Holyday-Eve Wind
(A small prayer).


What we need here is a wind.
Wind that will blow and sweep
All bad dreams away.

What we need is some water -
Clean, pure, fresh water
That will wash out sweat and dirt.

And we also need some light.
Oh light, light that will drive away
Shadows and doubts.

…And yes, please do not forget to send
A sparrow. A small simple bird
That will remind us all of spring.

It's holyday-eve now
And we want to rejoice.
Not too much to ask for, is it ?

Maine plec in Israel pentru 3 saptamani voi fi acolo cu ajutorul Domnului si la Invierea de anul acesta! O sa va povestesc despre Lumina Sfinta!

In sfarsit am reusit sa ajung la un internet aici in Israel. Mi-era foarte dor de voi si... iata-ma! Israel e o tara minunata...inca din aeroport te primeste cu parfumul livezilor de portocali. Am intilnit vechi prieteni si pe sora mea, am petrecut pesach-ul cu familia sotului...a fost minunat pina acum in afara de explozia de la Tel-Aviv unde au murit si 2 romani...pacat ca se intimpla asemenea lucruri aici! Acum scriu de la Alona un satuc amenajat in mijlocul desertului Iehuda si Somron. este atita verdeata si ciripit de pasarele, o oaza in mijlocul desertului. Maine sau poimaine plec la Ierusalem si sper sa vad si anul acesta Lumina Sfinta! Va doresc Paste fericit!

Ce-aş mai mânca nişte pască....
Şi...eh!!!

Hei contraste! Putintica rabdare peste citeva zile vei manca sigur pasca...Ce sa mai zic eu, ca pe aici nu se face pasca si nici cozonaci sau oua rosii...Pina acum am mancat numai pasca evreiasca macar bine ca e de post!

Eu de pasca evreiască vorbesc.....
Îmi place tare, tare!

Matzot...n-au nici un gust da cred ca se gasesc si-n Romania pe la sinagoga! Sigur este vre-una si pe la Braila ar fi pacat sa nu-ti faci pofta!

Ba mi-o fac!
Ma apuc de dat telefoane !

Succes contraste! Sint sigura ca vei gasi...da ce ma fac eu aici ca n-am de unde pasca romaneasca! De asta de-a lor m-am saturat toata saptamana asta numai matzot vezi peste tot si pe la restaurante ba chiar si la Mc Donald cum sa maninci hamburger cu matzot in loc de chifle?

Păi fă-ţi pască singură!
Manum proprium!
Ce nu-i pe-acolo ce trebuie pentru un aluat?

Ba da dar e mai complicat cind esti turist...si apoi daca nu o maninci cu tot ritualul nu prea are farmec...dar sper sa faca maicutele de la Ierusalem si poate si-or face pomana si cu mine desi nu voi mai fi acolo dumineca. sper sa-mi dea si mie o bucatica de pasca la pachet! Oricum nu prea mi se cuvine ca m-am indopat cu tot felul de bunatati pina acum in loc sa tin postul!

Fratilor Hristos A Inviat!
Abia am aterizat la Dusseldorf si sint frinta de oboseala dar m-am simtit obligata sa va dau si voua putina Lumina Sfinta de la Ierusalim!

Si iata ca s-a aprins si anul acesta! Hristos A Inviat!

Multumim pentru lumina!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sincer, sper sa ma luminez la minte, anul acesta , am atita nevoie!?

Uffff! Ce mi-e dor de tine jurnalule! Acu mi-a venit asa o pofta sa scriu da din pacate nu am timp maine trebuie sa ajung tocmai la celalat capat al Olandei 500Km. Ma scol la 5 dimineata asa ca sory! la nani!

Si mie mie dor, draga...
Cu ce te ocupi, atita calatoresti!!!!

Poate cind te intorci iti vei face timp pentru jurnal...

M-am intors de mult skrningrid, si intre timp am mai facut niste calatorii! Eh cu ce ma ocup dupa cum vezi cu calatoriile!
In interes de serviciu import- export! Mai precis cu bijuterii antice, si pietre pretioase!

Azi sint epuizata Am facut atit de multe dar acum ma doare spatele de mor si n-are cine-mi face macar un masaj!
De dimineata! mincare: peste prajit, orez si salata pentru azi. Friptura de pui cu cartofi pentru maine...Apoi dus in oras la spalat masina, facut masina luna, cumparaturi lada cu apa, bax cu bere, zahar, ulei, biscuiti, brinza si frisca lichida pentru prajitura, cind ajung acasa vad ca am uitat sa cumpar spargel pentru supa si gelatina pentru mai sus amintita prajitura asa ca inapoi in oras...cumparat 3 kg. sparghel, gasit si piersici coapte si gelatina. Ajuns acasa descarcat lucruri si top pe la han oleaca da cind ma duc in bucatarie toate ma asteptau de-a valma pe masa asa ca m-am apucat de facut prajitura si supa ca nu m-am indurat sa le las pe maine. Acum sint epuizata!

