a chemat baiatul din spania, cel de acum doua saptamani...
dar nu stiu cum sa-i spun lui abiy ca de fapt nu vreau sa-l mai vad... sunt cam sigura acum ca a fost o greseala, si ca nu vreau...
Versiune completa:Jurnalul Rikitei
astazi mi-au luat doi dinti... din astia... nu stiu cum se spune... wisdom teeth... sunt obosita, si imi doare... si mi-e foame, dar nu cred ca pot sa mananc.
n-am mai scris de mult... hm dar nici nu stiu ce sa scriu... dintii sunt bine, dar peste o saptamana din nou o sa am operatie...
cu etiopianul din fericire nu prea mai am contact...
si curand ma duc la peru.
cu etiopianul din fericire nu prea mai am contact...
si curand ma duc la peru.
Mai ramana o saptamana, o zi, si cateva ore pana cand pleaca avionul meu.
Astazi am fost la farmacia pt a cumpara medicamente - Malarone si alte lucruri, si a costat aproape 100 de Euro.
Dar bine, sanatatea mea e importante. Si asegurarea de sanatate va fi scumpa. Mi-au oferit una pt mai mult decat 300 de Euro. Adica, banii care inca am la banca imi trebuie pt asta si nu pot sa schimb nimic mai mult inainte de a pleca, dar bine, o sa primesc bani pe 1 mai.
Am fost si la Amt si am primit pasaportul nou - e asa de frumos, inca nu are nici o stampila, aproape pare inocent...
Sambata o sa fie petrecerea de a lua ramas bun - sper sa vina multe lume... Dar inca trebuie mult de pregatit. Si in apartamentul. Inca nu am facut nimic, si nici lucrarea pt universitate nu e gata.
Astazi am fost la farmacia pt a cumpara medicamente - Malarone si alte lucruri, si a costat aproape 100 de Euro.
Dar bine, sanatatea mea e importante. Si asegurarea de sanatate va fi scumpa. Mi-au oferit una pt mai mult decat 300 de Euro. Adica, banii care inca am la banca imi trebuie pt asta si nu pot sa schimb nimic mai mult inainte de a pleca, dar bine, o sa primesc bani pe 1 mai.Am fost si la Amt si am primit pasaportul nou - e asa de frumos, inca nu are nici o stampila, aproape pare inocent...
Sambata o sa fie petrecerea de a lua ramas bun - sper sa vina multe lume... Dar inca trebuie mult de pregatit. Si in apartamentul. Inca nu am facut nimic, si nici lucrarea pt universitate nu e gata.
nu am prea mult de povestit. Fata care va sta in apartamentul meu a venit pt cheia. Si am facut putin progres sa fac ordin. Si am fost din nou la farmacie, mai am cumparat lucruri pt 50 de euro.
Altfel... nimic interesant. Dar acum ramana o saptamana si patru ore pana cand plec. Niste prieteni intotdeauna intreb daca deja m-am facut bagajele. Cine is face bagagele cu o saptamana inainte?
Altfel... nimic interesant. Dar acum ramana o saptamana si patru ore pana cand plec. Niste prieteni intotdeauna intreb daca deja m-am facut bagajele. Cine is face bagagele cu o saptamana inainte?
Ieri a fost bine.
Ziua putin stres, adica a trebuit sa pregatesc tot, sa fac ordin, etc. etc.
La 19 a inceput party - la 19 si 45 de minute inca eram singura. Dupa asta a venit R, si putin timp mai tarziu au venit deodata si tata cu K, si S si F, si I cu fiica ei. Dupa asta mult timp n-a mai venit nimeni, restul oamenilor venea pe la 8 jumate, 9 sau 10... G cu verisorul lui, si parca prietena lui veneau poate la 11. Au fost vreo 20 de oameni - din Germania, Cina, Romania, Polonia, Canada, Franta si altii...
Parca acum stiu de ce G nu a mai sunat - fata cu care a venit deja cunosteam, a venit cu el la stammtisch o data, dar de aceasta data sa sarutau tot timpul, adica cred ca e prietena lui acum. Cealalta data era clar ca e ceva intre ei, dar nu s-au sarutat in public, si asta era cand inca am avut sex cu el si eu, adica probabil pe atunci si intre ei tot era ceva de fuck buddy ma imaginez, si acum a devenit mai serios.
A fost si F, si in sfarsit cand aproape toti au plecat, am ramas doar G si prietena lui, si verisorul lui care preferea sa vorbeasca spaniola cu mine decat romana, si F - adica am stat de vorba el si F si eu, si am ascultat musica, si am fumat un "porro"... Dupa asta au plecat si ei, doar F a ramas. Am vorbit cateva cuvinte, si dupa asta m-a luat in brate si a spus "Fiindca pleci sa-ti dau niste amintiri placuti" - si a fost placut. Dar de aceasta data a plecat dupa, si nu a ramas noaptea, a spus ca are ceva de facut foarte devreme maine. Am fost un pic dezamagita pt ca imi place mult sa dorm in acelasi pat cu persoana cu care am facut sex, dar okay... Oricum bine...
Si acum, deja e dupa miezul noptii, adica e luni, adica in aceasta saptamana o sa ma duc in Peru.
Ziua putin stres, adica a trebuit sa pregatesc tot, sa fac ordin, etc. etc.
La 19 a inceput party - la 19 si 45 de minute inca eram singura. Dupa asta a venit R, si putin timp mai tarziu au venit deodata si tata cu K, si S si F, si I cu fiica ei. Dupa asta mult timp n-a mai venit nimeni, restul oamenilor venea pe la 8 jumate, 9 sau 10... G cu verisorul lui, si parca prietena lui veneau poate la 11. Au fost vreo 20 de oameni - din Germania, Cina, Romania, Polonia, Canada, Franta si altii...
Parca acum stiu de ce G nu a mai sunat - fata cu care a venit deja cunosteam, a venit cu el la stammtisch o data, dar de aceasta data sa sarutau tot timpul, adica cred ca e prietena lui acum. Cealalta data era clar ca e ceva intre ei, dar nu s-au sarutat in public, si asta era cand inca am avut sex cu el si eu, adica probabil pe atunci si intre ei tot era ceva de fuck buddy ma imaginez, si acum a devenit mai serios.
A fost si F, si in sfarsit cand aproape toti au plecat, am ramas doar G si prietena lui, si verisorul lui care preferea sa vorbeasca spaniola cu mine decat romana, si F - adica am stat de vorba el si F si eu, si am ascultat musica, si am fumat un "porro"... Dupa asta au plecat si ei, doar F a ramas. Am vorbit cateva cuvinte, si dupa asta m-a luat in brate si a spus "Fiindca pleci sa-ti dau niste amintiri placuti" - si a fost placut. Dar de aceasta data a plecat dupa, si nu a ramas noaptea, a spus ca are ceva de facut foarte devreme maine. Am fost un pic dezamagita pt ca imi place mult sa dorm in acelasi pat cu persoana cu care am facut sex, dar okay... Oricum bine...
Si acum, deja e dupa miezul noptii, adica e luni, adica in aceasta saptamana o sa ma duc in Peru.
trei zile... inca nu sunt gata cu lucrarea - nici aproape de gata. m-am dus la facultate astazi sa vorbesc cu domnul f, dar nu a fost. ei bine, voi trimite un email. Dupa cina am adormit, m-a trezit telefonul - tata. m-am dus la el, si acolo am adormit din nou. sunt obosita toate ziua.
Cat crezi ca de gata ai fi fost fara e-mail si telefon, cand trebuie s-o iei pe jos sau cu bicicleta? 
nu te-am inteles
stres. panica. doar doua zile, si inca nu sunt gata cu nimic. e adevarat ca o sa plec? e ca mereu - astept sa plec, dar cand vine ziua nu pot sa cred ca e deja ceas sa plec undeva...
bine. peste 12 ore vine peter sa punem masa sus sub acoperis. peste 13 sau 14 ore trebuie sa plec la facultate sa las acolo lucrarea (de la care in acest moment imi inca lipsesc 20 pagini, adica am scris 5 pana acum), si la hotel sa las acolo cd-uri pt natascha, si la saturn sa cumpar dictafonul, si la biblioteca cu cartile. dupa asta din nou acasa, sa fac ordin. peste aprox. 18 ore cel mai tarziu trebuie sa plec spre fredersdorf, sa stau putin de vorba cu mama, sa dorm (fiindca in noapta aceasta n-o sa dorm, sa scriu lucrarea - adica nu voi mai dormi in patul meu pt o jumatate de an?) peste 26 sau 27 ore trebuie sa plecam spre aeroportul. peste 29 ore si jumatate plec cu avionul spre madrid. peste aprox. 33 sau 34 de ore plec cu avionul din madrid spre lima. peste aprox. 45 de ore o sa fiu in Peru!
dar cum sa reusesc sa fac ordin? cum sa reusesc sa scriu lucrarea? de ce aceasta panica fiecare data, de ce nu pot sa organizez totul inainte?
Ei bine. Asa e mereu, nu? Si mi-am dat seama astazi ca trebuie sa fie la fel si pt kerstin - fiul ei are sa naste peste o saptamana. trebuie sa fie ciudat. si tata cu atat stres la munca. astazi am fost la ei, si cu bunicii si cu jan, sa mancam ceva. a fost frumos. dar ca mereu, ciudat sa spun la revedere si sa stiu ca nu le mai vad pt o jumatate de an. si cand ma intorc fratele meu va avea sase luni, si viata lor va fi total diferita.
dar cum sa reusesc sa fac ordin? cum sa reusesc sa scriu lucrarea? de ce aceasta panica fiecare data, de ce nu pot sa organizez totul inainte?
Ei bine. Asa e mereu, nu? Si mi-am dat seama astazi ca trebuie sa fie la fel si pt kerstin - fiul ei are sa naste peste o saptamana. trebuie sa fie ciudat. si tata cu atat stres la munca. astazi am fost la ei, si cu bunicii si cu jan, sa mancam ceva. a fost frumos. dar ca mereu, ciudat sa spun la revedere si sa stiu ca nu le mai vad pt o jumatate de an. si cand ma intorc fratele meu va avea sase luni, si viata lor va fi total diferita.
El viaje
Pe 11 seara in sfirsit am fost gata cu apartamentul meu, mama m-a ajutat. Steffie vinea chiar atunci, adica am avut noroc ca nu a venit mai devreme. Atunci acasa (casa mamei) si acolo am mancat, am vazut care lucruri sa las in Germania, si dupa mama s-a dus sa doarma o ora, si eu am facut o baie, si am adormit in baia.
N-am putut sa mananc decat un mar, si atunci am plecat spre aeroport. Am ajuns la sase, adica mai aveam doua ore, destul timp pt micul dejun - dar cand am facut check in mi-au spus ca nu se poate, pt ca data mea de intoarcere e dupa mai mult decat trei luni. am spus ca la ambasada mi s-a spus ca nu e problema, dar ei au spus ca imi trebuie o data provisorie, care pot sa primesc in cealalta parte a aeroportului. Normal costa 50 de euro, dar de data aceasta a fost pe gratuit. Dupa asta am avut doar timp sa cumparam un pic de paine, si o coca cola, si dupa a trebuit sa ma duc in avionul.
De data aceasta mama n-a plans. Adica, sa obisnuieste cu calatoriile mele... Ah, cred ca nici atunci cand m-am dus in Romania n-a mai plans...
Zborul pana Madrid a fost okay, am dormit mult, dar am vazut si munti si desertul de sus, si a fost destul de frumos, nu mai vazusem inainte. Dar acolo la Madrid am aflat ca zborul spre lima o sa pleaca cu doua ore mai tarziu. Ne-au dat ceva de mancat dar nu prea mult. Am stat de vorba cu doua femei din Peru, care lucreaza in Spania.
