e a doua noapte, saptamana asta, pe care o petrec la serviciu. incep sa nu mai fac diferente. diferente intre minutul asta si minutul urmator, intre ce s-a facut si ce nu s-a facut. intre ce este si ce trebuie.
ma doboara emisiunea asta si, mai mult decat ea, ma doboara gandul ca nu poate balamucul asta nu se va sfarsi dupa prima editia. gandul ca asa va fi de-acum inainte.
ca singura trebuie sa vad de atatea. ca trebuie sa rezolv toate nerezolvatele din lenea, ignoranta, neatentia, neprofesionalismul unora.

**
ma gandesc sa plec. imi alearga in cap ganduri de plecare. m-am saturat de orasul asta care ascunde atat de multe capcane, atat de multe greseli, atat de multe tristeti. orasul asta in care gandurile rele ma hartuiesc.

**
muncesc mult; cu toate astea sufletul meu mai are timp sa viseze, sa se gandeasca, la multe. din fericire, insa, sufletul meu nu mai are timp sa lacrimeze.
stiu, m-am ascuns. pitita bine, dupa mutra marii profesioniste de televiziune (), pentru care nimic nu este mai important decat succesul profesional. ma rog, suna pompos. in principiu munca este singurul lucru sigur din viata mea. singurul pe care ma pot baza.


**
si daca as veni, ai stii sa ma pastrezi?

se pune daca zic ca-s nedormita de ieri? stiu, nu se pune. bila neagra alexa.
raspuns: obositor.

Se pune. Si carcotasii fac greseli ...including me.

m-am simtit departe de lume si departe de mine si departe de tot ce un om ar trebui sa fie. postul tau m-a facut sa ma gandesc la multe.


**
din cand in cand imi trimite un mail.
intr-o zi, ma ameninta de fiecare data, sustinandu-si marea iubire, iar eu zambesc pasiunii lui adolescentine, pentru ca stiu ca o va depasi dupa o vreme.
pana la urma, cu totii ramanem cu un anume gand in suflet..

o alta saptamana de munca, neincheiata inca.
sunt obosita si totul mi se intuneca in minte. as vrea sa intind mana spre cineva si simt, din nou, ca nu am spre cine. ca toate care au fost s-au numit iluzii, suplberate de vreme si de realitate. cred ca am sa ma duc sa beau o bere, ori doua. daca stau bine sa ma gandesc, sunt atat de obosita incat nu am nimic altceva de facut.

imi vine sa spun pacat... si ma opresc, gandind ca mai este inca vreme..
.. dar poate ca e timpul sa incetez sa mai vreau.


cred ca am nevoie de o plimbare lunga, lunga.. in care sa nu mai simt nici frig, nici oboseala, nici debusolare, nici deznadejde. si apoi berea care sa ma faca sa uit.

trebuie sa uit tot.
macar azi.

fiecarei nopti in care uit ii urmeaza dimineata in care imi amintesc; fiecarei zile in care fug de ganduri ii urmeaza seara in care gandurile ma prind din urma.

seara mea de bere mi-a adus betia de ganduri.... si gandurile de dinaintea betiei. oameni vechi, de pe vremea cand teatrul era la doar o replica distanta de mine mi s-au perindat prin suflet.
si apoi toate s-au stins, in mintea mea.
imi amintesc ca simteam ca nu ma mai tin picioarele, si ma intrebam cum o sa ies totusi din carciuma fara sa ma tin de pereti.. n-ar fi lasat o impresie prea groazava. dar picioarele au tinut cu mine.

bine ca au plecat ai mei, fiindca tare am nevoie sa ma imbat si in noaptea asta.

cobor sa termin emisiunea. cu cat inchei mai repede, cu atat ma pot grabi spre carciuma. am tot trecutul sa mi-l beau si mai mult decat atat.

Nu cred ca ai gasit solutia potrivita de a iesi din impas...Esti o fata puternica,ai simtul umorului si al prieteniei...Cred ca ai resurse sa nu cazi in capcanele pe care ti le intinde viata...Ma ierti ca am intervenit,te citesc de mult si incerc sa te inteleg...Stiu,vei zice ca nimeni nu poate intelege prin ce treci...Macar incercam,ok?

simt ca de data cedez eu. simt ca de data asta nu mai pot. si imi vine in minte un gand, adanc sapat in personalitatea mea, de educatia de luptator primita de la tata. imi vine in minte ca nu e momentul sa cad; ca macar eu sa stau un picioare; ca daca si eu ma narui, cine dracu va mai duce hardughia asta in spate ..?!
si imi vine sa ma cert cu toate gandurile mele inteligente care imi recomanda sa imi f*t existenta pentru un scop nobil in care nimeni nu mai crede, nici macar scopul insusi nu mai crede in sine.

mi se innoada sufletul in gat dar trebuie sa trag liniile corect. este un exercitiu de ratiune, dragul meu. intotdeauna va fi un exercitiu de ratiune.
si daca vrei, facem un barter - eu imi dau voie sa simt, daca nu incepi sa gandesti. altfel..
toate eforturile sunt inutile.
azi nu te sun.
incerc sa fac ce m-ai rugat; incerc sa fac ce ti-am promis.
dar nu te sun.

