Hampule ai prin arborele genealogic f'un Creanga ceva?

Keep up the good work!

POVESTE CU TOCANITA SI CIORBICA


Cap.1

Erau foarte putine autoturisme pe vremea aia si oricum noi nu aveam acces la ele, asa ca pentru deplasari foloseam cu precadere trenul.
Prin anii '80 insa, nici un tanar nu ar fi plecat in excursie la munte, sau la mare, utilizand caile ferate si platind pentru asta un bilet de tren.

Excursionistii aveau un statut special in ochii personalului CFR (si nu numai).
Toata lumea avea multa intelegere si multa toleranta fata de tinerii ce plecau in excursii si fata de excesele lor.

Cei educati si cu ceva bun simt mergeau "cu nasul", ceilalti faceau "blat negru", adica se ascundeau in wc-uri sau se faceau ca dorm cu cate o caciula trasa pe ochi, sau se certau cu nasul, si il intrebau cu mult tupeu :
"-ce ba, adica n-am inteles, ce nu mai m-ai controlat odata ???", sau si mai grav il atacau direct de fata cu ceilalti calatori:
"-ce nasule nu iti ajung zece lei pe care ti i-am dat deja spaga ??", ori adoptau o atitudine definitiva:
"-nu am nimica pe mine ba, asa sa sti...Nu iti dau nimic pen’ca n-am nimic: Pofta in Cui nasule !!".

Salutare tuturor, sunt Hampu The Great, astazi cu o noua povestire din ciclul "Sotii, Poante, Inscenari"
...si va rog sa ma credeti pe cuvant, asta are sa va placa din cale afara !!

Cap.2

In toata perioada liceului, si chiar si in anii de facultate eu personal (sau accelerat ) am platit trenul exact de patru ori (la cateva sute de deplasari).
Imi aduc chiar aminte foarte bine ca odata, am plecat cu tata si cu o matusa la Alba Iulia.

Aveam parul lung, camase inflorata, pantaloni evazati, in fine toate insemnele de recunoastere a "partii bune" a generatiei mele, a celei ce traia "in pas cu vremea"..

Cand a intrat in compartiment nasul si a dat cu ochii de mine pe bancheta s-a luminat tot la fata.
"That's ma man"...si-o fi zis el.

A cerut asa, adresandu-se celorlati calatori cu un aer superior biletele si apoi, fara ca macar sa observe ca tata ii intinsese si biletul meu, s-a intors spre mine si ridicand din sprancene mi s-a adresat :
"-...iar noi, desigur nu am apucat sa ne luam bilet..asa e ??"

Tata i-a atras insa atentia ca greseste...sigur nu putea spune nimic cu certitudine daca nasul avea sau nu bilet, dar in ceea ce ma privea: "...eram impreuna" ...........

Iar nasul era sa faca colaps auzind asta...
S-a plostit de tot si apoi, indrugand o scuza naroada a dat sa plece...

Mi-a fost tare mila de el.

Intre noi tinerii de atunci, si intre ei nasii acelor vremuri se crease o legatura tainica si stabila...
Nasul asta m-a privit atunci ca pe un om de nimic, ca pe unul care a tradat, ca pe unul care a incalcat regulile fundamentale ale unei relatii trainice.

Dumnezeule, nu cred ca m-am simitit vreodata mai rusinat, si mai injosit
(poate doar atunci cand Master Mihai nu m-a lasat sa fac o loja virtuala pe han...).

M-am uitat in ochii lui ca si cum mi-as fi cerut scuze...apoi fara sa mai imi pese de ceilalti am ridicat umerii a neputinta si i-am spus: "...stiti cum sunt parintii in ziua de astazi... mult prea grijulii !!", o remarca pe care numai el a inteles-o pe deplin.

Cap.3

In timpurile liceului meu singura problema adevarata pentru a petrece sfarsitul de saptamana la munte era problema banilor.
Acordul parintilor devenise deja o formalitate pentru fiecare din membrii grupului nostru.
Facusem o intelegere nescrisa cu parintii si ea functiona perfect...
Cred ca ar merge si in zilele astea, si in general oricand (aviz amatorilor).

Asa cum am spus eram toti "baieti destepti" asa ca nu ne-a fost deloc greu sa sesizam ca parintii nu aveau deloc chef de problemele noastre..
Aveau prea multe si prea grele dintrale lor asa ca nu mai aveau chef de nimic in plus.

Pe atunci, ca si acum si ca mereu, viata era destul de complicata pentru parinti...important era sa ii menajam atat cat era posibil...
Sa avem grija sa nu luam note din cale afara de mici, sa nu fim exmatriculati, sa nu spargem geamuri, sa nu trebuiasca sa fie chemati la scoala, sa nu trebuiasca sa fie pusi in fata dilemei de a lua masuri punitive, intr-un cuvant sa nu creem probleme.
Daca reuseam aceste lucruri simple, pentru ei deveneam exact ceea ce isi doreau cel mai mult sa fim: "copii invizibili".
In aceste conditii obtinerea unui acord pentru o mica excursie devenea o formalita pe care in cateva randuri am si uitat sa o indeplinesc fara vreo urmare:

"-Sti ceva de Hampu, mama ??..as vrea sa il rog sa mearga pana la colt sa imi cumpere un ziar si niste bere...zice tata.
-Nu stiu nimic...Nu prea l-am vazut azi..
Ce e azi ..Sambata ?...hiimmmmm, sa sti ca bezmeticul ala iar a plecat la munte....
I-ai dat tu voie cumva ??
-Cine mai stie....Parca a zis ceva joi seara. Cum sa plece fara sa ceara voie, si cu ce bani ?....Da tie nu ti-a cerut bani ?
-O fi fost iar pe la tanti-sa Sally...mai spune mama.
-De data asta chiar ca il iau la scarmanat. Cum sa plece asa fara sa intrebe pe nimeni ??
-Lasa-l draga, si tu ai fost tanar...Bine ca se descurca.
E un copil bun..nu are note proaste, toti vecinii spun ca e respectos..
Daca nu se distreaza si el acum, atunci cand ??"

Cap.4

Dar nu toti aveau o "vesta de salvare" asa cum era matusa mea Sally pentru mine...
Mielu', ai carui parinti lucrau in sectorul medical (tata medic, mama farmacista), o ducea cel mai rau..
Melte isi tapa cu multa eficienta cele trei surori mai mari...pe unele le ameninta cu darea in vileag a pasajelor fierbinti subtilizate din jurnalele intime, sau trase cu urechea de pe la convorbirile telefonice, pe altele le induiosa cu argumente legate de situatia lui defavorizata "de fiu unic".
Era incredibil pentru noi ce bine se putea descurca, si cat de mult putea recolta..

Mama lui Paully inota in bani..
Negocierile pentru o excursie se derulau de cele mai multe ori asa:
"-Uite asta ar trebui sa ajunga, zice mama lui Paully intinzand fiului mai multe bancnote de cate o suta.
-Mama, dar e absurd ! Toti colegii mei la un loc nu au atatia bani..Jumatate din ce e aici e mai mult decat suficient !!
-Cand pleci la drum nu stii niciodata ce se poate intampla... ia-i pe toti, are sa iti prinda bine la nevoie, iar daca nu are sa fie nici o "nevoie" ai sa poti sa petreci pe cinste !"
Cand Paully se incapatana sa refuze maica-sa il lasa sa ia numai cat vroia el, si apoi avea grija ca restul de bani sa ajunga la unul sau la celalalt din participantii la aceea excursie.
Ii cunostea intotdeauna pe toti.

E deprisos sa mai adaug ca toata lumea cauta compania lui Paully..

Cap.5

Matusa mea era super bogata.
Pe vremea lui Ceasca era erou al clasei muncitoare sau ceva asemanator.
Fusese decorata la un 23 August, si pe langa tinicheaua aia dintrun metal imposibil de identificat cu certitudine, dar autentificat ca argint suta la suta, mai primea pentru titlul obtinut o enorma suma de bani lunar.

Matusa se distinsese mai ales prin frumusetea ei de-a dreptul ireala, dar si printr-un "libertinaj" condamnabil.
Locuise in Cluj si in Alba Iulia in perioadele agitate ale istoriei moderne si fusese o figura remarcabila si remarcata mai ales in sectorul militar si politic.
In casa ei se adunau frecvent inalti ofiteri ai armatei romane, apoi ai celei hortiste, ai trupelor germane si mai apoi sovietice "de ocupatie"...Matusa era mereu centrul atentiei.