In sfirsit in avionul - si zborul a fost foarte lung. Am dormit destul de mult, eram foarte obosita, m-am uitat si putin la filme... Langa mine un englez cu care am stat de vorba un pic. Nimic prea interesant.
Ajuns in Lima prin controalele n-a fost problema, doar ca am crezut ca pe stampila mea scrie 22 zile - dar mai tarziu am aflat ca tot e in ordin, pot sa raman 90 de zile... Plecand din aeroportul o multime de taxisti de care e greu sa scapi, dar din fericire Ana Lucia si familia ei au fost aproape, si m-au dus la masina lor - toti au venit, si Ana Lucia, si fratele ei Diego care are 14 ani, si mama lor si tata lor. O familie foarte simpatica...
Pe 11 seara in sfirsit am fost gata cu apartamentul meu, mama m-a ajutat. Steffie vinea chiar atunci, adica am avut noroc ca nu a venit mai devreme. Atunci acasa (casa mamei) si acolo am mancat, am vazut care lucruri sa las in Germania, si dupa mama s-a dus sa doarma o ora, si eu am facut o baie, si am adormit in baia.
N-am putut sa mananc decat un mar, si atunci am plecat spre aeroport. Am ajuns la sase, adica mai aveam doua ore, destul timp pt micul dejun - dar cand am facut check in mi-au spus ca nu se poate, pt ca data mea de intoarcere e dupa mai mult decat trei luni. am spus ca la ambasada mi s-a spus ca nu e problema, dar ei au spus ca imi trebuie o data provisorie, care pot sa primesc in cealalta parte a aeroportului. Normal costa 50 de euro, dar de data aceasta a fost pe gratuit. Dupa asta am avut doar timp sa cumparam un pic de paine, si o coca cola, si dupa a trebuit sa ma duc in avionul.
De data aceasta mama n-a plans. Adica, sa obisnuieste cu calatoriile mele... Ah, cred ca nici atunci cand m-am dus in Romania n-a mai plans...
Zborul pana Madrid a fost okay, am dormit mult, dar am vazut si munti si desertul de sus, si a fost destul de frumos, nu mai vazusem inainte. Dar acolo la Madrid am aflat ca zborul spre lima o sa pleaca cu doua ore mai tarziu. Ne-au dat ceva de mancat dar nu prea mult. Am stat de vorba cu doua femei din Peru, care lucreaza in Spania.
In sfirsit in avionul - si zborul a fost foarte lung. Am dormit destul de mult, eram foarte obosita, m-am uitat si putin la filme... Langa mine un englez cu care am stat de vorba un pic. Nimic prea interesant.
Ajuns in Lima prin controalele n-a fost problema, doar ca am crezut ca pe stampila mea scrie 22 zile - dar mai tarziu am aflat ca tot e in ordin, pot sa raman 90 de zile... Plecand din aeroportul o multime de taxisti de care e greu sa scapi, dar din fericire Ana Lucia si familia ei au fost aproape, si m-au dus la masina lor - toti au venit, si Ana Lucia, si fratele ei Diego care are 14 ani, si mama lor si tata lor. O familie foarte simpatica...
Chaclacayo
Unul dintre lucrurile cele mai interesante cand esti prima data intr-un oras necunoscut este sa te duci noaptea cu masina prin orasul. Nici nu trebuie sa fie centru, doar o parte unde vezi cat de diferit de acasa sunt construit casele, cum e structura strazilor, etc. Si fiindca aeroportul este chiar pe celelalt margin a Limei decat Chaclacayo am mers cu masina destul de mult. Si mi s-a promis ca atunci cand ajungem o sa vad munti. Sau mai bine dealuri, au spus ca munti aici se spune doar la adevarati munti.
Pt cina n-am dus la un mic restaurant - chicken with french fries, haha, asta a fost primul lucru care am mancat aici. Si Inca Kola, care e verde, si nu are gust de Cola, dar imi place... Foarte dulce. Eram obosita, chiar in restaurantul a fost greu sa nu adorm, asa ca dupa cina ne-am dus acasa, si m-am dus sa dorm, in camera Ana Luciei, unde erau doua paturi.
Dimineata urmatoara am putut sa vad dealuri chiar de fereastra. Si soara. Chaclacayo este intr-o inaltura mai mare decat Lima, asa ca nu are Garúa, si intotdeauna are soare.
Familia are o casa frumoasa, si ca majoritatea famiilor din partea mai in sus de clasa mediana are o empleada. Pentru mine asta e ciudat, e ceva la care mi-e greu sa ma obisnuiesc... Dupa amiaza ne-am dus la Club unde sunt membrii, in Chosica.
Unul dintre lucrurile cele mai interesante cand esti prima data intr-un oras necunoscut este sa te duci noaptea cu masina prin orasul. Nici nu trebuie sa fie centru, doar o parte unde vezi cat de diferit de acasa sunt construit casele, cum e structura strazilor, etc. Si fiindca aeroportul este chiar pe celelalt margin a Limei decat Chaclacayo am mers cu masina destul de mult. Si mi s-a promis ca atunci cand ajungem o sa vad munti. Sau mai bine dealuri, au spus ca munti aici se spune doar la adevarati munti.
Pt cina n-am dus la un mic restaurant - chicken with french fries, haha, asta a fost primul lucru care am mancat aici. Si Inca Kola, care e verde, si nu are gust de Cola, dar imi place... Foarte dulce. Eram obosita, chiar in restaurantul a fost greu sa nu adorm, asa ca dupa cina ne-am dus acasa, si m-am dus sa dorm, in camera Ana Luciei, unde erau doua paturi.
Dimineata urmatoara am putut sa vad dealuri chiar de fereastra. Si soara. Chaclacayo este intr-o inaltura mai mare decat Lima, asa ca nu are Garúa, si intotdeauna are soare.
Familia are o casa frumoasa, si ca majoritatea famiilor din partea mai in sus de clasa mediana are o empleada. Pentru mine asta e ciudat, e ceva la care mi-e greu sa ma obisnuiesc... Dupa amiaza ne-am dus la Club unde sunt membrii, in Chosica.
Chosica
Chosica este inalt decat Chaclacayo, este vreo 600 sau 700 metri asupra nivelul marii... Cluburile astia parca sunt tipic aici in Peru, cei care au ceva bani sunt membrii unui club, si adica pot merge acolo cand vor, sa foloseasca piscina, sa faca picknick acolo, etc., si sunt oferita si cursurile ieftine de sport.
Primul lucru care am facut Ana, Diego si eu era sa ne ducem pe dealuri la un loc de la care se poate vede tot. Soarele era puternic, dar si vintul. Era interesant - cred ca plantele acolo cresc cu apa duse acolo artificial, sau poate inainte ducea un riu prin val, dar cresc pana la un anumit loc si dupa sunt doar pietre, toate dealuri sunt doar pietre fara plante.
Dupa am stat langa piscina, dar nu aveam haine de baie, adica nu m-am dus in piscina. Si imi dorea capul. Nu eram sigura daca deja in inaltimea (dar deja la 700 m? nu se poate) sau soarele, sau faptul ca inca mi-era somn dupa calatoria. Am mancat pasta la un restaurant mic, adica din nou nu mancara tipica din Peru... Mai tarziu m-au invitat pt picarones, ceea ce e tipic, sunt niste dulcuri fripte cu un fel de miere...
Spre seara am vizitat bunica Anei care traieste in Chosica, si acolo empleada ne deschidea poarta. Si bunica nu putea sa creada ca eu o sa calatoresc singura la Cuzco.
Mai tarziu mi-au adus in casa Violetei, in Miraflores, aproape de centrul Limei, unde eram sa stau urmatoarele zile.
Chosica este inalt decat Chaclacayo, este vreo 600 sau 700 metri asupra nivelul marii... Cluburile astia parca sunt tipic aici in Peru, cei care au ceva bani sunt membrii unui club, si adica pot merge acolo cand vor, sa foloseasca piscina, sa faca picknick acolo, etc., si sunt oferita si cursurile ieftine de sport.
Primul lucru care am facut Ana, Diego si eu era sa ne ducem pe dealuri la un loc de la care se poate vede tot. Soarele era puternic, dar si vintul. Era interesant - cred ca plantele acolo cresc cu apa duse acolo artificial, sau poate inainte ducea un riu prin val, dar cresc pana la un anumit loc si dupa sunt doar pietre, toate dealuri sunt doar pietre fara plante.
Dupa am stat langa piscina, dar nu aveam haine de baie, adica nu m-am dus in piscina. Si imi dorea capul. Nu eram sigura daca deja in inaltimea (dar deja la 700 m? nu se poate) sau soarele, sau faptul ca inca mi-era somn dupa calatoria. Am mancat pasta la un restaurant mic, adica din nou nu mancara tipica din Peru... Mai tarziu m-au invitat pt picarones, ceea ce e tipic, sunt niste dulcuri fripte cu un fel de miere...
Spre seara am vizitat bunica Anei care traieste in Chosica, si acolo empleada ne deschidea poarta. Si bunica nu putea sa creada ca eu o sa calatoresc singura la Cuzco.
Mai tarziu mi-au adus in casa Violetei, in Miraflores, aproape de centrul Limei, unde eram sa stau urmatoarele zile.
Miraflores
In casa Violetei mereu lucreaza cineva ca deschide poarta - sau nu, daca nu ai dreptul sa intri. E un apartament frumos, nu prea departe de marea... Ea traieste acolo cu sotul ei, un evreu nascut in belarusia, crescut in Argentina - vorbeam cu el si niste cuvinte in germana/yiddish, cred ca a fost doar a 2a data ca am auzit yiddish.
Are si ea o empleada, Lucy, de 27 ani, care nu traieste in casa la ei, dar inainte a trait acolo. Dar acum are copil, si sta cu copilul si sotul ei. Violeta mi-a spus ca e greu pt ea sa nu mai aiba pe cineva care face mancarea seara. Pt mine lucrul cel greu este sa mananc linistita daca in acelasi timp cineva lucreaza in bucataria. Simt ca ar trebui sa ofer sa ajut, dar asa nu se face.
Am mancat (pui cu orez) si dupa asta ne-am dus la un cafe langa parcul central din Miraflores. Era multe lume care o cunostea pe Violeta. Dupa asta am intors in casa, si eu am dormit. Eram foarte obosita.
In casa Violetei mereu lucreaza cineva ca deschide poarta - sau nu, daca nu ai dreptul sa intri. E un apartament frumos, nu prea departe de marea... Ea traieste acolo cu sotul ei, un evreu nascut in belarusia, crescut in Argentina - vorbeam cu el si niste cuvinte in germana/yiddish, cred ca a fost doar a 2a data ca am auzit yiddish.
Are si ea o empleada, Lucy, de 27 ani, care nu traieste in casa la ei, dar inainte a trait acolo. Dar acum are copil, si sta cu copilul si sotul ei. Violeta mi-a spus ca e greu pt ea sa nu mai aiba pe cineva care face mancarea seara. Pt mine lucrul cel greu este sa mananc linistita daca in acelasi timp cineva lucreaza in bucataria. Simt ca ar trebui sa ofer sa ajut, dar asa nu se face.
Am mancat (pui cu orez) si dupa asta ne-am dus la un cafe langa parcul central din Miraflores. Era multe lume care o cunostea pe Violeta. Dupa asta am intors in casa, si eu am dormit. Eram foarte obosita.
San Isidro
Ei bine, luni ne-am dus s-il vizitam pe un prieten Azucenei, care sta in San Isidro. E artist... Ne-am plimbat prin strazile acolo, si am vazut niste case foarte mari, unde ma imaginez ca stau oameni foarte bogati, afara erau fete in unifoarme dandu apa la plante.