@ dascalita : nu-ti face griji pentru interventii..
cand am facut primul pas de a depasi adolescenta, am reuntat sa ma mai cred marea neinteleasa a secolului nostru . incerc sa am o anume decenta, chiar si cand imi plang de mila, asa ca nu pot exagera spunand ca nimeni poate sa priceapa, ca nimeni n-a simtit/ iubit/ urat/ dorit/ plans/ suferit/ etc.. atat cat am .. (verb) eu.
daca prin

As vrea sa spun ca am oboist, insa mi-e teama sa nu fie adevarat, prea adevarat. Si atunci imi tac marturisirile..

Am tipat la tine, tanarul meu prieten, desi numai la tine nu mai trebuia sa tip. Si te-ai ascuns in tine, spunand.. nu vreau sa-ti fiu un stres in plus, eu daca vin pentru tine vin.. Si mi-am dat seama, inainte sa fie prea tarziu, ca am lovit unde nu trebuia.
Ti-ai dori sa ma protejezi de toate iar eu mi-as dori sa nu am de ce sa fiu protejata . esti atat de tanar.. anii vor trece peste tine si viata ti se va revela altfel.. chiar si iubirea ti se va arata a fi altfel, a fi altcineva
imi esti drag.. asa departe cum esti, mai mult trecut si viitor decat prezent, imi esti drag.

ce pacat ca timpul meu mi-a inchis toate portile.




imi vine sa daram toate zidurile, dar apoi, singura in bataia vantului, ce am sa ma fac?!

cronica romana: http://www.cronicaromana.ro/superfemeia-pi...eminitatii.html

citat:
"- Sunteti o persoana foarte draguta cu toata lumea. Aveti intotdeauna usa deschisa, telefonul liber, frigiderul deschis etc. fara sa cereti prea mult inapoi.
- Puneti nevoile altora inaintea nevoilor dvs.
- Sunteti foarte muncitoare si nu aveti niciodata timp sa faceti ceea ce va place.
- Sunteti foarte atenta la detalii.
- Sunteti o perfectionista.
- Va simtiti mereu vinovata: cand sunteti la lucru va simtiti vinovata ca nu sunteti acasa cu familia si invers.
- Va e greu sa spuneti NU.
- Va e greu sa delegati sarcinile. Preferati sa faceti totul singura.
- Nu vreti sa cheltuiti bani pe ajutor (bona, femeie in casa etc.)
- Este foarte important pentru dvs. cum arata casa.
- E greu sa faceti distinctia intre viata profesionala si viata personala.
- Nu va ingrijiti.
- Nu sunteti multumita de dvs.
Probabil nu mai aveti nici o scapare: ati recunoscut ca suferiti de sindromul super femeii. Aveti doua posibilitati: fie ramaneti asa, fie va schimbati. Este alegerea fiecareia dintre noi. Dar daca vreti sa va simtiti bine in propria piele, daca vreti sa aveti mai mult timp pentru dvs., pentru oamenii importanti pentru dvs., pentru frumusete si arta, pentru relaxare, daca vreti sa fiti fericite, independente, daca vreti sa aveti o slujba care sa va placa si unde sa va simtiti competenta, daca vreti sa fiti sanatoasa, sa aveti prieteni, iar casa dvs. sa reprezinte un mic paradis si nu o lista de cerinte, inseamna ca ati ales schimbarea. Pana nu e prea tarziu, profitati de puterea pe care o aveti in voi si opriti-va o clipa pentru a va revizui calea in viata. Nu va indemn sa fiti egoiste si sa va ganditi doar la dvs., dar atata timp cat dvs. nu sunteti fericite, cum sa-i faceti pe cei din jur fericiti?"

ma opresc aici cu citatul, dar comentez mai tarziu, fiindca.. am de munca

... sa n-auza toata lumea. sper ca mie voiai sa mi-i trimiti, nu alora de la cronica!
ma intorc la spumele mele redactionale, ca ma simt in fabrica_ca intr-o casa de nebuni!

inutil!

Inutil sa-ti trimit banii ? Daca zici tu .Insa asa sfaturi bune si date pe nimica

in miezul noptii am decis sa ma vad cu P. sper sa nu adorm, ca data trecuta, dar nici sa fie cea mai proasta partida a secolului; cand ma gandesc de cand am tot programat-o.. parca imi vine sa dau bir cu fugitii..

cred ca ma simt putin parasita, desi e incorect, stiu asta.

in rest, am citit un articol interesant despre downshifting. se potriveste de minune cu ce se intampla cu mine in vremea asta.
incerc sa o iau mai moale, din toate punctele de vedere. sa imi menajez neuronii si viata.. ma rog, atata cata viata mi-a mai ramas.

FIASCO!

sunt atatea de spus... si atat de putina energie ramasa pentru a le spune.
s-au intamplat atatea, de la serviciu si pana la viata personala.
Mara - tii minte ca spuneam ca am un editor nou. si ca am avut declicuri bruste cand l-am vazut (e drept ca tropaiau hormonii dupa fiascoul definitiv de cu o seara inainte) - e scorpion! bine ca am aflat, ca nu stiam ce mi se intampla!
dar nu apuca sa mi se intample prea multe, cu viata mea care e un talmes-balmes acum

am fost la limita plansului de vreo doua ori azi. m-am abtinut. e urat sa te lase nervii si sa incepi sa bocesti.
producator am vrut, producator am capatat. na! sa imi stea in gat.

sper sa revin.
sper sa imi revin.

sper ca ceea ce mi se intampla sa se numeasca viata, nu haos.

sper sa ma odihnesc.

ma duc sa beau o bere.

