QUOTE(axel @ 18 Jun 2008, 01:37 AM)
Nu da vina pe mine ca tu nu intelegi economie.
Am intrebat cat ar trebui sa coste ? Stiu si eu ce e aia crestere artificiala a pretului, nu nu stiu de ce se opreste la 140$, e un prag psihologic, la fel a intarziat un timp si la 100$
In toate calculele lor economistii nu iau in considerare ca planeta s un lucru finit, sau resursele sunt finite. Cititi cartea Ishmael de Daniel Quinn :
QUOTE
Oare n-ar fi tentat
de dorinţa lui de creştere să ia focul vieţii în propriile sale mâini chiar fără a-şi face iluzia că asta e
bine ?
- Ar putea, au fost de acord ceilalţi. Dar care ar fi rezultatul ? El ar deveni un infractor, un
nelegiuit, un hoţ al vieţii şi un criminal al făpturilor din jurul său. Fără iluzia că ceea ce face e bine,
şi că, prin urmare trebuie făcut cu orice preţ, în curând el s-ar sătura de viaţa de nelegiuit. Întradevăr,
asta e scris să se întâmple în căutarea sa pentru Pomul Vieţii. Dar dacă ar mânca din pomul
nostru al cunoaşterii, atunci va ridica din umeri, scăpând de remuşcări. Acesta va spune, "Ce
contează dacă m-am săturat să trăiesc ca şi un criminal al vieţii din jurul meu ? Ştiu binele şi răul, şi
acest fel de a trăi e bun. Prin urmare trebuie să trăiesc astfel chiar dacă m-am săturat de tot, chiar
dacă distrug această lume şi mă distrug chiar şi pe mine. Zeii au scris în lume o lege pentru toţi, dar
nu mi se poate aplica şi mie, căci eu sunt egalul lor. Prin urmare voi trăi în afara aceastei legi, şi voi
creşte fără limită. Să fii limitat e rău. Voi fura focul vieţii din mâinile zeilor şi-l voi aduna şi-l voi
folosi pentru creşterea mea, şi asta va fi bine. Voi distruge acele specii care nu mă ajută să cresc, şi
asta va fi bine. Voi lua cu forţa grădina din mâinile zeilor şi o voi transforma pentru a servi doar
creşterii mele, şi asta va fi bine. Şi din cauză că aceste lucruri sunt bune, ele trebuie făcute cu orice
preţ. S-ar putea întâmpla să distrug grădina şi să o ruinez. S-ar putea ca progeniturile mele să
colcăie asupra pământului precum lăcustele, pustiindu-l, înnecându-se în propria lor mizerie, până
într-atât încât să urască a-şi arunca privirea una asupra celeilalte, până într-atât încât îşi vor pierde
minţile. Totuşi, ei vor trebui să continue, căci a creşte fără limită e bine, şi a accepta limitele legii
este rău. Iar dacă vre-unii vor spune, "Hai să renunţăm la poverile acestei vieţi nelegiuite şi să trăim
din nou în mâinile zeilor", îi vom ucide, căci ceea ce spun e rău. Şi când întreaga grădină va fi
supusă propriului nostru folos, şi toate speciile ce nu-mi servesc la creştere vor fi date afară, şi tot
focul vieţii din această lume va curge prin progeniturile mele, încă va trebui să cresc. Şi acestui
popor îi voi spune, "Creşteţi, căci asta e bine", şi ei vor creşte. Şi poporului vecin îi voi spune,
"Creşteţi, căci asta e bine", şi ei vor creşte. Şi când nu vor mai avea loc pentru a creşte, acest popor
se va năpusti asupra celui de lângă, pentru a-i ucide, ca să poată creşte chiar mai mult. Şi chiar dacă
gemetele progeniturilor mele vor umple văzduhul pe tot cuprinsul acestei lumi, le voi spune,
"Suferinţele voastre trebuie răbdate, căci suferiţi pentru cauza binelui. Priviţi căt de măreţi am ajuns
! Stăpânind cunoaşterea binelui şi a răului am devenit noi înşine stăpânii lumii iar zeii nu mai au
nici o putere asupra noastră. Cu toate că gemetele voastre umplu văzduhul, nu-i aşa că-i mai dulce
să trăim în propriile noastre mâini decât în mâinile zeilor ?""
Şi auzind toate astea, zeii au înţeles că dintre toţi pomii din grădină, doar pomul Cunoaşterii
Binelui şi a Răului putea să-l distrugă pe Adam. Aşa că i-au spus:
- Din toţi pomii din grădină poţi să mănânci, dar din pomul Cunoaşterii Binelui şi a Răului
să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.