Seara la internet, si Violeta era foarte nervoasa pentru ca eu dupa internet m-am plimbat singura acasa - doar zece minute din casa era internet, dar parca ea era sigura ca nu se poate ca eu merg singura pe strada zece seara. Parca Peruanii isi crede tara mai periculos decat este... Sigur, trebuie sa am grija, dar sunt atatea turisti aici, si majoritatea nu are probleme...
Ei bine, luni ne-am dus s-il vizitam pe un prieten Azucenei, care sta in San Isidro. E artist... Ne-am plimbat prin strazile acolo, si am vazut niste case foarte mari, unde ma imaginez ca stau oameni foarte bogati, afara erau fete in unifoarme dandu apa la plante.
Seara la internet, si Violeta era foarte nervoasa pentru ca eu dupa internet m-am plimbat singura acasa - doar zece minute din casa era internet, dar parca ea era sigura ca nu se poate ca eu merg singura pe strada zece seara. Parca Peruanii isi crede tara mai periculos decat este... Sigur, trebuie sa am grija, dar sunt atatea turisti aici, si majoritatea nu are probleme...
El centro
Marti ne-am dus in centrul orasului. Acolo erau multi oameni, si Violetei mereu i-era frica ca cineva merge dupa noi, si vrea sa ne ia lucrurile - m-a facut nervoasa si pe mine, desi normal nu ma simt foarte nervoasa. Oricum, era frumos, niste biserici frumoase, si piete, si era interesant sa vad oamenii. Plaza de Armas sau Plaza Mayor e foarte frumoasa, si acolo e si casa presedintelui - si am sosit chiar la 12, cand schimb garzile, cu multe musica si un ritual foarte lung.
Dupa asta ne-am dus la o piata mica pentru turisti, si de acolo era de vazut si Cerro San Cristobal. De acolo mai departe la muzeul de le Inquisicion, tot foarte interesant. Si dupa asta a trebuit sa fugim acasa pt ca Violeta a trebuit sa mearga undeva in dupa amiaza acestea.
Marti ne-am dus in centrul orasului. Acolo erau multi oameni, si Violetei mereu i-era frica ca cineva merge dupa noi, si vrea sa ne ia lucrurile - m-a facut nervoasa si pe mine, desi normal nu ma simt foarte nervoasa. Oricum, era frumos, niste biserici frumoase, si piete, si era interesant sa vad oamenii. Plaza de Armas sau Plaza Mayor e foarte frumoasa, si acolo e si casa presedintelui - si am sosit chiar la 12, cand schimb garzile, cu multe musica si un ritual foarte lung.
Dupa asta ne-am dus la o piata mica pentru turisti, si de acolo era de vazut si Cerro San Cristobal. De acolo mai departe la muzeul de le Inquisicion, tot foarte interesant. Si dupa asta a trebuit sa fugim acasa pt ca Violeta a trebuit sa mearga undeva in dupa amiaza acestea.
Miraflores din nou
Dupa amiaza m-am intalnit cu Daniel, un baiat care cunosteam din Internet, care traieste in Lima. Mama lui lucreaza la o familie de dentisti, el a spus ca este cocinera, adica cred ca e un fel de empleada - si familia sunt "padrinos" de la el... E foarte simpatic, si m-a adus fructele ca un cadou.
Ne-am plimbat langa marea, si la parc, si dupa asta ne-am dus la Larcomar, un shopping centre, sa mancam inghetata.
Aici e Parcul: parque del amor
Si malul marii
Si seara, de la Larcomar
Dupa amiaza m-am intalnit cu Daniel, un baiat care cunosteam din Internet, care traieste in Lima. Mama lui lucreaza la o familie de dentisti, el a spus ca este cocinera, adica cred ca e un fel de empleada - si familia sunt "padrinos" de la el... E foarte simpatic, si m-a adus fructele ca un cadou.
Ne-am plimbat langa marea, si la parc, si dupa asta ne-am dus la Larcomar, un shopping centre, sa mancam inghetata.
Aici e Parcul: parque del amor
Si malul marii
Si seara, de la Larcomar
Barranco
Miercuri in sfarsit m-am intalnit si cu Anna, fiica unei colege tatalui meu, care studiaza in Lima pt un an (si in Berlin studiaza la aceasi facultate ca si eu, dar niciodate nu am avut clase impreuna). Era interesant sa stau de vorba cu ea, care deja este aici mai mult decat o jumatate de an. Si ea invata Quechua...
Impreuna cu Violeta si o prietena a Violetei ne-am dus la Barranco, sa vedam cum e acolo. De exemplu Plaza acestui Barrio mi s-a parut foarte frumoasa: aici este
Si acolo sunt si niste case foarte frumoase - cred ca este una dintre partile mai bogati, cel putin asa mi s-a parut: casa unui artist
Dupa asta am mers spre malul marii sa vedam mai mult din paisajul, si o plaja care au spus ca era foarte frumoasa pana acum cateva ani, dar acum e plina de pietre... Dar erau alte lucruri frumoase: aici...
Miercuri in sfarsit m-am intalnit si cu Anna, fiica unei colege tatalui meu, care studiaza in Lima pt un an (si in Berlin studiaza la aceasi facultate ca si eu, dar niciodate nu am avut clase impreuna). Era interesant sa stau de vorba cu ea, care deja este aici mai mult decat o jumatate de an. Si ea invata Quechua...
Impreuna cu Violeta si o prietena a Violetei ne-am dus la Barranco, sa vedam cum e acolo. De exemplu Plaza acestui Barrio mi s-a parut foarte frumoasa: aici este
Si acolo sunt si niste case foarte frumoase - cred ca este una dintre partile mai bogati, cel putin asa mi s-a parut: casa unui artist
Dupa asta am mers spre malul marii sa vedam mai mult din paisajul, si o plaja care au spus ca era foarte frumoasa pana acum cateva ani, dar acum e plina de pietre... Dar erau alte lucruri frumoase: aici...
| QUOTE (Rikita @ 14 May 2005, 05:49 AM) |
| In Chaclacayo am facut o poza din fereastra camerei a Anei: aici... |
Poza asta nu se vede ....
La mine se vede... 
Se vede Riky, e super 
... E din Peru?
... E din Peru?
| QUOTE (Marius @ 14 May 2005, 06:24 AM) |
| Se vede Riky, e super ... E din Peru? |
Da, toate sunt din Peru...
Hacia Arequipa
Miercuri seara Violeta m-a dus la statie de Autobus, la compania Cruz del Sur - una din companiile mai scumpe, dar viajul era lung si preferam sa am comfort, si fiind nou in tara sa ma simt si sigura. Ca mereu am avut "norocul" ca linga mine a fost un barbat nu prea subtire, dar bine, cel putin locul meu era comod - era un "Bus Cama"...
Dupa filmele (King Arthur, si Dinosaur, ambele in spaniola) am dormit okay, si niste ore mai tarziu am trezit cand incepea sa fie putin lumina afara. Ma preguntam daca deja suntem in munti, dar dupa imi dadeam seama ca inca e malul marii afara. Si mai tarziu, cand s-a facut mai multe lumina am vazut ceea ce spusese Anna: Strada e inalta si para nesigura, vreo 30 de metri sub mine vedeam marea, si aveam si putin frica - dar autobus a mers sigur...
Mi tarziu am intrat in desertul, si ca mereu pt mine este unul din lucrurile mai frumoasa prin extremitatea sa - nu mai creste nimic, doar pietre. parca e pe luna, nu?
Si uneiori contrastul unei val cu plante, cu case, cu copaci... ca aici, de exemplu
Si in sfirsit puteam sa vad pe horizontul muntile care sunt aproape de Arequipa in desertul.
Miercuri seara Violeta m-a dus la statie de Autobus, la compania Cruz del Sur - una din companiile mai scumpe, dar viajul era lung si preferam sa am comfort, si fiind nou in tara sa ma simt si sigura. Ca mereu am avut "norocul" ca linga mine a fost un barbat nu prea subtire, dar bine, cel putin locul meu era comod - era un "Bus Cama"...
Dupa filmele (King Arthur, si Dinosaur, ambele in spaniola) am dormit okay, si niste ore mai tarziu am trezit cand incepea sa fie putin lumina afara. Ma preguntam daca deja suntem in munti, dar dupa imi dadeam seama ca inca e malul marii afara. Si mai tarziu, cand s-a facut mai multe lumina am vazut ceea ce spusese Anna: Strada e inalta si para nesigura, vreo 30 de metri sub mine vedeam marea, si aveam si putin frica - dar autobus a mers sigur...
Mi tarziu am intrat in desertul, si ca mereu pt mine este unul din lucrurile mai frumoasa prin extremitatea sa - nu mai creste nimic, doar pietre. parca e pe luna, nu?
Si uneiori contrastul unei val cu plante, cu case, cu copaci... ca aici, de exemplu
Si in sfirsit puteam sa vad pe horizontul muntile care sunt aproape de Arequipa in desertul.
Arequipa
Orasul alb se spune despre Arequipa, pentru ca o mare parte din cladirile sunt facute dintr-o piatra din regiunea care e alba. Unul dintre simboalele acestui oras frumos este volcanul "El Misti", care am putut sa vad (impreuna cu steagul peruan) din terasa micului hotel unde am stat: El Misti
Cand am ajuns la statia de autobuse a trebuit sa mai astept vreo ore pana am putut sa ma duc in centru - era un "strike" a taxistilor, pt ca guvernul vrea sa reguleaza taxisti, toti trebuie sa fie galben, si adica au protestat. Au si fost in strazile care plec din oras pt a nu lasa sa pleaca autobusurile, asa ca multi turisti a trebuit sa ramana mai multe zile, sau sa mearga cu avionul. Intr-u regiune foarte dependent de turism mi se pare destul de efectiv. Aici sunt taxisti in Plaza de Armas
Acolo in Arequipa este unul dintre locurile cele mai frumoasa care am vazut vreodata: Manastirea Santa Catalina cu strazile sale mici cu flori si cu colurile sale, alb, albastru si rosu...
Ziua urmatoara m-am dus la Casa del Mural, o casa veche foarte frumoasa - mi-a placut mult
Din momentul in care veneam am incercat sa dau telefon Martei, unei prietene a Violetei. Acum in sfirsit puteam sa ne intilnim eu cu ea si fiica ei. Fiica are trei fiice, cea mai mica a nascut acum cateva saptamani. Mi-au aratat orasul, si mi-au invitat sa mananc la ei. Familia toti au ochii albastri si parul mai deschis la culoara. Si mi se pare ca e o familie cu bani. Fiica are trei "empleadas" - adica, acum avea doua pt ca una a plecat, si cautea alta.
Seara am dat telefon din nou la statia de autobus pt a afla daca pleaca autobusul meu. Dar nu era sigur. M-am dus la un restaurant cu niste inglezi din hotel. Era un restaurant scump de turist. Din acoperisul se putea vede foarte frumos Catedral
Ei bine, mancarea a venit mai tarziu decat credeam, si era destul de picant, dar a trebuit sa mananc repede. Fata cu care eram acolo era alergic la nuci si n-am putut sa mananca mancarea ei, si am mancat si parte din asta, ca se nu pare ca nu vrem sa mancam (fiindca am vorbit cu bucatarul si era simpatic) - dupa asta a trebuit sa fug la hotel, cu stomacul plin, sa dau telefon din nou la statia de autobuze - si au spus ca pleaca autobuzul astazi. Repede mi-am facut bagaje in timp ce doamna de la hotel mi-a chemat un taxi. Si atunci, spre Cuzco...