Noo, ca nici nu ma enervezi tu ca pui atata suflet la munca! Eu nu-ti mai zic nimic, ca vad ca esti hotarata sa-ti mananci neuronii cu toti dobitocii. Cap patrat ce esti!

oiski, as avea pe unde sa ma plimb - dar cu timpul stau mai prost. oricum, o sa tin minte ideea asta; zau nu e rea deloc.

in rest, va tuzc pe amandoua. incerc sa gasesc acea auritas mediocritas care sa impace si capra si varza din capul si sufletul meu. o solutie trebuie sa existe. undeva in minte exista resursele pentru optimism.

**

- tu vorbesti serios?
- adica?
- adica sa nu ma indragostesc de tine.
- ma pui intr-o situatie anapoda. daca ti-as spune sa nu o faci, as juca impotriva mea; daca ti-as spune ca da, ar fi impotriva ta... nu stiu. tot ce pot sa iti spun este sa cantaresti bine totul...

de ce nu am avut curajul sa spun pur si simplu NU?


**
m-am simtit parasita, uitata undeva printre amanuntele vietii tale, de care ai timp cand nu lucrezi.. nu vreau sa imi fac loc cu coatele prin viata ta.
poate ca totul nu a fost decat o iluzie frumoasa. incet, incet apropierile se disipeaza iar singele infierbantat se stinge.
daca distanta...

a venit, a venit toamna.......
imi doresc..



cand stii ca nimic nu te-asteapta
si dragostea mea
intre timp a murit

n-ai mai trecut de mult prin ratacirile mele..
dragostea moare.. pentru unul.. si din cenusa ei renaste dragostea pentru altcineva..

imi e aproape liniste.

s-a facut atat de tarziu.

sunt obosita, si toti in jurul meu ma nemultumesc.
probabil ca nici ei nu inteleg ce e cu mine, de ce nu mai sunt brusc intelegatoare si abila in a le rezolva mereu, singura pe toate.

ma simt tare, tare singura.

oboseala aduce cu sine deprimarea.

ei, uite ca aici trebuie sa te contrazic
nu pot face mare lucru insa macar in minutul aceasta cand scriu ma gandesc la tine si e ceva macar daca un minut nu esti singura , nu ?

oiski, saru' mana de ganduri bune.
mi-am mai revenit din starea proasta in care eram, insa nu stiu daca mi-am revenit bine, sau sunt pe cale sa fac o prostie - povestesc maine.

carmelita - eu niciodata nu am fost un manager bun si nici nu am tins catre a fi manager.. incerc, doar ca sunt oPsedata de lucrurile facute bine - my way -
in fine, e clar ca nu e in regula ce se intampla, ca sunt coplesita si ca incep sa ma resimt. ideea este sa rezit pana la momentul la care pot reusi sa schimb ceva la locul de munca.. de exemplu un ajutor!

v-am pupat. ma duc sa fac o prostie.

mai bine o prostie decat stat pe loc

prostia s-a facut!


***

- ai sa mai vii sa faci dragoste cu mine?
- nu stiu.
***

- ei, ai mai fost?
- unde?
- sa faci dragoste cu el?
- da! si ma mai duc si astazi....

**
ordin de la sefu sa fiu in redactie la 9. evident, sunt prima venita. am rezolvat urgenta de la 9. mi-am baut cafeaua si mi-am fumat tigara cu un prieten vechi, in viata caruia lucrurile incep sa se aseze. e un semn bun. ma bucura. parca grijile nu au fost in van.

**
ma gandesc destul de mult la ce se intampla cu mine. la toate taburile, tarele, nesigurantele, incapacitatile mele.
lucrurile nu sunt bine dar parca in dimineata asta nu imi e greu sa zambesc.
mi se pare ca m-am facut mare cam prea devreme. sau mai bine zis, ca nu am apucat sa ma fac mare, dar ca timpul a trecut peste mine, ca s-au nascut sisteme si responsabilitati, carora trebuie sa le fac fata si parca nu stiu cum. m-am grabit sa cresc insa n-am acordat suficienta atentie detaliilor, care acum par atat de importante.
as vrea sa ma intorc la adolescenta, si sa ma construiesc mai bine.

**
vorbeam cu o prietena despre munca. despre carca de responsabilitati, despre senzatia acuta de prea tarziu, de trebuie sa le stiu pe toate, despre imbatranire
m-a intrebat brusc: - mah, esti nebuna? cati ani ai?
- 24!
- si unde te grabesti? mai ai o viata intreaga in fata, mai omule!

cred ca ma grabesc si acum sa cresc. imi reprosez ca nu sunt la nivelul celor cu care lucrez.. care insa au de cinci-sase ori mai multa experienta decat mine.
imi spun ca daca am intrat in hora, tre' sa topai dupa cum o cere hora.. insa mi se pare uneori ca e o hora a oamenilor mari iar eu ma simt tare micutza.

stau si ma intreb, pana la urma cine imi impune sa am 10 ani de meserie in carca - ei sau eu?

o discutie lunga cu doi prieteni despre incapacitatea mea de a accepta ca sunt om si mai ales ca nu trebuie sa le stiu/ pot pe toate.
nu inteleg cum s-a plantat chestia asta in capul meu: ca eu nu am voie sa renunt, ca nu am voie sa am esecuri, ca nu pot sa nu mai pot - ca orice ar fi, oricum ar fi, io tre sa fiu aia puternica si rezistenta si desteapta.
sunt curioasa daca voi putea schimba asta la mine. vreodata.


voiam sa spun mai multe dar m-am enervat brusc. pe toate. si pe toti.
mergeti la bere linistiti, ma indoiesc ca voi ajunge. dar nu va grabiti sa imi simtiti lipsa.

