare, subsistemele la randul lor din alte subsisteme si asa mai departe pana la cele numite mai sus primare; existenta unui sistem este temporara, durata lui de viata este in general prescrisa de legea de agregare si "taria" ei, in functie de nivelul de dezvoltare exista o corelatie intre taria legii de agregare si energia necesara ruperii sistemului in parti componente, moment in care informatia structurata este transformata in informatie libera
...to be continued...
Erwin
| QUOTE |
| cum "stie" materia sa se miste intr-un sens sau altul? exista niste legi care in esenta sunt doar informatii |
...pe undeva pe acolo o fi stand si cel putin un informator?
| QUOTE (mărăcine @ 29 Jun 2005, 09:47 PM) |
| Cum Vad Eu Lumea? |
adica eu, nu?
piezis, sa nu se desintimideze
@Merlina:
| QUOTE |
| pe undeva pe acolo o fi stand si cel putin un informator |
se prea poate merlina, dar nu am argumente, poate le gasesti pe alt topic, aici voi continua "cum vad eu lumea"
@all
exista parti din univers in care materia "se misca" in sensul dezvoltarii, locuri ca Terra unde a aparut viata inteligenta, o forma superioara de organizare a materiei, care comporta o multime de sisteme ierarhizate si o multime de legi specifice, deasupra celor ale fizicii cosmologice sau cuantice care se intind peste tot.
legile unui sistem coexista cu legile subsistemelor componente si nu le pot contrazice, sunt mai "slabe", astfel pot coexista sisteme aflate pe nivele diferite de dezvoltare, durata de viata a sistemelor complexe depinde de multi factori externi si de la un anumit nivel in sus este discontinua, depinde de replicare
legile fizicii, ale chimiei, biochimiei sunt legile subsistemelor care sustin viata, ele sunt legi "tari", durata de viata a caramizilor vietii este mai mare decat a organismului care le contine, proportionala cu "taria" legilor respective, la fel cum in lumea cuantica protonii au durata de viata mai mare decat atomii iar fortele nucleare sunt mai tari decat cele electromagnetice care tin electronii in jurul nucleului;
cu cat sistemele sunt mai complexe cu atat legile de la nivelele superioare sunt mai slabe si din punct de vedere al fortelor fizice, dar includ mai multa informatie, trebuie sa includa regulile de la baza, ponderea informatiei creste proportional,
inteligenta e unul dintre cele mai inalte nivele de organizare a materiei, presupune un alt mod de abordare, fizica si chimia nu ne mai pot ajuta;
nu cred in valabilitatea unei "theory of everything" exprimabila matematic, nu putem ajunge la adevarurile absolute, ultime
ce face ca miscarea sa fie in sensul auto-organizarii? exista o lege fundamentala, principiul dezvoltarii
conform cu acest principiu, oriunde in univers unde exista conditii propice, mai devreme sau mai tarziu apar forme complexe de organizare ale materiei, aceste conditii nu sunt intamplatoare (Principiul Antropic), altfel noi n-am putea exista aici ca sa observam lumea si mai mult, dezvoltarea nu se limiteaza la noi si biostructura Pamantului, sistemul solar nu este unicul sistem planetar, nu avem nici un motiv sa presupunem ca in alte parti n-ar putea avea loc evolutia, chiar daca in forme diferite de tot ceea ce cunoastem
formele in care materia se organizeaza se supun adesea geometriei fractale
...to be continued...
matematicile si stiintele in general ne ofera modele acceptabile, ne descriu lumea asa cum am ajuns sa o cunoastem, chiar daca realitatea e usor diferita, chiar daca realitatea e alta decat o vedem noi, pana la orizontul cunoasterii avem niste certitudini
nu putem stii totul si nici adevarurile ultime in intreg universul, macar pentru ca o singura minte nu e de ajuns sa cuprinda toata stiinta, dar un observator al lumii nu este neaparat un singur individ, poate fi un grup, o multime, o civilizatie... asa ca impreuna putem impinge acest orizont din ce in ce mai departe...
...
nu putem stii totul si nici adevarurile ultime in intreg universul, macar pentru ca o singura minte nu e de ajuns sa cuprinda toata stiinta, dar un observator al lumii nu este neaparat un singur individ, poate fi un grup, o multime, o civilizatie... asa ca impreuna putem impinge acest orizont din ce in ce mai departe...
...
....eu o vad dintr-un unghi....nu o vad peransamblu....sunt acid in declaratii......si de aceea ajung la polemici cu toti....creduli si cretini care vorbesc in pilde .....
P.S VIATA E UN JOC AL HAZARDULUI...INTRAM IN EA CAND NU VREM.
P.S VIATA E UN JOC AL HAZARDULUI...INTRAM IN EA CAND NU VREM.
Lumea ma iubeste, ma uraste, ma dezamageste, ma face sa visez, ma indeamna sa caut, ma fascineaza, imi ofera totul pentru ca in clipa urmatoare sa-mi ia tot. Lumea e a mea si eu ii apartin. 
Un vis.
Unele scene ne zguduie prin cruzimea si uratul lor, iar altele ne fac sa ne simtim nevrednici prin frumusetea lor simpla. Suntem cu totii copii si ne jucam. Construim si distrugem. Suntem constienti ca visam si putem alege sa ne trezim.