NU stiu de ce-mi face asta calculatorul, prima data imi da eroare, apoi pune doua texte, aiurea

Ai dreptate, azi mi-am pus la punct bucataria, toate rau vraiste!
Dar fetele descurcarete cum sintem , mai rar!

Da dar nici nu terminam bine si trebuie sa o luam de la capat! Asta-i munca de Sisif!

Asa o fi draga flori dar tot noi o putem face sa ni se para minunata!

In sfirsit mi-am adus aminte si de tine jurnalule...Te-am cam parasit si s-au cam asezat paianjeni prin colturi.
Da ce sa fac nu pre-mi vine sa scriu...nu ca n-as avea ce, da nu stiu daca merita sa scriu toate bazaconiile care.mi trec prin cap. Uite acu chiar o sa-ti spun ce dor as avea...mi-e dor de un masaj facut de stiu eu cine. Si ce ma enerveaza E. ca vine si intreaba ce scriu, tocmai cind eram intr-o faza buna de inspiratie... el vine se uita ca mata-n calendar ca tot nu intelege o boaba si intreaba ce-mi iese mie ca tot scriu aici? Pentru el trebuie sa iasa ceva din orice activitate ufff...m-am saturat. Da las ca vin acus in Romania si sa vezi ce la subiecte o sa am. Ce bine ar fi daca s-ar mai face o intilnire forumista poate chiar as ajunge si eu pe acolo. Iar a venit i-am spus ca scriu o carte:rofl: si mi-a adus o scrisoare pe care i-am scris-o acum 10 ani ca sa-mi aduc aminte cit de mult il iubeam pe atunci...i-am spus ca erau minciuni cica sa scriu si despre el...oricum el tot un un dulce este chiar daca uneori e asa de enervant! Nici eu nu stiu cum am rezistat...10 ani cu el, 24 din 24 cu pauze de citeva saptamani pe an uneori, de necrezut cum a trecut timpul asta...

Bine ai revenit,Flori!Am dus dorul povestilor tale!La mai multi si frumosi ani langa omul care ti-e drag!

Dasca multumesc!
Poate am sa scriu mai mult despre el si despre ce a fost inaintea lui dar nu-i usor...totusi uneori simt nevoia sa.mi retraiesc amintirile bune sau rele...e ca si cum ai mai trai odata dar oare merita? Acum cind stau si ma uit in urma ma intreb oare asta a fost viata mea sau a fost doar o iluzie...nu stiu nici eu cind a trecut o jumatate de veac si nu-mi vine sa cred nici mie ca am ajuns la aproape 50 de ani, imi aduc aminte melodia aia din timpul scolii "Noi in anul 2000, cind nu vom mai fi copii" ma facea sa-mi calculez virsta pe care o voi avea atunci si nu puteam sa-mi imaginez ca o sa o ajung acolo vre-o data, mi se parea departe undeva in univers iar acum cind privesc inapoi distanta asta mi se pare asa de scurta...Cum e posibil? Oare dimensiunea timpului depinde de pozitia din care il privesti? Sau de fapt poate nici nu exista ci e doar o iluzie a noastra?

Iata-ma inapoi in germania dupa aproape 2 luni fierbinti si fulgeratoare petrecute in Romania...Sint atit de multe de povestit! Poate o sa-mi fac timp odata!

Abia astept sa ne povestesti!

