Nu cred Flori cã Sorin a greºit.
Cred doar cã a citit ceea ce am citit ºi eu înainte de a fi ºters ºi acolo a rãspuns.
A mai fost o postare la tine în paginã...

A cred ca a trecut pe aici Manea grosu si-artagosu si a vrut sa mai faca o cantare la masa mea...stiti voi ala care a intrat peste mine la privata si s-a dezbracat de vorbele alea murdare ca ma tinui de nas de tare ce duhneau...dar n-am avut incotro a trebuit sa-mi suflec manecile, sa-i adun mizeriile de cuvinte si sa i le indes inapoi de unde au iesit... sa-i fie tarina usoara...ca cica nu mai bintuie pe aici...l-a prins Toma Alimos si i-a facut felu

Nu a trecut nimeni...dar Mihai a facut ordine!!

Asa ca deja e past si gasesc ca nu e fair sa continui ........

Sorin.

Grea profesiune trebuie sa fie cea de medic psihiatru...

Dragostea este asa de importanta in vietile noastre...vreau sa spun, orice fel de dragoste. Nu ma refer numai la dragostea dintre un barbat si o femeie. Toate progresele pe care le facem se datoreaza dragostei. Dragostea m-a ajutat intodeauna sa-mi mentin moralul ridicat si a dat un sens si o ratiune existentei mele. Munca este pentru mine un antidot impotriva suferintei.

Am crezut ca de vina e computerul meu de acasa de se blocheaza hanul tot timpul da uite acum sint la internet cafe si tot asa merge! Uf! abia reusesc sa scriu citeva riduri!
Sint In Harleem Dar am vazut pe aici doar un singur negru si ala pe bicicleta...ati gicit Harleem in Olanda...cica de la orasul asta se trage numele Harleemului din state.
L-am lasat pe barbatu-meu sa doarma la hotel si eu am iesit sa vad imprejurimile...frumoasa tara Olanda! Si cind te gindesti ca oamenii astia se lupta tot timpul cu apele ca sa mai cistige cite putin teritoriu...Ei macar apele sint mai bune decit oamenii!
Gata cred ca expira timpul si eu sint frinta de oboseala si mai trebuie sa conduc si pin la hotel vre-o 10m km...Am plecat, bine ca am reusit sa vorbesc cu copilu...ce scumpici e mi-e tare dor de el!

Dar de noricicã nu mai spui nimic?
Ce mai face, a terminat facultatea?

Oh...contraste mie tare mila de fetita asta ca asa de mult il iubeste pe Stefan, da el derbedeul nu duce lipsa pe acolo prin RO...si nu prea se mai gindeste la ea. Ea tot mai spera si vine pe la mine tocmai de la Frankfurt, ca acolo invata acum si plinge tot timpul ca Stefan nu-i trimite nici macar un e-mail...Eu ce sa-i fac? Ii spun si eu ca poate nu are timp dar ca si el o iubeste si ea are oricum locusorul ei si numai al ei in inima lui! Lucru care este in mare masura adevarat...deh ce sa-i faci valurile tineretii! Acuma sincer, cred ca eu o iubesc mai mult decit el, nu stiu de ce dar parca ar fi copilu meu fata asta! Insa cine stie ce le rezerva viitorul?
Eu cred ca sint prea tineri, desi la virsta lor eu eram maritata si la casa mea! Da poate-i mai bine asa!
Sint foarte obosita si ma doare o masea de mor...Abia am ajuns acasa. Drumul de intoarcere este intodeauna mai lung...A fost frumos in Olanda dar ca intodeauna obositor...nu-i usor sa fii turist cu afaceri. Am facut multe poze, maine o sa postez citeva sa va clatiti si voi ochii cu frumusetile Olandei!

Poze din Amsterdam!

Un Han in Amsterdam!

o statuie

Aici dupa ce mi-a sarit unu cu bicicleta direct in fata masinii...ce teroare sa conduci in Amsterdam

In fata unui zid acoperit cu iedera!