1.30 am. (sms) sunt in fire. nu interpreta. te astept. te rog, alexa
1.33 am (sms) nu interpreta. imi e imposibil, aproape. ce s-a intamplat?
1.40 am (sms) de ce, Alexa? s-a intamplat. eu sunt aici, inca
1.58 am (sms) sunt pe drum. asteapta-ma in zece minute.


...... mi-ai adus aminte de atat de multe lucruri.
credeam ca le-am uitat. mi se parea ca nu sunt adevarate. mi se parea ca a fost o parere..

- am gresit eu, apoi ai gresit tu, si din nou eu... si apoi s-au dus toate dracului.



- e sotia ta?
- nu!
..
- am raspuns gresit. am spus nu cand, de fapt, mi-as fi dorit sa spun nu inca.

nu stiu ce s-a ales de seara asta ciudata, in care am fugit sa te vad, sa fiu langa tine. seara asta in care mi-ai repetat ca nu inteleg nimic desi ti-am spus cat imi e de frica. seara asta in care nu am inteles de ce m-ai chemat, asa cum tu nu stiai sa explici de ce m-ai sunat tocmai pe mine.
atat de dor le-a fost mainilor mele de tine.
atat de dor sa te lasi fascinat (a cata oara?) de ochii mei.

atat de mult am gresit amandoi. ai tacut prea mult iar eu am fost prea nesigura si mai ales prea fara rabdare.
te-am tinut in brate si mi-am dorit sa se mai poata.

ti-am trimis un ultim mesaj.. si nu ai mai raspuns.
nu stiu ce s-a ales de seara asta. raman sa te visez. ai rascolit toate gandurile cele vechi.

nu stiu... poate ca ai nevoie sa te sun acum. poate ca regreti ca m-ai chemat. poate ca nici tu nu stii ce e de facut, dupa o viata de singuratate, in care nu ai stiut sa vorbesti.
si am avut atat de multa nevoie sa imi vorbesti.

- era sa te ard..
- m-ai ars, de mult. la propriu; la figurat nu-si are rostul.
nu m-ai lasat niciodata sa stiu. poate doar dupa ce a fost, deja, prea tarziu.


imi e in continuare dor de tine.

blackmore's night - ghost of a rose - queen for a day.
sunt zile intregi de cand ascult aproape continuu blackmore's. m-am obisnuit sa ii aud, desi ma surprind de fiecare data cu un cuvant, un acord pe care nu le-am sesizat pana acum.
sunt undeva intre oboseala si tristete.
vin toate dorurile peste mine.

azi trebuia sa nu fiu aici. azi trebuia sa imi mangai buzele. azi trebuia sa uit de toate.
azi era ziua mea de viata.
nici unul dintre noi nu a avut timp pentru asta. pentru viata noastra.

blackmore's night - ghost of a rose - ivory tower

uneori cred ca ne-am vandut unor iluzii. insa iluzii in care credem cu atata strasnicie incat nu vad a renunta la ele decat tarziu.. atat de tarziu. prea tarziu.

blackmore's night - ghost of a rose - ghost of a rose
o cana de vin fiert.

promise me when you'll see a white rose you'll think of me
i love you so, never let go,
i will be your ghost of a rose.

imi doresc o cana de vin fiert.
si pe tine alaturi.

o viata intreaga.


blackmore's night - ghost of a rose - where are we going from here

On a long road
Miles to go
It's winding and cold and it's covered with snow
But I ask you what we all want to know
Where are we going from here?

Lines on my face
Lines on my hands
Lead to a future I don't understand
Some things don't go as they're planned
Where are we going from here?

As the day dies
With tears in our eyes
There're too few hellos and too many googbyes
Silence answers our cries
Where are we going from here?

o viata intreaga.

si telefonul suna.. suna mereu...

ma gandeam la atatea aseara, la trei noaptea, in drum spre casa.

ne-am intalnit, din nou, intamplator.
- ce ai ?
- nu stiu ce sa iti spun.
- atunci nu-mi spune nimic.
am luat acelasi autobuz. am mai schimbat cateva vorbe; o conversatie banala despre realitatile de moment ale fiecaruia dintre noi. apoi am tacut. nu erai in largul tau, si simteam asta.
apoi a venit statia ta. m-ai privit destul de mult inainte. nu ti-am facut semn, desi stiam ca vei cobori. te-ai aplecat scurt si m-ai sarutat pe obraz.
ai coborat.. din statie ai urmarit autobuzul cu privirea..
ti-am zambit.

prea preocupata pana acum de propriile stari, imi dau seama ca nici tu nu ai depasit povestea noastra. esti inca incurcat atunci cand ne vedem.. de parca toate banalitatile au brusc sens. si menire. menirea de a acoperi toate nespusele dintre noi, nespuse care nu se vor auzi niciodata.