Daca as putea sa dau ceva poze oricine ar intelege lesne de ce, dar pentru ca nu pot sa fac asta aici, trebuie sa adaug: era superba.

Prin 1969 s-a decis sa doneze una din case dimpreuna cu doua cufere de documente ce ii fusesera incredintate de trecutii ei amanti;
Le-a predat pe toate guvernului..si a fost decorata ceva mai tarziu pentru gestul ei.

Cand eram mititel, o alta matusa (una urata foc, si pismasa peste masura pe Sally) obisnuia sa spuna ori de cate ori avea ocazia:

"-Degeaba era frumoasa, nu avea pic de virtute.
I-au trecut printre picioare armatele a trei imperii.."

Iar eu, in nevinovatia mea copilareasca, inchideam ochii si vedeam o SuperSize-Sally, ceva de marimea Arcului de Triumf cu picioarele la fel de departate, si printre care treceau marsaluind coloane nesfarsite de militari....

Cap.6

Nu doar pentru ca imi dadea bani multi exact atunci cand aveam cea mai mare nevoie de ei, ci mai ales pentru felul in care o facea ii purtam matusii mele o stima si o recunostiinta fara margini.

Cand tata sau mama imi dadeau cate ceva nu uitau niciodata sa imi atraga atentia sa fiu atent si chibzuit.."sa nu ii dai pe prostii", si in general, daca se poate sa nu ii cheltuiesc pe nimic.

Cand Sally dadea, ea doar aduga:

"-.....uite aici...Fa-i praf in prima carciuma si cu prima fata pe care o intalnesti, fa-i zob pana la ultimul franc si petrece cat te tin curelele....Viata, din chestii din astea e facuta !!
-Sa nu iti para rau de nimic ! Chefuieste, bea, si pupa tot ce prinzi...Cand ai sa poti sa faci asta pe propriul tau buzunar are sa fie deja mult prea tarziu, si nu are sa mai aiba nici un farmec...
Sa iti amintesti de mine atunci, si daca e cazul sa aprinzi si o lumanare..."

Dumnezeu sa aiba grija de sufletul ei...
Ani intregi de studii si de cercetari nu mi-au adus mai multa inteleptciune ontologica ca vorbele astea ale ei...

"Daca ai sa vezi in jurul tau doar fraieri, excroci, curve si banditi, sau numai virtuosi si numai intelepti...
Daca ai sa vezi doar lasii si doar eroii..sau poate numai spiritele cucernice ori mintile damnate (aici zicea de thunder fara sa stie saraca; ii prevazuse ca Mendeleev un loc liber in tabel)....atunci nu ai sa intelegi nimic din spectacolul lumesc.."

Era un om desavarsit insa depasit in exprimare... numai cativa ani mai tarziu aveam sa aflu de la Nichita acelasi lucruri mult mai simplu si mult mai profund spuse:
"-Asta este dragi nepoti..
Toti sunt oameni....Oameni toti...!!!"

Cap.7

Mielu' descoprise o sursa de finantare pe masura geniulului sau.
Avea si el o sora mai mare, si la un moment dat parintii lui se hotarasera sa ii faca fetei un set de bijuterii.

Asa era moda vremii...
Cercei, lantic cu medalion, inel, si cel mult o brose acolo...
Chestia cu bratarile avea sa vina mult mai tarziu.

Ca sa poti sa comanzi insa la "Bijuteria" asa ceva era necesar in acel timp sa te duci cu aurul tau.
Asa ca fiecare familie, avea in cutia de tabla cu bijuterii (ascunsa de regula in sifonier, si printre cearceafuri) pe langa tot felul de inele demodate si lanturi rupte, zeci de bucati contorsionate din foste piese, ( penite, pandantive, crucifixe, ghiuluri si inele etc,) din care la solicitarea clientului bijutierul taiase cu clestele cate o parte pentru a putea asigura aurul necesar viitoarei bijuterii ce fusese comandata.

Mielu' gasise cutia de tabla cu bijuterii a familiei sale, si mai ales gasise acolo verigheta imensa ce a apartinut tatalui sau si care participase intr-o mica masura la asigurarea aurului necesar garniturii surorii.

Ori de cate ori Mielu' avea nevoie de fonduri pentru cate o deplasare, lua clestele sfic si cu un gest scurt amputa cate o particica din verigheta in cauza.
Bucatica rezultata ajungea imediat la Al Spaghetone al carui tata (de meserie ceasornicar si bijutier) oferea intotdeauna pe loc, un pret corect.

Cap. 8

In anii aceia grupul nostru reusise sa isi stabileasca cateva repere precise.

In fiecare saptamana aveam prioritate la Cabana Bunloc de pe langa complexul Dambul Morii din Bucegi; cand ne ducea portofelul eram la fel de bine veniti si in Fagarasi la cabana Sambata de Sus.

Pentru calatorii mai lungi de cateva zile eram asteptati de taranii satului Sirnea din masivul Piatra Craiului, iar pentru deplasarile la mare de cei din satele 2 Mai si Vama Veche (ultimul practic neexistand la acea data decat in mintea noastra; dar asta este o cu totul alta poveste).

Cap. 9


Sa ne intoarcem asadar la povestea de astazi. Dupa acest complicat preambul,
Ea vrea sa ne zica despre una din nenumaratele excursii de sfarsit de saptamana pe care grupul nostru din liceu o facea inca odata la cabana Bunloc.

Pai ce sa zic...eu luasem de la Sally cateva sutici..Mielu' scurtase inelu' de inca cateva...

La scoala lucrurile mergeau rau de tot, si presiunile erau deosebite..
Urmau iarasi exmatriculari, si clasele urmau sa fie inca odata rearanjate prin tot felul de permutatii si rocade.

Suntem deja la capitolul 9 si abia acum am prilejul sa atac subiectul acestei povestii si asta doar pe la periferia lui.

Asadar excursie de weekend, in formula Hampu, Mielu si Melte....intr-o perioda de superstres.
Directia: cabana Bunloc.
Fonduri multumitoare, toamna tarzie, foarte frig, tren la dus extrem de aglomerat si cu risc inalt de "supracontrol".

Anumite trenuri, cele care aveau orele de plecare rezonabile erau mult mai vizate de supranasi decat celelalte.

Cap 10

Mielu' pregatise ca intotdeauna pentru drum o mica tratatie.
Il impresionase in mod deosebit o fraza din piesa lui Bob Dylan -Hurricane:

"Now all the criminals in their coats and their ties
Are free to drink Martinis and watch the sun rise,
While Rubin sits like Buddha ia a ten-foot cell, An inocent man in a living hell !!”

...asa ca se interesase, si aflase cu exactitate ca era vorba de o amestecatura ce continea 3/4 vermut, si 1/4 vodca plus una bucata maslina.
Ca sa reproduca licoarea cumaparase o sticla de vermut Mamaia-Zarea, o sticla de vodca neagra Krepkaia (55 grade), si niste masline puturoase, negre, scofalcite si mustind de ulei.

Le-a amestecat pe toate intr-un termos fara sa mai tina seama de proportii si apoi ne-a servit pe fiecare in deja celebrele canute de plastic pe care aveam grija sa le transportam peste tot dupa noi, astfel incat sa putem oferii o imagine separata fata de cazaturile alea care trageau direct din sticla.

Imaginea licorii era dezolanta..
Lichidul era tulbure si continea tot felul de suspensii provenite de la vermutul de calitate inferioara dar si de la masline, astea din urma imbogatind intregul tablou cu tot felul de cercuri de grasime ce pluteau aglomerat la suprafata.

De consumat nu a fost posibil decat dupa agadaugarea unei cantitati impresionante de hellas (suc artificial de lamaie).
In felul asta au mers cam trei randuri scurte si rapide.

Cap 11

Tot cinstind asa, iaca si nasul...

Nasul, in costumul lui albastru si cu diagonala rosie de care intotdeauna statea atarnata o lanterna din aia patrata.
Mai avea cu el si un fel de tolba de postas.

