gypsyhart

Nu e intentia mea sa fac concurs de cunostinte ezoterice pe un forum. Cu nimeni.
Am afirmat doar atat: Sunt locuri, creatii, fiinte, emisii, din care lipseste Dumnezeu si in care, in consecinta, este prezent... ala. Prezenta simultana - si eventual in egala masura - a ambilor este imposibila. Unde e lumina nu exista intuneric si unde este intuneric nu exista lumina. Noi, oamenii, oscilam in penumbra. Unii trec definitiv in lumina, altii trec definitiv in intuneric. Dar pana sa se aleaga locul fiecaruia (la Judecata), fiecare are de dus propria lupta si are de urmat propriul drum care in mod natural este catre lumina. Asta daca accepti ca exista un "ceva" numit evolutie. Demonii au ales cu liber arbitru sa se intunece.

Nu e deloc satanic sa afirmi ca "acolo unde nu e prezent Dumnezeu, este prezent mikydutza". Pentru ca este adevarat - a spus-o si Iisus in alta forma - , iar adevarul este al lui Dumnezeu. Minciuna in schimb, nu. Iar cele spuse de tine referitor la afirmatia mea sunt o minciuna. Determinata nu de rea-vointa ci din lipsa de cunoastere.

Si da, Dumnezeu este Omniprezent. Dar de acolo unde nu se vrea a fi primit, El se retrage. Pana cand fiinta respectiva va trage concluziile de cuviinta. Este tot o dovada de iubire - din care deriva liberul arbitru acordat creatiilor Sale - si o sansa oferita fiecarei fiinte de a invata prin experienta proprie. Omniprezenta cu forta ar viola legea liberului arbitru. Este valabil si pentru atributul Omnipotentei.

bdl
Nu e nevoie sa-mi trimiti PM-uri cu cat de nefericit esti. Dimpotriva, as prefera PM-uri in care sa-mi povestesti cat de fericit esti si cat de implinit te simti. Iar daca ar fi si adevarate, atunci ar fi chiar minunat...

IO

Din punctul meu de vedere "satanicul" se refera la credinta ca esti separat de Intreg. Tu spui ca acest lucru e posibil ("Acolo unde nu e prezent Dumnezeu, este prezent mikydutza"), eu cred ca acest lucru este imposibil. Daca ceva este, este, iar daca nu este, nu este. Iar daca este, face parte din Intreg, fie ca o recunoaste fie ca nu.....

gypsyhart

Intr-un organism afectat de cancer, celule canceroase fac parte din intregul organism. Si totusi se manifesta diferit: contrar, agresiv si malefic pentru intreg. Daca e sa le atribuim un sens al existentei lor, acest sens este sa omoare intregul organism. In timp ce sensul existentei acestuia este sa traiasca si sa evolueze.

Afirmatia lui Iisus "cu totii Unul suntem" este adevarata. Dar nu toti suntem benefici sensului pentru care Unul exista.
Look around you.

IO

Nu a fost vorba de sensul, sau efectele unui anumit gen de comportament/ actiune. A fost vorba despre posibilitatea fiintarii in afara Intregului, a lui Dzeu. Cu care vad ca acum nu mai esti de acord (Afirmatia lui Iisus "cu totii Unul suntem" este adevarata).

cactus

Ai atins un subiect dureros. Dar real - si evidentiat in Scriptura.
Aceia dintre oameni care nu vor reusi sa-si invete lectiile de viata, nici prin iubire si nici prin suferinta, vor fi complet anihilati (inclusiv la nivelul structurilor nemuritoare) in momentul Apocalipsei. Unul din aspectele adevarate ale credintei Martorilor lui Iehova este cel referitor la cei 144.000 de salvati care "canta" (= emit o vibratie de un anume tip). Atunci se declanseaza Iezerul de Foc si are loc "curatirea ca aurul" a celor buni si anihilarea totala a celor rai, care vor fi incapabili sa suporte o vibratie de calitatea celei emisa de cei 144.000.