l-am revazut saptamana trecuta. l-am revazut si a renascut in mine tot ce crezusem a fi doar o parere.
nu va putea inlocui niciodata in mine golul pe care l-ai lasat. si nici o iubire nu va avea parfumul zapezii din '99. parfumul pamantului ud. al paturii din cabana din busteni. parfumul peretilor albi.. parfumul tau. inconfundabil.
nici o iubire nu va stii vreodata sa fie asa cum a fost, da, a fost, iubirea noastra.

poate de aceea am respins intotdeauna orice manifestare de romantism. pentru ca mi se parea o incercare din start esuata de a recrea magia aceea, care nu a existat decat o data.

e viu. e aici. ar putea fi daca hotarasc sa nu ma mai ascund, de mine si de viata. si mai ales, sa nu ma mai ascund de ce simt.


lasa'ti aripile asupra mea, si vegheaza-mi somnul. intre noi au ramas neatinse legaturile... intr-un fel foarte ciudat. si totusi, ne cerem langa alti oameni.



s-a lasat intunericul..
o viata intreaga.

blackmore's night

You looked into my eyes
You had me hypnotized
And I can still remember you

ochii... nu iti pot uita ochii....

nu ai venit. poate nici nu ai sa mai vii. nu te mai astept.. desi mi te-as dori aproape.

cred ca asta s-a intamplat in ultimul an. am invatat sa nu mai astept. sa nu mai sper. sa nu mai caut.

gandurile mele te ating uneori, cand te simt prea departe. apoi gandurile mele te lasa sa traiesti, fara sa stii ca ele exista.




i will be your ghost of a rose.
o viata intreaga.

abia astept sa ies din incaperea asta in care ma sufoc pur si simplu.
nu cred ca vreo fabrica are o adunatura mai mare de idioti decat am eu pe la tehnic. dupa ce ca nu am nici un fel de pui de pic de ferastruica in birou, sistemul nostru de aer conditionat functioneaza pe doua coordonate: cald si cald.

abia astept sa plec.
urmeaza sa ma intalnesc cu cineva, pentru niste bani - evident iar am ramas fara fonduri. iar apoi.. cred ca am sa ma plimb de-a'mboulea o vreme.

imi place asta. ideea asta de a ma plimba aiurea.

rar...




o viata intreaga.

prima zapda.
am plecat din carciuma la patru dimineata. ningea superb, era o poveste de iarna pe o ulita veche din bucuresti.

n-ai venit.
de ieri nu te mai astept. suna stupid, dar as fi vrut sa impartim aceasta prima ninsoare. as fi vrut sa ninga peste mainile noastre inclestate. as fi vrut sa ninga peste sarutul nostru. mi-am dorit seara trecuta cu tine, dar, in mod evident, sunt singura care a dorit-o.
de ieri nu te mai astept.

intre noi doi, sunt singura care are curajul sa spuna o viata intreaga. desi, intre noi doi, nu sunt singura care simte. cred ca de aici frustrarile si disperarile mele. ca incerci (si reusesti) sa ma convingi ca simti, si apoi parca imi spui mai stai o tura, ca inca n-am curaj.
la naiba cu toate fricile tale. am impresia ca am picat in aceeasi capcana ca anul trecut. numai ca, de data asta, nu am sa te las sa imi dai intreaga existenta peste cap, doar ca sa am de ce sa ma doara.. si zau ca ai un mod cu totul aparte de a face sa doara.
nu te mai astept.
sunt aici.
daca intr-o zi iti vei gasi curajul, poate nu va fi prea tarziu.


***
m-am trezit cu un sentiment de sarbatoare in suflet... de fapt, era o tristete amestecata cu gandurile ca acus-acus vin sarbatorile. aproape intotdeauna m-au intristat sarbatorile de iarna. nu stiu, poate fiindca am reusit mereu sa le petrec singura..
acum imi amintesc ca plang in fiecare an, ascunsa sub plapuma, fiindca stiu ca, dupa aceea, trebuie sa imi atarn sub nas zambetul de tanara fericita.. ce vina au parintii mei ca in mine bate crivatul?!

e noiembrie, dar ma simt bruc in plina iarna. cu zapezi, cu geruri.. acum parca nu mi se mai pare atat de nesuferita iarna, desi patimesc cumplit din cauza frigului. mi se pare insa trista.


**


o viata intreaga

un_prieten(7:12:30 PM): alexa... pot sa te rog ceva?... mult de tot?
alexa (7:12:42 PM): shoot
un_prieten(7:12:57 PM): ai grija de tine... las-o mai usor...

***
alexa (7:14:34 PM): m-am fugeat.
un_prieten(7:14:48 PM): acasa?
alexa (7:14:58 PM): pe dracu
alexa (7:15:01 PM): jos la montaj
un_prieten (7:15:20 PM): auzi?
un_prieten (7:15:20 PM): stii ce?
alexa (7:15:57 PM): ce?
un_prieten (7:16:03 PM): in momentul asta te duci afara te sui intr-un taxi si te duci direct acasa ca ma enervezi si iti trag o mama de bataie cand te vad...
alexa (7:16:16 PM): mai bine imi tragi o bere
un_prieten (7:16:31 PM): si asta

***
e bine cand esti!

***
zilele trecute m-am uitat pe mailurile vechi dintre mine si O.
inteleg mult mai multe lucruri acum decat atunci.
dar poate ca asa e, vedem adevaratul sens al lucrurilor mult dupa ce ele s-au dus.
l-am iertat. incet - incet s-a dovedit ca nu am de ce sa mai pastrez in mine atatea resentimente. desi, ma rog, daca ar aduce vreodata vorba despre ce s-a intamplat atunci, probabil ca m-as aprinde din nou. dar acum e liniste.
as vrea sa bem o bere.. dar cred ca e inca prea devreme.