Ufff...in sfarsit sper sa am timp sa rasuflu ca de cind am ajuns aici nu prea am avut! Nu inteleg unde intra timpul alearga ca nebunu...m-am saturat de ritmul asta.
Buuun era vorba sa va povestesc ce-am facut in Ro. Ha...am facut eu multe da mai grav e ca nu am facut ce voiam sa fac.
Deci ce voiam sa fac: voiam sa ma intilnesc cu o gramada de forumisti, sa ma duc la munte, sa ajung intr-o anumita statiune unde cunosc un maseur cu maini de aur si sa ma las masata zi si noapte, sa inot, sa alerg sa admir frumusetea patriei mele sa ma plimb si alte lucruri de genu asta dar mai ales sa-mi vad baiatul de dorul caruia ma topesc aici fara sfarsit.
Si acum ce am facut: Am ajuns in aeroport si m-am trezit ca nu ma asteapta nimeni...m-am speriat am crezut ca i s-a intimplat ceva copilului, multumesc Lui Dumnezeu ca nu a fost asa. Fusese mititelu la o nunta simbata si acum desi era marti seara nu reusise sa ajunga inca la Bucuresti si cit de mult mi-as fi dorit sa-l vad...totusi cind am ajuns acasa la Bucuresti am constat ca lasae un telefon mobil in priza si m-a sunat abia a doua zi ca eu nu reuseam sa dau de el de nici o culoare. Cu mare greutate am reusit sa-l conving sa vina la Bucuresti pentru ca gasisem un teanc mare de facturi care trebuiau platite si cum eu nu prea cunosc Bucurestiul nu stiu cum m-as fi descurcat singura. In afara de facturi am mai gasit si o gramada de praf, pureci si o mizerie de nedescris dar am reusit sa-i vin de hac in cateva zile. In sfarsit a venit iubitul meu copilas si m-am plimbat cu el prin tot Bucurestiul
plimbare care a costat cam 30 mil. reprezentind plata facturilor. Ok. da macar sint multumita ca l-am vazut un pic adica exact o zi si jumatate ca spre norocul meu pierduse trenul de seara, asta spre ghinionul iubitei lui care suna la fiecare jumatate de ora ca nu mai poate sta fara el. A trebuit sa ma tin dupa el prin tren ca sa mai pot discuta si eu cu el cite ceva si asa am mai cistigat 4 ore in compania lui timp in care am aflat ca in casa la Bucuresti fusese toata iarna azil de pisici si de catei parasiti cit si de studenti care nu prea aveau pe unde sta!
Buun..iata ca am ajuns si la B. de unde copilu a ushchit-o rapid dupa ce si-a primit cadourile si bineinteles ceva euroi acolo sa-si faca si el vacanta ca lumea la Vama Veche.
Bine , bine...imi zic asta e! Sint tineri si trebuie sa se distreze... Cind urc eu sus in apartament la mine nu prea aveam unde pune capul ca praful era de un cm...si in mijlocul casei galeata cu apa si detergent cu teul ma astepta pe masa se vede ca avusese cineva intentia de a face curat acolo dar s-a razgindit...asa ca desi noapte si obosita de nu mai stiam ce-i cu mine a trebuit sa ma apuc de dereticat.
A doua zi cind ma uit in punga observ ca se golise substantial in doar citeva zile e un lux sa faci un concediu in Ro. Asa ca am dereticat bine prin casa si am facut concediul cel mai placut in mansarda pe terasa leganindu-ma in hamac la umbra vitei de vie si recitind aproape toate cartile care mi-au mai ramas prin biblioteca.
In aparenta pare placut dar nu va mai spun cit am tunat si fulgerat de una singura ca daca fecioru-meu ar fi fost prin apropiere ar fi iesit scintei...bine ca s-a tinut departe si totusi ce dor imi este de el.

Continuare

Au trecut citeva luni de la acea ruptura. era fericita ca se sfarsise asa pentru ca isi simtea amenintata puritatea, singura ei libertate...
In zadar trimetea C biletele, le rupea inainte sa le citeasca, indrazneala lui de a-i atine calea i se parea de-a dreptul vulgara si obraznica si facea tot posibilul sa-l evite. Cu mare greutate si cu tipete isterice a reusit sa-l determine sa renunte la aceste insistente, iar prietena ei Coca se indepartase si ea considerind-o cam ciudata. Acum nu mai era o fata cu personalitate ci era un om fara inima, prin venele ei nu curgea singe normal asa i se reprosa...
Ce fata normala l-ar fi refuzat pe C, pe care nu-l refuzase nimeni pina atunci si el era pe cale sa innebuneasca de-a binelea.
Dar pe ea nu o interesa deloc aceste lucruri iar C. putea sa-si gaseasca oricind pe cineva din toata cohorta lui de admiratoare, Oricare ar fi dat orice pentru ochii lui arzatori...si pentru uniforma lui impecabila...
Nu! Toate astea nu erau pentru ea, nu intelegea deloc aceasta lume vulgara, in care se faceau calcule si se punea la cale soarta ei ca si cum ar fi fost un obiect ce apartinea altora.
Incet, incet se izolase complet sub un clopot de cristal impreuna cu visul ei azuriu. De citeva ori chiar se surprinsese privindu-se goala in oglinda, mangaindu-si chipul care ii placea la nebunie si care era singura ei comoara, parul bogat cu reflexe albastriii ii cadea in bucle dulci pe umerii rotunzi incadrind armonios ochii albastri ca cerul, marginiti de gene lungi si sprincene arcuite, sanii ca doi porumbei, talia inalta si subtire coapsele prelungi pielea alb roz ca din petale de mar...nu aceast chip nu va fi atins niciodata de nimeni! Asa hotarise... Era numai al ei si dorea sa-l pastreze asa pur cum era, pentru todeauna sau cine stie poate intr-o zi se va ivi un print calare pe un cal alb care o va salva din aceasta lume cenusie si vulgara. Asa invatase sa traiasca intr-un vis albastru infinit in care ploua cu petale de mar.