In afara lanternei aleia nimic nu s-a schimbat din imaginea lui nici in ziua de astazi..
Geanta e doar ceva mai scorojita, in rest totul este la fel.

Ne tocmim noi ce ne tocmim, plasam banu' si ca aldamas il invitam pe nas sa ne onoreze cu un paharut.
Omul accepta voios, galgaie pe indelete, si pleaca apoi mai departe in treaba lui.
Dupa ce "face" cateva compartimente se reantoarce insa pentru "un supliment de viteza".

Faza se repeta de cateva ori, dupa care nasul ne conduce in capul vagonului unde ne invita intr-un compartiment plin cu cuti de mesagerie pe care il deschide cu o cheie legata cu un snur direct de gaica de la cureaua pantalonilor.

Inauntru trage perdelele dinspre culoar si ne invita sa luam loc care pe unde putem.

Om generos, dar ispitit si de masline al caror rol sigur l-a inteles gresit, nasul scoate un pachetel in care mai multe bucatele de cascaval pudrate cu piper se amestecau cu cativa catei de usturoi..


...dai cu paine dai cu basamac, mai ia o maslina, mai un cascaval....

Trec peste amanuntele petrecerii direct la capitolul urmator..

Capitolul urmator,

Toti muci...

Din cauza maslinelor, ca altfel nu am cum sa imi explic...
Nu mai vedeam la doi metrii in fata..
Melte insa se tinea tare...Gasise acum prilejul sa isi dea pe fata un of mai vechi asociat cu ura aproape fanatica pe care o nutrea fata de uniforme...indiferent care ar fi fost acestea:
Ii punea lanterna in ochi nasului si il interoga ca la politie:

-Zi nasule cu mana pe inima, zi sa mori tu in policlinica si in chinuri groaznice daca n-ai dat in primire fripturisti la supracontrol..
- Zi sa moara..beep..ca nu ai dat amenzi la amarati ??

Nasul cu palaria data pe ceafa, cu ochii bulbucati si siroind de lacrimi repeta de fiecare data aceiasi fraza pe care o tot auzea probabil pe acasa: "Sunt un porc !!"

Melte ii face invenatrul prin traista si cum nu gaseste nimic interesant, se intoarce iar la lanterna nasului pe care dupa ce o demonteaza minutios exclama fericit:
"Aha..beculet chinezesc...Lumea moare de foame si voi va lafaiti in raiul societatii de consum. ..
Chinezarii ai.?..ca bastanii aia burtosi, ca maharii aia capitalisti lipsiti de orice scrupul..."

Apoi controland bateria cu limba pe cele doua borne:

-"Io-te ma al dracu' .... aprope noua !!
Mare magar esti ba nasule !!"
-" Ba sunt un porc !!" ...protesteaza nasul cu capatana balabanindu-se in toate partile

Cap. 12

In gara la Timisul de Jos am coborat aproape in patru labe insotiti de nas care saracu' era sa piarda si trenul.
Era o gara mica si in fata erau doua trei bancute si niste brazi..
Ne-am asezat un pic sa ne mai intremam..
Toate se invarteau cu noi si ne juram fierbinte unul altuia ca nu o sa mai mancam masline cate zile bune om avea.

Melte era cel mai limpede dintre noi...desi chiar si el a vrut in vreo doua randuri sa bea apa de la cismea folosind un pantof.
Prin grija lui, si printr-o serie de evenimente pe care nu le-am mai putut reconstituii a doua zi, darmite acum dupa atatia ani, am ajuns sa ne lipim de un grup mai mare care avea aceiasi destinatie..

Mai taras mai grabis..si in cea mai mare parte in patru labe am reusit de am ajuns la cabana..
Nici nu era un drum dificil in conditii normale.




Cap 13

Cabanierul, "prietenul" nostru Dl. Sabau (sa-l odihneasca Dumnezeu daca o mai trai pe undeva)...cand ne-a vazut in ce hal eram s-a inegrit la fata.
A pus repede pe Dna Sabau sa ne fac cafea cu sare si oua crude, ca sa ne dregem.
Noi insa smecheri am aruncat cafeau si ne-am pus in cesti bere procurata de la baruletul cabanei printr-un intermediar.

De pe aici filmul se rupe chiar de tot...
Micile crampeie de imagine mai mult sugerate de povestirile ulterioare decat amintite, nu mai sunt in masura sa reconstituie nici macr partial aceasta parte a povestii..

Erau fete multe in grupul de care ne-am lipit, si se pare ca noi am facut cateva glume etichetate ca deplasate si de prost gust. Glume de oameni bauti...

O lozinca pe care o strigam obsesiv, repetat si in cor, tot mi-a ramas in minte:

"Foaie verde de cicoare, Olga are curu' mare...
De rotunda e patrata, si de lunga e prea lata,
Nu e blonda nu e creatza, e femeia cu mustata, si-are tzatza malaiatza..
Nu vrei sa te joci cu ea, findca are fatza grea"

Cine mai stie cine era si Olga asta..???

Acuma, cum tot comportamentul nostru devenise intolerabil cabanierul Sabau, ca altfel nu pot sa ii zic, a luat decizia ca pe mine si pe Mielu' sa ne inchida in magazia de ambalaje pana cand ne reveniv.

Melte care se tinea ceva mai bine a fost temporar gratiat, ramnand insa in continuare sub o supraveghere atenta.

OMULE NU LE MAI FRAGMENTA, CA MOR !! si mai si intarzii la bere ...

ok, ok, dar trebuie sa le prelucrez un pic inainte sa le public...


Cap. 14

Penitenta a inceput pe la orele pranzului si a durat cateva ceasuri bune.

Si eu si Mielu' am adormit pe cutiile alea si cand ne-am sculat, afara era intuneric si in magazie un frig de nesuportat.
Ne-am uitat la ceas...orele 1.45...ticalosu' ala de cabanier uitase de noi .
Nu era posibil sa lasi pe cineva inchis intr-o magazie noaptea pe munte chiar daca era luna octombrie sau noiembrie.

Tremuram de-a binelea si deja incepusem sa ne facem griji serioase...
Mahmureala isi punea insa amprenta pe judecata noastra, pentru ca solutia evidenta din capul locului noi nu am descoperit-o decat dupa inca o jumatate de ora de frig.

Usa de la magazie putea usor sa fie scoasa din balmale pe partea din inauntru..Era defapt o rama de cornier imbracata intr-o foaie de tego, iar la partea superioara intre usa si rama era suficient loc pentru manevra asta.

cap. 15

Odata evadarea realizata ne confruntam acum cu o noua problema: In cabana toata lumea dormea iar usa principal era inchisa.
Stiam de obiceiul asta al cabanierului, si mai stiam si ca pe partea ailalta a usii se afla in broasca cheia.

Pana la urma dupa mai multe incercari am reusit sa patrundem in cabana printr-un geam uitat deschis de la bucatarie, si intamplarea asta ca si locul in care nimerisem ne-au facut sa ne amintim subit ca nu mancasem nimic toata ziua..si ca in consecinta ne era teribil de foame .

Pentru ca sa nu isicam si alte necazuri, am decis sa iesim pe ghiseul bucatariei si sa ne culcam in sala de mese...
Ramanea acum doar problema mancarii de rezolvat.

Nu puteam aprinde lumina asa ca am inceput sa bashbaim prin camera, doar doar om gasi un codrut de paine uitat sau ceva .

Putina lumina ce venea de pe geamul pe care intrasem ne-a fost de mare folos sa descoperim doua oale mari asazate pe una din mese.
Am luat un polonic si am inceput sa cotobaiesc prin cea mai apropiata, in timp ce Mielu' facea acelas lucru cu o spatula in cealalta.

La Mielu' in oala era ceva consistent..:"tocanita"... mi-a soptit el plin de optimism, si a si inceput sa care pe sub nas.

La mine era mult lichid..."ciorbita" mi-am zis bucuros si am si inceput sa sorb la poloince..

Desi "ciorbita” era neasteptat de "rara" am reusit sa pescuiesc de pe fundul oalei o bucata zdravana care se rasfrangea in penumbra peste marginile polonicului. Pana insa sa apuc sa ii dau o hapaiala Mielu' isi indeasa si el capul in polonic si zice soptit:
Ba Hampule nu fi bulangiu da si mie pielita ..!! N-am fost,... asa ca am impartit fratesete...