Trasura la Amsterdam

YEEESSS!!! Brazil a cistigat cu 3-0...Nu sint o mare microbista dar meciu asta ne-a dat ocazia sa sarbatorim aseara. Pentru ca nu s-a transmis la nici un post tv in Germania, barbatu meu brazilian de origine s-a facut luntre si punte sa-l vada si am colindat toate pab-urile braziliene de pe aici pina am gasit la "Bosa Nova" un loc linistit unde am putut vedea meciul pe ecran mare, maaama abia acum imi dau seama ce farmec are fotbalul asta...mai ales ca am baut si cite trei caipirinii de fiecare (ca asa ne-am propus, sa bem atitea caipirine cite goluri vor da sau vor primi brazilienii) asa incit barbatumeu cica sa luam un taxi pin acasa la care i-am zis ca las ca-l duc eu si se vede ca era destul de ametit incit nu s-a impotrivit asa ca am pus-o pe Sara in functiune ( tom-tom-ul) ca sa-mi arate drumu si am ajuns intregi...ma mir si eu cum, ca nu prea vedeam bine culorile de la semafor...norocul cred a fost ca la ora unu noaptea nu prea e trafic mare pe aici! Da a fost super chiar si drumul pina acasa...acuma inteleg eu de unde placera tipei aleia celebre (Paris) care a stat la inchisoare ca a condus sub influenta alcoolului! Oricum daca nu eram destul de ametita nu cred ca as fi avut curajul asta! Alta data nu mai fac!

Ce-mi place!

Poza trimisa de copilu prin messenger ca sa vad cum a aranjat salonul!
Eu lasasem plin de var si de praf!
Abia astept sa ajung acasa! Mai am maine si poimaine sint in avion cu destinatia Romania!

Ce ciudat mi se pare sa vad cladirile si strazile prin care m-am plimbat acum 8 luni la altcineva in jurnal... Si ce e mai ciudat - acum am realizat - n-am nici o poza din perioada aceea fericita, nimic, nici o amintire din Amsterdam intiparita pe undeva, decat pe retina proprie si pe creierul personal... Adevarul e ca Ams e un oras superb

Ah, spune hello lu' madam Romanica si de la mine, ca mi-i dor di dansa

Calatorie placuta si have fun

In sfarsit am ajuns si eu pe la un net...Va salut din Sibiu, ce oras frumos Sintewm aici de 7 zile locuim la Sibiel, un sat frumos si plin de turisti israelieni, germani si alte natii care se opresc mirati la fiecare fintina, potcovarie sau cazan de tuica...se plimba cu carutele mulg vacile si se simt fericiti mirindu-se ca mai exista asa ceva in lume.
Eu sint cu o parte din familia lui E. care au venit prima data in vizita la noi si facind exceptie de bataia de cap pe care ne-o dau copii ne simtim minunat. Am vizitat pina acum Sighisoara, Paltinisul, bineinteles Sibiul...si oamenii sint foarte surprinsi de frumusetea naturii neatinse de mina omului. Barbatu-meu ma enerveaza pentru ca zice ca aici nu e Romania ca el are impresia ca e Elvetia sau undeva in Tirol . Ce obraznicie! M-am certat cu el pe chestia asta! Cum indrazneste sa compare el tara mea cu locurile alea artificiale!
Ok. Important e ca toti vor sa-si cumpere case pe aici prin satele astea si se interesesza de preturi! Ce tara frumoasa avem!

Afro, sigur ca o sa salut Romania si din partea ta!
O sa revin cu poze si cu mai multe detalii!

Sarut mana

Dupa ce-am citit ce-ai scris m-a cam apucat dorul de casa ...

Asa e: avem o tara superba!

Am ajuns acasaaaaaa!
Chiar acum n-am timp...Da acush va povestesc prin ce-am trecut si de ce ma bucur asa tare ca am ajuns!

Scuze am scris rapid si cu multe greseli sint inca sub influenta intimplarilor de ieri!

Impresionanta aventura dar si curajul vostru...