Dar din pacate traia intr-o lume in care nu avea dreptul la vise nici nu stia ca nu avea de fapt nici un drept si nici o libertate...cind a aflat a fost sfasietor de dureros...o durere care a golit-o de tot si a umplut-o de ura, ura pentru tot ce o inconjura ba chiar si pentru chipul ei frumos pe care credea ca este singura stapina...
Intr-o zi nefasta singura ei prietena Coca cea care i-l prezentase pe C. si care incepuse sa se indeparteze si ea din cauza racelii cu care ii tratase favoritul, a venit la ea numai miere si lapte cu propunera de a merge la o petrecere...si anume la ziua de nastere a lui C. Dupa multe insistente argumentate si de faptul ca macar atita bucurie ar trebui sa-i fac si eu, fiind ziua lui, prezenta mea acolo fiind singurul lucru care l-ar bucura si singurul dar pe care ei il puteau oferi, a acceptat. Petrecerea era la el acasa la ultimul etaj al unui bloc abia dat in folosinta, cind a intrat in apartament impreuna cu Coca si sotul ei a ramas placut surprinsa de luxul si masa imbelsugata, insa a avut si o neagra presimtire din cauza ca desi erau destule scaune in jurul mesii nici unul nu era ocupat! Ceilalti au observat ezitarea si imediat au linistit-o ca musafirii trebuie sa apara in orice moment fiind inca devreme!
Insa in loc sa apara alti musafiri...in timpul unui dans au disparut si cei care erau. A simtit ea ca C este periculos si acum venise si momentul sa-si dea seama cu cine are de-a face, dar era prea tarziu...era prinsa ca o pasare in lat si C i-a spus ca singura cale de iesire e pe geam, dar nu e indicat fiind la etajul 8,. In afara de asta acum era obligata sa-i raspunda la intrebarea pe care i-o pusese cu citeva luni inainte ba chiar sa-i si dovedeasca si in cazul in care este virgina el este de acord sa mearga sa o ceara de la parinti chiar a doua zi! Nu intelegea ce i se intimpla si nici nu-i venea sa creada ca este vorba despre ea. Nu asa ceva nu i se putea intimpla tocmai ei. Trebuia sa existe o cale de iesire de aici...s-a zbatut, a tipat, s-a rugat, a promis totul a fost in zadar, ticalosul stia ca vecini nu erau si nici nu i-a pasat de tipete si rugaminti...macar daca ar fi avut constiinta ca nu distruge doar o membrana ci o viata ba chiar si propria lui viata...insa o bruta nu putea intelege asta, era prea mult pentru el...A ramas surprins cind in loc de plins umil s-a trezit scuipat in fata si cu un pumn in nas iar durerea si ura ei era atit de puternica incit nici nu a simtit loviturile care au urmat, nici pina azi nu stie cum a scapat de acolo urmarita de urletele lui cum ca acum va trebui sa vina sa se roage sa o ia de nevasta!
Era prea tarziu sa se mai duca acasa si prea devreme sa se duca la servici asa ca s-a ghemuit intr-un colt linga gardul fabricii si abia acum si-a dat drumul lacrimilor sa curga in voie...ce bine ca nu facuse asta in fata nemernicului. Cind s-au deschis portile fabricii, a intrat tiptil s-a spalat pe ochi si pe maini cit a putut de bine dar in zadar! Se simtea foarte murdara ...stia ca toti isi vor da seama de asta si nu stia cum sa se ascunda mai bine. Nici nu a inceput bine programul si primul care a dat ochii cu ea a fost responsabilul cu premilitara, un om in virsta cu care nu discutase de prea multe ori dar si atunci numai in legatura cu problemele de premilitara, insa exista un fel de simpatie si admiratie reciproca. A simtit parca o usurare, ca tocmai el era prima persoana pe care o intilneste...Dar iata ca avusese dreptate, deci chiar se vedea din moment ce omul o si intrebase ce s-a intimplat si se uita asa de ingrijorat la ea...Dar privirea aceea a facut-o sa izbucneasca iar in lacrimi, a vazut mila in ochii lui se simtea pierduta, stia ca acum toata lumea va afla? Barbatul a luat-o cu blindete de dupa umeri si i-a spus coborind glasul "- Nu aici, nu trebuie sa te vada astia din sectie asa, de ce sa le dai satisfactie, abia asteapta, hai repede in birou la mine!"
Oare de unde stia omul acesta atit de multe despre ea? A ramas uimita cind a intrebat-o daca e vorba despre ofiterul acela frumos cu care fusese vazuta in urma cu citeva luni pe corso...Deci nu mai putea sa ascunda nimic si in afara de asta, pentru prima data in viata ei (cu exceptia bunicii care nu mai era) statea in fata unui om caruia putea, simtea nevoia sa-i spuna, simtea ca omul acesta o putea ajuta desi nu stia cum...
Dupa ce i-a povestit ce se intimplase s-a uitat adinc in ochii ei si a intrebat-o ce vrea sa faca! Abia atunci si-a pus si ea intrebarea ce vrea sa faca? Si raspunsul a venit singur ca si cum era ceva firesc si normal "-Sa mor..."
" Mda de murit e foarte usor dar nu rezolvi nimic cu asta" Si i-a explicat ca nu e cea mai mare nenorocire ce s-a intimplat, ca viata nu este asa si ca poate fi si frumoasa..." -N-ai vrea sa te mariti cu el? ...Ah nu, nu... de ce a intrebat asta, nu n-ar fi trebuit sa intrebe asta, i-a raspuns ca nu poate sa se marite cu un om pe care il uraste de moarte...poate intr-adevar viata poate fi si frumoasa dar pentru ea nu mai exista. Ce povestea acest om era destul de convingator dar nu mai era valabil pentru ea, sufletul ei era plin de ura nu credea ca va mai fi capabila vreodata sa iubeasca pe cineva si nici nu era acum timpul sa se gindeasca la asta, pentru ca mintea ei era incinsa cu cele mai crunte planuri de razbunare impotriva ticalosului care ii rapise tot ce avea si o aruncase in prapastia neagra, plina de noroi...nuuuu...ticalosul trebuia sa plateasca, si inca repede...Asa ca s-a trezit spunind ca vrea sa fie pedepsit. "-Foarte bine ai luat cea mai buna hotarire si ca sa fii sigura ca va fi pedepsit mergem chiar acum la unitatea militatra...