Da dupa aia m-am bagat si eu in oala lui....Si dai si baga crapelnita pe saturate.

Mi s-a parut mie la un moment dat ca e un gust salciu..da ce pretentii sa ai de la mancarea neancalzita, asa ca dupa ce am facut burtile mari hopa sus, cazna mare sa mai trecem pe partea ailalta prin ghiseu …da pana la urma am descurcat-o si pe asta si pe mesele din sala ne-am asternut de culcare.

Cap. 16

Pai dimineata ne-au trezit ceilalti turisti, dar si durerea oaselor inmuiate de frig si maltratate de taria lemnului pe care dormisem.

Mie unuia imi vajaia capul si aveam o greata teribila..
Nu imi ardea de nimic..
Mielu' era si el albastru la fata si se tot tanguia ca un aurolac balansandu-se in colo si in coace pe mrginea mesei.

Apare Sabau:
-Bine mai tovarasi de astia imi sunteti ??
Pai sa ma faceti tocmai voi de ras, sa imi inchida astia cosmelia..Pai eu v-am crezut oameni seriosi mai..
-Uitati-va la voi cum aratati...(la faza asta eu m-am uitat la Mielu' si el la mine...avea dreptate omu', ce puteam sa zic)

Din bucatarie se auzea acum Dna Sabau care incepuse sa trabaluiasca pe acolo.
In gandul meu zic Doamne sa vezi acuma taraboi, cand o observa golul din cratita..
Da de la bucatarie nu venea nimic...

Sabau continua cu besteleala, iar mie capalaul incepuse sa imi zvacneasca in mod ritmic si dureros.
Eram asa de slabit ca nici nu puteam sa ii raspund cabanierului in vreun fel..

Cum stam asa la rechizitoriu, odata se deschide usa de la bucatarie (ca se deschidea cu tot cu ghiseu, si nu trbuia sarit geamlacu' sa ajungi de pe o parte pe alta ) si in pragul usi apare madam Sabau cu o oala in mana si cu o expresie de mare nedumerire intiparita pe chip.

Mielu' cu un ultim efort incearca o diversiune:
-Pei bine domnule cabanier Sabau, asa respecti mata legea muntelui..Lasi oamenii inchisi prin magazii noaptea in frig..Ce daca erau usor ametiti, ce asta se poate intampla oricui..trebe gata sa ii omoram prin congelare pentru vina sta ??
Dna Sabau isi freca acum cu o mana baraba, iar cu ailalta continua sa tina oala intr-un echilibru nefiresc…Dupa cateva secunde ii cade fisa si izbucneste intr-un ras din ala sanatos, de se zguduia sala.
Orice zgomot incetase si toata lumea privea acum nedumerita la tanti Sabau si la convulsiile pe care i le provocau hohotele ei de ras..
Incepusem si noi sa fim contaminati mustacind asa cate un firicel de chicoteala cand madam Sabau se opreste din ras la fel de brusc cum a si inceput:

-Bine ma neispravitilor…ati mancat laturile pentru porc..
-Doamna Sabau, sa am pardon eu nu fac lucruri din astea este mult sub demnitatea mea sa…
Mielu’ saracu daduse drumul la o replica pregatita din timp, fara sa auda macar continutul ultimei afirmatii a cabanierei.

Cand arunc o privire in olala cu “tocanita” mi s-au intors matele pe dos: coji de cartofi, resturi de mancare amestecate, bucati de paine muscate, resturi de mamaliga verde si, peste toate uleiul in care fusesera prajite niste chiftele ce baltea negru pe ici pe colo.
Oala cu “ciorbita” era de fapt oala in care se spalasera vasele cu laturile aferente inca in ea…Bucatica grasa de pielita pe care o impartisem frateste cu Mielu’ in ajun, s-a dovedit a fi o carpa utilizata ca spalator..

Toata cabana radea in hohote..
Noi nu stiam unde sa ne mai ascundem de rusine…Eram si mult prea slabiti ca sa putem macar sa boram..

Cap...ulttimu'

Cand am ramas singur cu Mielu’ la multe ore dupa asta, i-am zis:

-Auzi Mielule, ba nu conteaza ce zice lumea..daca tie iti place un lucru iti place si pace..sa sti ca aseara mie mancarea aia mi-a placut..Adica a venit cand aveam mare nevoie de ea, am mancat cu multa placere, si pana sa aflu ce era mi-a fost foarte bine.
N-ar trebui sa avem pareri atat de preconcepute…

- Da ma, zice Mielu’ si mie mi-a placut, si abia astept sa ajung acasa sa ii mananc spalatorul si lui maica-mea…
-Zau ma gandesc chiar sa lansez o reteta noua…Totusi, eu bine nu m-am simtit…Nu ma simt nici acuma bine, de la ce dracu’ sa fie ??

-I-auzi vorba ?? mai si intrebi…De la nenorocitele alea de masline…Fir-ar mama lor astazi si maine…



Sfarsit…..(insfarsit)

excelent !!

in alta ordine de idei.. eu ador maslinele... dar o sa le privesc mai circumspect de azi inainte ... o sa am grija cu ce le combin

Mercic simonsays....ma bucur ca te-ai amuzat.

Pa mine ma umfla rasul si azi cand imi amintesc. ..

Cat despre masline...fi cu ochii in patru: sunt meschine si subversive !!

Sarumana Hampule pentru amintirile tale! Intotdeauna le astept cu sufletul la gura!

Sa-ti fie de bine Zorro.....Si vigilenta maxima : maslina e parsiva !!

comic


hahahahahahaha
buna treaba..............

Hampu The Great...unde esti, omule, cand are omul nevoie sa citeasca o poanta buna?

Nu mai scrii nimic?

Gata prieteni...

Am revenit de data asta cu una din armata......Am fost si eu putin in concediu ce naiba !!



Pe asta chiar am trait-o in timpul armatei...

Cap. 1

Era o iarna destul de blanda insa in noaptea aia batea un vant imposibil.
Asa cum, eram, cu "mantaile" alea mari si grele pe noi, vijelia efectiv ne impiedica la mers.
Motivul pentru care fugisem noaptea din dormitor...”dezertasem” ca sa ma exprim asa, in ciuda la toate riscurile si la toate neajunsurile, si in ciuda vremii haine de afara era insa unul extrem de serios ...Aveam de golit 16 sticle de bere de ¾ “Cazino”….marfa de export nu alta !!

Povestea e ca pe vremea aia berea in general era un lux.
Daca o gaseai, cel mai ades lucrul asta se intampla doar la carciuma, si numai intre anumite ore.
La Alimentara era sarbatoare nationala cand baga bere Bragadiru, sau Rahova, si se faceau cozi de cateva ore..

In vremurile alea, nu odata am luat trenul pana la Azuga doar ca sa bem acolo cateva sticle de bere. Biletele erau ieftine, asa ca si tainul nasului era minuscul; iar bere ca la Azuga nu facea nimeni nicaieri, in plus aveai garantia ca gaseai acolo bere de fiecare data.

Cap. 2

In noaptea cu pricina aranjasem cu un sofer de la regimentul de mecanizate si asta ne livrase "cu tot cu sticle" insa la un pret astronomic cele 16 beri ambalate cu multa grija fiecare in parte, intr-o cutie mare de carton ce semana cu cele utilizate de mesageriile postale.

Bautura era interzisa in armata, asa ca simplul fapt ca am fi fost descoperiti cu aceasta marfa asupra noastra ne-ar fi adus multe necazuri.

Pentru ca si controalele "la valize" erau destul de dese, si pentru ca daca am fi consumat marfa pe sest, dupa stingere in dormitor, sau la grupul sanitar am fi riscat sa fim surprinsi sau turnati de ceilalti militari, am ales ca loc al faptei un foisor-cazemata din afara unitatii.

Era chiar ca o cazemata, pe trei sferturi ingropata in pamant, cu un mic geamlac la nivelul ochilor si atat de scunda incat cel mai inalt dintre noi, Ady trebuia sa se aplece cand statea in picioare.

In interior o camaruta de 2x3 metrii la care se ajungea prin coborarea unei scari inguste si abrupte.