Ieri 6 sept. 2007, la ora 11.30 trebuia sa decolez din aeroportul Baneasa. Alaltaieri dupa ce am iesit de la cabinetul stomatologic pentru ca am fost nevoita sa ramin la Birlad pina in ultima zi ca sa-mi finalizez lucrarea dentara, am cumparat bilet de la agentie la rapidul de la 1.30 noaptea. Era ultimul tten cu care puteam sa ajung la timp la aeroport. La ora 14.30 a inceput furtuna, oamenii inca mai lucrau in curte la pavaj. Cu mare greutate au reusit trei oameni sa acopere cu o prelata gresia proaspat pusa, ca altfel ar fi fost luata pe sus de vintul care mai tarziu am aflat ca a smuls copaci si acoperisuri prin oras si imprejurimi. Dupa ce am pus la adapost lucrarea si oamenii au plecat acasa ca incepea sa ploua si nu se mai putea lucra, am urcat in dormitor, am pus ceasul sa sune la 23.00 si m-am culcat. Ca prin vis am auzit bubuituri dar din cauza geamului termopan si a draperiilor groase de plus nu mi-am dat seama ce se intimpla afara. Abia cind m-am sculat sa plec la gara am aflat ce proportii a luat vintul si ploaia. Era intuneric bezna nu curentul cazuse. Pe bijbaite am reusit sa-mi gasesc valizele care erau deja facute si am chemat un taxi cu care am plecat la gara. Pe drum am vazut acoperisuri smulse, copaci cazuti, o portiune de strada aproape de gara era inundata si nu se putea circula. Am facut un ocol mare pe alte strazi si am ajuns...La casa de bilete nimeni! Era destul de tirziu asa ca m-am rastit la casiera care abia atunci s-a aratat venind agale de undeva de pe afara:
-Haideti doamna ca acus vine rapidu si dumneavoastra va plimbati pe afara!!!
La care ea imi raspunde la fel de tifnoasa:
-Stati linistita doamna ca nu mai vine nici un tren pe aici...au fost deviate toate pentru ca s-a rupt linia la Tutova din cauza inundatiei.
-Pai bine si eu cu ce ajung la aeroport?
-Nu stiu!
Si asa a inceput circul...
Fuga in autogara...vedem un afis cu microbuzele care circula spre Bucuresti. Primul era la ora 4.00, sunam la mobilul afisat, nu raspunde nimeni. Era singura mea sansa de a iesi din Barlad. Asteptam 2 ore in compania unui catel ud si jigarit, uitindu-ne la un televizor lasat sa functioneze si care se vedea prin fereastra paznicului care era plecat pe undeva sau sforaia pe undeva pitit prin vre-un ungher. In sfarsit pe la 3.00 raspunde dispecerul si ne spune ca sint 50 de persoane pe 20 de locuri si nu ne poate lua...si bine a facut pentru ca acel microbuz s-a intors inapoi de la Tecuci ( am aflat mai tarziu). Mi-a mai ramas doar o sansa...sa plecam cu un taxi. Vorbim cu soferul taxiului si se ofera sa ne duca pentru 200€. Am acceptat desi era destul de scump. Insa dupa ce a dat telefon la politia rutiera, a spus ca nu se poate circula si am inteles ca eram blocata in Barlad.
Cu noaptea-n cap sun la sora mea care trebuia sa plece si ea in aceiasi zi dar avea avionul spre Israel seara la ora 19.00 si dormea linistita. S-a tezit am deschis televizorul si aflam primele stiri despre calamitate...Acum macar eram trei care trebuia sa ajungem la aeroport...am inceput sa ne framintam mintile in fel si chip sa gasim o solutie... ba chiar ne-am gindit sa inchiriem un elicopter ca vazusem eu odata un anunt ca o firma inchiriaza elicoptere in Barlad. Am inrosit linia telefonului sunind pe la cunostinte si le-am innebunit pe telefonistele de la informatii dar tot nu am gasit firma aia. Ne luasem orice nadejde si asteptam ora 7.00 ca sa ne reprogramam zborul. Ca o ultima incercare mai sunam odata la autogara... la microbuzul de la ora 6.00 mai sint 6 locuri. Incarcam bagajele in taxi si la autogara...urcam la ingramadeala cu catel cu purcel si mai ales tigani cu parfumul specific... dar ce sa mai facem nazuri... sintem fericiti ca am prins o sansa ca sa ajungem la Bucuresti. In sfirsit plecam din autogara...la iesirea din oras baraj de politisti. Ni se spune ca pe soseua care trece prin Tecuci nu se