Orasul alb se spune despre Arequipa, pentru ca o mare parte din cladirile sunt facute dintr-o piatra din regiunea care e alba. Unul dintre simboalele acestui oras frumos este volcanul "El Misti", care am putut sa vad (impreuna cu steagul peruan) din terasa micului hotel unde am stat: El Misti
Cand am ajuns la statia de autobuse a trebuit sa mai astept vreo ore pana am putut sa ma duc in centru - era un "strike" a taxistilor, pt ca guvernul vrea sa reguleaza taxisti, toti trebuie sa fie galben, si adica au protestat. Au si fost in strazile care plec din oras pt a nu lasa sa pleaca autobusurile, asa ca multi turisti a trebuit sa ramana mai multe zile, sau sa mearga cu avionul. Intr-u regiune foarte dependent de turism mi se pare destul de efectiv. Aici sunt taxisti in Plaza de Armas
Acolo in Arequipa este unul dintre locurile cele mai frumoasa care am vazut vreodata: Manastirea Santa Catalina cu strazile sale mici cu flori si cu colurile sale, alb, albastru si rosu...
Ziua urmatoara m-am dus la Casa del Mural, o casa veche foarte frumoasa - mi-a placut mult
Din momentul in care veneam am incercat sa dau telefon Martei, unei prietene a Violetei. Acum in sfirsit puteam sa ne intilnim eu cu ea si fiica ei. Fiica are trei fiice, cea mai mica a nascut acum cateva saptamani. Mi-au aratat orasul, si mi-au invitat sa mananc la ei. Familia toti au ochii albastri si parul mai deschis la culoara. Si mi se pare ca e o familie cu bani. Fiica are trei "empleadas" - adica, acum avea doua pt ca una a plecat, si cautea alta.
Seara am dat telefon din nou la statia de autobus pt a afla daca pleaca autobusul meu. Dar nu era sigur. M-am dus la un restaurant cu niste inglezi din hotel. Era un restaurant scump de turist. Din acoperisul se putea vede foarte frumos Catedral
Ei bine, mancarea a venit mai tarziu decat credeam, si era destul de picant, dar a trebuit sa mananc repede. Fata cu care eram acolo era alergic la nuci si n-am putut sa mananca mancarea ei, si am mancat si parte din asta, ca se nu pare ca nu vrem sa mancam (fiindca am vorbit cu bucatarul si era simpatic) - dupa asta a trebuit sa fug la hotel, cu stomacul plin, sa dau telefon din nou la statia de autobuze - si au spus ca pleaca autobuzul astazi. Repede mi-am facut bagaje in timp ce doamna de la hotel mi-a chemat un taxi. Si atunci, spre Cuzco...
Spre Cuzco
Calatoria spre Cuzco era de noapte, nu puteam sa vad peisajul. Din causa multei mancare, si poate si altitudini, nu ma simteam prea bine, nu puteam sa dorm mult, im dorea burtea... Dar am vazut afara prin fereastre, si am vazut niste stele minunate!
Am ajuns la cinci dimineata, inca era intuneric, si am cautat bagajele mele. Dupa asta am iesit din statie si veneau multi taxisti, toti intrebandu-ma daca vreau ca ma duc la hotel. Am spus ca nu, ca astept o prietena, dar mi-era frica pt ca nu p vedeam - ce daca nu vine. Dar atunci cineva ma intreba daca sunt Riky si acolo era Kenia si sora ei. Ne-am dus cu taxi la ei. Sa intra printr-un pasaj intuneric - asa e de zi - va imaginati ca de noapte daca lumina nu e aprinsa nu e prea bine sa mergi pe acolo?
Casa are doua curte - in curtea intaia propietarii dar si alti oameni stau. E foarte frumoasa Eu stau in curtea a doua care e mai murdare dar oricum imi place. Din balconul meu pot sa vad asta - asa sunt construite casele veche aici.
Ei bine, primerul lucru care am facut era sa dorm. Adica, mai intai am asteptat in bucataria propietarilor, fiindca imi spuneau ca acolo in camera nu e nimic, normal o inchiriez nemobilata - dar si-au dat seama ca nu am nici pat, si construiau un pat acolo. In sfirsit am putut sa ma duc acolo sa dorm. Dupa cateva ore am trezit si aveam nevoie sa ma duc la baie. M-am dus sa caut si nu puteam sa gasesc nici sa gasesc din nou drumul spre camera mea pana ca in sfirsit cineva m-a gasit pe mine in pijameaua mea si m-a aratat unde este... Dupa asta am dormit mai mult...
Calatoria spre Cuzco era de noapte, nu puteam sa vad peisajul. Din causa multei mancare, si poate si altitudini, nu ma simteam prea bine, nu puteam sa dorm mult, im dorea burtea... Dar am vazut afara prin fereastre, si am vazut niste stele minunate!
Am ajuns la cinci dimineata, inca era intuneric, si am cautat bagajele mele. Dupa asta am iesit din statie si veneau multi taxisti, toti intrebandu-ma daca vreau ca ma duc la hotel. Am spus ca nu, ca astept o prietena, dar mi-era frica pt ca nu p vedeam - ce daca nu vine. Dar atunci cineva ma intreba daca sunt Riky si acolo era Kenia si sora ei. Ne-am dus cu taxi la ei. Sa intra printr-un pasaj intuneric - asa e de zi - va imaginati ca de noapte daca lumina nu e aprinsa nu e prea bine sa mergi pe acolo?
Casa are doua curte - in curtea intaia propietarii dar si alti oameni stau. E foarte frumoasa Eu stau in curtea a doua care e mai murdare dar oricum imi place. Din balconul meu pot sa vad asta - asa sunt construite casele veche aici.
Ei bine, primerul lucru care am facut era sa dorm. Adica, mai intai am asteptat in bucataria propietarilor, fiindca imi spuneau ca acolo in camera nu e nimic, normal o inchiriez nemobilata - dar si-au dat seama ca nu am nici pat, si construiau un pat acolo. In sfirsit am putut sa ma duc acolo sa dorm. Dupa cateva ore am trezit si aveam nevoie sa ma duc la baie. M-am dus sa caut si nu puteam sa gasesc nici sa gasesc din nou drumul spre camera mea pana ca in sfirsit cineva m-a gasit pe mine in pijameaua mea si m-a aratat unde este... Dupa asta am dormit mai mult...
Cuzco
Cuzco e un oras destul de frumos, dar plin de turisti. In special Plaza de Armas, care e piata cea mai centrala, si de la care stau cinci minute pe jos... Biserica cea mai importanta e Catedrala, dar La Compania, care e linga Catedrala e la fel de frumoasa - Cand m-am plimbat acolo in prima zi, la fiecare doua minute cineva ma intreba daca nu vreau sa cumpar carti postale, sau sa fac un tour la Machu Picchu, sau daca ei pot sa ma curatesc ghetele... La inceput era okay, dar acum deja ma enervaza ca trebuie sa spun "Nu" mereu, si prefer sa ma duc in regiunele mai putin turistice...
Un lucru foarte frumos aici sunt Balcoanele la case coloniale...
Si strazile mici in parte veche a orasului, de exemplu spre sacsayhuaman sunt destul de frumoase.
acoperisele orasului sunt frumoase - aproape toate sunt rosu...
Unul dintre locurile foarte frumoase este monastiria Santo Domingo, construita in loc unui templu Inca... acolo este o expositie de pinturile veche, si aproape este si un museu cu informatii despre cultura Inca si culturile pre-Inca...
Un lucru care mi s-a parut ciudat era acest eveniment - copii din fiecare scoale s-au facut "politisti scolare" si asta s-a celebrat pe Plaza de Armas si copii au fost in uniforme (aici in scoala se poarte uniforme) si au marsat... Nu stiu, mie personal nu-mi plac lucrurile care imi aduc aminte la militar, si in special cand e vorba de copii imi aduce niste amintiri si asociatii nu prea frumoase... oricum era interesant...
Cuzco e un oras destul de frumos, dar plin de turisti. In special Plaza de Armas, care e piata cea mai centrala, si de la care stau cinci minute pe jos... Biserica cea mai importanta e Catedrala, dar La Compania, care e linga Catedrala e la fel de frumoasa - Cand m-am plimbat acolo in prima zi, la fiecare doua minute cineva ma intreba daca nu vreau sa cumpar carti postale, sau sa fac un tour la Machu Picchu, sau daca ei pot sa ma curatesc ghetele... La inceput era okay, dar acum deja ma enervaza ca trebuie sa spun "Nu" mereu, si prefer sa ma duc in regiunele mai putin turistice...
Un lucru foarte frumos aici sunt Balcoanele la case coloniale...
Si strazile mici in parte veche a orasului, de exemplu spre sacsayhuaman sunt destul de frumoase.
acoperisele orasului sunt frumoase - aproape toate sunt rosu...
Unul dintre locurile foarte frumoase este monastiria Santo Domingo, construita in loc unui templu Inca... acolo este o expositie de pinturile veche, si aproape este si un museu cu informatii despre cultura Inca si culturile pre-Inca...
Un lucru care mi s-a parut ciudat era acest eveniment - copii din fiecare scoale s-au facut "politisti scolare" si asta s-a celebrat pe Plaza de Armas si copii au fost in uniforme (aici in scoala se poarte uniforme) si au marsat... Nu stiu, mie personal nu-mi plac lucrurile care imi aduc aminte la militar, si in special cand e vorba de copii imi aduce niste amintiri si asociatii nu prea frumoase... oricum era interesant...
Tipon/Choquepata
Luni dupa ce am sosit in Cuzco m-am dus la Tipon. In centrul de restauratii am cautat-o pe Senora Ana Galvez, trebuia sa astept vreo jumatate de ora, si dupa asta ea mi-a presentat a Senor Martin, care s-a dus cu mine sa ne plimbam prin satul. Centrul de restauratii si centrul cultural sunt in HaziendaValle Umbroso - Aici a trait un Marquez in timplul coloniei... Dupa, oamenii din sat o au folosit pentru a se intalni, pt scoala, etc. Dar in anii 80 sau 90 apa a venit din munti si au distrus o mare parte a caselor si a Haziendei. De atunci exista si partea noua a satului, care este la cealalte parte strazii. Si de atunci s-a decis ca Hazienda va fi folosit de statul, oamenii din sat nu mai pot intra...
Satul nu este asa de mic, dar nici mare... Inca exista multi oameni care vorbesc Quechua, dar in special copii vorbesc mai multe spaniola... Casele in majoritatea sunt facut din adobe, si aproape toti au si "chacra" (adica o campie pt maiz, cartofi, etc.) si animale, care in parte sunt dus la chacra de copii familiei, in parte (porci, gaini) stau pe strada, si in parte (cuy = guinea pigs) traiesc in bucataria... niste case...
Luni dupa ce am sosit in Cuzco m-am dus la Tipon. In centrul de restauratii am cautat-o pe Senora Ana Galvez, trebuia sa astept vreo jumatate de ora, si dupa asta ea mi-a presentat a Senor Martin, care s-a dus cu mine sa ne plimbam prin satul. Centrul de restauratii si centrul cultural sunt in HaziendaValle Umbroso - Aici a trait un Marquez in timplul coloniei... Dupa, oamenii din sat o au folosit pentru a se intalni, pt scoala, etc. Dar in anii 80 sau 90 apa a venit din munti si au distrus o mare parte a caselor si a Haziendei. De atunci exista si partea noua a satului, care este la cealalte parte strazii. Si de atunci s-a decis ca Hazienda va fi folosit de statul, oamenii din sat nu mai pot intra...
Satul nu este asa de mic, dar nici mare... Inca exista multi oameni care vorbesc Quechua, dar in special copii vorbesc mai multe spaniola... Casele in majoritatea sunt facut din adobe, si aproape toti au si "chacra" (adica o campie pt maiz, cartofi, etc.) si animale, care in parte sunt dus la chacra de copii familiei, in parte (porci, gaini) stau pe strada, si in parte (cuy = guinea pigs) traiesc in bucataria... niste case...