In biroul comandantului, desi instalata intr-un fotoliu de piele confortabil si incapator,desi cei doi barbati se purtau respectuos si pareau ca doresc sa ajute, abia atunci si-a dat seama cit de penibila si fara rost este hotarirea pe care o luase..De fapt nu asta voise. Nici ea nu stia exact ce voise dar acum ii parea rau ca se afla aici....Cind a intrat C. in birou si a dat cu ochii de ea acolo, a ramas teapan si a capatat aceiasi culoare cu uniforma lui impecabila...parea a fi o masina si nu un om. Cind a intrat pe usa si a luat pozitia de drepti cu mina la cascheta si pina a primit ordinul pe loc repaus parea intr-adevar un robot, o masina! Deci asta era...de fapt...el nu ea om nici nu putea sa fie...Chiar si atunci cind a fost intrebat "-O cunosti pe domnisoara?" a luat pozitia de drepti si a raspuns "-Permiteti sa raportez: Este prietena mea, viitoarea mea sotie"
Nu asta era prea de tot! Pina unde putea merge nebunia acestui om? De data aceasta comandantul a devenit verde de furie si i-a spus scurt: "Mars la arest! " Totul s-a intimplat rapid, dur si rece, ea nu mai dorea decit sa scape cit mai repede de acolo sa fuga si a sarit fara nici un cuvint in picioare in momentul cind a ajus la usa comandantul a gasit de cuviinta sa o mai asigure inca odata ca ticalosul va fi pedepsit asa cum se cuvine!
Ajunsa acasa s-a strecurat neobservata in intimitatea camerei ei coplesita nu numai de scirba si durerea imensa a ceea ce se intimplase ci si de un sentiment de vinovatie. Incoltea in mintea ei gindul negru ca este vinovata de tot ce s-a intimplat si este singura fiinta murdara din lume deci trbuia sa dispara. Totul devenise negru in jur o cuprinsese o frica teribila de acest negru trebuia sa fuga sa se salveze, parca un ocean imens si negru o inghitea incet, incet si nu mai avea aer, trebuia sa scape dar unde? cum? Atunci a vazut pe masa lama, lama de ascutit creioane...auzise ca se pot taia venele si se poate muri...a luat lama in mina ca pe un colac de salvare a privit-o o clipa si a privit si venele albastrui si fine si harsti cu toata ura pe care o acumulase.
Acum vedea singele rosu care se prelingea incet pe covor si nu simtea nimic, nici o durere... curios! Nu intelegea de ce nu o durea...chiar se gindise o clipa ca taietura va fi dureroasa dar pesemne ca durerea din suflet era mult mai puternica si avea efect de anestezic... nu mai putea suporta acel rosu care se intindea si se labarta pe covor ar fi vrut sa se termine odata si a inchis ochii...incet incet rosul acela suparator s-a transformat in visul ei albastru infinit in care ploua cu petale alb-roz...Ah ce bine ca a fost doar un cosmar...acum s-a trezit... era in lumea ei!

Imi place cum asterni cuvintele. O sa-ti citesc tot jurnalul.

Quantum, multumesc pentru apreciere! Esti oricind binevenit. Enjoy!

Multam fain!

Azi a fost o zi placuta. Spre seara am petrecut la un restaurant pescaresc pe malul rinului, intr-un satuc undeva la granita cu olanda.

Esti in ca in Germania?!