Am stat aşa o vreme, ameţit, apoi mi-am amitit că am văzut o biblie în ciudata colecţie de
cărţi a lui Ismael. De fapt, erau trei. Am luat una dintre ele, şi după câteva minute de studiu, mi-am
ridicat privirea şi am spus:
- Nu se face nici un comentariu legat de motivul pentru care acest pom ar fi trebuit să-i fie
interzis lui Adam.
- Te-ai fi aşteptat să se facă ?
- Păi... da.
- Notiţele au fost luate de către Takeri, şi această poveste a fost întotdeauna un mister
impenetrabil pentru ei. N-au reuşit niciodată să-şi dea seama de ce anume cunoaşterea binelui şi a
răului ar fi trebuit să fie interzisă omului. Îţi dai seama de ce ?
- Nu.
- Deoarece, pentru Takeri, această cunoaştere este cea mai bună cunoaştere pe care omul o
poate avea, cea mai benefică. Astfel stând treaba, oare de ce să fi fost interzisă de zei ?
- Într-adevăr.
- Practic, cunoaşterea binelui şi a răului este cunoaşterea ce trebuie exercitată de către
stăpânii lumii, căci fiecare lucru pe care ei îl fac este bun pentru unii şi rău pentru alţii. Până la
urmă, cam la asta se şi rezumă stăpânirea, nu-i aşa ?
- Da.
- Iar omul s-a născut pentru a stăpâni lumea, nu-i aşa ?
- Da. Potrivit mitologiei Takerilor.
- Atunci, oare de ce ar vrea zeii să tăinuiască exact cunoaşterea de care omul are nevoie
pentru a-şi îndeplini destinul ? Din perspectiva Takerilor n-are nici un sens.
- Într-adevăr.
- Dezastrul a avut loc atunci când, acum zece mii de ani, oamenii culturii tale au spus,
"Suntem la fel de înţelepţi precum zeii, şi putem stăpâni această lume la fel de bine ca şi ei." Când
au luat în propriile lor mâini puterea vieţii şi a morţii asupra acestei lumi, pieirea lor a fost asigurată.
- Da. Din cauză că, de fapt, nu sunt la fel de înţelepţi ca şi zeii.
- Zeii au stăpânit această lume timp de miliarde de ani, şi totul mergea bine. După doar
câteva mii de ani de stăpânire umană, lumea a ajuns în pragul morţii.
- Într-adevăr. Dar Takerii nu vor renunţa niciodată.
Ismael a ridicat din umeri.
- Atunci vor muri. După cum a fost prezis. Autorii acestei poveşti ştiau foarte bine despre ce
vorbesc.
- Şi tu spui că această poveste a fost spusă din perspectiva Leaverilor ?
- Da. Dacă ar fi fost scrisă din perspectiva Takerilor, cunoaşterea binelui şi a răului nu i-ar fi
fost interzisă lui Adam, ci i-ar fi fost băgată pe gât. Zeii ar fi stat pe acolo spunând, "Hai, Omule, nu
vezi că eşti un nimic fără această cunoaştere ? Nu mai trăi din darurile noastre precum un leu sau un
urs marsupial: gol în faţa lumii, neputincios. Haide odată, ia puţin din acest fruct şi devin-o unul
dintre noi. Apoi, spre norocul tău, poţi pleca de aici din grădină şi poţi începe a trăi prin sudoarea
frunţii, aşa cum oamenii trebuie să trăiască." Şi dacă autorii ar fi fost oameni de convingerea ta
culturală, acest eveniment nici măcar nu s-ar fi numit Căderea, ci s-ar fi numit Ridicarea, sau cum ai
spus tu mai devreme, Eliberarea.
- Foarte adevărat... Dar nu sunt încă sigur cum se potriveşte asta cu restul.
- Deocamdată aprofundăm înţelegerea ta aspura felului în care au ajuns lucrurile să fie astfel.
- Nu înţeleg.
- Acum un minut, mi-ai spus că Takerii nu vor renunţa niciodată la tirania lor asupra acestei
lumi, indiferent cât de rău ar ajunge să stea treaba. Cum au ajuns să gândească aşa ?
M-am holbat la el.
- Au ajuns să fie aşa deoarece întotdeauna au crezut că ceea ce fac este corect şi prin urmare
trebuie făcut cu orice preţ. Întotdeauna au crezut că, asemeni zeilor, ştiu ceea ce-i corect să faci şi
ceea ce-i greşit să faci, iar ceea ce fac ei este corect. Îţi dai seama cum au demonstrat ei ceea ce
spun eu acum ?
- La prima vedere, nu.
- Au demonstrat-o forţând pe toţi ceilalţi din această lume să facă ceea ce fac şi ei, să
trăiască precum ei. Toţi au trebuit să fie forţaţi să trăiască la fel ca şi Takerii, pentru că Takerii ştiau
care e singura cale corectă.