Ne-am improvizat repede niste sacunele si ne-am si apucat de treaba.
Eram trei insi asa ca portia era de destul de mare pe persoana, si deci era foarte mult de lucru..

m-a enervat o tipa cu ochelari ca nu si-a tinut gura la o chestie...
i-am prins ochelarii pe masa si am lipit banda transparenta pe ei

apoi i-am cerut sa citeasca o documentatie si sa imi faca un raport
... a sters de vreo 3 ori ochelarii si tot nu vedea bine... pina s-a desprins banda la un colt

...ai fost rautacios mutulica...

Mie colegii mi-au dat pe lentile cu nu stiu ce silicon. Luceau ocehlarii de curati ce erau dar prin ei totul se vedea ca in ceata.
Pentru moment am crezut ca am probleme serioase si cred ca i-am speriat pe complotisti, ca s-au dat imediat in vileag si au renuntat la poanta, sa nu ma aiba pe constiinta.

Cap. 3

Pe la al treilea rand de beri hopa si beleaua….
Se scoala Ady in picioare si zice: “Ba, eu ma duc sa ma pis…Mai vine careva ??”
La mine mai era loc, dar Guma cel de al treilea participant la agapa zice: “Hai ca vin si eu…Nu ca as avea nevoie da doar asa sa scap de o grija..”

Eu am ramas sa ii astept…
Tocmai imi trecea prin cap sa fur cate o dusca din sticlele partenerilor mei cand iaca cum se intorc amandoi inapoi..
Se intorsesera mult prea repede si dupa fetele pe care le aveau am ghicit imediat ca ceva nu era in regula….

Era vantul…

Batea mult prea tare si era imposibil sa faci pipi in conditiile astea.
Guma incercase si “din genunchi, si pe ouate ca fetele…N-a fost nici un chip sa se rezolve, totul ii venea inapoi.
Deasupra nu era nici un adapost, doar marginea cazematei si asta era pana la vreo 30 de centimetrii de sol..Daca te-ai fi lungit cu fata la ea, poate ai fi capatat ceva protectie, dar in pozitia aia nu ai fi reusit decat sa “faci pe tine”.

Totul parea destul de amuzant, insa nu era de loc.
Ady deja juca tontoroiul intr-un picior, si asa cum se misca cu capul varat intre umeri pentru a nu atinge plafonul si cu mantaua care ii atarna aiurea, oferea un spectacol straniu decupat dintr-o procesiune oculta.

Curand m-a lovit si pe mine nevoia…Si pentru ca de acuma nu mai aveam nici un motiv sa ne jenam unul de altul am aplicat singura solutie posibila pe care desi nu o numisem, o gandisem fiecare in parte inca din primul moment: am utilizat sticlele goale.

Cap. 4

In mai multe reprize am reusit sa umplem cate doua sticle de caciula, la care dupa aia le-am pus si capacul original “ca sa nu miroasa”.

Berea isi facea acum efectul benefic si in mare contrast cu ce se intampla afara, in camaruta noastra atmosfera se incinsese bine de tot..

Guma zice:

“Nu e ma nici o rusine sa te pisi in sticla din care ai baut..!
Eu mergeam de multe ori cu tata la pescuit, si aveam o barca pneumatica din aia ruseasca de doua persoane..

Plecam dimineata in larg si mai ne intorceam seara..Nu poti sa faci pipi dintr-o barca ca aia, pentru ca nu te poti ridica in picioare, asa ca aveam o ulcica…Era special pentru treaba asta. Cand “ne taia” ne intorceam cu spatele si faceam in ulcica. Dupa aia aruncam continutul in apa si clateam ulcica..”

“Odata, eram cu tata dupa o partida si ne-am oprit la o fantana pe drum sa bem niste apa. Acolo era un gabor si i-a cerut tati sa ii dea si lui cana din care bausem noi, ca nu putea sa bea direct din galeata ca se uda pe uniforma.
Tata s-a intors spre masina si i-a dat din portbagaj ulcica aia …Avea boala pe gabori din cauza amenzilor”.

Cap. 5

Da zice si Ady, stiu si eu una haioasa cu pipi la sticla.

Am fost odata la munte le Predeal si am stat la o gazda..

Noi eram patru baieti si ne-au cazat in mansarda unei anexe. In camera de alaturi statea tot asa un grup de fete. Intre camerele noastre era un asa zis WC amenajat ad hoc intr-o debara.
Era o scandura gaurita sub care gazda pusese o galeata cu ceva var.

Pe seara cand ne-au apucat nevoile am vrut sa folosim improvizatia asta dar a fost peste poate..
Turturoiul se auze ca la spectacol…Cum dadeai un jet cum se auzeau tot felul de chicoteli din camera fetelor..

Ne era asa rusine ca era sa facem blocaj de rinichi, da pana la urma am gasit niste sticle de lapte si erau mult mai bune ca astea ca iti intra intraga smecherie inauntru.
Nu mai era nevoie sa tintesti, sau se te potrivesti cu ajutorul mainilor....Bagai inauntru si apoi trai neneaca..

Da stati sa vedeti mai departe ca era unul Cazan, care atunci cand a ajuns cu chestia inauntru a uitat sa mai urineze pentru ca a realizat instantaneu ca de fapt, fiind inconjurat din toate partile penisul lui se afla intr-o gaura…

De la constatarea asta si pana la o erectie consistenta si imediata nu a fost o cale prea mare..
Pe urma Cazan umbla cu sticla atarnata de el pentru ca organul I se proptise de marginile sticlei si era acum captiv acolo.
Astia se tavaleau pe jos de ras iar unul Matei i-a zis lui Cazan:

- Cazane iti dau trei sute ( o suma considerabila atunci) daca te duci asa la usa fetelor bati, si atunci cand ele deschid le spui:

“Scuzati-ma daca deranjez nu aveti cumva un tirbuson, am o mica problema cu sticla asta ??”

Cap. 6...si ultimul ca ma grabesc

Stiu si eu una ..m-am incumetat la randul meu:

Eram la tara si tata isi dusese masina intr-un garaj amenajat intr-un grajd.
Intr-una din nopti au venit niste tineri in garaj si au petrecut exact asa cum facem si noi acuma.
Cand au ajuns la faza cu pipi au ales un bidon de ulei motor pentra asta..
Era un bidon aproape gol pe care au reusit sa il umple peste noapte mai bine de jumatate.

A treia zi mecanicul a terminat cu motorul si a vrut sa ii puna ulei.
Era un om batran si poate din cauza asta nu a simtit mirosul ala atunci cand a turnat tot pipiul in motor, sau poate din cauza peliculei de ulei care izola pipiul, cine stie ??

Marele noroc era tocmai ca putea ingrozitor (ca orice pipi care sta inchis intr-un recipient mai multe zile).
Tot cautand ce pute tata a descoperit confuzia inca inainte sa apuce mecanicul sa faca proba motorului…dar chiar si asa a trebuit sa arunce filtrul care era nou nout, sa spele motorul si alte alea.
Nepotul mecanicului, partasi la petrecerea care a cauzat intregul eveniment s-a marturisit in final si asa am putut reconstituii intreaga tarasenie..”

“Trebuia sa ii faceti proba Hampule..Cine stie poate ar fi mers, iti dai seama ce descoperire epocala ati fi facut tu, taica-tu si mecanicul ala ??
Va imbogateati din pipi !!” constata Ady plin de interes.

“Da…”, zic eu in zeflemea, “….ca si prietenul ala al tau Cazan..Iti dai seama ce de bani ar fi facut daca si-ar fi brevetat metoda aia: “hands-free” de carat sticle ???”

Era deja trei nopatea cand am gatat toata treaba..
Vreo cinci sticle pline cu capacele usor deformate stateau acum aliniate intr-un colt al incaperii.
Celelalte goale le asezasem in cutia de carton.
Eram prea aghezmuiti ca sa ne mai pese de ce lasam in urma noastra….Si apoi vorba lui Ady, era prea periculos sa ne intoarcem si cu sticlele in unitate.
Oricum ne propusesem ca a doua zi pe lumina, sa facem curatenie pentru ca intentionam sa utilizam cazemata si cu alte ocazii

Am ajuns “pe mai multe carari” pana in dormitor, ne-am salutat cu plantonul care facea rebus si ne-am culcat imbracati.

Au trecut aproape doua saptamani si iata cum se ivesc conditiile ca sa repetam petrecerea noastra, insa de aceasta data utilizand un mare bidon de vin.