Adevarul si Dragostea
M-am trezit in zori soarele abia se itea la orizont si din pamintul reavan ieseu aburi fierbinti. Umblam bezmetica prin clarobscurul diminetii. In fata mea se asternea un drum, stiam ca va trebui sa pornesc pe acest drum...nu exista alternativa...nu stiam ce va fi la capatul acestui drum si nici daca exista undeva un capat. Uneori peisajul era arid dar alteori se ivea o oaza, uneori zaboveam in fata celor ce mi se revelau, alteori treceam pe linga ele grabita.
Pe drumul meu am observat ca nu eram singura, o umbra ma insotea permanent ca un prieten credincios. Era umbra mea, martora tacuta a bucuriilor si necazurilor mele.Ea imi cunostea cele mai intime secrete si-mi stergea uneori lacrimile amare, amintindu-mi intodeauna ca exist si asta-i mai presus de orice fericire. Atunci imi revenea zimbetul pe fata si vedeam iarasi in bezna ce ma inconjura stralucirea aureolara si pura a naturii. Rataceam fericita prin roua diminetii urmata de umbra mea credincioasa, cind mi-au aparut cei doi in cale...Primul era induiosator de frumos dar in frumusetea lui parea aproape ireal, era trist si tacut parea ca trage dupa el toate necazurile lumii pe cind celalat era exact contrastul, desi era urit avea ceva atragator. Avea stralucire superficiala a mascariciului si cauta cu linguseli si promisiuni sa-mi cucereasca gratiile...M-au rugat sa-i las si pe ei sa se alature calatoriei mele. Am acceptat bucuroasa, dar la putin timp am inceput a regreta hotarirea mea. Cei doi erau total diferiti si mai ales tot timpul se certau in privinta drumului..daca primul spunea la dreapta celalat intodeauna insista sa o apucam la stinga. Drumul in aceste conditii a inceput sa devina foarte anevoios mai ales ca eu eram cea care trebuia sa aplanez intodeauna icidentele dintre cei doi. Cel vesel si nepasator insista ca el cunoaste bine drumul fiind chiar stapinul teritoriului prin care treceam, pe cind celalalt ma implora in mod discret sa nu-i dau crezare si sa nu-l urmez. Nu intelegeam prea bine rivalitatea dintre cei doi, dar imi placea la nebunie sa le ascult povestile desi eram stresata de atractia pe care o simteam cind spre unul cind spre celalat...La un moment dat am inceput sa ma intreb incotro mergem, eram convinsa ca cei doi cunosc telul, dar n-am reusit sa aflu nimic de la ei. Singurul lucru sigur era faptul ca undeva exista un capat... dar unde?
Contradictiile si rivalitatea dintre cei doi devenea din ce in ce mai dura si incepea sa-mi fie clar de partea cui este adevarul. Doar umbra mea imi ramasese sfetnic si drumul devenea din ce in ce mai anevoios aproape imposibil. Soarele era la asfintit, cind deodata ne-a aparut in fata zidul.
-Am ajuns! Spuse mascariciul rinjind satisfacut...
Contemplam caramizile ruginii in lumina aurie si deodata m-am cutremurat de frica.Caramizile acestui zid erau plasmuite din ura, minciuna, deznadejde, teama si din toate pacatele lumii. Deci acesta este capatul drumului. Umbra mea si a calatorului misterios se odihneau tacute proictate pe zid. Era o tacere stranie, desi mintea mea tipa cuprinsa de teama. Intr-un colt ceva mai in spate se vedea labrtata si hidoasa umbra celuilalt calator.
Si atunci am primit sinistra revelatie, stateam in fata zidului construit de el.Voi deveni o caramida in acest zid.
-Nu! Nu-i adevarat! In spatele acestui zid este Telul! Spuse tinarul cel frumos si trist...Nu pierde speranta! Sa ne rugam! Acolo este locul minunat pentru care ai strabatut acest drum anevoios. Dar sint doar doua lucruri care vor putea strabate acest zid: Adevarul si Dragostea!