In ziua urmator m-am plimbat si singura prin sat, sin aceasi zi am cunoscut-o si pe Ermenia, si pe Susy, care stateau la chacra cu vacile lor. Am stat de vorba cu ele - ma intrebau daca vreau sa ma duc la ruine, ele uneori duc turisti acolo pt bani. Am spus ca nu, dar poate alta zi. Am facut Huatia, o mancare facute in pamantul, cu foc... Cu ele m-am intalnit mai des, adica primele interviewuri am facut cu ele. Situatia e si un pic complicate, Susy spune ca mama Ermeniei antreneaza copiii lor sa ceara bani, si vrea ca eu le ajut cu banii mei pt ca crede ca am mult... Nu stiu daca e adevarul. Ermenia m-a intrebat daca vreau sa fiu "madrina" fratele ei Aron. Am fost si in vizita la Erminia, pana acum familia cea mai saraca care am cunoscut acolo, mi se pare... Aici e Ermenia cu fratele ei cel mai mic, Rodrigo.
O saptamana mai tarziu m-am dus si la ruinele Inca, care sunt vreo ora sau doua pe jos din sat... Frumos...
O saptamana mai tarziu m-am dus si la ruinele Inca, care sunt vreo ora sau doua pe jos din sat... Frumos...
Impresionant... (scuze ca ti-am intrerupt sirul povestirii, dar...)
| QUOTE (Olaf @ 28 May 2005, 12:52 PM) |
| Impresionant... (scuze ca ti-am intrerupt sirul povestirii, dar...) |
nici o problema... am fost ocupate in zilele trecuta, dar astazi am timp sa scriu mai mult...
El Senor de Qoyllur Rit'i
Acum vreo saptamana (sau doua? nu mai stiu...) am fost duminica seara la ziua mamei vecinului meu, Erasmo. Fiesta a fost foarte frumos - familia vine dintr-un sat mic, si inca au niste characteristici traditionali, era interesant... Femeile mai in varsta, adica mama si surorile mari a lui Erasmo, aveau parul cum e tipic aici, si purteau fustii... Si cei mai tineri erau imbracat modern.
Am stat de vorba cu fiul unei sori a lui Erasmo, si el mi-a spus ca in ziua urmator vrea sa se duca la "Senor de Qoyllur Rit'i", un festival mare religios in muntii. Am fost surprisa ca inca sa poate merge, am crezut ca festivalul era doar sfarsitul saptamanii... Oricum, el m-a intrebat daca vreau sa ma duc la fel, si mi-a spus sa fiu la statia de autobusuri luni la noua seara.
Ziua urmator Rosa (sotia lui Erasmo) mi-a spus ca baiatul a dat telefon ca nu poate sa mearga din cauza muncii, dar eu acum eram determinata sa ma duc oricum. Am sotit in statia autobuzurilor, o multime de oameni care vroiau sa calatoreasca la festival, si oameni care au vandut imbracaminte (fiindca e friu acolo) sau coca, sau alcohol contra soroche (soroche e boala care o persoana poate sa aibe cand e intr-un loc foarte inalt in munti)... Si multi autobuzuri, fara plan, fara ca stii care e mai bun, etc. M-am urcat intr-un autobus si m-am asezat langa fereastra desi era intuneric. A venit un barbat (care in primul moment mi se parea tanar, de 20 de ani, dar avea 30) si s-a asezat langa mine. Am inceput sa stam de vorba, si era destul de interesant. Sa numea Ilich, si e dentist, si face si campagnii de sanatate pt saracii in satele, si ajuta si cu o casa pt copii fara parinti...
Ei bine, autobuzul plin (cu oameni si in mediu, asezat pe jos), urca pe munti, pe o strada fara asfalt, afara am putut sa vad un pic in lumina lunii, si am vazut cum pe strada aceasta, care in restul anului e goale, urcau multe masini...
In sfirsit, la doi noaptea, am sosit intr-un sat mic. Aici mai multi oameni vandeau imbracaminte, mancare, etc. Si de aici oamenii incepau sa urca pe jos. Dar Ilich spunea ca nu-l place sa se mearga pe jos, daca nu vreau sa inchiriem cai.
Ei bine, mergeam cu cal, pt 12 soles, adica 4 Euro - aproape 3 ore, pe o cale mica, si linga noi muntii, adica pe o parte mergeau sus, pe cealalte jos, si mi-era frica ca nu se cade calul... Clar, caii sunt obisnuiti sa mearga acolo, dar eu nu... Un paisaj misterios in lumina lunii, muntii pe care nu crestea aproape nimic. Si aici, in regiunea aceasta dezolata, in friu, cu gheata pe calea stransa (uneori nu era mai mult decat 60 sau 70 de cm) mii si mii de oameni. Mame care aveau copii pe spate in "q'eperina", sau copii de cinci sau sapte ani care toti urcau pe monti pt ore intregi... Si uneori cruce... si alteori cineva care vindea mate (ceai)...
In sfarsit, cu mult friu (pe cal desavantajul e ca nu te misti, si temperaturile erau sub zero), am ajuns... in momentul in care a inceput sa se faca mai putin intuneric, desi inca trebuia sa astept cateva ore pana cand a iesit soarele si era mai cald... Am decis sa asteptem sa intram in biserica, impreuna cu mii de oameni... Dar clar, m-am dus si uneori sa vad [http://community.webshots.com/photo/348373658/356201054RlwIIn]dansurile traditionale...[/URL]
Am asteptat vreo trei ore sa intram. In biserica era foarte repede... Dupa m-am plimbat un pic, sa vad oamenii... De exemplu aceste trei fete in costum traditional... Un lucru interesant din folclorul festivalului era, ca puteam sa cumparam "30.000 dolari pt un sol", si cu asta sa cumparam "casa, masina" sau ce ne dorim... dupa, parca banii au fost pus in foc. si daca mergi trei ani acolo, si faci acest lucru sa spune ca vei primi ceea ce iti doresti... aici...
Dupa asta incepea misa, adica slujba, si din aceasta causa nu am putut sa vad multe dansuri - fiindca era ultima ziua, dupa misa au plecat toti, noi din nou pe cal, aceasta data pt 8 soles... Dar majoritatea oamenilor mergea pe jos, si cu multe lucruri pe spate, in q'eperina, si unii foarte repede!
Ajuns in sat dupa doua sau trei ore, am cautat un autobus, ceea ce nu era usor, pt ca toti plecau, adica autobusurile erau pline, dar in sfarsit am putut sa ne intoarcem spre Cuzco... Obositi, murdari, dar foarte impresionati...
Acum vreo saptamana (sau doua? nu mai stiu...) am fost duminica seara la ziua mamei vecinului meu, Erasmo. Fiesta a fost foarte frumos - familia vine dintr-un sat mic, si inca au niste characteristici traditionali, era interesant... Femeile mai in varsta, adica mama si surorile mari a lui Erasmo, aveau parul cum e tipic aici, si purteau fustii... Si cei mai tineri erau imbracat modern.
Am stat de vorba cu fiul unei sori a lui Erasmo, si el mi-a spus ca in ziua urmator vrea sa se duca la "Senor de Qoyllur Rit'i", un festival mare religios in muntii. Am fost surprisa ca inca sa poate merge, am crezut ca festivalul era doar sfarsitul saptamanii... Oricum, el m-a intrebat daca vreau sa ma duc la fel, si mi-a spus sa fiu la statia de autobusuri luni la noua seara.
Ziua urmator Rosa (sotia lui Erasmo) mi-a spus ca baiatul a dat telefon ca nu poate sa mearga din cauza muncii, dar eu acum eram determinata sa ma duc oricum. Am sotit in statia autobuzurilor, o multime de oameni care vroiau sa calatoreasca la festival, si oameni care au vandut imbracaminte (fiindca e friu acolo) sau coca, sau alcohol contra soroche (soroche e boala care o persoana poate sa aibe cand e intr-un loc foarte inalt in munti)... Si multi autobuzuri, fara plan, fara ca stii care e mai bun, etc. M-am urcat intr-un autobus si m-am asezat langa fereastra desi era intuneric. A venit un barbat (care in primul moment mi se parea tanar, de 20 de ani, dar avea 30) si s-a asezat langa mine. Am inceput sa stam de vorba, si era destul de interesant. Sa numea Ilich, si e dentist, si face si campagnii de sanatate pt saracii in satele, si ajuta si cu o casa pt copii fara parinti...
Ei bine, autobuzul plin (cu oameni si in mediu, asezat pe jos), urca pe munti, pe o strada fara asfalt, afara am putut sa vad un pic in lumina lunii, si am vazut cum pe strada aceasta, care in restul anului e goale, urcau multe masini...
In sfirsit, la doi noaptea, am sosit intr-un sat mic. Aici mai multi oameni vandeau imbracaminte, mancare, etc. Si de aici oamenii incepau sa urca pe jos. Dar Ilich spunea ca nu-l place sa se mearga pe jos, daca nu vreau sa inchiriem cai.
Ei bine, mergeam cu cal, pt 12 soles, adica 4 Euro - aproape 3 ore, pe o cale mica, si linga noi muntii, adica pe o parte mergeau sus, pe cealalte jos, si mi-era frica ca nu se cade calul... Clar, caii sunt obisnuiti sa mearga acolo, dar eu nu... Un paisaj misterios in lumina lunii, muntii pe care nu crestea aproape nimic. Si aici, in regiunea aceasta dezolata, in friu, cu gheata pe calea stransa (uneori nu era mai mult decat 60 sau 70 de cm) mii si mii de oameni. Mame care aveau copii pe spate in "q'eperina", sau copii de cinci sau sapte ani care toti urcau pe monti pt ore intregi... Si uneori cruce... si alteori cineva care vindea mate (ceai)...
In sfarsit, cu mult friu (pe cal desavantajul e ca nu te misti, si temperaturile erau sub zero), am ajuns... in momentul in care a inceput sa se faca mai putin intuneric, desi inca trebuia sa astept cateva ore pana cand a iesit soarele si era mai cald... Am decis sa asteptem sa intram in biserica, impreuna cu mii de oameni... Dar clar, m-am dus si uneori sa vad [http://community.webshots.com/photo/348373658/356201054RlwIIn]dansurile traditionale...[/URL]
Am asteptat vreo trei ore sa intram. In biserica era foarte repede... Dupa m-am plimbat un pic, sa vad oamenii... De exemplu aceste trei fete in costum traditional... Un lucru interesant din folclorul festivalului era, ca puteam sa cumparam "30.000 dolari pt un sol", si cu asta sa cumparam "casa, masina" sau ce ne dorim... dupa, parca banii au fost pus in foc. si daca mergi trei ani acolo, si faci acest lucru sa spune ca vei primi ceea ce iti doresti... aici...
Dupa asta incepea misa, adica slujba, si din aceasta causa nu am putut sa vad multe dansuri - fiindca era ultima ziua, dupa misa au plecat toti, noi din nou pe cal, aceasta data pt 8 soles... Dar majoritatea oamenilor mergea pe jos, si cu multe lucruri pe spate, in q'eperina, si unii foarte repede!
Ajuns in sat dupa doua sau trei ore, am cautat un autobus, ceea ce nu era usor, pt ca toti plecau, adica autobusurile erau pline, dar in sfarsit am putut sa ne intoarcem spre Cuzco... Obositi, murdari, dar foarte impresionati...
Ieri am vizitat-o pe Cleofe si Guillermo - Guillermo nu a fost acasa, dar propietarii casei erau acolo. Nu mai stau la Cuzco, acum ambele familii traiesc impreuna acolo. Am stat de vorba, am facut interview-uri, si Cleofe m-a invitat sa mananc. Aroz cu pasta si cu cartofi prajiti...