Dar alegem sa visam mai departe pentru ca Viata e fascinatie pura, daca te-ai opri o clipa sa observi.
Unele scene ne zguduie prin cruzimea si uratul lor, iar altele ne fac sa ne simtim nevrednici prin frumusetea lor simpla. Suntem cu totii copii si ne jucam. Construim si distrugem. Suntem constienti ca visam si putem alege sa ne trezim.
Dar alegem sa visam mai departe pentru ca Viata e fascinatie pura, daca te-ai opri o clipa sa observi.
candva mi-am imaginat lumea (oamenilor) ca pe un joc in care intri naiv si increzator si poti iesi fie castigator fie invins, dar pe parcurs te transformi invatand mereu regulile jocului in continua schimbare. daca stii sa te adaptezi, daca nu te lasi doborat atunci cand pierzi si te ridici si o iei de la capat ai sanse sa si castigi pana la urma, si nu e vorba doar de bunuri materiale ci de tot ceea ce defineste cuvantul progres. poti fi o mica rotita intr-un imens angrenaj, o particula in mijlocul miscarii browniene, poti ajunge un lider si faptele tale devin importante, poti sa te opresti si oprirea ta sa te scoata din joc, poti sa te lasi purtat de val sau sa innoti impotriva curentului... totul e relativ si posibilitatile sunt nelimitate pentru ca jocul lumii e mai complex decat n table de SAH plus m table de GO...
Mda...stricata, dar mereu fara termen de garantie.
| QUOTE (fis_tic @ 24 Mar 2006, 12:52 AM) |
| Mda...stricata, dar mereu fara termen de garantie. |
... cam pesimista imagine!
oare are legatura cu fisticul?
@ contur:
| QUOTE |
| Dar alegem sa visam mai departe pentru ca Viata e fascinatie pura, daca te-ai opri o clipa sa observi. |
ei, asta da! si cand visezi atat de real incat atunci cand te trezesti nu reusesti sa-ti dai seama care a fost visul si care realitatea... te simti un pic confuz... dar realitatea iti da cu ceva in cap si te face sa deschizi ochii (cat cepele) si sa cobori cu picioarele pe pamant... cu toate astea, cine e fascinat de Viata crede in fericire si o si traieste, taman in clipa aceea in care se opreste sa observe!
------
Cum Vad Eu Lumea?
------
Titlul acestui thread este un missnomer.. de ce? simplu.. de unde ştie autorul threadului că există numai o lume?
Să dau un exemplu: dpdv al plantelor lumea aşa cum o concepem noi nu există.. etc.. fiecare regn trăieşte în propria sa lume.. fiecare specie simte mediul extern într-un anumit fel.. dar asta nu-i totul.. din cauza minţii care nu poate funcţiona decât în dualitate fiecare dintre noi şi creează propria imagine despre lume.. deşi nu este întru-totul adevărat acest lucru.. dar nu vreau să intru în amănunte aici..
Replica mea la întrebarea: ,,Cum văd Eu Lumea?" e asta: la care lume te referi? lumea apare pur şi simplu când suntem neatenţi, distraţi.. şi ea fură de fiecare dată, cu orice experienţă în conştiinţă o fărâmă din faptul de A FI TOTAL PREZENT ÎN PROPRIA PREZENŢĂ.. când eşti total prezent în propria prezenţă ,,eu sunt" se dizolvă.. şi ceea ce rămâne este Realitatea adică Ceea-Ce-Este, neumbrită de Conştiinţă.. nici un ,,eu sunt" nici o lume.. separată de ,,tine".. pt. a înţelege mai bine ce am vrut să spun contemplaţi un apus de soare şi înţelegerea va veni de la sine, tăcută..
Cum Vad Eu Lumea?
------
Titlul acestui thread este un missnomer.. de ce? simplu.. de unde ştie autorul threadului că există numai o lume?
Să dau un exemplu: dpdv al plantelor lumea aşa cum o concepem noi nu există.. etc.. fiecare regn trăieşte în propria sa lume.. fiecare specie simte mediul extern într-un anumit fel.. dar asta nu-i totul.. din cauza minţii care nu poate funcţiona decât în dualitate fiecare dintre noi şi creează propria imagine despre lume.. deşi nu este întru-totul adevărat acest lucru.. dar nu vreau să intru în amănunte aici..
Replica mea la întrebarea: ,,Cum văd Eu Lumea?" e asta: la care lume te referi? lumea apare pur şi simplu când suntem neatenţi, distraţi.. şi ea fură de fiecare dată, cu orice experienţă în conştiinţă o fărâmă din faptul de A FI TOTAL PREZENT ÎN PROPRIA PREZENŢĂ.. când eşti total prezent în propria prezenţă ,,eu sunt" se dizolvă.. şi ceea ce rămâne este Realitatea adică Ceea-Ce-Este, neumbrită de Conştiinţă.. nici un ,,eu sunt" nici o lume.. separată de ,,tine".. pt. a înţelege mai bine ce am vrut să spun contemplaţi un apus de soare şi înţelegerea va veni de la sine, tăcută..
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.