La un semn al mascariciului a aparut de nicaieri un batalion de executie cu armele incarcate gata sa traga la prima comanda. Scotind din buzunarul pelerinii o clepsidra, o aseza pe marginea zidului rinjind satisfacut.
-Acum voi deveni stapinul absolut al acestui tarim, doar doua caramizi mai lipseau din zid pentru ca sa nu mai poata iesi sau patrunde nimeni pe aici. Spuneti-va ultima rugaciune!
Priveam ingrozita nisipul care se scurgea cu repeziciune in jumatatea de jos a clepsidrei cind deodata am simtit ca ma inaltam cu o viteza imensa si treceam pe linga planete, incepind cu Venus, apoi au urmat Jupiter, Saturn, Neptun, si Uranus. Trebuie sa recunosc ca nu-mi aduc aminte sa fi vazut planeta Pluto. Aceste planete erau aproape una de alta intr-un fel de aliniere nu tocmai dreapta. Erau enorme si absolut minunate. Jupiter era cea mai colorata si stralucitoare dintre ele. Erau atit de apropiate una de alta incit de indata ce treceam de una, cealalta aparea imediat dupa ea. Treceam de ele cu repeziciune dar in acelasi timp nu mi se parea ca am viteza. Cind am trecut de Uranus, am intors capul sa ma uit la toate inca o data, erau atit de incredibil de frumoase, iar cind m-am intors sa ma uit inainte spre locul spre care inaintam, am vazut ca locul destinatiei mele se vedea foarte clar si m-a surprins total. Ma apropiam de un zid din nori. M-am oprit la intrare si am vazut cit de impresionanta era marimea acestui zid de nori ale carui dimensiuni le-am estimat imediat.
Nu vedeam prin el, nu era transparent. Era rosu inchis la baza, si cum ma uitam in sus vedeam ca era din ce in ce mai stralucitor atit in culoare cit si intensitate, din purpuriu spre mov, apoi albastru, apoi bleu si alb la virf, ca un mare talaz ce-l vezi pe timp de furtuna, ca un nor ce reflecta soarele de dupa amiaza. Nu aveam nici un control asupra miscarilor ce le faceam, am fost adusa in acel loc, nu am incercat sa ma misc singura si nici nu stiu daca as fi putut. . Deasupra acestui zid de nori am vazut multe perechi de aripi, de un alb pur cu accente de aur, si erau de jur imprejurul marginei de deasupra. Imediat mi-am dat seam ca erau Ingeri. Pareau ca se uitau la mine de acolo de sus si vedeam cum isi miscau si isi unduiau aripile. Era un spectacol de nedescris cum isi deschideau si inchideau aripile. Erau luminati de o sursa de lumina care nu stiu de unde provenea, dar cerul de deasupra lor era alb galbui si foarte stralucitor. Am scrutat virfurile norilor si le-am urmarit miscarile incercind sa disting vreun chip dar erau prea departe ca sa le vad fetele sau ceva din trup, doar aripirile lor erau surprinzator de mari si usor de observat. Eram atit de fermecata de cele ce vedeam incit am fost luata prin surprindere atunci cind mi-am coborit ochii la baza zidului. Am observat o silueta ce statea in picioare in mijlocul acestul zid, direct in fata mea. Nu-mi aduc aminte ca eu sa fi avut un corp sau sa fi stat pe ceva solid, de fapt, sub mine era la fel de intunecat ca si spatiul prin care tocmai traversasem. Insa silueta din fata mea avea un corp solid, era imbracat intr-o roba alba din cap pina in picioare. Silueta era luminata de undeva de deasupra dar gluga ii umbrea fata incit nu am putut vedea nici o trasatura. Vedeam cum bratele ii atirnau pe linga corp dar in acelasi timp erau deschise, cu palmele spre mine. Nici unul din noi nu am vorbit in mod obisnuit, si de indata ce l-am vazut am simtit o mare iubire si fericire pe care nu o pot pune in cuvinte. Apoi mintea mi s-a umplut de o mare cunoastere si intelegere in ceea ce priveste propria-mi existenta si rostul vietii mele, si-mi aduc aminte ca am spus.
-Acum inteleg, pricep totul, ce SIMPLU este de inteles!
In acel moment am stiut de ce m-am nascut si care era rostul vietii mele in marele plan al Divinitatii, si am inteles ca totul era foarte simplu si de loc complicat. De asemenea mi-am dat seama fara nici cea mai mica indoiala ca persoana din fata mea era Creatorul. Dupa citeva momente de comunicare fara cuvinte, urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca m-am trezit iar in fata sinistrului zid construit din pacatele lumii. Si ce sentiment de groaza am trait cind am vazut ca sint inapoi si atit de departe de unde fusesem inainte. Imi aduc aminte ca am urlat ""NUUU!"" si am inchis ochii incercind sa ma reintorc acolo, dar bineinteles ca nu am mai putut. M-am uitat la clepsidra si mi-am dat seama ca timpul era pe sfirsite. Dar deodata am observat in spatele zidului aripile unduitoare ale ingerilor si mi-am dat seama ca ma simteam nemaipomenit! Atunci am auzit pentru prima data muzica aceea minunata si mi-a venit ideia salvatoare...
-Avem dreptul la indeplinirea ultimei dorinte!
-Fie! Spuse mascariciul rinjind ironic, si care este!
-Vreau sa dansez pentru ultima data cu iubitul meu Adevarul.
Muzica minunata a ingerilor se intetea incet, incet si noi ne incingeam din ce in ce mai tare in dansul ametitor, am devenit o flacara. nu stiu cit timp ne-am invirtit in dansul ametitor dar cind au incetat acordurile si in sfirsit ne-am oprit totul in jur era carbonizat. Zidul era rosu incandescent si racindu-se devenea negru de carbune. Ca la un semnal orchestra de ingeri a inceput sa cinte o melodie atit de minunata, incit zidul s-a transformat din carbune in cel mai pur si stralucitor diamant si s-a naruit peste cadavrul carbonizat al Raului, transformindu-se intr-un munte urias de o stralucire uimitoare. Cerul deasupra noastra era de topaz si iarba de smarald, din pomi se inaltau triluri de privighetori, si in izvoare de cristal zburdau pestisori de aur. Liliacul si magnoliile inflorisera si in aer se simtea un parfum ametitor, din toate colturile apareau oameni de toate culorile invesmintati in alb, cu ramuri de finic in maini. Pamintul era salvat scapase de sub stapinirea raului. In vazduh rasuna triunfator Oda Bucuriei.