poate circula si e drumul inchis...incercam sa convingem ca trebuie sa ajungem la aeroport, ne rugam incercam sa mituim in zadar. Ne intoarcem in autogara. Bietul sofer care a inteles situatia critica in care ne aflam noi si inca 3 persoane care trebuiau sa ajunga tot la aeroport. A intrebat in stinga si-n dreapta de alte rute pe care ar fi posibila iesirea din Birlad. In sfirsit am hotarit de comun acord sa pornim pe o ruta mai putin riscanta, prin niste sate cu drum de tara...am scapat de tigani pentru ca nu mai corespundea traseul cu drumul lor dar am ramas destui incit mai erau ocupate inca 3 scaunele in afara de locurile normale. Igramaditi si cu un munte de bagaje peste noi am pornit la drum...incet, incet prin baltoace si noroaie pina cind la iesirea dintr-un sat unde se rupsese barajul, am ramas inglodati in mijlocul unei mlastini intinse de mal. Am fost nevoiti sa coborim toti in namolul care ne ajungea pina la genunchi si sa impingem masina dar in zadar, rotile nici nu se vedeau din mal si masina nu s-a clintit din loc...Acum situatia era si mai neagra. In loc sa fi ramas acasa, eram intr-un cimp de noroi ingropati pina la genunchi si tremurind de frig...Dar cum in orice nenorocire exista si o cale de iesire am observat ca pe un deal la citiva kilometri se vedea un punct rosu care parea a fi un tractor. A plecat soferul cu un baiat, si noi am ramas in namol cu ochii atintiti la punctul rosu ca la o icoana, inginind rugaciuni care mai in soapta care mai cu forta. In sfirsit dupa vreo jumatate de ora vedem punctul rosu ca se misca si am sarit toti in sus de bucurie. Ajung baietii cu tractorul, il leaga cu o funie de masina ca sa-l remorcheze, dar ca-n povestile cu idioti funia se rupe ca era putreda...inapoi la casa omului cu tractorul sa caute ceva mai trainic pentru a remorca masina. Intre timp noi am hotarit sa o luam la picior prin namol pina la sosea care era la vro 2 Km pentru ca oricum masina ar fi fost prea grea cu noi. Dupa un joging in forta prin noroaie care pentru mine s-a dovedit a fi binevenit ca am scapat de citeva kg , am ajuns toti bine la sosea. Urcam noi fericiti in masina crezind ca am scapat de necazuri cind dupa citiva km. pe care i-am parcurs fara dificultate apare in fata noastra un convoi de masini si camioane oprite in sir indian. Am zis gata! Pina aici ne-a fost. Am depasit masinile oprite si in fata noastra am vazut o mare de apa presarata pe ici colo in stinga si-n dreapta cu automobile si camioane ca niste nave esuate...Soferul nostru din Vaslui insa, dupa o scurta cugetare a spus " Noi trecem pe aici" Ne-am facut cite o cruce mare si am pornit prin riul involburat care acoperea cu totul rotile masinii...Stateam toti cu inima la gura si in timp ce soferul se caznea sa ne treaca apa pe noi ne treceau toate apele. Din fericire am avut noroc de cel mai bun sofer din zona si cind am ajuns pe celalat mal am aplaudat entuziasmati si am cintat intr-un glas
"Soferul nostru din Vaslui,
Ne-a trecut prin apa
Cinste lui"
Faza asta s-a mai repetat insa inca de doua ori pina la iesirea din Tecuci...si asa am reusit sa strabatem cei 50 Km dintre Barlad si Tecuci in 5 ore.
Oricum pentru mine era prea tarziu, avionul meu decola la 11-30 asa ca am dat telefon la companie sa ma reprogramez si...surpriza!!! Zborul s-a decalat cu citeva ore la 13.30. Nu stiu nici eu...ori a fost o zi cu ghinion ori a fost o zi norocoasa in orice caz a fost o zi pe care nu o voi uita.
Am ajuns la aeroport cu un sfert de ora inainte de decolare si am fost asteptata de echipajul avionului timp de 5 min! Slava Domnului! Acum sint acasa, adica la casa din Düsseldorf. Si va salut pe toti cei care cititi aceste rinduri...Uite asta-i o forma de fericire! Sa treci cu bine prin asemenea intimplari. Mai important insa este faptul ca am nimerit un grup de oameni optimisti si nu au facut nazuri am luptat si am reusit.