Mi-a povestit despre satul unde a trait pana cand avea cinci ani (acum are 25, si are trei copii, Brenda, 7 sau 8, Brian, 5, si Brandon, 2. Era foarte departe de tot, nu ajungea nici autobuzul nici strada. Si atunci, in epoca terorismului, au venit teroristii, si au omorit primarul. Au dat foc la primarie, asa ca nu are documente, doar documentul din bautism. Pentru a avea documente noua, ar trebui sa plateasca 100 soles, care sunt aproape 30 Euro, si nu poate - asa ca nu poate sa voteaza...
Mi-a povestit si ca Brian nu stia sa vorbeasca pana cand avea 4 ani, care mi se pare foarte tarziu. Brandon inca nu vorbeste aproape deloc. Are parul "zorrito", adica nu e negru ci marron, ceea ce din cate stiu eu este un semn a subnutritiei. Brian avea la fel - poate din aceasta cauza vorbea asa tarziu? Fiica altor prieteni, Rosa Luz, are doi anisori si ea, si deja stie sa spuna multe lucruri. Ea are parul negru...
Dupa asta ea a spus ca putem sa mergem unde lucreaza Guillermo, adica la chacra. Eu pot sa vad chacra in dealuri, si ea poate sa-l da ceva de mancat si sa cauta lemn pt focul in casa... Dar nu stia sigur unde este. Am inceput sa mergem, cu o caruta pt lemnul (adica o SCHUBKARRE - cineva dintre bilingualii poate sa-mi spuna cum se spune asta pe romaneste?) si Brandon durmea in aceasta - dar curand nu mai a vrut sa doarma si ea il a pus pe spatele ei cu q'eperina... Am mers sus si mai sus.
Un grup de oameni a lucrat in lemnul mai sus, adica cand am susit au facut pauza, si ne-au invitat la o Chicha si maiz... Au spus ca este o lucrare de Minka, adica o lucrare care fac fara sa fie platit, pt comunitatea...
Am urcat mai mult pe dealuri dar dupa mai mult de doua ore nu am gasit pe Guillermo, in sfarsit am cautat lemnul si ne-am intors... Oricum era frumos. Inca nu am pozele dar poate maine pot sa arat...
Mi-a povestit despre satul unde a trait pana cand avea cinci ani (acum are 25, si are trei copii, Brenda, 7 sau 8, Brian, 5, si Brandon, 2. Era foarte departe de tot, nu ajungea nici autobuzul nici strada. Si atunci, in epoca terorismului, au venit teroristii, si au omorit primarul. Au dat foc la primarie, asa ca nu are documente, doar documentul din bautism. Pentru a avea documente noua, ar trebui sa plateasca 100 soles, care sunt aproape 30 Euro, si nu poate - asa ca nu poate sa voteaza...
Mi-a povestit si ca Brian nu stia sa vorbeasca pana cand avea 4 ani, care mi se pare foarte tarziu. Brandon inca nu vorbeste aproape deloc. Are parul "zorrito", adica nu e negru ci marron, ceea ce din cate stiu eu este un semn a subnutritiei. Brian avea la fel - poate din aceasta cauza vorbea asa tarziu? Fiica altor prieteni, Rosa Luz, are doi anisori si ea, si deja stie sa spuna multe lucruri. Ea are parul negru...
Dupa asta ea a spus ca putem sa mergem unde lucreaza Guillermo, adica la chacra. Eu pot sa vad chacra in dealuri, si ea poate sa-l da ceva de mancat si sa cauta lemn pt focul in casa... Dar nu stia sigur unde este. Am inceput sa mergem, cu o caruta pt lemnul (adica o SCHUBKARRE - cineva dintre bilingualii poate sa-mi spuna cum se spune asta pe romaneste?) si Brandon durmea in aceasta - dar curand nu mai a vrut sa doarma si ea il a pus pe spatele ei cu q'eperina... Am mers sus si mai sus.
Un grup de oameni a lucrat in lemnul mai sus, adica cand am susit au facut pauza, si ne-au invitat la o Chicha si maiz... Au spus ca este o lucrare de Minka, adica o lucrare care fac fara sa fie platit, pt comunitatea...
Am urcat mai mult pe dealuri dar dupa mai mult de doua ore nu am gasit pe Guillermo, in sfarsit am cautat lemnul si ne-am intors... Oricum era frumos. Inca nu am pozele dar poate maine pot sa arat...
Brian... l-au facut parul asa pt poza...
Si mi-a povestit si niste evenimente din satul.
Acum un an o batranca care statea in casa linga casei ei s-a dus la Arequipa unde traieste fiul ei. Acolo a murit si au pus-o sub pamantul. Dar dupa, cand au venit, era deschis pamantul si batranca nu mai era acolo. A fost viu din nou si s-a intors acasa. Acolo a mai trait un timp - dar s-a dus sa se scurteze parul, si acolo si-au dat seama ca are doua cornuri in cap. Mi-a spus ca a venit si televiziuna la ea si a intrebat o daca a vazut batranca cu cornuri, dar Cleofe numai mai tarziu stia despre toate acestea. Cateva luni mai tarziu au venit niste barbati sa fura vacii fiicei batrancei. Dar batranca si-a dat seama si cand au vazut-o, barbatii au violat-o si i-au scos gura cu cutitul pt ca nu vroiau ca ea spune cine a fost. Cateva zile mai tarziu ea a murit din cauza aceasta, dar nu au pus-o in cimitirul satului, ci la Oropesa, pt ca oamenilor i-e frica ca ea poate sa invie din nou.
Si dupa mi-a povestit ca un prieten al ei impreuna cu alt prieten au mers spre satul o noapte acum cinci ani din ruinii, beati... si au vazut un miel foarte frumos si foarte mare si gras. Si au decis sa ia mielul cu ei, pt a o manca. Unul dintre ei a pus-o pe spate si asa au mers, dar mielul a inceput sa vorbeasca si sa spune in Quechua "Sunt frumos, sunt gras, mancatii-ma." Si si-au dat seama ca nu e un miel ci un mort, si ca ii iesa focul din ochi si din gura. I-a fost frica, si au lasat mielul si au vrut sa scape, dar mielul a spus "De ce ma lasati aici, sunt frumos, sunt gras." Dar ei au scapat. Dar Cleofe mi-a spus ca acest prieten mai tarziu a murit, dar din cauza alcoholului. Mi-a spus ca nu sa stie care mort va ramana mort, si care va invia.
Nu stiu daca crede in aceste povestiri sau nu, sau poate e asa ceva intre a o crede si a nu o crede...
Si mi-a povestit si niste evenimente din satul.
Acum un an o batranca care statea in casa linga casei ei s-a dus la Arequipa unde traieste fiul ei. Acolo a murit si au pus-o sub pamantul. Dar dupa, cand au venit, era deschis pamantul si batranca nu mai era acolo. A fost viu din nou si s-a intors acasa. Acolo a mai trait un timp - dar s-a dus sa se scurteze parul, si acolo si-au dat seama ca are doua cornuri in cap. Mi-a spus ca a venit si televiziuna la ea si a intrebat o daca a vazut batranca cu cornuri, dar Cleofe numai mai tarziu stia despre toate acestea. Cateva luni mai tarziu au venit niste barbati sa fura vacii fiicei batrancei. Dar batranca si-a dat seama si cand au vazut-o, barbatii au violat-o si i-au scos gura cu cutitul pt ca nu vroiau ca ea spune cine a fost. Cateva zile mai tarziu ea a murit din cauza aceasta, dar nu au pus-o in cimitirul satului, ci la Oropesa, pt ca oamenilor i-e frica ca ea poate sa invie din nou.
Si dupa mi-a povestit ca un prieten al ei impreuna cu alt prieten au mers spre satul o noapte acum cinci ani din ruinii, beati... si au vazut un miel foarte frumos si foarte mare si gras. Si au decis sa ia mielul cu ei, pt a o manca. Unul dintre ei a pus-o pe spate si asa au mers, dar mielul a inceput sa vorbeasca si sa spune in Quechua "Sunt frumos, sunt gras, mancatii-ma." Si si-au dat seama ca nu e un miel ci un mort, si ca ii iesa focul din ochi si din gura. I-a fost frica, si au lasat mielul si au vrut sa scape, dar mielul a spus "De ce ma lasati aici, sunt frumos, sunt gras." Dar ei au scapat. Dar Cleofe mi-a spus ca acest prieten mai tarziu a murit, dar din cauza alcoholului. Mi-a spus ca nu sa stie care mort va ramana mort, si care va invia.
Nu stiu daca crede in aceste povestiri sau nu, sau poate e asa ceva intre a o crede si a nu o crede...
Ieri am fost invitata in casa parintilor lui Evelyn. La zece mi-au spus sa fiu acolo... Ei bine, am sosit la zece si un sfert.
Mai intai mi-au aratat casa (desi deja cunosteam) si mama lui Evelyn a inceput sa faca mancara, in timp ce tata lui Evelyn a preparat Pachamanca, adica un lugar pt a faca mancara in pamantul. Ei bine, mi-am dat seama ca Rosa Luz, care are aceasi varsta ca si Rodrigo si Brandon, are parul negru, deja vorbeste mult, si pare mai mare - si casa familiei pare mai bine... Familia are un mic magazin, si desi si ei au dificultatii lor, cred ca sunt intr-o situatie mai buna decat Cleofe si Guillermo. Cel putin asta ar explica diferenta intre fii lor...
Au fost foarte simpatici... Dar multa mancare. Si clar, farfuriile etc. sunt spalate cu apa normala, adica nu sigura pt turisti, dar mai bine ma obisnuiesc...
A venit si matusa cu bebelusul ei - un baiat nascut acum 5 zile (adica, atunci cince zile, acul sase) si mi-a intrebat sa fiu madrina. Dar parca nu de bautizul, asta sa face mai tarziu, dar sa pun putin apa bendita peste el, sa fie bine-venit in lume. Am spus ca da, dar am si intrebat de responsabilitatii, si mi-au spus ca e mai ales simbolic... Am intrat si putin in discutia despre oamenii care ma intreb sa iau copiii lor in germania si daca glumesc sau nu, si am spus ca mai bine sa le explic ca nu se poate, pt ca se poate ca sunt seriosi...
Mai intai mi-au aratat casa (desi deja cunosteam) si mama lui Evelyn a inceput sa faca mancara, in timp ce tata lui Evelyn a preparat Pachamanca, adica un lugar pt a faca mancara in pamantul. Ei bine, mi-am dat seama ca Rosa Luz, care are aceasi varsta ca si Rodrigo si Brandon, are parul negru, deja vorbeste mult, si pare mai mare - si casa familiei pare mai bine... Familia are un mic magazin, si desi si ei au dificultatii lor, cred ca sunt intr-o situatie mai buna decat Cleofe si Guillermo. Cel putin asta ar explica diferenta intre fii lor...
Au fost foarte simpatici... Dar multa mancare. Si clar, farfuriile etc. sunt spalate cu apa normala, adica nu sigura pt turisti, dar mai bine ma obisnuiesc...
A venit si matusa cu bebelusul ei - un baiat nascut acum 5 zile (adica, atunci cince zile, acul sase) si mi-a intrebat sa fiu madrina. Dar parca nu de bautizul, asta sa face mai tarziu, dar sa pun putin apa bendita peste el, sa fie bine-venit in lume. Am spus ca da, dar am si intrebat de responsabilitatii, si mi-au spus ca e mai ales simbolic... Am intrat si putin in discutia despre oamenii care ma intreb sa iau copiii lor in germania si daca glumesc sau nu, si am spus ca mai bine sa le explic ca nu se poate, pt ca se poate ca sunt seriosi...
Rikita, Schubkarrre=Roaba
Rikita, unde esti? Zi-ne macar ca esti ok. 
sunt aici... sunt aici... doar am fost prea ocupata sa intru aici... am vazut niste locuri minunate...
Weekendul trecut am facut o calatorie minunata!