***
A. imi tot scrie. mesaje romantice si sensibiloase de tanar indragostit. inca nu pot sa-l iau la misto; e prea departe si nu vad cum ar putea sa inteleaga. ii raspund din ce in ce mai rar. nu stiu ce sa ii spun.
imi e un fel de dor de el. este insa atat de mult matern in toate gandurile mele pentru el, incat mai bine nu-i povestesc nimic.

***

intre timp, alt A. aparut in noaptea cand asteptam inutil o iubire care nu se va intoarce niciodata. a apucat sa surprinda cate ceva din mine, si acum il vad stand cuminte in expectativa. nu face nici un gest. deocamdata am de gand sa las lucrurile asa. este in plus, in existenta mea, si nu are rost sa incerc sa-i fac loc. va disparea curand, curand, curand.

***
nu. nu am uitat. am obosit sa ma cert cu tine in capul meu; doar in capul meu.
tu nu iti amintesti, eu da. acum un an si jumatate se intamplau aceleasi furtuni in capul meu. mai bine nu. mai bine tac.
uit.

***

sase dimineata. la radio au inceput stirile. eu am 14 ore de munca.
am sa ma duc sa fumez o tigara si apoi.. apoi nu stiu.
apoi o sa imi fac planul pentru saptamana asta; ca de obicei sunt o suta de mii de lucruri de care trebuie sa ma ocup.



...
mda.
o viata intreaga

visez

mai bine de sapte ore drumul dus. si cam la fel la intoarcere.
valea oltului mi-a deschis ochii. de fapt, totul a inceput cu dealul negru, pe care mi-l aminteam dintr-un an special, un an cu vacanta, cu logodna, cu despartire.
in afara de Meses, nu stiu imi vine in cap un alt traseu pe care sa il fi facut cu atata bucurie pe doua roti. e adevarat, nici anul asta nu am ajuns pe Transfagarasan.. desi din cate am auzit pe Trans ai sanse cu carul sa-ti rupi picerele.
Dupa Dealul Negru un peisaj aproape sec... pana la Valea Oltului. nu stiam incotro sa ma zgaiesc. imi lunecau ochii printre stanci, se agatau in plasele de siguranta de pe margine, apoi picau pentru o baie scurta in apele mult secate ale oltului... si apoi, din nou, cu avant in sus, pe creste.
imi doream sa intind mainile, sa pipai stanca. sa ma las cazand intre radacini si frunze uscate. sa miros pamantul. n-am facut decat sa imi imaginez cum ar fi. timpul nu tinea cu mine.
apoi... imi cautam cel mai indeparat varf si gansindul, incercam sa zbor pana la el.
Dupa Deva, zapada a devenit o realitate. am continuat drumul printre versanti. in stanga si in dreapta, case ratacite, garduri cu uluci raschirate. acoperite de zapada toate. din hornuri iesea fum si parca vedeam imagini din felicitarile pe care le cumparam in copilarie, de sarbatori.
satele copilariei mele erau ceva mai vii, mai colorate... insa, desi le-am simtit cotropite de frig, casele astea insingurate nu mi-au dat senzatia de parasire. undeva, in launtrul lor, presupuneam viata; presupuneam bunica facand ciorapi pentru nepoti, bunicul facand cosuri de nuiele, poate si vreo matusa ascunzand in cuptor mere, sa se coaca - era sfarsit de saptamana, poate veneau nepotii.

mi-am dat seama de cata vreme stau ascunsa in bucurestiul asta care ma seaca de energie si de viata. si cate sunt de vazut! si cate lucruri simple stiu sa iti bucure sufletul.




Ma bucur ca am venit. Nu-mi pare rau ca m-am furat trei zile de la munca, ca sa pot fi acolo.

of, cate s-au intamplat.

viata mea a luat-o razna. apoi sa oprit, parca sa se lamureasca un pic.. si iarasi a luat-o la fuga, cu mine si cu timpul meu. de la o zi la alta lucrurile mi se rasucesc in existenta; sunt atat de putine pe care ma mai pot baza. sarbatorile se apropie si parca mi-e frica de ele. mi-e frica sa descopar ca si anul asta e ca toti ceilalti. mi-e frica sa dau fata cu mine si toate fricile mele.
poate de aceea nu imi fac niciodata planuri.

- ce faci de revelion?
- de ce?
- pentru ca nu vreau sa il mai faci singura, ca anul trecut (de unde stie? parca ii inventasem si mamei o poveste.. ma rog..)
- de ce?
- pentru ca nu e bine.
- de ce?
- pentru ca nu trebuie sa fii singura
- de ce?
- ei! gata! cu tine nu ma inteleg!