Nu este adevarat ca Dumnezeu nu intervine si ne lasa sa ne descurcam propriu. Avem un inger pazitor si inca unul primit prin Taina Botezului. Proportional cu faptele noastre bune, calitatea lor vibrationala atrage langa noi si alti ingeri de lumina, dupa cum faptele rele atrag reprezentantii "sectiei rotisoare".
In permanenta, si unii si altii incearca sa-i ghideze pe oameni, unii catre bine si altii catre rau. Nu exista cale de mijloc. De multe ori, au loc interventii in forta ale ingerilor de lumina pentru a rezolva anumite stari conflictuale - Biblia mentioneaza cateva - si acesta este unul din modurile in care se arata Iubirea si Iertarea Tatalui Ceresc. Daca insa, cu toate aceste semne, interventii si ajustari de situatii, o entitate arata ca tine mortis sa o ia "la vale" prin tot ce simte, gandeste, spune si face, atunci activitatea acelei entitati este contrara scopului pentru care ea exista. La fel ca activitatea unei celule canceroase intr-un organism. Iar, pentru a fi eficient si a-si putea desfasura propria lui activitate, organismul o elimina.

In principiu, decizia finala va fi luata in momentul Judecatii, pana atunci existand sansa unor volte-face-uri. Privind pragmatic lucrurile, e nevoie de timp pentru ca anumite entitati sa recupereze parcursul pierdut. Si, din pacate, pentru unele din ele este deja prea tarziu ca sa-si mai revina si in consecinta existenta lor se indreapta catre un sfarsit iremediabil. Cu fiecare zi care trece, se face prea tarziu pentru alte si alte entitati. Nimeni nu stie cand va fi finalul. Dar sunt destui care stiu ca suntem foarte aproape de el.

gypsyhart

IO

Nu trebuie sa gusti toata ciorba ca iti dai seama ca'i gustoasa

Sunt trei trepte.
Ateismul pasiv, ateismul activ si satanismul. Cea mai usoara (ateismul pasiv, in care fiinta desi nu crede in Dumnezeu nu incearca sa militeze impotriva celor care cred) duce la cea intermediara (ateismul activ, in care fiinta militeaza impotriva celor care cred), iar aceasta la randul ei duce la cea mai grava (satanismul, in care fiinta actioneaza direct impotriva lui Dumnezeu). Este la fel ca si in cazul viciilor, de exemplu. Formele usoare (de ex. consumul unor substante mai putin nocive, dar in orice caz nu benefice) duc la forme grave (in care cel in cauza, desi e constient ca isi face rau nu se mai poate opune).

Nimeni nu a spus si nu va spune despre atei ca sunt demoni sau alte bazaconii pe care unii atei presupun ca li se pun in carca. S-a spus doar de partea cui sunt ateii si eventual a cui voie o fac. Atat. A spune orice altceva ar fi insemnat o minciuna.

Nimeni nu a spus ca populatia majoritar credincioasa sa-i ia pe atei la fugarit cu furci si topoare...
Dimpotriva, sunteti fratii si surorile noastre si nu ne vom putea mantui decat impreuna. Atat la nivel de neam, cat si de rasa. Depindem de voi, nu suntem de capul nostru. Suntem datori sa ne rugam pentru voi si sa ne purtam cu mai multa iubire fata de voi decat fata de alti credinciosi, daca vrem cu adevarat sa va ajutam... Si, repet, nu sunteti demoni, si nici macar "oameni rai", si in orice caz nici prosi. Sunteti doar ignoranti. Dar asta nu e un defect, e o stare momentana, prin care am trecut toti. Chiar si marea majoritate a credinciosilor inca se gaseste in starea asta.

Si as incheia cu un citat dintr-un "revolutionar" rus:
Nu stii, te invat.
Nu poti, te ajut.
Nu vrei... ->

Eu zic asa ,ca nu conteaza in ce si cine crezi,important este sa ai intotdeauna vorbe bune,ganduri bune si fapte bune,restul vine de la sine.
Poti fi de orice crednte si religii,ce esti in suflet in adevar conteaza si daca e sa suferi,fi un brave warrior si accepta suferinta si necazurile precum accepti si fericirea si bucuria.
Un batran intelept indian Navajo mi-a spus odata demult ceva si mi s-a parut foarte bine gandit(in vorbele lui aproximative):
"credinta nu o gasesti intr-o carte si in cuvintele ei ci in inima ta".
poti enorm de multe invata de la creatia toata si natura din jur daca o asculti cu sufletul si iti va spune mai multe decat le afli in orice carti religioase.
Iar daca e vorba de ...pedepse dumnezeiesti,de ingeri albi sau negri,apocalips,Adam &Eve etc etc,sunt simple creatii mentale.
Nimic nu este intamplator dar nici facut din...dorinta divina de a pedepsi.Este total ilogic sa-l crezi pe Dumnezeu capabil de a pedepsi cu rautate si asprime din orice motiv cand el este pura dragoste.
Dezastre mai mari sau mici s-au petrecut si se petrec chiar in acest moment undeva in lume,de-a lungul istoriei....oare asta vrea sa insemne ca Dumnezeu e atat de ocupat de a pedepsi ca nu mai are timp sa-si traga sufletul?Pai atunci ce diferenta e intre el si diavol?
Fac niste comentarii simple dar nu vad de ce ar trebui sa ne ocupam timpul cu discutii religioase si de karma si de toate credintele cand cel mai simplu este sa fim sinceri unii cu altii si sa incercam sa ne intelegem si poate cel mai mult sa mai dam jos din ego si sa invatam zilnic sa iubim din nou si din nou cu sufletul ,nu doar cu vorba.