Joi la 3 jumate am plecat cu masina: Cris (un australian), Alfredo, Carmen, si eu... Inainte il cunosteam doar pe Chris, si nu prea bine, adica am fost putin nervoasa, dar sunt simpatici toti... Cu Chris la un moment dat am avut o mica problema adica el a fost superat pe mine, dar s-a rezolvat...
Am mers spre Pisac si de acolo am trecut peste munti spre Paucartambo - drumul e mai scurt dar dureaza mai mult timp decat drumul de Oropesa, dar e mai frumos. Am trecut prin niste sate mici si dupa, niste strazi periculosi, doar de nisip, si langa noi nimic care ne protejeaza sa scadem din munti, dar a fost okay... In puntul cel mai inalt am iesit din masina sa vadam paisajul (deja era tarziu si putina soara) si sa lasam putin coca pt "apu", adica spiritul muntelui...
Dupa, am continuat spre Paucartambo unde am ajuns la 8 noaptea... Am cautat hotel (pt 5 soles per persoane, adica 1.25 euro) si dupa ne-am plimbat prin oras care e un orasel foarte placut in stilul colonial... La zece ne-am dus sa dormim, vroiam sa ne sculam devreme dimineata... Aici niste sculpture din Paucartambo
Joi la 3 jumate am plecat cu masina: Cris (un australian), Alfredo, Carmen, si eu... Inainte il cunosteam doar pe Chris, si nu prea bine, adica am fost putin nervoasa, dar sunt simpatici toti... Cu Chris la un moment dat am avut o mica problema adica el a fost superat pe mine, dar s-a rezolvat...
Am mers spre Pisac si de acolo am trecut peste munti spre Paucartambo - drumul e mai scurt dar dureaza mai mult timp decat drumul de Oropesa, dar e mai frumos. Am trecut prin niste sate mici si dupa, niste strazi periculosi, doar de nisip, si langa noi nimic care ne protejeaza sa scadem din munti, dar a fost okay... In puntul cel mai inalt am iesit din masina sa vadam paisajul (deja era tarziu si putina soara) si sa lasam putin coca pt "apu", adica spiritul muntelui...
Dupa, am continuat spre Paucartambo unde am ajuns la 8 noaptea... Am cautat hotel (pt 5 soles per persoane, adica 1.25 euro) si dupa ne-am plimbat prin oras care e un orasel foarte placut in stilul colonial... La zece ne-am dus sa dormim, vroiam sa ne sculam devreme dimineata... Aici niste sculpture din Paucartambo
Ziua urmatoara am plecat din Paucartambo la sase dimineata... Vreo ora sau doua am mers pe niste strazi mici pe munti, unde aproape nu erau masini, doar oamenii cu biciclete sau pe jos, mergand cateva ore in fiecare zi la munca... In sfarsit am ajunst la Kalla Kancha, satul unde termina strada. Aici am stat de vorba cu niste barbati din Institutul de Cultura, si am cautat cineva din satul care poate sa ne inchirieze caii, si sa mearga cu noi, ca un ghid... Am si cumparat coca si ciocolata sa luam cu noi ca niste cadouri pt oamenii in munti...
Dupa asta, Chris si eu au plecat, Alfredo si Carmen au mai asteptat pt cineva cu cai... Era destul de multe lume pe drum, mergand la munca in campia... Am stat de vorba cu niste dintre ei... Aici inca nu era multe inaltime, si cresteau mai multe lucruri... Peisajul in munti...
Pe drum erau si copii mergand acasa - in fiecare zi merg cateva ore... copii in munti.
Si aici suntem noi - drumul m-a speriat uneiori un pic cand eram pe cal, dar in majoritate am mers pe jos.
Dupa asta, Chris si eu au plecat, Alfredo si Carmen au mai asteptat pt cineva cu cai... Era destul de multe lume pe drum, mergand la munca in campia... Am stat de vorba cu niste dintre ei... Aici inca nu era multe inaltime, si cresteau mai multe lucruri... Peisajul in munti...
Pe drum erau si copii mergand acasa - in fiecare zi merg cateva ore... copii in munti.
Si aici suntem noi - drumul m-a speriat uneiori un pic cand eram pe cal, dar in majoritate am mers pe jos.
Dupa vreo patru km Chris si eu am decis sa le asteptam pe ceilalti. Dupa putin timp venea Don Francisco cu doi cai, si vreo 20 de minute mai tarziu si ceilalti... Atunci am continuat. Chris avea probleme cu piciorul si mergea in cal, eu mergeam mai repede decat ceilalti. Normal nu sunt asa buna la mers pe jos dar in aceasta zi simteam o energia (desi dimineata eram bolnava si celorlalti deja i-a fost frica ca n-o sa pot merge pe jos...)
In drum vedeam niste Llama-uri si m-am urcat pe deal sa-i fac poze... Mai tarziu acest Llama a fost in drumul meu... Sunt foarte curiosi, aceste animali, cand am trecut mereu ne-au mirat... Dar uite ce frumos e drumul...
Dupa aproape 10 km in sfarsit am facut pauza pt pranz - cartofi, cascaval, avocado, si niste fructe... Cand nu mai aveam apa, am luat din riurile de pe munti...
Acolo nu mai creste aproape nimic, dar sunt niste case solitari: ca aici, de exemplu..., si clar, niste Llama-uri si Alpaca-uri...
In drum vedeam niste Llama-uri si m-am urcat pe deal sa-i fac poze... Mai tarziu acest Llama a fost in drumul meu... Sunt foarte curiosi, aceste animali, cand am trecut mereu ne-au mirat... Dar uite ce frumos e drumul...
Dupa aproape 10 km in sfarsit am facut pauza pt pranz - cartofi, cascaval, avocado, si niste fructe... Cand nu mai aveam apa, am luat din riurile de pe munti...
Acolo nu mai creste aproape nimic, dar sunt niste case solitari: ca aici, de exemplu..., si clar, niste Llama-uri si Alpaca-uri...
Ei bine, dimineata ne-au spus ca sunt 19 km pana in Chuwa Chuwa. Dar cand am sosit la km 19 si am vazut ca inca e mult drum am pierdut putin curajul... Nu mai puteam sa merg, si imi durea stomacul... Ei bine, dupa o pauza prelungita m-am forzat sa merg, si am ajuns in puntul mai inalt din drumul noi. De aici puteam sa vad in val unde era Chuwa Chuwa, dar ascuns de niebla care vine in fiecare seara... Aici e mai o dataChuwa Chuwa de dimineata
La Chuwa Chuwa am stat in casa unei familie... Nu au electricitate acolo, si adica cand e intuneric afara e intuneric si in casa. Femeia din familia, Felipa, a facut mancara (pe foc) si ne-a dat: o supa cu cartofi. Si ne-au dat si Mate de Coca... Copii deja au dormit dar s-au trezit si parea ca i-era putin frica de noi. E foarte rece acolo noaptea si familia doarme pe jos, peste niste paturi, toti aproape pt frigul. Inainte, cand parintii inca nu era in pat, bebelusul Jorge (1 an) a plins din frig... Noi in cealalta parta a casei (care consistea doar de o camera) tot am dormit pe jos, dar noi cel putin avem sac de dormit. dar a fost rece... Aici familia cu fiul cel mai mare, de 5 ani.
Aici mai o data Miguel, fiul cel mai mare... - La sfarsit nu i-era frica de noi, a jucat cu noi, si de la revedere ne-a imbratisat...
La Chuwa Chuwa am stat in casa unei familie... Nu au electricitate acolo, si adica cand e intuneric afara e intuneric si in casa. Femeia din familia, Felipa, a facut mancara (pe foc) si ne-a dat: o supa cu cartofi. Si ne-au dat si Mate de Coca... Copii deja au dormit dar s-au trezit si parea ca i-era putin frica de noi. E foarte rece acolo noaptea si familia doarme pe jos, peste niste paturi, toti aproape pt frigul. Inainte, cand parintii inca nu era in pat, bebelusul Jorge (1 an) a plins din frig... Noi in cealalta parta a casei (care consistea doar de o camera) tot am dormit pe jos, dar noi cel putin avem sac de dormit. dar a fost rece... Aici familia cu fiul cel mai mare, de 5 ani.
Aici mai o data Miguel, fiul cel mai mare... - La sfarsit nu i-era frica de noi, a jucat cu noi, si de la revedere ne-a imbratisat...
Ei bine, in momentul in care oamenii din sat ne-au vazut, au venit sa ne intreaba daca vrem sa fim "madrina" si "padrina" fiilor ei... Aici ritualul e ca cineva scurteze parul unui copil si atunci il face niste cadouri... In sfarsit am scurtat parul lui Jorge, fiul cel mai mic din familie unde am stat, dar am spus ca un copil e suficient pentru o zi...
Ritualul e asa: toti ne asezam la un loc, sin inainte noi tatal a pus lucrurile pt scurtat parul, si coca. Ne-a dat fiecare trei parti de coca, si cu asta am saludat la apu-urile din regiune. Dupe, fiecare a scurtat putin din parul baiatului, si dupa fiecare a cautat mai trei parti intregi parti de coca pt a da fiecaruia care era prezent... (adica, trei "leafs", argh, deja am uitat limba romana...) si am lasat ceva bani acolo, si am promis ca vom trimite imbracaminte pt baiatul.
aici e Jorge cu mama lui - am intrebat mama cati ani are, si a spus ca are 19 ani... fiul cel mai mare are 5 ani...
aici scurtam parul...
si aici Tomas, fiul de trei ani...
Ritualul e asa: toti ne asezam la un loc, sin inainte noi tatal a pus lucrurile pt scurtat parul, si coca. Ne-a dat fiecare trei parti de coca, si cu asta am saludat la apu-urile din regiune. Dupe, fiecare a scurtat putin din parul baiatului, si dupa fiecare a cautat mai trei parti intregi parti de coca pt a da fiecaruia care era prezent... (adica, trei "leafs", argh, deja am uitat limba romana...) si am lasat ceva bani acolo, si am promis ca vom trimite imbracaminte pt baiatul.
aici e Jorge cu mama lui - am intrebat mama cati ani are, si a spus ca are 19 ani... fiul cel mai mare are 5 ani...
aici scurtam parul...
si aici Tomas, fiul de trei ani...
Ati rumegat (mestecat) coca? 
cool, Riky
"Hey Leute, hey Leute... so 'ne Fäule..."
Sorry, nix dagegen, deutscher Hip-Hop
cool, Riky "Hey Leute, hey Leute... so 'ne Fäule..."
Sorry, nix dagegen, deutscher Hip-Hop
Da, sigur, e foarte comun aici... Si ceai de Coca e foarte comun... A mesteca coca e de mult ajutor cand mergi in munti...
Ei bine, in sfarsit la noua sau zece am plecat... aici ceva din munti de pe drum...
si aici...
Aceasta zi drumul nu a fost asa lung, doar vreo 11 km. La trei sau patru dupa amiaza am ajuns la Hatun Qheros, satul principal din regiune. Hatun Qheros...
In Hatun Qheros sunt vreo 50 de case, dar cu exceptia de profesorul, nimeni nu traieste acolo. Adica, oamenii traiesc in satele mai mici, cateva ore sau zile de aici - si au casa si aici in care stau cand vin aici pt un festival. In timpul saptamanei si cateva dintre copii stau aici, fiindca traiesc prea departe sa mearga in fiecare zi. Copii aici in cele mai multe casuri inceapa scoala cand au deja 8 sau 9 ani. Fac doar scoala primara, puntine au posibilitatea sa faca scoala secundare care e in sate si mai departe. Dar asta si inseamna ca acest copii de 8 ani deseori deja invat sa stau fara parinti in timpul saptamanei... Si in Hatun Qheros neblina vine din selva (care e si mai aproape aici) si impreuna cu faptul ca satul e aproape gol (desi am avut noroc, erau niste familii care au reperat un acoperis impreuna) asta face o atmosfera foarte deosebite... Casa in neblina...