Uitasem cu totul de chestiunea sticlelor de bere ramase in foisorul-cazemata..Cum am patruns insa inautru un miros greu de tot ne-a amintit imediat de ele.

Cercetand locul cu mai multa atentie am gasit pe jos o stical goala de Rom-Jamaica si mai multe chistoace de Carpati (noi fumam BT cartonat, deh teristi..); am putut remarca apoi ca una din sticle noastre de bere plina era acum daramata…si ca nu departe de ea pe o suprafata de circa ½ metri se intindea o boratura uscata plina de cocoloase….
Concluzia mea a fost una singura si cred ca toata lumea ar trebui sa fie de acord cu ea: “Berea este excelenta cand o bei o singura data…Berea care a mai fost bauta odata e o porcarie (…se aude MISA ???)”

Asta imi aduce aminte de o patanie de pe vremea liceului. De adunasem o gasca serioasa, vreo 20 de oameni pe putin, si la sfarsitul lui iunie, dupa terminarea scolii, am plecat cu totii in Padis.
Ne-am asezat tabara de corturi undeva pe platou si timp de vreo saptamana am vizitat cam tot ce se putea. Organizarea era ca la carte - in fiecare zi era numita o echipa de bucatari, care implicit pazeau si tabara cat timp restul erau plecati, aveam echipa insarcinata cu stransul lemnelor, cu spalatul vaselor... Adusesem cu noi, cu cumplita osteneala (pe vremea aceea eram prea tineri ca sa conducem masini) cateva lazi de bere (care s-au terminat in primele 2 zile, noroc insa ca eram fiecare dotati cu mai multe sticle de plastic de 2 litri, care cu vin, care cu tzuica...). Intr-una din primele nopti, petreceam in jurul focului insirati pe busteni sau tolaniti pe paturi, cand unul din noi remarca terminarea berii, eveniment trist desigur pentru toata comunitatea. Vreo 3 baieti insa, descurcareti si pusi pe sotii, umplu frateste (adica in parti egale) o sticla cu "bere deja bauta", proptesc pe gatul ei un dop gasit pe jos si, dupa ce "berea" sta putin in parau, ca doar stie toata lumea ca berea se bea rece, nu fierbinte, unul din ei se prezinta cu sticla, nedesfacuta, care cica ar fi fost ascunsa de el mai devreme in cort, dar in seara asta a baut destul, si ar da-o la alt insetat... Toti cei ce nu erau la curent s-au anuntat desigur ca doritori, dar proprietarul a pus o conditie -
-O dau, dar cine-o ia trebuie sa "dea groapa" cu ea (adica desigur s-o bea dintr-o inghititura) !
Omul desface sticla si o inmaneaza primului care se inghesuie, si desigur insetatul o pune la gura si gal-gal-gal-gal-.... Hac ! Haaa ! Uaaa ! Bleaaah ! Ce p*** In p*** de f*** si c**** sa-mi s*** p*** de f*** .... (etc. etc.) Care-o fost ma, ca-l omoooor !!!
Si baiatul chiar era hotarat, luase o bata de pe jos si ameninta cu ochi sticlosi si cu gura spumeganda...
La care se ridica unul, 1.93 si 120 de kile (ce-i drept era unul dintre faptasi):
-Ma, io am fost, da io zic sa stai cuminte, ca-ti trece...
La care, spre mirarea unora, biata victima s-a calmat, desi toata seara n-a mai putut sa scoata pe gura decat dulci cuvinte cu P si F si alte asemenea

Sotia il intreaba pe sot, venit acasa dupa o zi de munca: - E buna ciorba? Sotul: - Ai chef de cearta?

1. Pentru a va pregati sa deveniti mama, imbracati un
halat de baie si
fixati-va pe burta un sac plin cu fasole. Dupa 9
luni, scoateti doar 10%
din continutul sacului!
Pentru tatici: fugiti repede la farmacie, goliti-va
portofelul pe tejghea
si invitati farmacistul sa se serveasca. Dupa aceea,
mergeti la
supermarket si cereti ca salariul dvs sa fie varsat
direct in contul
magazinului.

2. Pentru a avea o idee despre cum va veti petrece
serile, intre orele 17h
si 22h parcurgeti in lung si in lat sufrageria
purtând in brate un sac
umed care cântareste intre 4 si 6 kg. La ora 22h
lasati sacul, reglati
desteptatorul la 00h00 si mergeti la culcare.
La miezul noptii, treziti-va si parcurgeti din nou
sufrageria purtând
sacul timp de o ora. Reglati desteptatorul la ora
3h00. Imposibil sa mai
adormiti, evident, asa ca treziti-va la ora 2h00 si
serviti-va ceva de
baut (fara alcool, de preferinta apa plata).
Intoarcerea in pat la 2h45. Când suna desteptatorul,
un sfert de ora mai
târziu, trezirea!
Cântati cântecele de leagan pâna la ora 4h00.
Reglati desteptatorul la 5h00. Treziti-va si
preparati micul dejun.
Mentineti acest ritm timp de 5 ani...fara sa va
pierdeti buna dispozitie!

3. Goliti un pepene si practicati in mijloc o gaura
de talia unei mingi de
golf. Suspendati-l de tavan cu o sfoara si
balansati-l de la stânga la
dreapta. Dintr-o farfurie cu supa (foarte lichida)
incercati sa hraniti
"pepenele" (care e in miscare), jucându-va de-a
avionul cu o lingurita.
Continuati exercitiul pâna când farfuria e pe
jumatate golita, varsati
restul... pe genunchii dvs...bravo! acum stiti sa
hraniti un bebelus!
Pentru a avea o idee despre ceea ce se va intâmpla
când va incepe sa
mearga, etalati dulceata pe canapea si pe perdele,
disimulati un pic de
peste congelat in spatele televizorului si lasati-l
acolo timp de o luna
sau doua...

4. Imbracatul celor mici nu e chiar o placere.
Incepeti prin a cumpara o
caracatita si o plasa pentru peste. Incercati sa
introduceti caracatita in
plasa fara ca nici un tentacul sa nu depaseasca. Timp
prevazut: toata
dimineata.

5. Nu sperati ca veti mai avea o masina curata si
stralucitoare ca in ziua
când ati cumparat-o. Cumparati o inghetata de vanilie
si uitati-o in cutia
de pe bord. Introduceti o moneda in casetofon (sau CD
player). Sfarâmati
un pachet de biscuti sau de ciocolata pe scaunele din
spate. In final,
zgâriati fiecare portiera cu un cui. Perfect!

6. Mergeti la supermarket insotiti de ceva care se
apropie cel mai mult de
un copil mic: o capra adulta de preferinta. Daca
intentionati sa aveti mai
multi copii, folositi mai multe capre. Faceti
cumparaturile fara sa le
scapati din ochi si platiti fara comentarii tot ceea
ce au distrus.

7. Repetati de cel putin 5 ori tot ceea ce spuneti.

8. O ultima recomandare:inainte de a face copii,
vizitati-va prietenii
care au deja. Criticati din plin metoda lor de
educatie, lipsa lor de
rabdare sau de autoritate. Permiteti-va sa le dati
sfaturi asupra orei de
culcare, olitei, lipsa bunelor maniere la masa etc.
Intr-un cuvânt:
ajutati-i sa-si rezolve problemele si, in acelsi
timp, profitati bine de
situatie: este ultima oara când detineti solutiile
corecte.

Hai sa va povestesc o intamplare de cand eram elev la grupul scolar poligrafic,era prin 86.Stateam la camin,binenteles grupati pe camere dupa loc. de bastina.Aveam un coleg,Sorin care credea in orice povesti cu vampiri si alte de-alea.Hotarati sa-l facem praf intr-o seara eu m-am ascuns in vestiar(dulap metalic intr-o nisa-vezi Liceenii) iar ai mei colegi sau apucat care mai de care sa povesteasca,binenteles in pat fiind si cu lumina stinsa,despre monstrii,vampiri etc.La un moment dat conform scenariului am batut usor in usa vestiarului,Sorin speriat le spune sa taca si se incordeaza tot,astialalti toti se fac ca ploua si ca n-au auzit nimic.Mai stau un pic si ascultind povestea lor gasesc momentul culminant si incep sa bat frenetic cu pumnii in dulap.Nu va spun ca de la etajul 2 a zbughit-o Sorin la fuga in chiloti pe scari si pana la caminul de fete nu sa mai oprit,a fost mortala treaba.Dupa aia sa vezi chinuri sa-l aducem inapoi ca nu vroia sa creada ca am fost eu in dulap!