PEACE&LOVE,
Crazy Horse

Ateul stie ca este Ateu, dar Crestinul Inchipuit nu stie ca este de fapt Ateu.
Afirmatia asta nu are nici o logica....ia-o si studiaz-o pe toate partile.... e o afirmatie facuta de dragul vorbelor...a doua parte se bate cap in cap cu prima parte...
Oricum nu am ce logica sa astept de la cineva care studiaza biblia zi lumina...


Io,
Eu ma simt f bine in pielea mea.....sufleteste vorbind, nu material, sa fim bine intelesi... atunci de ce sa ma complic cu credinta? Ca mai bine oricum nu m-as simti....sau mai fericit, daca vrei asa...

Le zice ca parerile e impartite...

Le zice "Unii spun ca da, altii ca nu... Eu cred ca nu". Mai e "pasiv"?

Da, este pasiv.
Din momentul in care, eventual, copiii lui ii spun "dar, tati, noi credem ca Dumnezeu exista" si el incearca sa le schimbe aceasta idee, prin indiferent ce mijloace, devine activ.
In oglinda, lucrurile stau la fel si cu credinciosii. Un credincios care doar isi afirma credinta e pasiv. Din momentul in care incearca sa isi transmita ideile altor persoane devine activ. Dpdv al eficientei, aici se produce ruptura, catehizarea fiind - sau TREBUIND sa fie - o indeletnicire a preotilor. Oricat de argumentat ar perora un credincios, nu va convinge. Pentru ca emite strict la nivel rational. Un preot in schimb, cand vorbeste, se adreseaza "in Duh", adica emite la nivelul unor structuri superioare ratiunii. Schimbarea pe care o provoaca este la nivelul structurilor superioare ale celor care il asculta si va fi constientizata cu timpul si la nivelul structurii rationale. Un credincios obisnuit nu are aceasta capacitate. Pentru a o dobandi, trebuie sa treaca prin Sfanta Taina a Hirotonisirii.
Orice schimbare a sistemului personal de valori se produce intai in suflet. Si apoi in minte. Chiar si atunci cand o informatie strict rationala produce o schimbare de macaz, aceasta informatie a fost receptionata, prelucrata si lasata apoi sa treaca mai departe de catre structurile superioare. Capacitatea acestora de a receptiona informatii din mediu este de mii de ori mai mare decat a celor 5 simturi. Capacitatea sufletului de a prelucra informatii si a le organiza este incomparabil mai mare decat cea a sistemului nervos central. De aceea, expresii ca "asculta-ti sufletul", "free your mind", sau "don't think. Feel" nu sunt intru totul fara acoperire...

Un credincios care tine cu tot dinadinsul sa-i convinga pe altii de adevarul spuselor lui risca afectari la nivelul structurilor sale superioare daca va intampina o argumentatie puternica/violenta/la caterinca din partea unui ateu. Cu alte cuvinte, ii pot fi induse stari sufletesti contradictorii, nervozitate, neincredere in propria capacitate de convingere, deznadejde etc. Aceste stari negative (si care sunt de fapt agresiuni in toata regula) incep sa se transmita din momentul cand cei doi intra in rezonanta si reprezinta emisii ale unor entitati deloc benefice al caror scop este producerea sentimentului de deznadejde. Nu suferinta, nici chiar moartea noastra nu este un obiectiv pentru demoni, caci astfel ne-ar afecta doar structurile temporare (trupul si ratiunea). Scopul lor este afectarea structurilor nemuritoare pentru a frana, stopa sau chiar schimba sensul evolutiei oamenilor.
Un credincios care vrea sa fie si activ trebuie sa fie intr-o permanenta stare de armonie sufleteasca... si de fapt e recomandabil sa stea in banca lui si sa urmareasca in liniste "meciul", tragand concluziile necesare. E o diferenta intre a fi fan Real Madrid si a juca la Real Madrid. Din pacate, multi credinciosi uita asta si intra pe teren. Dar destul despre credinciosi.
Revenind la ateii activi, acestia comit singurul pacat care nu se poate ierta: cel impotriva Sfantului Duh. Mai concret, prin actiunile lor, isi autodegradeaza Sfantul Duh pe care Il au in ei, inca de la momentul facerii. E ca si cum te-ai juca cu un satar, fara sa-ti dai seama ca sub el e propria-ti mana. Alta nu-ti mai creste la loc. De aceea pacatul impotriva Sfantului Duh "ramane"/"nu se iarta".