Si aici barbatii lucrand pentru acoperisul... aici este poza... - lucrez in sistemul "Ayni" - adica daca cineva are nevoie de ajutor, ca in acest caz pt reperatura acoperisului casei sale, ceilalti ajuta fara sa fie platit, dar alta data cand ei au nevoie de ajutor si ei vor fi ajutat... Alt sistem e "Minka" care tot e munca fara sa fii platit, si impreuna cu ceilalti din comunitate, dar in acest caz lucrezi pt comunitate, adica de exemplu sa faci reperaturi la biserica, la strazi, etc.
In fata scolei erau niste copii, jucand futbol...
si aici...
Aceasta zi drumul nu a fost asa lung, doar vreo 11 km. La trei sau patru dupa amiaza am ajuns la Hatun Qheros, satul principal din regiune. Hatun Qheros...
In Hatun Qheros sunt vreo 50 de case, dar cu exceptia de profesorul, nimeni nu traieste acolo. Adica, oamenii traiesc in satele mai mici, cateva ore sau zile de aici - si au casa si aici in care stau cand vin aici pt un festival. In timpul saptamanei si cateva dintre copii stau aici, fiindca traiesc prea departe sa mearga in fiecare zi. Copii aici in cele mai multe casuri inceapa scoala cand au deja 8 sau 9 ani. Fac doar scoala primara, puntine au posibilitatea sa faca scoala secundare care e in sate si mai departe. Dar asta si inseamna ca acest copii de 8 ani deseori deja invat sa stau fara parinti in timpul saptamanei... Si in Hatun Qheros neblina vine din selva (care e si mai aproape aici) si impreuna cu faptul ca satul e aproape gol (desi am avut noroc, erau niste familii care au reperat un acoperis impreuna) asta face o atmosfera foarte deosebite... Casa in neblina...
Si aici barbatii lucrand pentru acoperisul... aici este poza... - lucrez in sistemul "Ayni" - adica daca cineva are nevoie de ajutor, ca in acest caz pt reperatura acoperisului casei sale, ceilalti ajuta fara sa fie platit, dar alta data cand ei au nevoie de ajutor si ei vor fi ajutat... Alt sistem e "Minka" care tot e munca fara sa fii platit, si impreuna cu ceilalti din comunitate, dar in acest caz lucrezi pt comunitate, adica de exemplu sa faci reperaturi la biserica, la strazi, etc.
In fata scolei erau niste copii, jucand futbol...
Profesorul era varul unui profesor a lui Carmen, asa ca era usor sa intram in conversatie cu el. Dar fiindca e mereu singur la, a fost si fericit sa aiba vizita. Ne-a aratat satul, si am facut mancare la el - cartofi care cumprasem de cineva din barbatii care faceau reperatii la acoperis. Era al doilea zi de cartofi, cartofi, cartofi, si pt al treilea zi am luat cartofi cu noi. E cam unicul lucru care creste bine in inaltimea, si imi plac cartofi, dar erau prea multe... Am stat de vorba cu profesorul pana la 8 sau 9 seara, dupa am stat afara un pic sa vedam cerul. Foarte frumos, stelele erau aproape, si niste stele care cade, si din selva vinea lumina uneiori, ca o furtuna, nu stiu ce a fost, mi-au explicat...
Am dormit in scoala, Chris a pus "paja" pe jos, era destul de rece... Mi-era putin frica fiindca inainte cu profesorul vorbeam de legendele de aici si de spiritele in munti etc. ... Candva in noapte a iesit Alfredo din scoala si eu m-am trezit cand a deschis usa la intoarcere - a sunat ca un animal care vrea sa intra...
Ei bine, am vrut sa plecam la 5 sau 5 jumate, dar ne-am trezit doar la 6 cand deja era putina lumina afara... Am mancat putin ceva, stat de vorba cu profesorul si cu un barbat care a venit si el sa ne spune la revedere, in imbracaminte traditional sau aproape traditional...
Dupa am iesit - in aceasta zi aveam drumul cel mai lung, la intoarcere la K'alla Kancha, desi nu mai am mers prin Chuwa Chuwa cred ca au fost cel putin 25 sau 30 km. La inceput era bine, desi drumul mergea mai pe sus din nou, dar dupa am inceput sa mergem sus pe un drum foarte greu, am mers prin un sat cu numele Tantana, aici peisajul aproape de sat, unde un barbat ne-a invitat la mai multi cartofi si unde l-am cunoscut pe Don Domingo, un barbat din alt sat de acolo care tot vroia sa calatoreasca la Cusco... Ei bine dupa satul eu nu mai puteam... Don Francisco cu caii si cu Chris deja a fost foarte departe, noi ceilalti faceam o pauza - si vine Don Francisco sa ne cauta si ma intreaba daca vreau sa merg in cal... Asa faceam, pt vreo jumatate de ora sau o ora, pana cand eram in partea cea mai alta. Peisajul acolo era minunat dar numai aveam poze in film... Era si un lac unde niste barbati au cautat aur... Faceam alta pauza si dupa asta am continuat, acum eu din nou pe jos, dar acum drumul era mai usor, si restul drumului am mers pe jos (poate doi sau trei km in cal, dar nu din oboseala ci pt ca imi plac caii)...
Cand la cinci sau sase seara am ajuns in K'alla Kancha, satul aceasta micut mi-a parut ca din nou in civilizatie, pt ca acolo e si un magazin unde am cumprat Coca Cola, si paine, si peste - dupa multimea de cartofi imi parea mancarea cea mai buna, si dupa am mers cu masina si impreuna cu Don Domingo mai intai la Paucartambo, unde mai am mancat ceva intr-un restaurant, si dupa, la Cusco, unde am ajuns dupa miezul noptii...
Am dormit in scoala, Chris a pus "paja" pe jos, era destul de rece... Mi-era putin frica fiindca inainte cu profesorul vorbeam de legendele de aici si de spiritele in munti etc. ... Candva in noapte a iesit Alfredo din scoala si eu m-am trezit cand a deschis usa la intoarcere - a sunat ca un animal care vrea sa intra...
Ei bine, am vrut sa plecam la 5 sau 5 jumate, dar ne-am trezit doar la 6 cand deja era putina lumina afara... Am mancat putin ceva, stat de vorba cu profesorul si cu un barbat care a venit si el sa ne spune la revedere, in imbracaminte traditional sau aproape traditional...
Dupa am iesit - in aceasta zi aveam drumul cel mai lung, la intoarcere la K'alla Kancha, desi nu mai am mers prin Chuwa Chuwa cred ca au fost cel putin 25 sau 30 km. La inceput era bine, desi drumul mergea mai pe sus din nou, dar dupa am inceput sa mergem sus pe un drum foarte greu, am mers prin un sat cu numele Tantana, aici peisajul aproape de sat, unde un barbat ne-a invitat la mai multi cartofi si unde l-am cunoscut pe Don Domingo, un barbat din alt sat de acolo care tot vroia sa calatoreasca la Cusco... Ei bine dupa satul eu nu mai puteam... Don Francisco cu caii si cu Chris deja a fost foarte departe, noi ceilalti faceam o pauza - si vine Don Francisco sa ne cauta si ma intreaba daca vreau sa merg in cal... Asa faceam, pt vreo jumatate de ora sau o ora, pana cand eram in partea cea mai alta. Peisajul acolo era minunat dar numai aveam poze in film... Era si un lac unde niste barbati au cautat aur... Faceam alta pauza si dupa asta am continuat, acum eu din nou pe jos, dar acum drumul era mai usor, si restul drumului am mers pe jos (poate doi sau trei km in cal, dar nu din oboseala ci pt ca imi plac caii)...
Cand la cinci sau sase seara am ajuns in K'alla Kancha, satul aceasta micut mi-a parut ca din nou in civilizatie, pt ca acolo e si un magazin unde am cumprat Coca Cola, si paine, si peste - dupa multimea de cartofi imi parea mancarea cea mai buna, si dupa am mers cu masina si impreuna cu Don Domingo mai intai la Paucartambo, unde mai am mancat ceva intr-un restaurant, si dupa, la Cusco, unde am ajuns dupa miezul noptii...
Ieri m-am dus sa vizitez Cleofe si Guillermo mai o data. Sambata a fost ziua lui Guillermo dar el nu a fost acasa. S-a dus sa calatoreasca luni sau marti sau miercuri, nu stiu, impreuna cu fiul sau Brian, si inca nu s-a intors. Ei bine, Cleofe a spus sa mai vin o data miercuri (ieri) ca atunci probabil o sa fie acolo. Dar nu a fost. Acum sunt putin preocupata. Ea mi-a dat numerul de telefon din satul unde s-a dus si ieri seara si astazi dimineata am incercat sa dau telefon dar nu a funcionat.
Intrebasem Cleofe cat a castigat cand a lucrat in Cuyeria si mi-a spus 3 soles intr-o zi, adica mai putin decat un Euro. In chacra ar castiga 5 soles intr-o zi, un barbat castiga 10. Am intrebat ce ar face daca ar intampla ceva cu sotul ei, si mi-a spus ca ar lucra la targ, vandand legume din sat, cu asta ar castiga vreo 10 de soles. Asta parca e cel mai mult posibil pt ea, in timp ce barbatul ei la restauratii castiga 1200 soles pe luna... Adica ce ar face? Fiul ei cel mai mic Brandon are doar 2 ani, si este multa munca pt ea. Si fiica Brenda e la scoala si are nevoie de lucruri pt scoala. Sper sa nu fie intamplat nimic cu sotul ei...
Seara m-am dus la hotel unde lucreaza Ruben. Am fost la internet acolo pana tarziu, si dupa am stat de vorba pana la 2 si jumate noaptea. La 9 dimineata deja ne-am trezit sa ne ducem la Yucay. A fost destul de frumos, ne-am plimbat prin peisajul foarte diferit din altele peisaje care am cunoscut pe aici pana acum... Am decis nu sa ma duc la Feria de Huancaro...
Acum la Centrul, peste vreo 2 ora incepe clasa mea de Quechua... Si sambata o sa ma duc la un mic tour cu bicicleta cu baiatul de receptie... O sa vad ce o sa ma gandesc despre el dupa sa fi petrecut o zi cu el... Si o sa vad ce sa gandeste el...
Intrebasem Cleofe cat a castigat cand a lucrat in Cuyeria si mi-a spus 3 soles intr-o zi, adica mai putin decat un Euro. In chacra ar castiga 5 soles intr-o zi, un barbat castiga 10. Am intrebat ce ar face daca ar intampla ceva cu sotul ei, si mi-a spus ca ar lucra la targ, vandand legume din sat, cu asta ar castiga vreo 10 de soles. Asta parca e cel mai mult posibil pt ea, in timp ce barbatul ei la restauratii castiga 1200 soles pe luna... Adica ce ar face? Fiul ei cel mai mic Brandon are doar 2 ani, si este multa munca pt ea. Si fiica Brenda e la scoala si are nevoie de lucruri pt scoala. Sper sa nu fie intamplat nimic cu sotul ei...
Seara m-am dus la hotel unde lucreaza Ruben. Am fost la internet acolo pana tarziu, si dupa am stat de vorba pana la 2 si jumate noaptea. La 9 dimineata deja ne-am trezit sa ne ducem la Yucay. A fost destul de frumos, ne-am plimbat prin peisajul foarte diferit din altele peisaje care am cunoscut pe aici pana acum... Am decis nu sa ma duc la Feria de Huancaro...
Acum la Centrul, peste vreo 2 ora incepe clasa mea de Quechua... Si sambata o sa ma duc la un mic tour cu bicicleta cu baiatul de receptie... O sa vad ce o sa ma gandesc despre el dupa sa fi petrecut o zi cu el... Si o sa vad ce sa gandeste el...
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.