Bun asa...

, 3669, si la cat mai multe postari la fel de amuzante.

Hampuuuuuuuuuuu, where art thou???
de-abia acum am vazut topicul asta ... o zi intreaga am stat la birou si am citit post-urile
felicitari la toata lumea

Din pacate, hampu nu mai da pe la han de ceva vreme...

Mergeam cu trenul la bunci, dintr-o parte in alta a tarii. In drum erau mai multe tuneluri, pe langa dunare pe undeva. Si pentru ca ne plictiseam, eu si sora mea, cand eram pe la mijlocul tunelului cel mai lung, am inceput sa vorbim despre ce se vede pe fereastra. Ce frumos se vede, uite ce viaduct, uite nu stiu ce... hihihi. Saracu fratele meu, care e cel mai mic dintre noi, a inceput sa se panicheze si pana la urma sa planga, ca el nu vedea nimic si pesemne a orbit. Vai ce-am mai ras! Pana la urma ni s-a facut mila de el si i-am zis. Adevarul e ca ne era la toti putina teama in tunelele mai lungi.

George Costantza :

Eu cred cã ciclul vietii e de-a-ndãrãtelea.
Ar trebui întâi sã mori, sã te dai la o parte. Apoi sã mergi sã
locuiesti într-un azil de bãtrâni. Esti dat afarã de acolo pe motiv cã
esti prea sãnãtos, te duci, îti iei pensia, apoi, când începi sã
lucrezi, primesti un ceas de aur în prima zi de lucru. Muncesti
patruzeci de ani pânã când devii suficient de tânãr ca sã te bucuri de
pensionare. Te-apuci de bãut, mergi la chafuri, si esti gata pentru
Liceu. Mergi apoi în scoala Primarã, devii un copil, te joci, n-ai
nici
o responsabilitate, devii bebelus, apoi si mai mult? îti petreci
ultimele nouã luni plutind cu toate facilitãtile cum ar fi încãlzire
centralã, bãi, room service, dupã care termini totul într-un orgasm!!
Amin

Una primita pe mail
bine de recitit din cand in cand )

Daca treburile nu merg asa de bine, iata reteta sa va descarcati nervii:
Pentru cei care in mod ocazional, traiesc o zi mizerabila (ex miercuri ) si ar avea nevoie sa-si descarce nervii pe cineva ... pe cineva necunoscut...
Eram asezat la birou cand mi-am amintit ca uitasem sa raspund cuiva care-mi telefonase. Am gasit nr. respectiv si am sunat. Un barbat raspunde:
- Alo? Zic politicos: Pot sa vorbesc cu d-na Popescu, va rog?
Tipul imi inchide telefonul in nas injurand. Nu puteam sa cred ca cineva putea fi atat de nesimtit. Verfic numarul. Inversasem ultimele doua cifre...
Dupa ce am vorbit cu d-na Popescu, decid sa mai fac un apel spre numarul gresit. Cand tipul raspunde, ii urlu:
- Esti doar un gaozar idiot! si inchid.
Am notat numarul cu mentiunea "+gaozar" si l-am lasat aproape de telefonul de pe birou. Pe urma, la fiecare doua-trei saptamani, cand aveam intr-adevar cate o zi infernala, il sunam pe tip si-i urlam:
- Nu esti decat un gaozar prost de mana a doua!
Asta ma facea sa ma simt mai bine. Cand a aparut posibilitatea de a afisa numerele care te apeleaza, m-am gandit ca s-ar putea sa fie sfarsitul apelurilor terapeutice catre gaozar. Asa ca am sunat si:
- Buna ziua, numele meu este Bogdan Horescu, de la Romtelecom. Va sun pentru a va intreba daca cunoasteti noul nostru serviciu de afisaj?
Tipul a urlat: Nu! si a inchis telefonul injurand.
L-am sunat din nou, rapid, sa-i spun:
- Asta din cauza ca nu esti decat un gaozar prost!
Cateva saptamani mai tarziu, ma duc la cumparaturi. Dupa mai multe minute de cautare gasesc in sfarsit un loc de parcare liber. Cum ma pregatesc sa parchez acolo, un tip, intr-un BMW negru, imi taie calea si-mi ia locul. Il claxonez si-i spun ca am asteptat destul ca sa prind locul respectiv. Imi raspunde printr-un deget; si se indreapta spre magazine. Eram
furios si ma pregateam sa caut un alt loc de parcare cand am remarcat anuntul "De vanzare" pe geamul din spate al BMW-ului! Am notat numarul ... Cateva zile mai tarziu, imediat dupa ce am sunat la primul gaozar (i-am pus numarul pe speed-dial si formez tot timpul inainte *67, pentru ca numarul meu sa nu se afiseze), m-am gandit ca ar fi o idee sa sun si la gaozarul posesor de BMW. Am format numarul si cineva a raspuns:
- Alo?
Zic:
- Sunteti domnul care are un BMW negru de vanzare?
- Exact!
Atunci intreb:
- Puteti sa-mi dati adresa unde as putea sa vad masina?
- Da. Stau pe Stefan cel Mare 180, o casa de caramida rosie. Masina este tot timpul parcata in fata.
Indraznesc:
- Numele d-voastra?;
- Numele meu este Marcel Pavelescu.
Si urmez:
- Cand este cel mai indicat sa va caut, dle Pavelescu?
- Sunt acasa in fiecare dupa-amiaza, dupa ora 17.
Adaug:
- Asculta Marcel, pot sa-ti zic ceva?
- Da?
Lovitura de gratie:
- Nu esti decat un gaozar idiot!
Inchid telefonul si il bag si p-asta pe speed-dial. De acum, cand am cate o zi mizerabila, am doi gaozari de sunat. Dar dupa ce i-am sunat cu randul timp de cateva luni, nu ma mai simteam asa de usurat ca la inceput. La sfarsitul unei zile cu adevarat nimicitoare, mi-a venit o idee... Tocmai trecuse de ora 17 si-l sun pe gaozar no 1.
- Alo? Nu esti decat o gaura de cur! dar de data asta nu inchid.
- Esti inca acolo? ma intreaba.
- Da!
Atunci imi striga:
- Nu mai suna, ca altfel ...
I-o tai repede: - Ba p-a ma-tii, gaozar imputit!
Urla: - Cine esti?
Raspund:
- Ce, vrei sa ne masuram? Esti tare-n barba? Numele meu este Marcel Pavelescu.
- Zau? Si unde stai?
Bravez:
- Draga gaozar, stau pe Stefan cel Mare 180. Am o casa superba de caramida rosie si un BMW care te-ar face sa crapi de invidie.
- Vin imediat, Marcel, si-ai sa vezi cum am sa te fac sa-ti inghiti dintii.
Surad:
- Nu mi-e frica de tine, gaozar idiot, vino!
Imediat l-am sunat pe gaozarul no 2:
- Alo?
- Salut, gaozare! si astept.
Tipul incepe sa urle:
- Daca pun vreodata mana pe tine ...
- Ce-o sa-mi faci?
- Iti sparg botu'!
- Da? Bine. E ziua ta norocoasa, gaozare! Vin!
Am inchis si am sunat imediat la politie spunand ca locuiesc la nr. 180 pe Stefan cel Mare si ca nu mai pot rezista, il voi omori pe nenorocitul de amant homosexual.
Apoi am sunat la PROTV informandu-i ca o bataie intre sefii bandelor de motociclisti se va derula pe Stefan cel Mare la nr. 180. Apoi am sarit in masina si m-am infiintat prin apropierea locului respectiv... Si am vazut doi imbecili batandu-se pe viata si pe moarte, in fata a sase masini de patrula si al unui elicopter de Politie, precum si sub nasul echipei de la Stirile de seara ale ProTV.
ACUM ma simt mult mai bine ... :-)

Scuzati cuvintele obscene din cadrul textului de mai sus.... dar daca le cenzuram nu mai avea farmec.

Dar de asta ce zici?