***

A. s-a insinuat cumva in viata mea.. o poveste in care nimeni nu credea, incepand cu noi doi. pasii sunt mici si tremurati, dar sunt.
am racit. toata noaptea m-am trezit, din cauza tusei. dupa ce imi reveneam, ma asezam la loc, in pat. intindeam mana stanga peste el. il gaseam mereu descoperit. trageam plapuma si il strangeam usor, sa-l apropii de mine.
atat de linistitor sa adorm privindu-l.
atat de linistitor sa sa trezesc in bratele lui.
atat de linistitor sa il simt cautandu-ma..

asa e in viata?

joi, 8 seara. o zi si o ora la care, de obicei, vedeam imprastiat, nestiind la care telefon sa mai raspund, si ce sa fac mai repede.
am emisia aproape gata si, deci, sunt cu treaba aproape terminata.
ma asteapta totusi un vraf de hartii de rezolvat. ale mele si ale altora. as vrea sa le faca altcineva in locul meu, dar altcineva in locul meu sunt eu. asa ca ... urasc hartiile. orice pe lumea asta numai sa nu ma pus sa fac brief-uri, note, rapoarte, memo-uri, cereri... mi s-a acrit pur si simplu.

pe A. nu il vad azi. prima data in multe zile cand nu il vad. imi place felul in care a incercat sa gaseasca o solutie. sa ne sincronizam cumva balamucul cat sa apucam de un sarut.
imi place sa simt ca ii pasa.
si in contextul asta sucit in care stiu ca in fiecare zi ma lupt cu fantoma din trecutul lui, fantoma pe care o vedem, in carne si oase, de patru cinci ori pe saptamana la bere.. fiecare gest pe care il face e o victorie.

i-am zis lui F. ca m-am indragostit. mi-a raspuns ca sunt dusa. cu capul. la plimbare. pe campii, la cules de maci.
nu vreau sa cred ca gresesc. nu vreau sa cred nimic.
m-am indragostit. eh, asta e, Alexa, li se intampla si celor mai buni dintre noi.

****

din cand in cand imi revii in minte. te alerg, te gonesc furibunda de teama sa nu imi strici momentul meu de fericire.
stiu ca nu va dura. dar, atat cat e, putinul asta este al meu. intelegi. al meu.

mi-e frica de primul tau telefon. mi-e frica de felul in care au sa mi se inmoaie genunchii atunci cand am sa te revad.
poate singura mea sansa este ancestrala mea incapatanare.
am depasit sapte ani de iubire. i-am transformat in amintirea blanda a unui final furtunos de adolescenta. sunt culcusul meu din noptile pierdute, din inceputurile singure de an.
am sa depasesc si iubirea asta chinuita, care a fost numai a mea.



***
o viata intreaga? da. dar nu tu.

ce mult te-am iubit Paraschivo
ti-am zis-o de-o mie de ori
si ca drept dovada ti-am adus gramada
vreo trei basculante de flori...

sunt acea natie stupida de om care nu trebuie sa isi faca niciodata planuri. mi se confirma pentru a n-a oara ca daca vreau sa ma asigur ca ceva nu se va intampla... trebuie doar sa planuiesc sa se intample.
e frustrant. am incercat de zeci de ori sa ma invat minte.. dar tot imi iese din cand in cand cate una.. sa am a duce.

de pe la mijlocul saptamanii am hotarat sa impart sambata asta cu A. voiam o zi a noastra. nimic special. doar sa fim noi doi. si atat. joi si vineri nu ne-am vazut, tocmai in ideea ca recuperam sambata. doar planuiseram, nu?
evident, dupa ce imi termin treaba aflu ca mai am niste modificari de facut la emisie, si deci ca in weekend am de lucru.
nu, zic. nici batuta nu ma duc sambata. am promis!
vineri noaptea beau cu o prietena... ma trezesc sambata dimineata pe la opt si o iau taras spre casa. din fericire mahmureala m-a ocolit. pe la 12 il sun pe A. nu raspunde. aflu o ora mai tarziu ca e acasa, cu nu's ce obligatii familiale. pe la 3 imi da marea veste. "mami, o sa trec pe la T. ca avem ceva de lucru in dupa amiaza asta. pana cand? nu stiu. te sun de acolo".
ma incapatanez pana la capat sa nu plec la serviciu. imi zic ca pe la 5-6 poate isi termina capcaunii treaba. la 6, surpriza.
"mami... noi inca mai avem de lucru. pana cand? nu stiu. ideea e ca T. vrea sa dam un bairam in noaptea asta.. pe la cat? la 12"
ok. ziua e batuta-n cap. clar. ramane sa ne vedem pe la 12, noaptea fireste, la afurisita aia de petrecere.
dupa ce reusesc sa ratacesc drumul si ma plimb de zarghita prin bucuresti pe la 11 jumate.. ajung. imi beau primele bere, ii iau la rost pe baieti, pe amandoi o data, ca au reusit sa imi dea sambata peste cap si apoi ma pun pe dans. si nu oricum, ci singura, ca nici nu se putea altfel decat ca A. sa stea la muzica.


nu mai plange Jane
plansul e de forma
Jana nu e moarta
Jana se transforma

A. a fost aceeasi minune pe care o banuiam.. nu stiu cum a facut pe dracu in patru sa nu ma piarda din ochi nici o clipa. abia spre dimineata am reusit sa dansam. you're still the one that i want... cu greu putea nimeri piesa mai buna.

Dar, of, of, of, desis de ochi
Acum de mine trag trei popi
Carnea miroase de pe acum
A scandurica de salcam

in seara asta trebuia sa ne vedem. in seara asta nu cred ca ne vedem.
eu am venit la munca.. am stat mai mult decat prognozat. mai apoi am sa ma duc in club, sa ma vad cu o prietena. baietii nu cred ca au sa vina. eh.. totusi in dimineata asta m-am trezit langa el. macar cu atat sa ma aleg din ziua asta, nu?


cantec tiganesc. dansez singura in birou. daca am innebunit.. atunci imi place nebunia asta.

nu dansezi singura alexa ca si io misc ritmic din posterior.