Cum oare a ajuns mesajul meu inaintea povestirii aventurii tale, Flori? Ca eu am citit si dupa aia am postat...

Scuze dascalita! Dupa ce ai citit tu am citit si eu si m-a pufnit risul-plinsul de greselile pe care le facusem din cauza oboselii si grabei si am fost nevoita sa editez...dar se vede ca tot din aceleasi cauze am sters totul. Din fericire salvasem mesajul.... ufff am vrut sa editez rapid si...m-am zapacit. Trebuie sa dorm vreo saptamina ca sa-mi revin dupa toate peripetiile astea...si acum scriu pe jumatate adormita, as mai pune eu niste poze si as mai povesti multe din frumoasa dar stresanta mea vacanta in Ro dar acum un somn la pamint ma trage...asa ca la culcare. Pe cit se poate de curind...sper cu cei citiva neuroni ai mei mai treji!!!

Icata-ma-s din nou pe aici! Da ce credeti ca am dormit pin-acu? Nuuu! Am muncit de mi-ai iesit ochii dupa ce l-am dat afara pe malacu ala de ficior a lu barbatu-meu...ca a imputit casa de tot!
Am pus picioru-n prag si am spus "in casa asta nu putem locui toti 3 ori pleaca el ori plec eu!"
Este inadmisibil...a mai vazut cineva un om la 38 de ani care maninca si baga ambalaju gol inapoi in frigider sau in dulap? Cit am fost plecata a transformat casa intr-o lada de gunoi! Doarme ca nesimtitu pina la 11 dupa care-si face ritualu de yoga vo doua ore si apoi baga-n el ca-ntrun spital de nebuni...se mai scarpina mai rigaie si apoi iar se baga la somn? Nu...cu asa ceva in casa nu se poate! Slava Domnului ca a plecat! N-are decit sa-l stoarca pe taica-so de bani, da de la distanta! Sa ma ierte Dumnezeu da asa o sila nu am mai simtit pina acum fata de cineva!!! Mi-e mila de Eze da n-am ce-i face, e fiu-so...da eu ce vina am ca sa-l suport?
Am nevoie de rabdare!!!! Daca-l mai vad pe aici cred ca fac apoplexie! Omu asta e ca o pedeapsa!

Poze cu ce-am facut in Romania: In ordinea inversa de la plecarea mea din Ro.Peripetiile in drum spre aeroport:Asa se calatoreste prin Ro in mileniul 3 daca ploua!!!Si drumul spre tecuci nu se vede de sub ape!