Pentru ca s'a vorbit de pacate care nu pot fi iertate....
Asa cum inteleg eu lucrurile, aceste "pacate" sunt cele indreptate catre noi insine. Este vorba de relatia directa pe care o ai cu tine insuti. Daca te consideri nedemn de a fi iubit de exemplu, Tu esti cel care trebuie sa te ierti, nu altcineva. Aceasta iertare nu iti poate fi acordata de o instanta din afara ta. Nimeni nu te poate apara de tine insuti. Indiferent cata iubire se trimite spre tine, daca te consideri nedemn de ea nu o poti recepta. Indiferent daca ceilalti te iarta sau nu, daca tu nu te ierti, si nu renunti sa te autopedepsesti cine iti poate sta in cale?

Sunt mult mai multe cauze care ne influenteaza diferentele de perceptie. In afara unora de ordin obiectiv (varsta astrala, zestrea ancestrala, misiunea pentru care am venit la intrupare, cerul de provenienta si alte cateva zeci de "detalii" cu care nu vreau sa incarc memoria nimanui), mai exista si cauze de ordin subiectiv: domeniul de activitate, backgroundul familial si social, sfera de interese, anturajul, gradul de cultura si informare samd, dar mai presus de aceastea sunt cunoasterea si potentele.

Exemplu: tu nu stii ca existenta ta ca entitate a inceput acum cateva miliarde de ani prin crearea structurilor tale vesnice de catre Tatal Ceresc si nu in momentul conceptiei realizate de parintii tai. Nu stii cu adevarat ce esti, cum esti, cine esti, de unde vii, care e scopul pentru care existi. Nu te supara ca-ti spun aceste lucruri, ti le spun cu Iubire si ele sunt la fel de valabile si in cazul marii majoritati a credinciosilor. Ceea ce marea majoritate a oamenilor stiu despre ei insisi reprezinta un fragment infinitezimal dintr-un adevar care este nu numai de neconceput acum, dar si daunator sufletului lor daca le-ar fi spus dintr-o data si fara menajamente.

In acelasi timp, nesiguranta asupra propriului destin, ignoranta asupra propriei naturi divine ii face pe oameni orbi.
Orbirea genereaza frica.
Frica genereaza agresivitate.
Agresivitatea se intoarce impotriva celor ce o practica, ducandu-i la deznadejde. Cea mai puternica arma impotriva lui Satan este cunoasterea. A noua insine si a lumii in care traim. Daca vom ramane ignoranti - inclusiv asupra aspectului elementar ca Satan exista - vom ramane orbi si neputinciosi. Si pana sa fie el pierdut, pe multi dintre noi ii va pierde.
Adevarul despre necesitatea cunoasterii spirituale era trecut nu numai pe frontispiciul scolilor de spiritualitate pitagoreice, dar constituie si esenta mesajului hristic redat de evangheliile gnostice.

Mai presus de cei care afla sunt cei care inteleg.
Mai presus de cei care inteleg sunt cei care aplica.

gypsyhart
Ai spus un lucru foarte important - cel mai greu e sa ne iertam pe noi insine atunci cand constientizam ca am comis-o si chiar ne caim.
Pe de alta parte, pacatul impotriva Sfantului Duh nu este indreptat doar impotriva noastra (atunci s-ar incadra la pacate impotriva Creatiei, iar acestea se pot ierta), si nici doar impotriva lui Dumnezeu, din care Sfantul Duh reprezinta cea mai Sfanta "componenta" (atunci s-ar incadra la pacate impotriva Tatalui si Fiului, dar si acestea se pot ierta).