Am parcat masina grabit si am dat o fuga sa cumpar tigari si bere de la magazinul din colt. Cand am iesit (dupa doar cateva minute!!!) deja era afara un politist care scria de zor o amenda. M-am dus la el si i-am spus:
"Poate ma mai slabesti un pic", la care el a continuat sa scrie amenda fara sa se uite la mine. Atunci l-am facut "nazist". De data asta s-a oprit, s-a uitat la mine, si a inceput sa scrie o alta amenda pentru cauciucuri uzate. Asa ca eu l-am poreclit "curcan tampit", iar el a inceput sa scrie o a treia amenda pe langa cele doua deja agatate in parbriz. Chestia asta a cam duratvreo 20 de minute. Cu cat il jigneam mai tare, cu atat se invartosa la scris amenzi. Pana am obosit eu si am hotarat sa cedez. Asa ca am plecat pe jos, am dat coltul si m-am urcat in masina mea.

o stiam, e bunicica

Razbunarea unei femei
In prima zi si-a impachetat lucrurile in cutii, genti si valize...
A doua zi, au venit sa i le ia...
A treia zi, s-a asezat pentru ultima oara in sufragerie, si la lumina lumanarilor, leganata de o dulce muzica de fond, si-a pregatit un ospat cu creveti, caviar si sampanie. Cand a terminat masa, a mers in fiecare camera din casa si a pus in suportul perdelelor cativa creveti pe care nu ii mancase. Apoi a curatat bine bucataria si a plecat.
Cand sotul ei si noua lui prietena s-au intors la casa, totul a fost perfect, indragostiti, in primele zile. Apoi, incet, casa a inceput sa miroasa urat. Au incercat totul: curatare, spalare, ceruire, aerisire... Degeaba.
Au verificat atunci conductele de aerisire, pentru a se asigura ca nu sunt blocate de mizerii. Toate covoarele, mochetele si tesaturile murale au fost curatate, si au fost instalati purificatori de aer in cele patru colturi ale casei.. Deoarece mirosul persista, sotul si prietena lui au plecat cateva zile la hotel pe perioada cat o firma va face o dezinfectare completa a casei contra gandacilor.
Cand s-au intors, mirosul mai era. S-au hotarat sa schimbe covoarele si mochetele.
Si mirosul a persistat.
Prietenii au incetat sa ii mai viziteze, postasu' ii evita si uita sa le distribuie posta, femeia de serviciu si-a dat demisia... In final, incapabili sa indure mirosu', au decis sa se mute imediat ce casa va fi vanduta. O luna mai tarziu, desi au redus pretul casei la jumatate, nu au gasit inca un cumparator pentru casa lor mirositoare.
Deja se stia, si nici agentii imobiliari nu mai le raspundeau la telefon.
Ca un ultim recurs, au imprumutat o importanta suma de bani pentru a putea cumpara o alta casa.
Sotia barbatului l-a sunat, sa afle noutati. El i-a povestit despre casa mirositoare. Ea l-a ascultat politicos, apoi i-a zis ca se plictisea teribil de casa, si ca ar fi gata sa accepte sa-si reduca cererile in negocierile de divort daca ar putea recupera casa.
Stiind ca sotia lui nu putea sa-si imagineze cat este de puternic mirosul, sotul a vrut sa-i cedeze casa cu pretul de 10 ori mai mic decat valoarea ei reala, cu conditia ca ea sa semneze actele in aceeasi zi, peste o ora avocatii sotului ii trimisera hartiile.
Ea accepta si, peste o saptamana, barbatul si noua lui prietena afisau un zambet fortat privind lucrurile lor scoase si mutate in noua lor casa. Tot, absolut tot. Inclusiv suporturile de perdele...

Asta trebuie sa v-o povestesc. Inainte sa ma lege. Pentru ca am comis-o. In principiu, nu-mi e frica. Pentru ca vecinul n-are adresa blogului meu. Si nici nu cred ca cititul e punctul lui forte. Dar s-ar putea sa aiba amprentele mele.
Am facut ieri seara, sambata fiind, sedinta cu baietii din bloc. La o bere, un Rammstein si un rummy la mine acasa. Si s-a decis, in unanimitate, ca a venit vremea sa luam atitudine impotriva acestui momarlan de vecin care ne polueaza fonic vietile, si asa prea scurte.
Dupa cateva beri am ajuns la o solutie.
Dupa alte cateva beri, ne-am razgandit.
Si tot asa pana cand am gasit solutia perfecta: Vecinul trebuie izolat. Dar nu oricum. Trebuie inchis.
Am facut lista de materiale necesare. Materialele erau in boxa lu` tipu` de la 5. Am coborat la subsol. Am luat materialele.
Era vreo 2 ceasul. Noaptea. Am uitat sa va spun ce materiale erau... Erau vreo 50 de caramizi, adezivul necesar si o cutie de var. Presupun ca v-ati prins deja ce s-a intamplat mai departe...
Daca nu, sa va explic.
In cea mai mare liniste, si cu acordul (si ajutorul) altor vecini, i-am zidit momarletelui usa de la intrare. Da` zidita calumea. Nu am facut treaba de mantuiala.
Si, dupa ce am zidit-o, am si dat-o cu var, astfel incat, la 8 dimineata, care trecea pe palier, ramanea surprins ca, din trei usi pe etaj, au ramas doar doua.
Presupun ca v-ati dat seama ca n-am dormit pana nu s-a trezit manelistul, ca trebuia sa vedem reactia.
Pe la 9, se trezeste taranul. Stim asta pentru ca am auzit vocea lu` Gutza Putza de Maimutza. Ca fulgerul am coborat jos, si am luat cateva beri la cutie (pentru ca berea la cutie e mai practica, si se raceste mai usor), si ne-am prins locuri pe palier, sa auzim macar reactia tartanului.
S-a facut 10:30. Deja doua doze de fiecare erau gata. De bere, nu de fiecare. Coboram, si mai luam o serie.
11:12. Se aude o cheie in usa. Incepe distractia. Se invarte cheia. O data. De doua ori. Se aude lantul. Si yala. O data. De doua ori. Clanta.
Din momentul asta, nu cred ca puteti nici macar sa va imaginati cam cat de tare se putea rade. Am febra musculara. Poate de la carat si zidit, dar ma indoiesc. Nu am mai ras in halul ala de ani de zile.
Se aud injuraturi. Care acopera rasul nostru. Bufnituri, dumnezei, pumni, picioare, rasete, mame, morti. "Unde mortii mamii lui e ciocanul ala?" se aude de dupa usa, semn ca trebuie sa spargem gasca.
Tipu` de la 5, constructor de meserie, ne linisteste, spunand ca are incredere in lucrarea facuta, si "n-o da jos un laba trista ca asta din doua ciocane".
L-am crezut. A avut dreptate.
A spart taranul pana la 12 si un sfert. Cruci, dumnezei, tot tacamul.
Noi deja eram plecati, ascultam de la mine din casa, chicotind. Nu se mai aud zgomote, semn ca a terminat.
Se aud pasi pe scari.
O bataie violenta in usa mea.
Imediat arunc tricoul de pe mine, pantalonii scurti, raman in boxeri si ma ciufulesc. Imi iau fata de abia trezit din somn, si deschid usa. Nu inteleg ce spune. Il calmez cu un simplu "Poftim? Mai spuneti odata, ca n-am inteles...", si incep sa inteleg.
Ca se duce la politie, si ma reclama, si face scandal, si-mi iau amenda, si ma da afara din bloc (ca parca-i blocu` construit pe tarlaua lu` ta`su`...) si o sa vad eu...
La care, brusc ma trezesc si-i spun:"Adica, cum mai nesimtitule? Tu spargi pereti de o ora, duminica la 12, si nu ma lasi sa dorm, si tot tu te duci la politie sa faci scandal? Du`te la politie, da` mai intai du`te`n p**a mea!".
Si inchid usa. Liniste.
M-am uitat pe vizor, pentru ca am crezut ca a facut infarct. Nu. Nu murise.
In schimb a stat perplex vreo 3 minute in fata usii mele.
Dupa care a plecat. Cred ca la politie.
Acum il asteapta altceva.

Ca idei mai am.




Luata de pe http://visurat.ablog.ro/2006-09-03/joc-murdar.html