Din fericire soferii stiu sa transforme microbuzu-n barca...nu degeaba se spune ca romanu-i inventiv! Ba...destepti mai sintem trebuie sa ne mandrim! Traiasca Romania si conducatorii ei ca daca nu erau ei asa cum sint romanii ar fi fost niste tantalai si n-ar fi stiut sa se descurce in situatii limita Vedeti eZista o eSplicatie! Click pentru a vizualiza atasamentul

Flori, frumos... cea cu caruta imi place

Mda! Si inainte de asta am facut iar renovari, adica am pavat curtea si mi-am facut 1001 de draci pina am gasit niste muncitori normali ca toti voiau doar bani cit mai multi si daca se poate totti inainte ca stiti aveau saracii multe nevoi...si or veni ei sa faca ceva cind si-or rezolva nevoile da sa-i impaci intai c-asa-i impamantenit obiceiu pe acolo si dupa ce le dai banii tre sa le dai si de baut ca doar am batut palma ce si apoi stai si asteapta...da-n timpu asta nu sta du-te fuguta si cumpara-le scule iti dau ei lista cu ce trebuie nu-i nevoie sa fii specialist...ciocane de cauciuc, cumpana, trafaleti si mai baga pe acolo si alte chestii ca deh trebuie multe la casa omului gospodar!
Stau eu si cuget o clipa imi fac un calcul si ii iau pe fuga uite domle ce inventivi sin romanii astia chiar se cred foarte destepti!
Tocmai cind ma gindeam ca nu am nici o sansa sa-mi pavez curtea iata ca a aparut ca din senin un tiganas amarit sa care gunoiu. L-am intrebat intr-o doara daca se pricepe sa puna pavaj si in doi timpi si trei miscari s-a apucat de treaba! Si a muncit bietul baiat din zori si pina-n noapte de nu-mi venea a crede ochilor! Cit priveste plata, singur a spus ca o sa-i dau eu la urma cit cred ca o sa merite. Si a meritat cu virf si indesat...I-am platit regeste si i-am si botezat copilu. Iata ca sint si tigani harnici si cinstiti...pina la proba contrarie mi-am mai revizuit parerea despre tigani!

Ei da nici copilu nu m-a parasit. Cind a auzit de necaz a venit fuguta de la Bucuresti si s-a apucat de treaba! Parol ca nici nu stiam ce baiat priceput am!!!

Si chiar daca e inca santier o mica petrecere nu strica!Si ca sa fie pomana deplina am pus si de un botez!

Da sa nu credeti ca asta a fost singura distractie in romania! Am inceput sejuru cu frumoasa excursie de care visam inainte de a pleca in Ro, si a fost superb daca facem exceptie de cei trei nepoti ai lui eze, copii alintanti dar simpatici si destepti foc...mica, bat si ido care a fost mascota noastra pe traseu!

Ele vad pentru prima data in viata o fintina!
Si tot pentru prima data vad o caruta!
Plimbare prin padure...
Si gazda noastra de la Sibiel, care ne-a servit cu cea mai buna zacusca pe care am mincat-o vreodata.
Si ce fructe gustoaseeee!


PS. Editez pentru ca pozele sint in ordinea inversa descrierii asa ca deschideti va rog de jos in sus chiar nu mai inteleg nimic pozele sint incurcate rau dar o sa va dati voi seama dupa descriere...

In drum spre Simbata de Sus am intilnit un targ de animale unde predominau neamurile noastre colorate dar asta a facut tot farmecul pentru israelieni...Si tot pe drum fiind am flamanzit si ce era sa facem? Sigur gratar!Si in sfarsit pe seara, era se pare de sfinta Marie am ajuns si noi la Simbata de sus unde era tirg si distractie mare

Manastirea Brancoveanu unde am si innoptat! Daca aveti drum pe acolo merita sa intrati...e ca-n rai!

Apoi am urcat la Lacul Balea, am privit splendidul peisaj si Transfagarasanu din telecabina, am degustat si am cumparat brinzeturile delicioase si bineinteles am mincat mure direct din mana dupa care aratam toti ca

LA MULTI ANI !

De mult n-am mai vazut-o pe Flori pe aici...Nadajduiesc ca e bine si ne va da un semn!
La multi ani, Flori! Toate gandurile mele bune se indreapta catre tine!

La Multi Ani Flori...pana la 120!

Va multumesc din suflet dragii mei! Santeti adevarati prieteni!
Eu sant bine acum si sper sa fie in continuare asa...iar voua va doresc multa sanatate ca-i mai buna decat toate!