Voi reveni asupra acestui subiect. Scuze pentru intrerupere.

gypsyhart

Continuare despre pacatul impotriva Sfantului Duh... Acest Sfant Duh este prezent in Fiinta Tatalui si este prezent si in fiinta omului, fiind primit de acesta la facerea lui. Prin Sfantul Duh pe care il detine, omul este parte integranta a Tatalui Ceresc, si aceasta este "interfata" prin care comunica cu El. Pacatele care tind sa afecteze acesta interfata lovesc asadar in comunicarea omului cu Creatorul sau, prin tot ceea ce exista mai Sfant in e/Ei. Ca sa reiau si sa concluzionez postul precedent, pacatul impotriva Sfantului Duh afecteaza "componenta" comuna a lui Dumnezeu si a omului. Partea prin care omul este conectat la Dumnezeu. Fara Duh Sfant, omul ar fi separat de Dumnezeu, cu Duh Sfant omul e exterior lui Dumnezeu dar conectat la El. Pe masura ce omul acumuleaza Duh Sfant se integreaza tot mai mult in Fiinta Tatalui. Se intoarce Acasa.
O mica paranteza. Sfantul Duh este poate cea mai ezoterica si greu de conceput dintre Persoanele Sfintei Treimi. Despre Dumnezeu unii au reprezentarea unui fel de Soare, altii a unui batran intelept etc, iar despre Iisus avem reprezentarile din icoane si din filmele facute despre El (in special cel al lui Zefirelli). In schimb Sfantul Duh este reprezentat in iconografia bizantina ori ca un porumbel, ori ca un manunchi de raze, ori ca un halou luminos. Personal, mie imi apare ca un "torent de foc inteligent al Iubirii"... nu gasesc alte cuvinte pentru a reprezenta Ceea ce mi s-a dat sansa sa vad... si chiar cuvintele pe care le-am folosit nu redau nici a mia parte din splendoarea Lui. Ma rog... spuneam ca nimic nu este mai Sfant in Fiinta Tatalui decat Sfantul Duh... si totusi majoritatea crestinilor par sa caute mangaierea unor Entitati mai "umanizate" (Iisus, Fecioara Maria, ingeri etc.) stiind totusi cine este Mangaietorul si Duhul Adevarului. Majoritatea acatistelor incep cu rugaciunea de invocare a Duhului Sfant. Este recomandata aceasta rugaciune celor care au de sustinut probe dificile sau examene sau stiu ca urmeaza sa treaca prin incercari periculoase. Este cunoscut - de catre cei care s-au ocupat cu astfel de subiecte, fie si la nivel teoretic - ca o fiinta posedata isi poate face semnul crucii, pe "In numele Tatalui si al Fiului" dar ii este imposibil sa finalizeze acest semn cu "...si al Sfantului Duh". In prezenta unor oameni plini de Duh, o persoana posedata paralizeaza pur si simplu, in timp ce in prezenta unora mai slabi la acest capitol se declanseaza circul binecunoscut. Gata, am incheiat mica paranteza...

Pe cine vrem sa invatam, pe cine vrem sa indreptam si pe ce cale?
In lumea asta sunt hindusi, crestini, buddhisti, musulmani, bahai, jainisti, etc, etc. Fiecare este convins ca a gasit. Fiecare simte in felul lui cum este patruns de cele de sus. Toti sunt manati de bune intentii (sa presupunem), toti simt mila pentru aproape si ar vrea cu toata fiinta sa-l ajute sa se indrepte pe calea cea buna.

Uneori este mai usor cand este vorba de atei, ei sunt doar "rataciti" (zic unii) nu reprezinta un pericol real decat pentru ei insisi. Mai grav este cu celelalte credinte. Acestea ar putea deveni un pericol real una pentru cealalta.
Unii zic: "Alte credinte vorbesc de Dumnezeul lor, cum ca ar fi mai bun decat al meu. Acestea incearca sa distruga legea stramosilor si a cartilor mele sfinte. Acestea ar putea rupe chiar din trupul comunitatii din care fac parte!
Dar nu este nici o problema, stim sa ne aparam. Aducem cele mai tari argumente din invatatura noastra, multe dintre ele sunt adevaruri universal valabile si nu pot fi respinse. In Biblie, zic unii. in Coran, zic altii, etc., se afla adevarul ultim.