Carmelita. stiam eu ca nu is chiar singurica, singurica.

***

am o stare tare proasta. o fundamentala lipsa de chef. lipsa de chef de munca, daca a face hartii se cheama munca. numai ca hartiile, cand le faci, nu le faci o data si bine. a, nuu.. hartiile le faci o data, si le duci. cand le duci, afli ca de fapt nu-s alea bune, si ca tre' sa completezi niste formulare. afli care formulare, primesti formularele si te duci. inapoi. nu-s decat trei etaje de coborat si apoi de mers inapoi, la tine in birou, in celalalt colt de corp de cladire.
iti iei cuminte formularele la completat. ba mai dai si la altii, ca d'aia ejti sef. ca sa le faci o data pentru toti. intre timp, afli ca mai e un contract de facut. pentru contract iti trebuie copii dupa acte. din fericire copiile sunt gata. contractul trebuie facut repede. asa ca te grabesti. fugi cu_copiile. cum unde? pai in primul corp de cladire. la etajul trei. juridicul e pe faza. se uita la tine si-ti zice: imi trebuie referat. de la cine? de la sefa ta.
ma intorc la sefa. trei etaje, tzup tzup tzup, inapoi in coltul meu. sefa ma trimite la o tanti, care sa faca referatul. tanara tanti zice ca n-are timp si ca referatul il face producatorul. adica io.
scriu referatul. da. dar in referat am auzit io ca trebuie sa scriu suma. si ce, nu stii suma? nu, ca e in bugetul pe care l-a facut altcineva. sun la contabilitate. contabilitatea are bugetul, dar nu ma cunoaste, asa ca zice ca nu poate sa imi dea sumele. ma duc pana la contabilitate. da, evident, in celalalt corp de cladire. la etajul trei. aflu sumele. si ma intorc. la mine, ca sa fac referatul, fireste. si sa completez si celalalte hartii, ca si pe alea trebuia sa scriu sumele. cum, frate, care sume?! alea din buget. ca acum le stiu.
completez referatul. cu prima suma, aia pentru contractul urgent. completez si celelalte hartii. acuma trebuie numai s-o prind pe sefa. sa le semneze. sefa, cuminte, semneaza. prima hartie. pe celelalte zice ca nu le semneaza ea.
o las.
ma duc inapoi. da, in celalalt corp de cladire. la etajul trei. prima statie - la juridic. juridicul e incantat. am referatul. scrie si suma. da' n-am semnatura contabilitatii. si nici semnatura derectorului general. pai si? pai le duci la semnat. ma duc, la contabilitate. da' la contabilitate s-a inchis. normal. ramane pe maine.
eh, nu-i chiar atat de jale. macar celelalte sunt rezolvate. ma duc. la resurse umane. am si hartiile. da' da nu's semnate de sefa. pai, zic, sefa a semnat referatele. da. da' nu le gasesc. nu stiu unde sunt. fa altele.
si, apropo, hartiile astea trebuie duse si la derectorul general. la semnat. fireste.
da'... cu adeverinta pentru sefu cum e? ca ziceati ca e gata in seara asta. e la stampilat. nu stiu cand se intoarce.
da-mi un telefon.


mda, e greu cu hartiile astea. mai bine ma faceam secretara. macar as fi inteles de ce le fac.

seara trecuta a fost destul de trista...

doi oameni care isi sunt dragi unul altuia din cand in cand nu au chef, unul de altul. asa se intampla in viata?
aseara aveam o stare proasta. aseara pe A. l-am gasit intr-o stare proasta. surprinzator, sau nu, cele doua nu s-au anulat. ne-am petrecut seara zacand pe noi, cu minime gesturi de tandrete, intrebandu-ne, din cand in cand, unul pe altul, ce s-a intamplat.
lovita brusc de paranoia, am fost pe punctul de a-i propune sa ne despartim. de parca nimic n-ar mai fi avut vreun sens. de parca nimic nu mai putea fi intre noi. decat o mare tristete.
paranoia. ma urmarea discutia din seara precedenta. si replica nu stiu daca are sa imi mai fie bine vreodata. si m-a durut adevarul ca binele de care vorbea o implica exclusiv pe O. ; femeia pe care inca o iubeste.

..
a fost o seara trista, intr-adevar. motiv pentru care astazi, inca, nu te-am sunat. am schimbat cateva vorbe grabite, pe messanger, si atat.
imi amintesc replica pe care am avut-o pentru V. - n-am timp, nu-mi dai timp sa imi fie dor de tine. poate ca si din propriile mele reactii ar trebui sa invat cate ceva.
azi stau cuminte. azi nu vreau sa il sun. azi nu vreau sa il vad. pentru ca azi vreau sa ii fie dor de mine. sau, mai limpede, pentru ca nu vreau sa il sufoc.
si pentru ca azi ma simt la fel de trista.

**
abia cand am plecat m-a luat in brate. i-am atipit, cu capul pe umar, pana cand a trebuit sa cobor. voiam sa imi spuna ramai la mine in noaptea asta. a tacut. voiam sa ii spun nu vreau sa pleci. am tacut.
ne-am despartit intr-un sarut.

in viata, oamenii au si intalniri triste, nu-i asa?

Da, au.

Da, insa ghici ce urmeaza !