Iata-ma m-am intors de la joging...ca cica tre sa fugi cit mai des ca sa nu te prinda batrinetea pai cum sa ma prinda fratilor ca ea e asa batrina abia se tiraste si eu nu ma las deloc ma antrez de zor. Ei na acu tre sa recunosc azi a fost un joging asa mai de voie incetisor la pas da si asa tot e bine...initial am vrut eu sa alerg dar cum sa faci asta cind sint atitea lucruri care te trag de atentie...catelusi care vor sa se joace cu oricine, frunze in culori uimitoare care valseaza in roiuri ametitoare intr-un cuvint si toamna asta e o splendoare!

Am ajuns si in Altstad, unde era o multime de lume, pentru ca s-a adus zapada si s-au facut niste partii unde se dadeau copii cu sanii...si in multime l-am pierdut pe E. care intodeauna dispare asa ca magaru-n ceata...a fost de ajuns sa ma aplec sa culeg niste frunze de artar care sint o splendoare si parca ma rugau sa le iau de acolo sa nu le calce multimea in picioare cind imi ridic privirea ia-l pe E. de unde nu-i, ce om iresponsabil! pai daca eram un copil! Tot asa mergea inainte fara sa se uite dupa mine? Bine ca stabilisem inainte sa mincam la restaurantul ala, unde-mi place mie...mama au aia o paine si ce pesti! Cind am ajuns, el era instalat frumusel la masa si mancase deja un cos cu paine si un castronas cu aioli, cica era sigur ca o sa vin. Eu am mancat Gegrilte Baby Calamar (caracatite mici la gratar) cu usturoi Mmmmm!

Si splendoarea de toamna! La mine-n vaza cred ca se simt mai bine decit in picioarele oamenilor!

Inca una!

Si aici, eu, azi.

LA FEREASTRA TA – Semnal M.

Vad, la fereastra ta, târziu,
O lumina si nu stiu, de esti treaza sau visezi.
Vad un spectacol in nocturn
Cavaleri din vechiul turn, ce te-ndeamna sa-i urmezi.

Si as dori sa pot intra, sa alung din preajma ta,
Tot ce-i trist si tot ce-i rau.
Si as dori sa fiu acum, o romanta cu parfum,
Sa pot sta in parul tau.

Vad la fereastra ta târziu,
O lumina si nu stiu, daca plângi sau daca râzi.
Trec si pe drumul nesfârsit,
Ma primesc cu bun venit, numai plopii cei natângi.

Dar, am sa ma intorc cândva, sa alung din preajma ta,
Tot ce-i trist si tot ce-i rau.
Si as dori sa pot sa-ti spun, o poveste de pe drum,
Când visam sub geamul tau.
Si as dori sa pot intra, sa alung din preajma ta,
Tot ce-i trist si tot ce-i rau.
Si as dori sa fiu acum, o romanta cu parfum,
Sa pot sta in parul tau.

PUSTOAICO

Pustoaico, tu ai sânge de vipera,
Pustoaico, iti spun adio si te las.

R: Da, da tu ,tu, mi-ai inselat simtamintele,
da, da ,da tu, tu , mi-ai ranit inima.

Pustoaico, ti-am fost suflet prea credincios,
Pustoaico, de-acum nimic nu are rost.

Era odata o chitara...un tip s-a agatat de ea si s-a apucat sa-mi cinte! Era un biet trubadur, dar era frumos!

Flori, ce faci, te duci la meciul Rapidului? Am auzit ca destul de putini romani se vor duce la aceasta partida, din cauza pretului de 25 USD...

Later edit: abia acum am vazut ca esti prin Germania... scuze!

Flori, superbe frunze. Imense!

De cand ai inceput sa alergi?
Eu de cand alerg ma simt mult mai bine, am devenit dependenta deja.

John B, Ce meci? Nu cred ca am pomenit pe undeva pe aici ca as fi microbista!

Felina de alergat alerg de cind ma stiu... Si gimnastica mai fac dar din pacate nu in fiecare zi ci doar asa cind ma apuca! Inainte cu vreo 10 ani era alta treaba alergam cite 4-5 km pe zi fara discutii!

M-am ametit! Am mancat pizza am baut vin negru si am mancat tiramisu la restaurant italian...apoi am condus val virtej pin acasa si l-am pacalit pe E. ca nu vad culorile la semafor...acu tot ametita sint si ma duc sa ma culc...toata ziua mi-a fost somn azi dar abia acum am realizat ca trebuie sa ma duc la culcare. Noapte buna!