Ma gandesc pe unde si cu ce concluzie sa ies din acest labirint al spiritului!

Ne-am obisnuit, chiar daca ne urcam in tren, sa continuam sa purtam bagajul nostru greu in spinare.
Credinciosi fiind, ar trebui sa-i lasam Lui Dumnezeu toate grijile acestei lumi, stie el ce are mai bine de facut. Daca nu El, atunci cine? Noi, cu interpretarile noastre fara numar?, Noi cu slabiciunile, sperantele, durerile, bucuriile desarte si mangaierile care nu mai vin?

Sau dimpotriva, ne falim ca am devenit toti sfinti dintr-o data, umbla cainii pe toate strazile cu Iluminati in coada, lumea vuieste de Gurusi, Maestrii Spirituali si Duhovnici cu ochii adanciti in orbite gata sa salvezi pe oricine, numai pe ei insisi nu..
"Iisus ne-a poruncit sa raspandim credinta, au fost chiar cuvintele lui in Biblie. Gresit! Krishna in Bhagavad-Gita aduce oamenii cu picioarele pe pamant iar pe dumnezeu peste tot. Ba nu, Mahomed a grait cuvantul adevarului, sau Buddha, de ce nu Zaratustra, etc."

"Dar sunt atat de sigur ca eu am dreptate!" (ar inclina sa zica orice credincios).

Nu, nu ai, pot raspunde eu!

Tu crezi ca ai dreptate, dar dreptatea ta este falsa imagine pe care ti-au creat-o alti, cartile, emotiile, etc. Imagineaza-ti ca de maine ar trebuii sa te desparti definitiv de comunitatea spirituala in preajma careia ai crescut si ai trait atata. Ce s-ar intampla cu tine? Oare in acel moment, cat la suta din credinta ta ramane in adevar si cat la suta, s-ar vadi impusa de locul caldut pe care ti l-ai format acolo. Oamenii de acolo te stiu, poate ca te asculta cu admiratie cand le vorbesti, poate ti-ai creat deja un "nume". S-au stabilit niste relatii cu legaturi foarte stranse de nedesfacut, chiar daca unele sunt aparent invizibile.
Dar ce s-ar intampla de maine cu tine, o data cu plecarea ta definitiva? Ai ramane probabil undeva intr-un spatiu fara nici un punct de reper. (Un adevarat credincios ar trebui sa ramana acelasi indiferent de timp, spatiu sau conditii.) Singur, cu adevarat singur, imaginea divinitatii incepe sa se estompeze. Nu mai ai cui sa-i predici, nu mai ai in ce privire sa cauti confirmarea in legatura cu inaltimile iluzorii la care ai ajuns, etc, etc.

Cate ar mai fi de spus...

Este usor sa ne indreptam privirea pretutindeni, in carti, in cer, in cuvintele altora, cautandu-l pe Dumnezeu, numai acolo unde trebuie nu.

edinide,

Tatal e mai presus de orice. In sistemul nostru solar si in alte cateva, Fiul e mai presus de Mangaietor, de cand I s-a dat toata puterea in Cer si nu numai pe Pamant.
Dar, de la plecarea temporara a Fiului, Mangaietorul este Cel mai apropiat sprijin pe care-l avem.

Pentru un individ prieten cu Tyson dar langa care se afla mereu Doroftei, s-ar putea crea perceptia ca Doroftei ar fi mai tare.

Acea ierarhie e doar perceptia ta despre spusele mele.

Ma gandesc pe unde si cu ce concluzie sa ies din acest labirint al spiritului!

Nu trebuie sa cauti departe, ceea ce este aproape. Ai idee cat de aproape este Dumnezeu? El este aproape, dragostea noastra ptr El e prea departe. Pe acolo pe unde azi tu cauti (trebuie sa recunosc ca, destul de fumos), am fost si eu si crezusem ca am atins esenta. ..

Nu-ti dau sfaturi. Oricum nu le-ai asculta. Iti spun insa ca este vorba de o cultura care nu are legatura cu radacinile tale.

La o asa limba romana, nu pot sa cred ca te-ai nascut departe de tarisoara asta draga

Si eu vorbeam la modul general si am atins doar in parte credintza ta. Nu era incercare de atac, ci am facut o observatie precum ca si eu am fost acolo unde esti tu azi. Recunosc ca nu atat de profund, insa destul de indragostita de mai multa cunoastere in directia respectiva.